Skip to main content

Full text of "Convorbiri Literare Anul LXXIII, Nr. 7 12, Iulie Decembrie 1940"

See other formats 








N-RELE 7—12 TULIE—DEC. 1940 


IA RL 


DIRECTOR: |. E. TOROUȚIU 


i] 


o! 33 A SIĂRABIA 


mă 








BUCOVINA 
TRANSILVANIA 
că Lu 
Cap, 
pică și 


BUCOVINA» L E. TOROUŢIU BUCUREȘTI 









CONVORBIRI 
LIT EBA 


REVISTĂ ÎNTEMEIATĂ DE „JUNIMEA“ LA 1 MARTIE 1867 


INSCRISĂ LA TRIBUNALUL ILFOV, DOSAR 647/938 
ORDONANTA PREZIDENTIALA N-RUL 2708 DIN 20 FEBR. 1939. 













APARE LUNAR ÎN 96—128 PAGINI 


REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA 


BUCUREȘTI III, STR. ARGENTINA, 39 
RI TELEFON 2-10-43 


ABONAMENTUL PE AN; 


PARTICULARI 
ȘCOLI PRIMARE 


"3 360 LEI 
ȘCOLI SECUNDARE ; 
INSTITUȚII CULTURALE . 
STRĂINĂTAŢE . . .:. . 90 
ABONAMENT DE SPRIJIN . .1000 „| 
NUMARA IL loa aupra 05, = gt 


i MANUSCRISELE NEPUBLICATE NU SE INAPOIAZĂ 











DI — — 
e e 








CONVORBIRI 
DD PARTI 


ANUL LXXIII N.RELE 7—12 IULIE—DEC. „1940 


DIRECTOR: | E. TOROUŢIU 


MEMBRI ÎN REDACŢIE: 
ALEXANDRU IONESCU 
TEODOR AL. MUNTEANU 





EGO VINA» 1. E. TOROUȚIU BUCUREȘTI 

















CONVORBIRI LITERARE 


8 CUPRINSUL 
1. E. Torouţiu . La o răspântie istorică... : 
1. Petrovici 'Temeiu și: tradiţie 
Liviu Rebreanu . Lauda ţăranului român -; 
1. Petrovici . . Liviu Rebreanu la Academie. 
I. Găvănescul . „. Prin munții și văile Moldovei, 


Teodor Al. Munteanu 


De, lie Dăianu... 


Gheorghe Şincai ; 
Vasile I. Posteucă . 
D.lov ..: sit 
George i in, 
Simion Stolnicu . 
George Fonea. . 

IL. D. Pietrari . . 
G. Şt. Cazacu 

Ion Pajură . 

AL. Iordan. . 4 
Ştefan Cuciureanu 
Traian Chelariu . 
Ion Ţolescu Văleni . 
Octav Sargeţiu 
Teodor Iordache . 
Teofil Lianu 

C. Ştetăniu 
Augustin Z. N. Pop 


Doină basarabeană, Rugămintea , lui, 
„Horia, Ne mustră Horia... „Aur verde, 
„Răclămaţie 
. a Midea şi G. gata! 

Elegia (Fragment trad. de T. A, Naum), 

5 jeslaauea - i Drum întors. 

Plâns basarabean 

. Bucovina plânge 
Pre'ngânări 

„ Cântec pentru Bucovina 
.. Carte postală Ardealului 
Tristeţi din sat 

In hoc. signo... 

Ivan Vazov în România 
„Alfredo Panzini 

„ Cântec de somn 

Mă paşte umbra 

Sfârşit de vară 

Lt 5 pe o bancă din grădina publică 
Undeva 'ntr'o iarnă 
Inimă de toamnă 

„O, mamă... 


Const. D. Vasilcoiu . . „Preadalica“ în legătură cu o clauză de 
vechiu drept românesc: „Succesio 
mortis causa“. 


Grigore Sălceanu. . . . . . . . . . . . . .+.  Nemurire 
Did .,.. SR Ace ele ia men Reclamaţii 
'Teohari A initia PR E Dc za A erai 
George Vaida .. . . . . . . . . . . + . Cantonament 
C, Pârlea:., ca aie alu a i ai da Se i, 
Euiil' Vora i A a AY A pa vrea să fiu iar singur 
Horia Niţulescu ........ e a m Meâlevaili 
D, Nestoresca .., . . ce, E die Urgii 
George Z. Antonescu .. .. . .. ... Balada copilului mezin 
Viorica Jugureanu .. . ... . ... Ata Toamnă 
Lucian Dumitrescu . .. .... . Dinteun ghioc de cleștar 
G.Constandache . . . .. ...... al ata Nucului 
Vasile PP Niedlmre iai T  aia Pedasgegi şi cultură 
Dinu Nicodin . .. ... .. . . . . . Visul lui Buluşor 
Constantin Stelian . . . . . . „Emil Gârleanu 
Rainer Maria Rilke . . Poetul, i către Sappho, Pietă 
(Trad. de G. Murnu) 
Charles Baudelaire . . . Omul și marea, Litaniile lui Satan, Fru- 
Pe era de Alexandru Ionescu) 
Giacomo Leopardi . . . . „aa Apusul lunii 
(Traa. 7 Pimen Constantinescu) 
M.Eminescu . . . . . . . . . , Die Herrschaft der Juden 
(Uebersetzt von Konrad Richter) 
W; v.:Gobthe a „Faust 
(Tead. ii gi m. Dragomirescu) 
Petru Iroaie . . . . . . . Pentru ţărănismul lui Alecsandri 
Liviu Maria ..... . . . . Aliotmanul lui Alecsandri 
Pamfil C. Georgian . . . „+ Dimitre Onciul 
Societa di cultura macedo- Sigiăad: Feat) ont sul movimento 
romena — Bucarest . nazionalista dei Macedo-Romeni nella 

N Penisola Balcanica 
Constantin D. Vasilcoiu . . . Cetrebuesă știm despre Basarabia 
Octavian C. Tăslăuanu . . . . . Lupta dintre două neamuri 


Petit Eroăle PP i e ce tat a iată Cântece din Bucovina 


Cuprinsul 605 


Tatiana Găluşcă . . . . . . . . . . Cântece din Basarabia 
Adelina 1. Cârdei . . . . . . . . . Elegie pentru Bucovina 
Mi Nona, e e a e ere eee a e Bucovina 


CRONICA 


Ştefan Cuciureanu, Giovanni Papini: Italia mia — Vladimir Dumitrescu, 
Alexandru Mironescu: Destrămare. — Florin Niculescu, Dr. Ştefan P. Luca: 
Le Danube et les Roumains; Alexandru Claudian: Cunoaștere şi suflet. — 
Mihail Ilovici, Gh. A. Cuza: Sonete; Ion 'Țolescu-Văleni: Sânziana; Teodor 
Scarlat: Floarea Reginei. — Ladmiss Andreescu, Virgil Carianopol: Scară la 
cer, — At. C. Bălăcescu, G. Bogdan-Duică: Savitri. — Leon Stoide, Gheorghe 
Bezviconi: Boierimea Moldovei dintre Prut şi Nistru. — Aurel Morariu, Vietor 
Slăvescu şi Andrei Rădulescu: Viaţa şi opera lui Dionisie Pop Marțian: — 
Teodor Al. Munteanu, Victor Popescu: Sa sfârșit primăvara; Aurel Marin: 
Insemnări de vacanţă; I. D. Pietrari: Scrisori pentru poeți; Grigore Bugarin: 
Ameaz liniștit; Constantin Bivolaru: Omule, îți dau o carte. — «La Difesa 
della Razza», «La Lettura», «L/Europa Orientale», «Rassegna Nazionale», «La 
Vita Italiana», «Nuova Antologia», «Letteratura», «Giornale storico della 
letteratura italiana», «Il Frontespizio» (Ștefan Cuciureanu). — «Otetz Paisij», 
«Cercetări Literare» (Al. Iordan). — «Revista Istorică Română» (4 E). — 
«Tinereţă», «Tinereţea», «Viața Basarabiei», «13 Jilava», «Universul Literar» 
(I. AL M.). — Insemnări documentare: Un versificator bucovinean căzut pe 
front (Aspazia Munte). 


BIBLIOGRAFIE 














CUPRINSUL ANULUI 1940—LXXIII 





| 
| 
| 





CONVORBIRI LITERARE 





CUPRINSUL ANULUI 1940 — LXXIII 


POEZII 


C. Aldea: Așteptare, 439, 

George Z. Anionescu: Veghere, 530; 
St.huri de seară. 461; Balada co- 
puului mezin 776. 

M. Beniuc: Palatul fermecat, 54; Ca- 
lea Moţului, 114. 

Radu Bruteș:-Pe câmpia noastră, 572. 

Grigore Bugarin: Domnița satului meu, 
236. 

Ileana Busuioceanu: Cântec nou, 55; 
Fântâna, 159; Adun lumini din 
soare, 366. 

Ovid Caledoniu: Lângă arbori, 47, 

Adelina 1. Cârdei: Nostalgie, 440; Ele- 
gie pentru Bucovina, 1010. 

Ronsarda Castro: Horia. 124; Ave 
Maria, 234; Vinerea Mare, 342; 
Nocturnă, 399; Ursită, 527. 

Vladimir Cavarnali: Sa'câmilor, 113; 
Cu fiecare poem, 221; Secetă, 398, 

G. Șt. Cazacu: Incrustare, 45; Neli- 
niști, 127; Avatar, 341; Tristeţi din 
sat, 677. 

Traian Chelariu: Legendă, 495; Cântec 
de somn, 725. 

Aurel Chirescu: Rătăcind îndelung.., 
44; Ospăţul de taină, 222; Impri 
măvărare, 340; Elegia zădărn'iei, 
496. 

G Constandache: Nucului, 778. 

Aron Cotrus: Rapsodie valahă, 199. 

Horia Marin Doineru: Ruini de ce: 
tate, 463, 

Gzorpe Drumur: In munte, 341; Stihuri 
pentru timp, 399; Leană, Leană, 
573. 

Lucian Dumitrescu: Elegie, 56; Pe mar- 
pini de 'ntuneric, 158; Cântec de 
primăvară, 462; Dintr'un ghioc de 
cleștar, 777. 

George Fonea: Cântec pentru Bucovi. 
na, 676. 

Radu Gyr: Balada tâlharulu în ștreang, 
17. 

V. HondrlJă: Cu nimicuri..., 54; Icoans 
din cătun, 367, 

Vintilă Horia: O arie tristă. 399. 


Teodor Iordache: Inscripţie pe o ban- 
că din grădina publică, 726. 

D. Iov: Cărţi poștale, 18; Inserare la 
Nistru, 113; Scrisoare, 397; Plâns 
basarabean, 674. 

Bogdan Istru: Flori pe mâini, 57; Cân- 
tec de dragoste, 441. 

Viorica Jugureanu: Toamnă, 777. 

Teofil Lianu: Schiţă de baladă, 46; 
Stih liric, 126; Creangă soarelui, 
223; Zorii aurii, 340; Singurătate. 
398; Cântau cocoșii, 498; Undeva 
'ntr'o iarnă, 727. 

Aurel Marin: Nu ne ajunge vremea, 
114; Noaptea, 220; Vremein.cie, 
339; Stele, 397. 

Teodor Al. Munteanu: Tinerețe, 20, 
Cântec, 20; Haiducească, 21; In- 
ceput de baladă, 115; Doină, 221; 
Cântec pentru doamna tristă, 
339; Neculai al Saftei, 398; Zăpezi, 
495; Doină basarabeană, 655; Ru- 
gămintea lui Horia, 656; Ne mus- 
tră Horia..., 656; Aur verde, 657; 
Răclămaț e, 658, 

G. Murmu: Horia, 16; Odă, 338; Reve- 
lare, 397; Simfonie, 494, 

D. Nestorescu: Trude, 460; Urgii, 775. 

Dinu Nicodin: Visul lui Buluşor, 789. 

Horia Niţulescu: Plecare, 46; Uite, tre- 
mură..., 364; Ars poetica, 400; Sea- 
ra cea mare, 526; Medievală, 775, 

Ion Pajură: De veghe, 400; Noapte 
fecundă, 571; In hoc signo.... 677. 

George Pallady: Cântecul plugarului, 
125. 

C. Pârlea: Noapte în port, 460; Car- 
tea păcatului, 529; Călătorie, 774. 

Serafim V. Pâslaru: Cântul dimineţii. 
365; Primăvara. 440; Carte poștală, 
574. 

Petre Paulescu: Satul meu, 125; Psalm, 
367. 

I. D. Pietrari: Carte poștală Ardealu- 
lui, 676. 

George Pupa: Schiţă de baladă, 497. 











Ș10 


Sebasticn Popovici: Lanul cu grâu. 
157; April, 462, 

Vasile 1. Posteucă: Descântece, 235; 
Ingenunchere, 340; Exod. 439; lisu- 
siană, 499; Bejanie, 527. 

Grigore Sălceanu: Nemurire, 758. 

Constantin Salcia: Luna, 236; Plecare, 
526.:; 4 A : 

Octav Sargeţiu: Sfârșit de vară, 726, 

Teodor Scarlat: Moartea șoimului, 44; 
Toamnă veche, 495, 

V. Spiridonică: Glas din fum, 157. 

Ștefan Stănescu: Ianuarie, 45, 

Simion Stolnicu: Pre 'ngânări, 675. 

1. O. Suceveanu: Vreau paradisul pier- 
dut, 442; Idilă, primăvara, 528. 
Ion Șiugcriu: Lumina cea mare, 47; In- 

trarea în cetate, 237. 


Cuprinsul anului 1940 — LXXIII 


A i i) 


IEI: i ra 
c4 A „ 


$ c Ştetăniu: Deschide cartea țării i 158; 


In.mă de toamnă, 727. 

Gh. Tuleș: Petrecere cu lăută, 19; 
Unchiul Preda, 126, 

G. Tutoveanu: Balcic, 113; Scară de 
lumină, 494, 

George Vaida: Plecarea poetului din 
camera lu, 496; Cantonament, 774. 


"Ion Ţo'escu Văleni: Datul troiței, 127; 


Tot una mi-i..., 364; Inimă, du-mă!, 
571; Mă paște umbra, 725. 

George Voevidca: Fântână sunt... 19; 
Amurg, 115;. Sunt stâncă sură... 
220; Parada provincială, 338; Ru 
covina plânge, 674. 

Emil Vosa: Taina din codru. 366; Ași 
vrea să fu iar singur, 774. 

Elvira Zamfirescu: Când m'oiu întoar- 
ce, 55; Eu, 59, 








TRADUCERI 


Andrei Ady: Flori albastre de nuferi, 
28; Zvon de toamnă, 142; Visul 
cel mare, 142; Caii morţii, 353; 
Pe malul mării albastre, 583, trad. 
de A. P Todor. 

Charles Baudelaire: Corespondenţe, 
27; Viaţa dinainte, 27; Remusşcare 
postumă, 27; Idealul, 141; Vorbe 
de taină, 141; Armonie de seară, 
141; Peatricea, 251; Tristeţea lunii, 
354; Prea bunei slujitoare..., 424, 
trad. de Șerban Bascovici; Epita- 
ful cărţii blestemate, 584, trad. de 
Mihail Iovici; Omul și marea. 798; 
Litaniile lui Satan, 798; Frumuse- 
țea, 800, trad. de Alexandru Io- 
nescu, 

Mihai Eminescu: Veneţia, 583, trad, 
în 1. greacă de Anton Mistakide. 

Octavian Goga: Dem Herzen, 29, trad, 
în 1], germană de Konsad Richter, 


Giacomo Lzopardi: Seara z'lei de săr- 
bătoare, 251, trad. de Pimen Cons- 
tantinescu; Seara zilei de sărbă- 
toare, 585, trad, de Alexandru 
Marcu; Apusul lunii. 800. trad. de 
Pimen Constantinescu, 

Mihail Lermontov: Dedicaţie. 353, trad. 
de Viadimir Cavermali. 

Longfellow: Săgeata și cântecul, 424, 
trad. de P. Radu. 

Al. Pușchin: Lacrima, 583, trad. de 
Vladimir Cavarnrli. 

Rainer Marta Rilke: Poetul, 797; Eran- 
na către Sappho, 797; Pieră, 797, 
trad. de G. Murnu. 

L. A. Simiginovici-Staufe: Bucovina, 
584; Rucovinei, 585, trad. de Eugen 
Frenză. 

Gheorghe Şincai: Elegia (Fragment), 
661, trad. de T. A. Naum. 

Ludwig Uhland: Bisericuța, 354, trad. 
de P. Radu. 


PROZĂ: SCHIȚE, POVESTIRI, NUVELE, AMINTIRI 


Teohari Antonescu:  Insemnări, 48, 
160, 248, 361. 457, 578, 768. 
Virginia Daria: Isprăvile și moartea 

lui Ion Ostașul, 30. î 
1. Găvănescul: Prin munţii și văile 
Moldovei, 640. 


D. Iov: Reclamaţii, 763. 

Nicolae Ottescu: Din dosarele uni 
psihiatru, 410.: 

Victor Popescu: S'a sfârșit primăvara, 
116. 

Vasile 1. Posteucă: Drum întors, 665, 


TRADUCERI 


Curzio Malaparte: Fedra.:425, -tradu- 


cere de Pimen Constantinescu. 


TEATRU 
W. v, Goethe: Faust (Fragment - din 


partea. întâia), 


895, craducere de = 


Laura M. Dragomirescu. 



































Cuprinsul anului 1940 —-LXXIII 


1,..Ax. Banciut Din scrierile lui Ioan 


Axentie. Severu. 128. 

Gheorghe.Bezviconi: Amintiri din Ba- 
sarabia, 531. 

D. Car: costea: Neologism și expresi- 
vitate, 303, 

«Convorbiri Literare» («C. L): La 
centenarul lui Theodor Șerbănes- 
cu, 7; Profesorul Traian Săvule- 
[7 TE 7 FRI At e 

«Convorbiri Literare» și «Carmen»: 
Comemorarea lui Mihai Eminescu 
la Aeneul Român în seara zilei 
de 27 Ianuarie“ 1940, 

Valeria Costăchel: Mihail Lermontov, 
428, € 

Ştefan Cuciureanu: Alfredo Panzini; 
702. 

Dr. lie Dăianu: T. Maiorescu și G. 
Șincai, 659. 

Natalia V. Dinu: Titu Maiorescu, 109. 

Vladimir Dumitrescu (VI. D.): ÎN. 
Tonitza, 478. 

Pamfil C. Geoigian: Dimitre Onciul, 
893. 

Radu Gyr: Curentele de avangardă. 
211, 

Alexandru Ionescu: Șrefan Șo'mescu: 
Pe drumul reînoirii, 343; Estetica 
lui Jean-Marie Guyau, 401; Scipio 
Sighele, 500. 

Al. Iordan: Ivan Vazov în România, 
679. 

Petru Iroaie: Pentru țărănismul lui 
Alecsandri, 878, 

C, Lacriţeann: Minele noastre de crom 
din Banat. 238, 

Paul Lahovary: Femeile în viața lui 
Gustav Flaubert, 514. 

Alexandru Marcu: «Infinitul» lui Leo. 
pardi, 22. 

Liviu Marian: Aliotmanul lui Alecsan- 
dri, 889, 

Aurel Morariu: Bucov'na, 1039. 

C. Rădulescu-Motru: ţ Prof. Dr. Mat- 
th'as Friedwagner, 295. 

Aspazia Munte: Un „ versificator bu- 
covinean căzut pe front, 1123. 
Teodor Al. Munteanu: lon Brezeanu, 
286; Cinci ani dela moartea lui: 
Panait Istrati. 383. 3 


STUDII LITERARE ȘI ȘTIINȚIFICE, INSEMNĂRI DOCUMENTARE 






Vasile P, Nicolau::Pedagogie şi cul- 
"ură; 779, 1% ii sia 

'G. Oprescu: Expoziţia Petrășcu, 350. 

Șteian Pascu: Două premii italiene, 
598, 

D. Puulian și Em. Constantinescu: Stu- 
diul liteiar al unei obses.uni («Pă- 
durea -spânzuraților»- de Liviu Re- 
breanu), 394. i 

1. Petrovici: Diletantism și creaţie, 
103; Jean-Ma-'e Guyau. 297; Felix 
Ravaisson, 389; Temeiu și tradiție. 
617; Liviu Rebreanu .a „Academie, 
630. 

Augustin Z. N. Pop: O, mamă... 728. 

Vasile 1. Posteucă; Romanul bucovi- 
nean, 143. “ 

Scarlat Preaibă: Regele Ferdinand 1 și 
poezia populară din războiu, 522. 

Liviu Rebreanu: Lauda ţăranului ro- 
mân, 621, 

Cor<tantin Sielian: Emil Gârleanu, 

792. 

Octavian C. Tăslăvanu: Lupta dintre 
două r.eamuri, 981. 

N. Tatu: Tot despre plagiatul Al. Po- 
sescu, 253; ț Nae Ionescu, 597. 

Barbu Theodorescu: Inceputurile lite. 
rare ale lui Mihail Sadoveanu, 224. 

1. E. Torouţiu: Theodor Șerbănescu 
58; Mihăi Em nescu, 183; Mihail 
Sadoveanu, 271; Prof. Dr. Mat: 
th.as Friedwagner, 368; Cununi de 
lauri, 485; La o răspântie istori- 
Că... 615. 

Const. D. Vasilcoiu: Istoria Românillor 
de N. Iorga, 443, 561; «Preadalica» 
în legătură cu o clauză necunos- 
cută' de vechiu drept românesc: 
Succesio mort's cauza, 743; Ce tre. 
bue să știm despre Basarabia, 937. 

D. A. Vasiliu: Cbiceiuri, credințe şi 
datine de Paști, 355. 

Mihai Eminescu: Wieder einmal die 
Juden!, 464; Das Judenproblem, 
587; Die Herrschaft der Juden, 802 
trad. în 1. germană de Konrad 
Richter 

Societa' di cultura Macedo-Romena — 
Bucarest: Sguardo  retrosnettivo 
sul movimento naz'onalista dei 
Macedo-Romeni nella  Penisola 
Balcanica, 917. 


CUGETĂRI 
IL. E. Torouţiu (Ite): Pulbere de fier 


și flori..., 513, 570. 


















































612 


4 E Tatiana Găluşcă: Cântec de jăle. 1008; 
Î Cântec de străinătate, 1010. 


] Ladmiss Andreescu: Virgil Cariano- 
pol: Scară la cer. 1100. 

At. C Bălăcescu: G. Bogdan-Duică: 
Savitri, 1102. 

Gheorghe Bezviconi: Viața Basarabiei. 
87. 

Radu Brateș: Dacoromania, 283. 

Pimen Constantinescu: . Dante, 378; 
Olimpo. 278; Ettore Apo.ionj: Cui- 
da alle biblioteche ital ane. 467. - 

«Convorbiri Literare» («C. L.»): Cente- 
narul «Daciei Literare», 283; Trei 
gânditori români eternizați în 
bronz, 286. 

Ştefan Cuciureanu (Șt. C.): La Critica, 
86; Nuova Antologia, 86, 379; II 
Frontespizio, 87, 380; Rivista ita- 
liana dela Dramma, 380; Giulio 
Bertoni: Lingua e cultura, 470; 
Salvatore Sib'lia: La Romania de 
Decebalo a Carol II, 471; Salva- 
tore S'bilia: Schema per un corso 

| di storia dell' arte italiana, 590; 

| tavian Goga, 590; Gino Lupi: U- 

i morismo romeno, 591; Giovanni 

Papini: Italia mia, 1088; La Difesa 

della Razza. 1113; La Lettura, 

1113; L'Europa Orientale, 1113; 

Rasegna Nazionale, 1114; La 

Vita Italiana, 1114; Nuova Anto. 

logia, 1114; Letteratura. 1115; 

Giornale storice della letteratura 

i | italiana. 1115; Il Frontespiz'o, 1115. 

NM Dr. Ilie Dăianu: Sterie Diamandi: Oa- 

A meni și acvecte din istoria Aro- 
mânilor, 591. 

Vladimir Dumitrescu (V. D.): 1. Petri- 

vic! : Al doilea volum de im- 

presii din Italia, 72; Gr. Antipa: 

Câteva amintiri despre Regele 

Carol 1, 74; Th. Copidan: Origi- 

nea Macedoromânilor, 75; Ion 1. 

Nistor: Primele încercări de res. 

taurare a oștirilor pământene, 76; 

I. Lupaș: Doctorul Ioan P nariu- 

Molnar, 77; Marcu Beza: Urme ro- 

mânești la Atena și Ierusalim, 77; 

Dr. Ilie Dăianu: Gheorghe Șincai 

dela Șinca Veche, 78; Dr. Ilie Dă- 

ianu: M'am pornit la școală, 78; 

Marina 1. Lupaș: Mitropolitul Sa- 


| CÂNTECE DIN POPOR 
U 


Petru Iroaie: Dorul. 165; Bădiţa în za- 
le, 165; Chira Chiralina, 165; Hoţ 


] CRONICĂ, RECENSIE, DĂRI DE SEAMĂ 


Cuprinsul anului 1940 — LXXIII 


murind, 166; Urâtul. 1006; Dorul 
codrului, 1006; Bădița cu calu 
breaz, 1007; Pribeag. 1007; Cu.b 
haiducesc, 1007; Jele. 1008. 


vă Brancovici, 78; Gheorghe Bră- 
tianu: O enigmă și un miracol 
istoric: poporul român, 79; Re- 
vista Istorică Română, 88; Victor 
Ion Popa: Maistorașul Aurel, 170; 
Dan Botta: Alkestis, 172; Ioachim 
Botez: Insemnările unui belfer, 
175; Mircea Eliade: Fragmenta- | 
tarium, 177; Mircea Eliade: Ierbu- Ş 
rile de sub cruce, 178; C. Antonia- 

de: Figuri din Cinquencento (Prin- 

cipese, curten: și curtizane), 178; 

Pimen Constantinescu: Limba și 

literatura italană la Sibiu, 181; j 
Traian German: Tovărășile de 
Crăciun ale feciorilor din Ardeal, 
181; Ladmiss Andreescu: In țara 
cerului, 280; George Moroianu: 
Chipuri d'n Săcele, 281; Gheorghe 
Bezviconi: Cărturarii basarabeni, 
282; Constantin Georgiade: Origi- 
n'le magice a!e minciunii și gene. 
za gândirii, 375; Dr. Lucia Draco- 
pol: Pictorul Negulici, 376: Gr. L. 
Tranru-lasi: In s'niba umanității, 
473; Dr, Ioan Claudian: Alimenta- 
ţia ponorulu' român în cadou! an. 
tropogeoorafiei şi istoriei econo- 
mice, 474; Ion Biberi: Cerruri în 
avă, 593; Alexandru Mironescu: 
Destrămare, 1989. 

Alexandru Elian (A. E): Revista Isco- 
rică Română, 1118. 

Pamţil C. Georgian: Gheorghe Bră- 
tianu: Acţiunea po'itică și milita- 
ră a Român'ei în 1919 — în lumi- 
na corespondenţei diplomatice a 
lui Ion I. C. Brătianu, 83; N. Ior- 4 
ga: Memorii (s'muciderea partide. ! 
lor  1933—8). George Fotino: 
Din vremea renașterii naționale a 
Țări Românești,. Boierii Golești, 
168; Adina Popescu Piperescu: 
Gngore Ghica, 374. 

Al. Iordan: Oteiz Paisij, 1116; Cerce- 
tări literare, 1116. 

Mihail Ilovici: Gh. A. Cuza: Sonete, 
1096; Ion olescu Văleni: Sânzia- 
na, 1098; Teodor Scarlat: Floarea 
Reginei, 1099. 





| 
] 
j 





Cuprinsul. anului 1940 — LXXIII 


Aurel Morariu: Victor Slăvescu şi 
Andrei Rădulescu: Viaţa și opera 
lui D onisie Pop Marțian, 1104. 

Teodor Al. Munteanu (T.AL M): 
Straja Moldovei, 88, 477; Plaiuri 
săcelene, 88; Școa.a basarabeană, 
89; Vatra, 89, 91, 285; România 
literară, 89, 477; Universul literar, 
89, 90; Litoral, 90; Cuget moldo- 
venesc, 90; Pontice, 90; Revista 
Critică, 90; Apostolul 91, 477; La- 
nuri, 91; Ramuri, 91, 182; Tinere- 
4ă, 91; Sfarmă Piatră, 91; Viaţa 
Basarabiei, 182; Căm'nul, 182; Ar. 
hiva romeșană, 182; Itinerar, 284; 
Revista scriitoarelor ș' scriitorilor 
români, 285; Familia, 285; Orizon- 
turi, 285; Muguri, 381; Luceafărul, 
381; Moldav'a, 381; Românizarea, 
477; Curentul literar, 595; Artă și 
technică grafică, 595; Condeiul, 
595; Arhivele Olteniei, 596; Vic- 
tor Popescu: S'a sfârșit primăva- 
ra, 1107; Aurel Marn: Insemnări 
de vacantă. 1108; I. D. Pietrari 
Scrisori pentru poeţi, 1109; Gri- 
gore Bugarin:  Ameaz linișt'' 
1110; Constantin Bivolaru: Omu- 





613 


le, îţi dau o carte, 1111; Tinereţă, 
1120; Tinereţea. 1121; Viaţa Ba- 
sarabiei, 1121; 13 Jilava, 1122; 
Universul literar, 1122, 

Florin Niculescu: Mircea Mateescu: 
Realitate și eroare, 276; Gr. Tău- 
șan: Câteva sisteme metafizice ro- 
mânești. 373; Dr. Ştefan P. Luca: 
Le Danube et les Roumains, 1090; 
Alexandru Claudian: Cunoaștere 
și suflet, 1091. 

C. C. Oprescu: s$. Mehedinţi: Trilogia 
științei (Cercetător, erudit, sa- 
vant), 70. 

Leon Stoide: Gh. Bezviconi: Boieri- 
mea Moldovei dintre Prut şi Nis- 
tru, 1103, 

Octavian C. Tăzlăuanu (0. T.): 1. Clin- 
c'u: Din trecutul societăţii «Tran. 
silvania», 592, 

N. Tatu (N. Cibin): 1. Petrovici: Cen- 
tenarul lui Fouillce, 275. 

Elvira 1. Torouțiu (Ete): C. Manolache 
Camaradul Spiru, 472; Boguslaw 
Kuczynski: Panica vine dn văz- 
duh, 473. ( 

Grigore Volbură: George Folescu, 286. 


BIBLIOGRAFIE 
93. 192, 288, 384, 480, 600., 1125 


PORTRETE. ILUSTRAȚII, FACSIMILE 


Theodor Șerbănescu (coperta nr. 
Ianuar e); Titu Maiorescu (coperta nr. 
Februarie); Mihail Sadoveanu (copert- 
ta nr, Martie); «Scurteica roșie» de G. 
Petrașcu (coperta nr. Aprilie); Prof. 
Dr. Matthias Fredwagner, 293; Jean- 
Marie Guyau, 298; Liviu Rebreanu (co. 
perta nr. Ma'); Mihail Lermontov. 433; 
Ion Petrovici, Ionel Teodoreanu, Ni- 
chifor Crainic, Perpessicius, 488—489; 
M. C. Zozulin. 131; Ion Petrov'ci și Li- 
viu Rebreanu, 623; Ivan Vazov, 681; 
Alfredo Panzini, 704; Mss. Eminescu, 
2292. f. 16, Ac. Rom., 738; Vasile Aler- 
sandri, 881; Dimitre Onciul, 895; Un 
sat răzeșesc din Basarabia, 937; Valea 
Culei, 938; Soroca, 939; Nistrul de 
lângă Tighina, 940; O fântână dn re- 
giunea Codrului, 941; Cetatea Albă, 
942; Cetatea Soroca, 943; Cetatea Ho- 
tin, 944; Cetatea Ismail, 945; Cetatea 


Tighina, 946; Biserica Sf. Nicolae din 
Chilia Nouă, 947; Cetatea Hotin, 948; 
Poarta mânăstirii Rugi, 949; Catedra- 
drala din Orheiu, 950; Str. Alexandru- 
cel-Bun din Chișinău, 951; Mânăstirea 
Căpr'ana, 952; In preajma Sorocii, 953; 
Mânăstirea Dobrușa, 954; Liceul Nr. 3 
din Chișinău, 955; Preotul Al. Matee- 
vici, 956; Portul Reni, 957; Cetatea 
Hot'n, 958; Str. Gavriil Bănulescu-Bo- 
deni din Chișinău, 759; Mânăstirea 
Saharna, 960; Primăria Municip'ului 
Chișinău, 951; Portul Ismail, 962; Mâ. 
năstirea Călărășauca, 936; Mânăstirea 
Noul Neamt, 964; Izvorul Sf. Ioan cel 
Nou, 965; O mahala a Ch's'năului, 
966; O casă din Chișinău, 967; In iu- 
detul Orheiu, 969; In reoiunea Codru- 
lui, 971; Culesul viilor, 973; In vremea 
secerișului, 975; Tranilvania, 1013— 
1038. 


REDACȚIONALE 



























































«Convorbiri Literare» («C. L.»): Invita- 
ție, 3; Titu Maiorescu, 99. 195. 

1. E. Torouţiu: Cătră cetitorii noștri, 
95, 









CONVORBIRI LITERARE 


ANUL LXXIII N-rele 7—8—9—10—11—12 IULIE—DEC. 1940 





LA. O RĂSPAÂANTIE ISTORICĂ... 


După o întârziere de ! an, care, prin mulțimea şi varietatea 
cutremurelor sociale și geologice, pare de o jumătate mileniu, venim 
cu acest volum de colectivă şi generală suferință. Oricine va înțelege 
că atunci când ne ardea casa, nouă mai puțin ca oricui ne ardea a 
poezie şi că oricare literatură beletristică am fi cuprins între scoar- 
țele revistei, n'ar fi fost în măsură să se "'nalțe până la marea tra- 
gedie a sfârtecării hotarelor noastre, a sfâșietoarelor bejenii dela 
răsărit, miază-zi şi miază-noapte. Şi cetitoril, şi omul de știință, şi 
prozatorul, şi poetul, în suferință pot “doar suferi, iar peste ea se 
aştern liniştea şi tăcerea. E. 

După cumplitele lupte dintre fraţii noştri de acelaşi sânge, care 
din nou a adăpat și înroşit pământul patriei noastre, timp de aproape 
două decenii, şi care s'a scurs din vinele. celor mai viguroase şi nobile 
vieţi, ne găsim la o răspântie, care A at MR un moment istoric, 
poate unicul moment din viața noastră ca popor, când ni se dă pu- 
tință de a elimina din corpul nostru naţional, radical, definitiv, prin 
măsuri de stat şi printr'o solidară acțiune constructivă, românească 
— teribilul flagel al iudaismului, care ne-a măcinat energiile veacuri 
de-a-rândul, ne-a întârziat progresul, anihilând, direct sau prin unelte 
conştiente ori inconștiente, toate strădaniile noastre, şi a cărui putere 
înlăuntru, dirijată şi ajutată de suprastatul iudaic mondial, a pus în 
mișcare toate resorturile pentru a se ajunge la măcelurile istorice din 
1907 ca și la acele infinit de lungi dintre anii 1923—1940. 


616 1. E. Torouţiu 


Dacă Evreii nu sunt astăzi scoşi din toate domeniile vieții noas- 
tre spirituale și economice, nu se vor da duşi din Țară, iar mâine 
ne vor scoate ei din istorie. 

Fără Evrei, România Mare o vom putea reînfăptui, cu ei o alta 
şi mai mare, tot se va prăbuşi, iar cea mai mică şi sdrenţuită de 
astăzi, va înceta să mai existe. 

Cât pentru drama noastră lăuntrică, din mutismul durerii se 
topesc în fiinţa noastră și după firea noastră doar vorbele : 


„Şi de lacrimi nu ţin sama 
Că le-oiu șterge cu năframa, 
Dar mi-i milă de obraz 
Că rămâne fript şi ars... 


1. E. Torouţiu 





ŞI SERA DI pr E 


E în structura spiritului nostru și aș putea zice a fiinţei 
omenești să caute neapărat pentru actele săvârșite, temeiuri și 
justificări. Chiar acele acţiuni care sunt produsul neîndoelnic al 
arbitrarului, violenţei și al silniciei, chiar acelea umblă să-și gă- 
sească fundamente ideale și să se acopere c'un veșmânt de con- 
sideraţii decente, luate din domeniul unor norme mai înalte. De- 
sigur că arbitrarul silniciei nu reușește nicicând să-și ascundă fața 
sa adevărată, iar fundamentarea teoretică, ticluită cu osteneală, 
apare ca un sofism. Dar este desigur caracteristică această preocu- 
pare constantă de temeiuri onorabile, oricât te-ai afla în situația 
de-a te dispensa de ele și de a-ţi impune voinţa fără a ţi-o justifica. 
Maxima arhicunoscută a lui La Bruyere că „ipocrizia e un omagiu 
adus virtuţii”' se poate întregi cu observarea că „sofismele sunt și 
ele un omagiu al arbitrarului, adus raţiunii și nevoii de a se le- 
gitima“. 

Acum, legitimarea unei fapte poate fi scoasă din domenii 
variate, însă de oriunde ar fi să vie, ea trebue să poarte sigiliul 
unei autorizări de princip, care trage fapta săvârșită din câmpul 
voinţii arbitrare și-o pune în legătură cu un temeiu superior, c'o 
normă obligatorie în fața căreia urmează să te înclini. 

Una din legitimările cele mai frecvente care se pot aduce și 
se aduc acțiunilor omenești — individuale și colective — este 
invocarea unei tradiţii, 

Tradiţia joacă rol de temeiu, de justificare, de argument, care 
legitimează o faptă, dacă nu chiar te și obligă s'o îndeplinești. 
Tradiţia nu este numai o mare forță spirituală, dar în ochii mul- 
tora, un temeiu superior, o autorizare supremă, pe care în zadar 
se silește uneori s'o surpe logica omenească, fie în ipostasa ei 
juridică, fie în forma sa de critică pură. 

A existat chiar o direcţie filosofică la începutul veacului 
trecut, care preţuia atât de mult valoarea tradiţiilor și preconiza 
atât de entuziast întoarcerea la ele, asvârlind la coș pretenţiile 
rațiunii de a analiza și judeca acele moșteniri ale trecutului, încât 
a și primit numele de tradiționalism. 

Fără ca cineva să poată dispreţui tezaurul preţios al tradi- 
țiilor, au fost totuși alte capete cugetătoare care au continuat să 
acorde rațiunii dreptul de-a judeca tradiţiile, de-a le pune în 
balanță, în orice caz de-a nu le atribui „a priori” o valoare ne- 
condiţionată. 

In faţa tradiționalismului exagerat se ridica așa numita filo- 
sofie raționalistă, care și-a putut avea şi dânsa exageraţiile sale, 
dar care, în formă moderată, recunoscând hotărit importanța tra- 


1 





|. Petrovici 


O tradiţie „tale-quale“ 
poate numai asocia cu 


lejuește argumente. 
Cum direc 


de umilință. 
tualitatea nemi 


și Bucovina, aiuriți 
crucificării lor na- 


a patrimoniului țării noastre a 
totuși puterea spoliatoare a ținut 
o tradiţie istorică: stăpânirea Ba- 

Dar mai 





'Temeiu și tradiţie 619 


cum s'a zis de-o slăbiciune trecătoare a vecinului dela Răsărit; 
nejustificata silnicie se produsese în 1812, profitându-se de conjunc- 
tura altor slăbiciuni, Anul 1918 fusese an de reparaţie; acel de 
silnicie rămâne 1812. 

Ca să 'se șteargă amintirea Moldovei despuiate s'a inventat 
atunci pentru țara răpită numele deosebitor de Basarabia, fără să 
se bage de seamă că acest nume vorbea și: dânsul de vremea glo- 
rioasă a Basarabilor noștri; tot așa cum astăzi, pentru a-i deosebi 
de nația românească, Basarabenii sunt denumiți cu ostentație mol- 
doveni, ca și cum aceștia din urmă nar fi o ramură fundamen- 
tală a românimii, și ca și cum România modernă n'ar fi rezultat 
la început din unirea a două principate, dintre care unul se chema 
Moldova, cu nimic mai puţin românească decât țara de dincoace 
de Milcov. Pusă în concurenţă cu alte tradiţii, acea invocată astăzi 
de autorii silniciei recente nu rezistă la cel mai ușor examen și 
la cea mai elementară analiză. 

Cât privește pentru jumătatea Bucovinei, târîtă și ea în ca- 
tastrofa zilelor trecute, ălături de sora sa Basarabia, nu sa putut 
invoca absolut nici o tradiţie, întrucât istoricește ea n'a aparținut 
Rusiei niciodată. Totuși și aci arbitrarul silniciei a cătat a se îm- 
podobi c'o motivare juridică, Pământul acesta ne-a fost cerut — 
zice-se — ca despăgubire pentru că am lipsit Rusia.., de pose- 
siunea Basarabiei timp de 22 ani |! Dar, fiindcă e vorba de invocat 
istorie veridică, pe noi cine ne-a despăgubit oare pentru un veac 
de înstrăinare a Basarabiei ? Și cine ne va desdăuna de astăzi 
înainte de toate suferințele noastre în aceeași privire, de toată 
pierderea noastră de sânge naţional? 

Chestia despăgubirilor e în funcție de drepturi lezate, drep- 
turi pe care le-ași putea vedea la noi, dar nu pot să le văd la 
vecinul nostru, căci nu creiază un drept asupra unei provincii, 
faptul de-a o fi deţinut fără nici un drept, fie și o sută de ani. 

Nu există lege morală să legitimeze justificările aduse, care 
n'au tăcut decât să mai adaoge la ciuntirea ţării jignirea chinui- 
toare a simțului de dreptate, . 

Acest caz flagrant al forței care triumtă ar putea să semene 
neîncredere în realitatea însăși a normelor morale. Întâmplări ca 
acele petrecute sunt de natură să pericliteze prestigiul noțiunilor 
de justiţie și de bine, pe care multe conștiințe vor fi pornite să le 
arunce în galeria himerelor generoase, incapabile de înrâurire 
asupra cursului evenimentelor omenești. 

Acel care scrie acuma, continuă totuși să creadă cu în- 
dărătnicie — în ciuda tuturor decepțiilor — că în adâncul legilor 
naturii sălășluesc legile morale, adeseori astupate de exerciţiul 
celorlalte, care din rolul lor de simple mijoace, de instrument în 
subordine, își arogă pretenţia de scop. 

Poate că ar exista de pe acum putinţa de-a scoate din tainița 
ei forța legilor morale, care virtual va fi existând ca și energia 
interatomică, în stare să sfărâme lumea, atuncea când ar exploda. 
Dar ca și la energia interatomică, nu cunoaștem căile prin care 
am putea aduce această forță spirituală. latentă să irupă la supra- 
faţă și să dirijeze dânsa mecanismul naturii oarbe. Până acum mai 





620 |. Petrovici 


mult s'a dibuit, imaginându-se diverse mijloace de captare, de-o 
eficacitate îndoelnică. Asupra lor suntem abia la presupuneri: să 
fie rugăciunea fierbinte ? Să fie eroismul desperării ? Să fie ex- 
clusiv apariția omului providenţial ? 

Desigur ar fi opera cea mai uriașă să se redea, printr'o magie 
bruscă, supremaţia normelor morale asupra forțelor demonice și-a 
ferocității egoismului pământesc. Dar în lipsa acestei posibilități 
imediate, ne putem mângâia într'o măsură cu progresele unei evo- 
luţii, desigur foarte lentă și întârziată adesea de stagnări și chiar 
întoarceri înapoi, dar care totuși, încetul cu încetul, va face loc 
din ce în ce mai mare binelui și dreptăţii în dirijarea acțiunilor 
omenești. 

Nu există situaţii definitive în sfera faptelor nedrepte și pu- 
tem încheia cu exprimarea fermă a convingerii că: Nici procesele 
istoriei nu au o singură instanţă ! 


1. Petrovici 


Din vol. „La noi în Bucovina“ de Octav Vorobchievici 





LIVIU REBREANU — 1. PETROVICI 


I 


LIVIU REBREANU: LAUDA ŢĂRANULUI ROMÂN 
Discurs rostit la 29 Mai 1940 în ședința publică solemnă a Academiei Române 


II 


1. PETROVICI: LIVIU REBREANU LA ACADEMIE 
Răspuns la discursul de recepție al d-lui Liviu Rebreanu 


Ales întrun loc nou creat şi dorind totuşi să mă conformez uzului 
academic de a elogia pe un înaintaș, mă văd silit să mă prezint cu unul 
de-afară, cu strămoșul meu și al unora dintre d-voastră, într'un sens 
mai larg strămoșul tuturor : ţăranul român... 

Mă simt destul de jenat că viu în faţa d-voastră să laud tocmai 
pe cel mai umil Român, şi-mi dau seama că fapta aceasta nu e prea 
abilă, Când vorbeşti despre un om mare sau despre reprezentantul unei 
clase puternice, ai certitudinea că orice vei spune, nu va părea nimănui 
prea mult şi nici o laudă prea exagerată. Inaintaşul, cu care îndrăsnesc 
eu să mă înfăţişez, e sărac şi slab. Aşa a fost totdeauna şi așa va fi, 
probabil, totdeauna. Munca și suferinţele lui hrănesc şi îmbogăţesc pe 
asupritorii lui. EI e destinat să rămână veşnic gol. 

Lauda aceasta totuşi nu vrea nici să înalțe, nici să dărîme şi nici 
măcar să dovedească nimic, ci doar să mărturisească o credință şi soli- 
daritatea mea continuă cu inima celor mulţi cari au avut parte tot de 
ocări şi proboziri, şi prea arar de vorbe bune... 

In vieaţa altor naţiuni, țărănimea a putut avea, şi a avut, un rol 
secundar, şters; pentru noi însă e izvorul românismului pur şi etern. La 
noi, singura realitate permanentă, inalterabilă, a fost și a rămas țăranul. 
Atât de mult că, de fapt, țăranul român nici nu e țăran ca la alte 
popoare. Cuvântul însuşi e de origine urbană, cel puţin în semnificaţia 
actuală. Tăranul nu-și zice niciodată ţăran. Doar în vremile mai noi 
şi sub influențe politice a pătruns şi la ţară cuvântul. spre a indica pe 
omul dela sat în contrast cu cel dela. oraş. Țăranii însă numesc pe ţărani, 
simplu, oameni. De fapt ţăranul n'are nume pentru că nu e nici clasă, 
nici breaslă, nici funcţie, ci poporul însuşi. — omul român. Pentru toată 
lumea, ţăran e sinonim cu Român, pe când orăşan nu. ba în general 
dimpotrivă, mai cu seamă în ochii ţăranului. Țăranul a rămas Român 
şi sub barbarii cei vechi şi sub cotropitorii ceilalţi; în schimb orăşenii 
s'au cam arătat Turci cu Turcii, Greci cu fanarioţii, Ruşi cu Muscalii, 
Nemţi cu Austriecii, până să devină Români sută în sută, sub Români. 


- Nu ştiu când a apărut în istorie țăranul aşa cum îl defineşte 
ştiinţa de azi, adică omul care cultivă pământul din moşi-strămoşi şi 











622-— Ata Ea: Liviu Rebreanu 


care se simte legat de pământ prin rădăcini adânci. Barbarii de odinioară, 
străbunii naţiunilor mari şi mici de azi, n'au avut, pare-se, țărani, cel 
puţin în secolele când marea strămutare îi arunca mereu de colo până 
colo prin Europa sălbăticită. Neamuri războinice, pornite pe cuceriri 
şi deci spre traiul din munca altora, ele dispreţuiau legătura cu pământul. 
In vieaţa lor, rolul de căpetenie îl aveau creşterea vitelor, vânătoarea 
şi războiul, care e tot un fel de vânătoare, dar de oameni. 

Istoricii, inclusiv cei români, nu se prea înţeleg între dânşii când 
e vorba de trecutul nostru. Intr'o privință totuşi sunt de acord cu toţii, 
amime că aici, la noi; pe pământurile noastre, se “face agricultură din 
vremuri imemoriale. Dar existenţa agriculturii presupune existența ţă- 
ranului. Năvălitorii nestatornici, umblători după pradă şi setoşi de sânge, 
nu se îndemnau să scormonească ogorul. Trebue deci să fi muncit po- 
porul băștinaș peste care puhoaiele de barbari au alunecat şi s'au scurs 
val cu val.;Băștinașii s'au învăţat; de sigur după aspre experienţe, să 
nu se amestece de loc, sau cât mai puţin posibil, în luptele năvălitorilor 
ce se perindau. Războaiele erau totale şi pe-atunci, mai ales din partea 
barbarilor 'cari purtau cu dânșii femeile, copiii şi bătrânii, împreună cu 
teate animalele. Dar pe-atunci munţii şi codrii ofereau încă refugii 
destul de sigure pentru autohtonii cari voiau să rămâie neutri. Cotro- 
pitorii înșiși rareori se răspândeau departe de marile căi de trecere şi 
de păşunile cari le hrăneau vitele. Iar când Sa întâmplat ca unii să se 
împrăștie și să se așeze pentru mai mult timp, au devenit prin chiar 
aceasta mai blânzi și mai acomodanţi, bucuroşi să găsească o populaţie 
pașnică pe care s*o exploateze... 

Mulţi învăţaţi consideră naşterea şi începuturile neamului româ- 
nesc drept o enigmă sau un miracol, sau în sfârșit ceva inexplicabil prin 
obișnuitele metode istorice. Este, fără îndoială, o minune cum a rezistat 
şi a persistat aici poporul nostru, în mijlocul tuturor uraganelor. Dar 
țăranul român, existența lui permanentă pe aceste plaiuri, poate des- 
lega taina aceasta şi altele care ne privesc. Țăranul e începutul și sfâr- 
şitul. Numai pentrucă am fost neam pașnic de țărani, am putut să ne 
păstrăm ființa şi pământul... 

„Când se abat marile urgii, oamenii bogaţi, posedanţii de toate 
felurile, sunt imediat gata de ducă. Ei n'au legături organice cu pă- 
mântul ţării şi se despart uşor de oraşele sau de castelele în care locuesc, 
siguri că vor găsi, cu aurul lor, în alte țări, alte oraşe și alte castele, 
unde vor putea continua vicaţa uşoară de belșurz... "Țăranul nu pleacă 
nici de voie, nici de nevoie. El n'are unde să-și mute sărăcia, pentrucă, 
smuls de pe ogorul lui, ar fi osândit să piară ca un arbore smuls din 
rădăcini. De aceea țăranul e pretutindeni pâstrătorul efectiv al teri- 
toriului naţional. : 

Și dacă e aşa în general, de ce n'ar fi şi pentru ţăranul român, 
a cărui dragoste de pământ e mai mare și mau naturală decât a altora ? 
Căci pentru ţăranul nostru pământul nu e un obiect de exploatare, ci o 
ființă vie, faţă de care nutrește un sentiment straniu de adoraţie şi de 
teamă. El se simte zămislit și născut din acest pământ ca o plantă fer- 
mecată. care nu se poate stârpi în vecii vecilor. De aceea pământul e 
însuși rostul lui de-a fi. Pământul nostru ar un glas pe care ţăranul 





Dome arii 9 ll At iN d e A a NI ÎN OAae e ăni ti E aiite paai i A i cai 





Lauda ţăranului român 





ACADEMICIENII ION PETROVICI ȘI LIVIU REBREANU 














624 





Liviu Rebreanu 


îl aude şi-l înţelege. E «sfântul pământ inspizator» care ne-a modelat 
trupul și sufletul, care prin soarele şi apele şi munții şi șesurile lui ne-a 
dăruit toate calităţile şi defectele cu care ne prezintăm azi în lume. Pă- 
mântul acesta parcă nici nu poate produce decât numai Români. 

Astfel, destinul pământului care ne-a născut şi ne-a crescut a tre- 
buit să comande şi destinul desvoltării neamului nostru. El ne-a impus 
multe veacuri de-a rândul o existență aproape vegetală, o existență de 
chinuri şi umilinţi pe care numai țăranul o putea îndura. Cu cât se în- 
mulţeau suferințele şi treceau vremurile, ţăranul român s'a îndărătnicit 
în răbdare. Dragostea lui de pământ s'a învârtoşat. Țarina se amesteca 
necontenit cu cenușa şi oasele înaintaşilor, iar văzduhul se umplea cu 
umbrele şi sufletele lor până în tării. Nimeni nu-l mai putea clinti din 
loc, nicio putere și nicio schingiuire... 4 

Rezultatul ? România actuală cu Dacia de odinioară sunt con- 
gruente nu numai în privința configurației geografice, dar şi a confi- 
guraţiei etnografice româneşti. 

Acest fapt singur, această evidenţă bătătoare la ochi ar trebui să 
puie pe gânduri, dacă nu să-i desarmeze, pe apostolii interesaţi ai dis- 
continuității româneşti în propria noastră țară. Ce argument de conti- 
nuitate poate fi mai plauzibil decât existenţa aceluiași popor, pe aceleaşi 
locuri, după două mii de ani? Inexplicabilă ar fi tocmai discontinuita- 
tea. S'au văzut popoare mutându-se în altă țară, se cunosc popoare cari 
au dispărut cu totul, dar un popor, care să dispară și să se risipească 
pentru a reapărea, peste multe sute de ani, exact în locurile pe cari le-a 
părăsit, ar fi o minune ce nu se poate întâmpla decât în anume manuale 
istorice cu tâlc, 

Rolurile principale în istorie le joacă sau neamurile creatoare de 
mare cultură, sau cele distrugătoare de cultură. Vieaţa popoarelor li- 
niștite se petrece mai mult în subsolul istoriei. Neamul românesc a fost 
cel mai liniştit din lume. In trecutul nostru n'avem. niciun războiu de 
cucerire, ci numai de apărare. Am trăit mai mult în sate, la umbra 
evenimentelor făcătoare de istorie. Satele însă nu lasă documente pe 
care să le consulte şi să le compulseze viitorii istorici. Satele apar şi 
dispar, fără urme, după legi și îndemnuri necunoscute. In cuprinsul 
pământului românesc, tocmai în epoca de formaţie a neamului, poate 
că nici sate nu erau multe, ci mai ales cătune resfirate. Aşa că n'avem 
și nici nu putem avea documente. Dar oare realitatea unui popor nu e 
mai vorbitoare decât un zapis oarecare sau o stelă funerară ? 

Naşterea, unui popor e un miracol, negreşit, precum miracol e orice 
naştere, chiar a ultimei gângănii. De aceea începuturile tuturor popoa- 
relor sunt învăluite în negura legendelor. Chimia etnologică n'a ajuns 
şi nici nu va reuși să pătrundă şi să fixeze într'o formulă cu repetiţie 
misterul formaţiei unui popor nou din două sau mai multe vechi. Dacă 
Sar fi descoperit reţeta, în vremurile acestea de produse sintetice, s'ar 
fabrica poate şi popoare în serie pentru soluţionarea sau complicarea 
conflictelor internaţionale. Sunt însă numai anume epoci şi împrejurări 
când se realizează, între popoare îndelung convieţuitoare, osmoza ge- 
neratoare de naţiune nouă. Toate popoarele europene s'au format cam 
în aceeași epocă şi din amestecul mai multor neamuri — Francezii, 








Lauda ţăranului român : 625 


Germanii, Englezii, Italienii, alţii — şi totuși mai ales despre noi se 
spune, cu o nuanţă pejorativă din partea unora, că suntem «ein echtes 
Mischvolk». 

Ştiu că mă înverșunez să deschid uşi cari au fost forţate de mult, 
în deosebi în această venerabilă incintă unde problemele originii şi tre- 
cutului românesc sau desbătut și s'au clarificat deplin. Dar când se 
înmulţesc cei ce nu scapă o ocazie fără a ne ponegri începuturile și tre- 
„utul, ca să ne poată apoi contesta pământul, să nu mi se ia nici mie 
în nume de rău stăruința. Mă obligă de altfel însuşi ţăranul român, ar- 
gumentul viu și cel mai puternic al autohtoniei noastre... 

O caracteristică tot atât de importantă a unui meam, ca şi COmni- 
nitatea de sânge, este limba. La noi și aceasta e opera ţăranului. Limba 
românească e o limbă țărănească. Farmecul şi expresivitatea specifică 
le-a căpătat dela făuritorul ei originar, care a fost ţăranul. Toată des- 
voltarea ei, până în timpurile mai nouă, se datorește ţăranului, sinzurul 
care a vorbit-o totdeauna. Limbile prea cultivate, ajunse la completă 
maturitate, devin rigide, abstractizante. mecanice. Pierzând sau disore- 
țuind contactul direct cu poporul, în cele din urmă îmbătrânesc, se arti- 
ficializează, ajung a fi organisme moarte — limba latină, greacă, 
ebraică... Limba noastră, cultivată numai de ţărani, în legătură continuă 
cu pământul și cu lumea concretă, a păstrat expresia imagică şi naivă 
a omului simplu, o prospeţime pitorească şi colorată, ritmul vieţii miş- 
cătoare. Limba aceasta, ca toate operele ţărăneşti, e conservatoare şi-şi 
apără cu îndărătnicie conformaţia, rămânând refractară încercărilor de 
violentare. Neologismele, în afară de cele de specialitate cu circulaţie 
numai în anume sfere, se generalizează anevoie şi abia după ce suferă 
transformările noţionale şi formale potrivite cu spiritul ei. Așa au fost 
condamnate să dea greș sforțările filologilor de odinioară cari au vrut 
s'o «relatinizeze», ca și ale altor reformatori mai noi cari au încercat 
so «rumânizeze» prin reînvierea slavonismelor eliminate de evoluţia 
ei firească. Același rezultat trebue să-l aibă și tendinţa unor scriitori și 
gazetari de a o «urbaniza» cu orice preţ, împrumutând din limbi străine 
nu numai cuvinte, dar şi construcţii gramaticale şi sintactice, socotind 
probabil, ca şi oarecari predecesori ai lor de-acum două-trei secole, că 
româneasca poporului e «proastă și nu-i bună de nimica»... 

Țăranul s'a încăpățânat a vorbi numai românește şi a refuzat să 
înveţe o limbă străină chiar când împrejurările sau nevoile l-ar fi obli- 
gat. In Ardeal, în regiunile mixte, Ungurii și Sașii au fost totdeauna 
cei cari au vorbit românește, nu Românii ungureşte sau nemţește. Eu 
n'am cunoscut niciun țăran român care să ştie ungureşte sau orice altă 
limbă străină. In vechea monarhie austro-ungară existau regimente de 
Români care staţionau cu anii prin provincii străine îndepărtate. Sol- 
daţii vorbeau româneşte oriunde se aflau, la Viena ca şi în Bosnia, iar 
când cineva li se adresa într'o limbă străină, răspundeau invariabil «nu 
ştiu», din care pricină unele corpuri erau chiar poreclite «nu-ştiu-re- 
ghiment». 

Nu însemnează aceasta că țăranul român e incapabil să înveţe o 
limbă străină, ci numai că ţine mai presus de orice la graiul lui stră- 
moșesc. Cât talent și mai ales câtă predilecție au Românii pentru lim- 
bile străine, o dovedesc orășenii şi surtucarii noştri de toate categoriile 





626 Liviu Rebreanu 


sari şi azi, ca totdeauna se cred mai subțiri şi mai cultivați dacă vor- 
esc, de cele mai multe ori prost, orice altă limbă, numai străină să fie... 


Precum şi-a păstrat limba, tot astfel a păstrat şi a modelat țăra- 
nul român, după chipul şi asemănarea. lui, credinţa în Dumnezeu. Din 
bătrâne superstiții, din rămășițe de credinţe străvechi transformate şi 
adaptate, din dogme și precepte creştine, el şi-a alcătuit o religie spe- 
cifică, un amalgan profund, de creştinism şi păgânism. Religia aceasta, 
legea românească, e unică pentru întreg neamul nostru pe deasupra tu- 
turor controverselor teologice. In ea se rezumă concepţia de vieață a 
ţăranului român, resemnarea şi încrederea lui în dreptate divină. Legea 
românească e suportul moral al ţăranului. Ea i-a dăruit puterea de a 
rezista şi de a birui încercările veacurilor. Creştinismul nostru, aşa cum 
îl practică și-l trăieşte țăranul, ascunde într'însul. toate fazele și peri- 
petiile istoriei poporului român, întocmai ca şi limba românească... 


Dacă țărănimea română a fost ursită să conserve rasa, pământul, 
limba şi credinţa noastră, înseamnă că ea este întruchiparea tuturor vir- 
tualităților şi energiilor româneşti, că deci dintr'însa trebue să pornească 
Şi să se inspire tot ce e românesc, In. trecut, din ea s'au ridicat, prin 
selecţie naturală. boierii şi în sânul ei s'au întors cei care-şi. pierdeau 
slujbele și averile când nu-şi pierdeau şi capul. Din ea se recrutează 
mulțimea mare a luptătorilor în timp de războiu şi a muncitorilor în 
timp de pace. 

Țăranul niciodată şi sub nicio formă nu se întovărășeşte cu străinii. 
Privirea şi dorul lui nu trec niciodată dincolo de hotarele neamului. EI 
suferă orice cu resemnare. Nădejdea lui e în Dumnezeu. E în stare să 
moară fără a se plânge și mai cu seamă fără a se revolta. Are o răbdare 
eroică, dar care ajunge să se confunde uneori cu toropeala, parcă lupta 
tăcută, nesfârșită pentru conservarea fiinţei etnice i-ar fi istovit agre- 
sivitatea, 

Răbdarea şi resemnarea însă, în loc să-i fie preţuite sau barem 
recunoscute, i-au adus imputarea că e leneş şi nesimţitor. Caracteristic 
este că imputarea o ridică tocmai exploatatorii lui de ieri şi de azi. 

Admiţând că ţăranul român ar avea mai puţină tragere de inimă 
la muncă, vina încă nu i s'ar putea atribui lui. De sute de. ani, dacă nu 
din totdeauna, Românul a trebuit să muncească pentru alţii, fără răs- 
plată, fără speranţă şi fără bucurii. In asemenea condiţii lenea și nepă- 
sarea erau singura reacțiune posibilă. Cu adaosul că sărăcia şi mizeria 
au devenit virtuţi pe care a trebuit să-şi întemeieze toate rosturile vieţii. 
Neputând aspira la un traiu omenesc, s'a organizat în mizerie ca într'un 
element ineluctabil. 

Oricât ar părea de ciudat şi de trist, adaptarea la sărăcie, îm- 
preună cu toate consecinţele ei, a fost o necesitate vitală pentru poporul 
românesc. Altminteri n'ar fi putut îndura vieaţa şi s'ar fi sfărâmat şi 
topit printre celelalte neamuri. Inchizându-se în sărăcie ca într'o găoace 
indestructibilă, s'a singularizat și a putut să-și desvolte însuşirile spe- 
cifice, să-și dobândească o fizionomie naţională deosebită. Vieaţa săracă 
nu exclude bogăţia sufletească. Săracul e mai aproape de sufletul său 





Lauda ţăranului român ” 627 


decât bogatul și are mai multă nevoie de frumosul care, transfigurând 
realitatea, devine izvor de speranţă şi mângâiere. Folklorul nostru, în 
toate manifestările sale, e creaţie de popor sărac, ceea ce nu-l împiedecă 
să. fie mai valoros și mai bogat decât al multor neamuri trăite în belşug. 
Când munca e zadarnică și slujește numai bună starea asupritorilor, le- 
riea şi visarea răzbună nedreptatea şi devin producătoare de artă, bu- 
curia celor obijduiţi. 

Dealtminteri, ce fel de existenţă a avut de-a-luneul vremilor 
Românul, fie plugar, fie păstor, se poate închipui după ceca ce se vede 
şi azi: la numai-câteva zeci de kilometri de Bucureşti rivalizând în lux 
şi risipă cu;metropolele: cele mai ariviste, întâlneşti nişte amărite așezări 
cu înfățișarea aproape neolitică — satele și cătunele românești. Cor: 
trastul acesta e mai elocvent decât volume întregi de istorie. 


Intre sat și oraş a fost şi mai persistă pretutindeni un antagonism. 
la noi însă parcă mai viu și mai accentuat. Pentrucă oraşele noastre 
nu sunt expresia specificului naţional. Un oraş german sau francez re. 
prezintă chintesența naţională respectivă ca şi satul, ba chiar în măi 
mare măsură. Oraşul nostru, înfiinţat şi desvoltat, în multe cazuri, din 
alte necesităţi decât cele românești, nu s'a adaptat încă deplin spre a fi 
aevea, ca duh și civilizaţie, izvor de românism curat... Pe când ţăranul 
român dă oraşului tot, civilizaţia orășănească îi oferă numai sarcini şi 
fraze goale; 'Tăranul e serios și naiv, orăşanul e ironic şi sceptic. Poate 
de aceea ţăranul n'are încredere în orăşan, iar orășanului i-e ruşine de 
țăran, când nu-i e frică. 

Şi totuşi emanciparea țăranilor, orășenii au propovăduit-o şi au 
realizat-o. Revoluţiile noastre, mai mult .gălăgioase decât sângeroase, 
s'au făcut toate de sus în jos, până la exproprierea latifundiilor şi îm- 
proprietărirea țăranilor. "Țăranul însuşi, incapabil de a se organiza și 
de-a iniţia răsturnări sociale, ar fi purtat în eternitate jugul servituţii. 

Ideile liberale și democratice au pătruns la noi din afară, evident, 
dar au găsit aici teren favorabil. Curentele generoase umanitare, pro- 
clamând. sfinţenia libertăţii individuale, erau în aer, la începutul seco- 
lului trecut, în toată lumea, întocmai cum azi e în acr ideea strivirii 
individului în folosul colectivităţii. Ideilor generoase de atunci le da- 
torăm nu numai libertatea ţăranului, dar însăşi libertatea neamului 1o- 
mânesc cu corolarul firesc al unirii tuturor Românilor într'un Stat in- 
dependent. Ideile de-acum un veac şi jumătate, prin triumful libertății 
omului, au impus libertatea popoarelor, precum curentele dominante 
actuale, prin încătușarea individului, sunt sortite să îngenuncheze pe cei 
slabi în folosul celor puternici. 

Vântul de generozitate universală a prilejuit, cum era natural, și 
mari exagerări. Mila, compătimirea și dragostea pentru țărănime au 
creat o imagine falsă a ţăranului, o idealizare ieftină și dulceagă, de- 
parte de realitate. Pe măsură ce interesul pentru ţăran creştea, s'a ajuns 
să nu mai poată vorbi despre el decât în termeni hiperbolici. Iar când 
sufragiul universal a oferit un buletin de vot ţăranului analfabet şi ne- 
mâncat, oropsitul de ieri s'a pomenit deodată tiran prin procură. Pen- 
tnucă toate mişcările în favoarea ţărănimii au fost infectate de retorism, 








628 Liviu Rebreanu 


au rămas simple intenţii fără rezultate practice. După o 'sută de âni de 
emancipare, devenit proprietar asupra aproape totalităţii pământului 
cultivabil, ţăranul român se află în aceeaşi mizerie morală și culturală, 
iar standardul lui de vieaţă nu s'a îmbunătățit câtuşi de puţin. Ceea ce 
denotă o tristă carenţă a conducătorilor. 

Prin ceea ce a fost şi a reprezentat în vieaţa neamului, țăranul 
român nu se putea să nu devină îndreptarul culturii naţionale, mai cu 
seamă în ce priveşte literatura și artele. Când, după dobândirea liber- 
tăţilor, forţele creatoare româneşti s'au deșteptat şi au apărut poeţii, 
artiştii şi învățații, toate bunăvoinţele şi uneori talentul real s'au poticnit 
din lipsa instrumentului de expresie de o parte și de altă parte a unei 
temelii durabile pe care să se construiască. Decenii de dibuiri, de re- 
forme abracadabrante, de imitații sterile, de înnoiri diverse n'au dat 
roade. Limba românească, corectată într'una de scriitori și filologi pa- 
sionaţi, scârțâia din ce în ce mai rău și nu izbutea să nască poezie. Abia 
când scriitorii s'au apropiat mai atent de literatura ţăranului, au desco- 
perit izvorul limbii și al poeziei româneşti. Alecsandri a făcut un act 
revoluţionar adunând și dând la iveală o comoară de poezie populară. 
Sau găsit, fireşte mai târziu, unii cari să-l acuze că prin ajustările şi 
completările lui ar fi stricat frumuseţea originală. Au uitat acuzatorii 
că arta e totdeauna operă individuală, chiar cea anonimă populară. Un 
cântec popular a fost făcut, întâi şi întâi, de cineva și numai pe urmă 
au venit alţii, în timp și în spaţiu, să-l corecteze, să-l amplifice ori să-l 


simplifice, în sfârșit să-l perfecţioneze. Adică întocmai ceea ce se în- 
tâmplă şi cu poezia cultă, unde însă toate operaţiile le săvârşeşte un 
singur ins, mai înzestrat şi cu darul versificaţiei, și cu al criticii. Incât 
Alecsandri a fost ultimul corector al baladelor populare culese de dânsul, 


şi de sigur cel mai talentat. 

Până la Eminescu totuşi limba literară românească a mai avut 
destule şovăiri. Numai geniul eminescian a ştiut să integreze organic 
comoara limbii ţăranului în limba uzuală a tuturor. Prin Eminescu, ţă- 
ranul român a dăruit elementul cel mai necesar literaturii noastre: limba 
curată, bogată, mlădioasă, mereu nouă, cu posibilitatea de eternă în- 
noire, cu un dinamism, etern, dinamismul eternului duh neaoş românesc. 
Colaborarea dintre Românul cel mai modest şi poetul cel mai mare a 
fixat linia generală a originalității literare românești. 

Pe această linie scriitorii au putut înainta pe urmă fără teamă de 
rătăcire, având de altfel totdeauna la îndemână pe ţăranul român, în 
caz de îndoeli. După Creangă şi Coșbuc, mişcarea semănătoristă, îm- 
preună cu cele similare şi adiacente, a putut enunța axiomatic că o lite- 
ratură românească adevărată trebue să purceadă din realitatea româ- 
nească, adică direct sau indirect din țărănimea care reprezintă ceea ce 
are mai original neamul nostru. De fapt semănătorismul n'a făcut decât 
să formuleze şi să strige cu glas tare, ca să pătrundă în conștiința tutu- 
ror, ceea ce au simţit totdeauna, deşi nu atât de categoric, toţi creatorii 
de valori veridice. Mișcarea aceasta. entuziastă până la fanatism, era 
natural să facă să triumfe un comandament a cărui rodnicie s'a dovedit 
în toate timpurile şi la toate popoarele. «Iliada», «Divina Comedie», 
«Don Quijote», «Faust» sunt universale pentrucă, dincolo de perfecţia 





Lauda ţăranului român 629 


estetică, exprimă suflete și realități naţionale. Nu e vorba, cum s'a în- 
cercat să se răstălmăcească, de a reduce literatura la ţărănism, sau mu- 
zica la doine și hore, sau sculptura la crestături în lemn... Ar fi o abe- 
raţie să anchilozăm şi să limităm inspiraţia artistului. Confundând cul- 
turalul sau etnicul cu esteticul se anihilează creaţia de artă. Opera nu 
valorează prin materialul rural sau urban, ci numai prin realizarea este- 
tică. Dar estetica nu exclude predominanţa unui spirit specific care dă 
anume coloare și autenticitate operei. 

Am avut de altfel destui scriitori, unii foarte talentaţi, cari, um- 
blând să cultive așa zisa artă pură sau să fie moderni cu ghilimele, au 
crezut că trebue să se inspire neapărat după ultimisimele curente străine. 
Sa întâmplat să realizeze, în cazurile cele mai fericite, imitații accep- 
tabile sau chiar virtuozităţi tehnice interesante, nu însă opere vii şi trai- 
nice. Căci modernismul adevărat nu cere înstrăinare de realităţile na- 
ționale, ci tocmai înţelegerea mai pătrunzătoare, adâncirea și valorifi- 
carea originalității acestor realităţi. Literatură fără țară nu există, cum 
nu există plantă fără pământ. Ar fi de observat, în treacăt, că pseudo- 
modernismul a fost reprezentat și practicat la noi exclusiv de scriitori 
născuţi la oraș, deci mai puţin legaţi de pământ și uneori chiar de graiul 
românesc până într'atâta, că unii se mândreau când izbuteau să ticluiască 
ceva în vreo limbă străină. Ceeace ar fi o dovadă mai mult că orașului 
îi lipseşte încă spiritul autohton zămislitor de valori originale. 

Totuşi cultura adevărată, prin care neamul românesc să-și justi- 
fice rostul în lume, numai oraşul poate s'o creeze și s'o desăvârșească. 
Literatura ţărănească nu e pentru ţărani, căci ţăranii nu citesc și nici nu 
vor citi cărți literare. Țăranul îşi face singur literatura pe care o pofteşte 
inima lui, cum își confecționează cele trebuincioase pentru trupul şi su- 
fletul său. Cărţile cu ţărani le citesc numai orășenii, ca și pe celelalte. 
"Țăranul, prin firea lucrurilor, nu poate fi consumator ci doar subiect 
de literatură. 

Orașul însă trebue să fie pătruns şi el de duhul pământului şi al 
sufletului românesc. Glasul pământului trebue să fie auzit și înțeles și 
de orăşeni pentru a deveni marea lege a neamului pe care nimeni să 
n'o mai înfrângă şi nici să n'o nesocotească. Intre sat și oraș trebue să 
se creeze simbioza care să potenţeze toate puterile creatoare. Numai 
simbioza aceasta va naște marea cultură românească de care în sfârșit 
va beneficia şi ţăranul român, conservatorul trecutului şi tinereţii 
noastre. 

De aceea azi și încă multă vreme, spre țăranul român trebue să 
ne întoarcem necontenit. Fiindcă, precum Anteu câştiga noi puteri şi 
devenea invincibil când atingea pământul, tot astfel creatorii români, 
păstrând contactul spiritual cu țăranul român, vor produce opere uni- 
versal preţioase și vor servi, în același timp, destinul neamului... 

Dar, la rândul ei, ţara nouă, pentru care țăranul român a jertfit 
şi a sângerat cel mai mult, trebue să-i înlesnească şi lui soarta mai bună 
ce i se cuvine. Nu prin fraze şi hârţoage, nici prin pomeni și făgădueli 
deşarte, ci printr'o educaţie nouă care să-i asigure muncă rodnică şi 
traiu omenesc.. Şi mai ales, și poate mai presus de toate, dăruindu-i ceea 
ce râvneşte de multe veacuri fără încetare şi în zadar: lumină şi dreptate. 











SE 








630 1. Fetiovici 


Suntem şi vom fi totdeauna neam de ţărani. Prin urmare destinul 
nostru ca neam, ca Stat și ca putere culturală, atârnă de cantitatea de 
aur curat ce se află în sufletul ţăranului. Dar mai atârnă, în aceeaşi 
măsură şi de felul cum va fi utilizat şi transformat acest aur în valori 


eterne. 


RĂSPUNSUL D-LUI 1. PETROVICI 


Fotoliul academic pe care Instituţia noastră l-a încredințat scrii- 
torului Liviu Rebreanu este nou înființat, Lacul îi sclipeşte proaspăt, 
iar îmbrăcămintea n'are urmă de uzură. Preocupat să-și creeze sieşi o 
tradiţie, care momentan îi lipseşte — şi cum putea păşi mai norocos de 
cât chemând să-l inaugureze pe unul dintre cei mai de seamă prozatori 
ai noștri P? — el nu poate oferi niciuna aceluia care vine să-l ocupe azi. 
Inaintaş fără predecesori, noul nostru coleg n'a avut putinţa să facă în 
discursul său de recepţie, după uzanţa academică, elogiul unei perso- 
nalităţi determinate; totuși, neputându-se sustrage sufleteşte, odată în 
mijlocul nostru, datinei de a începe elogiind, şi-a ales un alt obiectiv 
pentru laudă, un înaintaș, în felul lui, şi dânsul: pe marele rezervoriu 
al neamului nostru, pe ţăranul român. 

Datorim acestei împrejurări pagina de convingere tare şi de elo- 
cinţă însufleţită, pe care o ascultarăm acum, pagină în a cărei dialectică 
a străbătut ceva din energia aspră, din apriga vigoare a accentului cu 
care ne-a obișnuit romancierul în puternicele lui povestiri. 

Dar cu toată bărbăţia tonului, noul nostru coleg pare să fi înto- 
vărăşit aceste elogii ale ţăranului de oarecare sfială. Ne-o spune dealt- 
minteri singur, declarând că socoate o nedibăcie să lauzi pe cel slab şi 
umil, fiindcă numai atunci când vorbeşti de reprezentantul unei clase 
puternice, poţi avea certitudinea că lauda va prinde şi va complace 
tuturor. 
Aş ruga pe noul nostru coleg să nu considere Compania noastră, 
cel puţin din punctul acesta de vedere, inferioară sensibilităţii sale pro- 
prii. Ca să-i risipesc temerile exprimate, îi voiu reaminti că Academia 
mai înainte de a fi un salon, este un cerc de intelectuali, iar intelectualul, 
mai mult sau mai puţin de rasă, are neapărat ceva din stofa de apostol 
care nu dispreţueşte pe moiic şi pe cel slab. Poate dimpotrivă, elogiarea 
cuiva puternic, suit nu totdeauna prin merit, va deştepta în cercuri mai 
rafinate sentimente de frondă şi de opoziţiune. Chiar dacă în ce priveşte 
exteriorizarea, cărturarii nu merg în direcţia aceasta, de regulă, prea 
departe, sunt totuşi puţini aceia care împing obedienţa — măcar atunci 
când nu se întemeiază pe o convingere nestrămutată — până în inti- 
mitatea sufletului lor. 

N'aş voi să pierd din vedere obiectivul principal al cuvântării 
mele, care va trebui să îmbrăţişeze întreaga activitate: a colegului, pe 
care am cinstea să-l primesc în această incintă, şi de aceea voiu stărui 
numai în treacăt asupra discursului său de astăzi, de sigur interesant 
mai puţin prin concluzia sa, cât prin consideraţiile proprii care au con- 
dus la acea concluziune, ; Pi ial, 

Convingerea că valorile noastre culturale se cuvine să păstreze 











Liviu Rebreanu la Academie 631 


legătura cu «glasul Pământului» şi cu «spiritul autohton», că toţi crea. 
torii noștri numai menţinând. «contactul spiritual cu ţăranul român vor 
produce opere autentice... şi universal preţioase», 
bue necondiţionat să se asculte de imperativul sp 
prem criteriu de creaţie și de diferenţiare, 
fost substanța concluziunii discursului ascul 





a unităţii şi uni- 
versalităţii adevărului în compartimente naţionale distincte — un adevăr 
deosebit pentru fiecare naţiune, — sfărămându-se punţile de colaborare 
şi chiar de înţelegere între popoare, amenințându-se cu disoluția însăși 
ideea de speță omenească, socotită cândva, de filosoful Platon ca un 
prototip. superior, pe care lumea materială nu-l poate realiza întocmai, 
dar către care trebue să tindă neîncetat, îndeplinindu-și o nobilă şi ne- 
şovăitoare datorie, 

Nu doar că la țărănime nu S'ar găsi pe alocuri așchii de gândire 
pătrunzătoare. și interesantă. Dar chiar înțelepciunea maximelor ţără- 
neșşti, adeseori uimitoare, îşi are în general valoarea ei, în măsura în care 
au reușit să încorporeze viziuni asupra adevărului etern Și universal 


sar fi făcut părtaş şi dânsul la asemenea exageraţii, întrucât aplicarea 
principiului în chestiune 9 cere categoric, reproduc cuvintele sale întoc- 
mai: «mai ales în artă şi literatură», unde de sigur are dreptate. Păs- 
trează totuși o tăcere, care poate fi semnificativă, când e vorba de ade- 
văr. și cunoaştere, după cum cred că nu Sa gândit nici să ne întoarcem 
în vieaţa practică la etica ţăranilor şi să adoptăm cumva, ca norme inspi- 
ratorii, comportările impulsive, pe care le-a zugrăvit cu halucinantă 


nostru şi pentru a mai atenua o oarecare impresie de pâclă, pe care ne-a 
lăsat-o sumbra povestire a romanului citat, Recunosc că și în elogiul de 
astăzi ţăranul nu ne-a fost prezentat fără defecte, ba parcă şi marile lui 
isprăvi istorice sar datori, măcar în parte, unor însușiri, care absolut 


nu numai calităților, așă precum ar vrea să susţină o pedagogie con- 
venţională. Această convingere pesimistă se poate îmblânzi cu gândul 
că până la sfârşitul sfârşitului tot valorile luminoase triumfă şi se im- 
pun. Dar până atunci e o cale lungă, pe care defectele îşi afirmă adesea 
valoarea lor vitală şi netăgăduită. Nu ştiu ce vor crede istoricii de pro- 
fesie, de interpretarea d-tale, scumpe coleg. Dar pentru moment ai avut 
norocul să-ţi răspundă la discursul de recepţie nu un istoric cu vederi 





632 1. Petrovici 


precise, ci reprezentantul unei discipline deprinsă cu controversa și, de 
aci, mai indulgentă cu felurimea ipotezelor. 

De asemeni, mai ştiu că o intuiţie de artist poate nemeri câteodată 
adevărul istoric, chiar fără aplicarea riguroasă a metodelor specialis- 
tului, că un istoric de însemnătatea lui Frederic Masson a recunoscut 
într'o împrejurare solemnă, că adevăratul său maestru la pătrunderea 
şi înţelegerea evenimentelor a fost Honore de Balzac, iar personal nu 
mă simt obligat a zâmbi faţă de versurile aparent naive sau preten- 
țioase ale lui Edmond Rostand : 


«Un râve est moins trompeur, parfois, qu'un document» 
sau 
«Mâme quand il a tort, le potte a raison». 


In fine pentru a încheia, eu unul n'aş putea face dificultăţi prea- 
labile să acord intuiţia trecutului, cuiva care a dovedit că posedă în așa 
măsură intuiţia prezentului, încât a putut să zugrăvească c'o exactitate 
uimitoare — ca în «Răscoala» sau «Pădurea Spânzuraţilor» — unele 
întâmplări la care n'a participat şi n'a fost martor niciodată. 

Dar nu voiu întârzia, precum am spus, asupra expunerii istorico 
ideologice, pe care colegul nostru ne-a făcut-o astăzi în formă abstractă, 
dialectică, mai ales că ea nu poate alcătui decât un mic episod în vasta 
lui activitate de scriitor, care curge îmbelșugat în altă albie: aceea care 
i-a atras un lung şirag de consacrări, încununate cu chemarea în Aca- 
demie. 

Căci oricare ar fi deosebirile de gust individual şi oricâte nuanţe 
personale vor aduce unii şi alţii la judecarea operelor literare, nimeni 
nu poate contesta că Liviu Rebreanu n'ar fi unul din aceia care au 
contribuit mai mult, în ultimele două decenii, la înălţarea prestigiului 
literelor româneşti. Scrierile lui, în deosebi cele epice, s'au desfăcut în 
numeroase edițiuni, au intrat în conștiința publică cu titlul și conţinutul 
lor, servesc adeseori ca unitate de măsură pentru lucrările de acelaşi 
gen, după cum vor servi şi ca modele, fecund inspiratoare pentru acei 
cu talent, descurajante poate pentru acei cu aptitudini mai reduse, De 
asemeni nu fără o legitimă mândrie luăm cunoştinţă de larga difuzare 
dincolo de hotarele ţării, unde au fost curând traduse în numeroase şi 
variate idiomuri : germanice, neolatine, slave, turanice, chino-japoneze. 
plimbând pe mai multe continente posibilităţile de înfăptuire literară 
ale naţiei noastre, până în prezent nu deajuns de cunoscute. Pot să 
destăinuesc o mărturisire directă pe care mi-a făcut-o unul din tradu- 
cătorii romanului «lon» — e vorba de colegul nostru corespondeni 
Pierre Mesnard, bun cunoscător al limbii române, emerit universitar 
francez şi comentator valoros al filosofiei cartesiene. Intâlnindu-l anul 
trecut la Alger, câteva luni mai înainte ca el să fi schimbat roba profe- 
sorului cu uniforma de căpitan de artilerie în serviciul patriei sale: 
acest tânăr cugetător plin de făgăduințe mi-a împărtăşit entuziastnu) 
său pentru acest puternic roman românesc, şi mi-a arătat cum câțiva 
ani de zile şi-a Întocmit vieaţa sa spirituală, alternând adâncirea lui 
Descartes cu tălmăcirea pe franţuzeşte a lui «on», — o tovărăşie de 








șiviu Rebreanu !> Acaremie 633 


care autorul romanului n'ar putea fi decât realmente măgulit. tiu faima 
de meşter mare al genului epic a străbătut numele colegului nostru şi 
în ţară şi în străinătate, cu toate că dânsul a mai scris și în alte genuri 
literare, cum ar fi în teatru, ba pot să afirm, fără teamă de + greşi prea 
mult, că dintre toţi romancierii noştri de seamă este acei care a în- 
cercat teatrul cu mai mult noroc. De altfel, și în romanele „ale, dialogul 
personagiilor nu este strivit de partea narativă, ci înfloreşte viu şi dra- 
matic, încât fără multă trudă din partea adaptatorilor, vaele din roma- 
nele lui Rebreanu au putut fi transpuse cu real succes pe scenă. Dar 
de sigur, forţa de căpetenie a scriitorului nostru e romanul şi nuvela, 
mai ales romanul, fiindcă suflul vijelios şi puternic al acestui făuritor 
de vieaţă n'a putut încăpea comod în spaţiul restrâns al nuvelei, unde 
mai potrivit se joacă zefirii şi se încrustează nuanţe delicate. Deși nu 
trebue să uite nimeni nuvelele sale cutremurătoare: «Catastrofa», sau 
«Ițic Ştrul dezertor», capodopere necontroversate, cre ne dovedesc că 
autorul lor, osebit de puterea. intensă a creaţiei, nu e străin nici de meş- 
teșugul greu al concentrării și conciziunii. 

Dar notorietatea sa fixată şi răsunătoare înce'se cu romanul, — cu 
«leon», Deşi puţină pâclă apăsătoare înconjura; cum ziceam, această 
epopee a țărănimii ardelene — cu um erou care-şi snopeşte părinţii în 
bătaie — însă prin puterea epică, prin număru! considerabil al perso- 
nagiilor amestecate în povestire, prin combinare: savantă a micilor ac- 
țiuni răzlețe, care se întreţes cu dibăcie într'o vustă canava unde niri 
un fir nu se pierde și toate ajung la ţintă, în sfârșit prin realismul bru- 
tal cu care ni se zugrăvește acel microcosm de insticte şi patimi ele- 
mentare, «Ion» este un roman social puternic, cure a deslănţuit, după 
succesul său, o producţie febrilă de romane. 

Până la «lon» romanul românesc a reprezentat un curaj răzleţ, 
avantposturi pe care grosul scriitorilor le lăsau să se îndepărteze, fără 
a le urma. Liviu Rebreanu e acela care a reuşit să antreneze masele 
scriitoriceşti în făgașul romanului. Este drept că în acest antrenament 
au fost târâte şi elemente mai slabe, care ar fi putut rămânea cu folos 
la îndeletniciri mai modeste. Dar încercările neizbutite se elimină dela 
sine, iar principalul rezultat a fost un gust și un elan tot mai viu pentru 
cultivarea romanului. Insă acel care poate a fost îmboldit mai tare. 
de primul d-tale succes de romancier, iubite coleg, ai fost d-ta însuţi, 
continuându-ţi fresca epică, cu o hărnicie şi cu un răsunet nedesminţit. 
Ba, unele noi romane au stârnit, cel putin la unii, un entuziasm care 
a depăşit pe acela pentru «Ion». 

E cazul mai ales cu «Pădurea Spânzuraţilor» şi cu «Răscoala», 
unde puterea evocatoare, măcar la unele capitole, nici nu fusese spriji- 
nită de experiența d-tale proprie. Cel puţin la «Ion» documentarea ţi-o 
strânseseşi singur la fața locului, în acel colț năsăudean de unde-ţi 
tragi obârșia, căci ești născut acolo, la răscrucea Transilvaniei cu Mol- 
dova. amândouă provincii deosebit de binecuvântate la zămislirea ta- 
lentelor literare. (Cum vezi, scumpe coleg, te-am tras puţin și de partea 
Moldovei mele şi poate mai tare decât trebuia, dar aşa se întâmplă cu 
scriitorii mari: ajunge o umbră de justificare ca să-i revendice toată 
lumea). De sigur, nu eşti primul scriitor care zugrăvește magistral 

2 





634 1. Petrovici 


medii cu care n'a avut atingere directă şi, cu atât mai .mult experiența 
lor nemijlocită. i 

Academicianul francez Paul Bourget, nu de mult dispărut, lăsând 
în amintirea urmașilor nu numai fizionomia sa de romancier, ci şi pe 
aceea a unui critic ascuţit, a scris odată textual următorele: «Cei mai 
mari pictori ai naturii omeneşti, acei care i-au scrutat mai adânc mis- 
terele și tălmăcit în chip mai elocvent bucuriile şi suferințele, fost-au ei 
oameni care au trăit o vieaţă pasională, încărcată de drame? Nu, ci 
mai degrabă au fost meşteri profesioniști, cu experiență personală: 
scurtă, cu o existență mediocră și goală, puţin amestecați pe scena vieţii 
şi ale căror aventuri mai importante au fost operele lor. La ce moment 
Shakespeare bunăoară a putut să trăiască efectiv şi să se lase rostogolit 
de vâltoarea omenească, el care a cumulat, în decurs de ireizeci de ani, 
funcțiunile absorbante de autor dramatic, de actor şi de impresar? De 
asemeni, la ce moment Moliere, al cărui meșteșug îl ţinea la o parte de 
lume și care a experimentat dragostea în condiţii aşa de mărunte, 
aproape aşa de ridicole? In sfârșit, la ce moment Balzac, acest salahor 
al scrisului, care înainte de 1829 compusese o întreagă bibliotecă de 
romane iscălite. cu pseudonim, și care dela 1829 la 1849 a conceput 
şi realizat cele patruzeci de volume ale «Comediei umane?». 

Cum vezi, n'am vrut să te las singur, scumpe coleg, în ce priveşte 
arta miraculoasă de a reda la perfecţie o realitate pe care niai trăit-o 
de-a-dreptul. Dar oricum, te-am aşezat, cu ajutorul rândurilor citate, 
într'o companie glorioasă, unde te poţi simţi chiar și mai mândru decât 
dacă ai fi iniţiat domnia-ta însuţi sistemul, sau ai fi primul caz al întru- 
pării sale izbutite. 


Cariera literară a lui Liviu Rebreanu numără cel puţin două 
decenii de succese. In timpul acesta, critica noastră autorizată Şi-a spus 
cuvântul în repetate rânduri, analizând opera și definind-o cu cele mai 
nimerite caracterizări. Nu voiu căuta astăzi — când trebue să-mi sprijin 
şi eu elogiul pe o caracterizare —, nu voiu căuta — de. dragul origina- 
lităţii — să prezint creaţia literară a noului nostru coleg întrun fel 
în care n'a mai făcut-o nimeni, mai ales că am putinţa să evit întru- 
câtva banalitatea repetirilor, prin aceea că aceleaşi lucruri se pot lega 
în capul fiecărui de alte aduceri aminte şi se pot nuanţa în chip deosebit. 

Liviu Rebreanu este mai înainte de toate un puternic scriitor rea- 
list, dușman instinctiv al artificiilor care deformează realitatea și-i dau 
— fireşte cu scuza bunelor intenţii și a unor nobile aspirații =- un aer 
fals sau convenţional. Chiar războiul, cu vitejiile lui eroice, nu ne este 
descris, de acest mare epic al nostru, în chip romantic şi idealizat, ci 
sumbru, groaznic, sinistru. Eroismul — care de altfel nu lipseşte — e 
îmbinat cu brutalitatea vieţii, răsărind până la urmă luminos dintr'însa, 
iar nu inserat, cum se întâmplă adesea, în atmosfera unei poezii factice 
și artificiale. ; 

Fără a împuţina câtuşi de puţin coardele sufleteşti ale poporului 
nostru și posibilităţile lui verificate. de creaţie artistică, îmi voiu ex- 
prima totuşi credinţa că realismul e poate forma de artă cea mai potri- 
vită cu bunul simţ al acestui popor, în genere fără înclinări deosebite 





Liviu Rebreanu != Academie 635 


pentru declamaţie sau convenţional şi având poate ca singură manieră 
de mascarea adevărului, discreţia şi sfiiciunea. 

Liviu Rebreanu zugrăveşte vieaţa aşa cum este, în arta lui realisto- 
naturalistă. De altfel. zugrăvirea exactă poate fi considerată în deobşte 
ca o condiţie de viabilitate artistică, o condiţie pe care, măcar în formă 
minimală, trebueşte să şi-o însușească orice direcţie literară. Chiar o 
operă de fantazie romantică, atunci când a izbutit să se menţină, e că 
are o latură exactă, un fond de adevăr, — pe care arta naturalistă nu 
face decât să-l îngroașe, în acelaşi timp subţiind până la neființă ele- 
mentul convenţional. Postulatul zugrăvirii credincioase este aşa dar 
un fapt artistic esenţial şi e simptomatic că un aşa zis adversar al natu- 
ralismului, ca Brunetiere, a trebuit să se justifice, spunând că în fond 
el nu atacă naturalismul, ci din contră «qu'il le defend contre lui-mârae, 
contre ses exces, contre les courtisans de son propre succes». 

"Ţin să relev cu deosebire că realismul colegului Rebreanu nu se 
mulţumeşte mai niciodată cu zugrăvirea unei vieţi mărunte și monotone, 
așa cum este a majorităţii oamenilor, el nu socoate intriga indife- 
rentă, ci caută — în deosebire de alţi scriitori realişti — simultan cu 
descrierea vie, evenimentul interesant şi — dacă se poate — chiar 
sensaţional. Autorul își dă seama că arta n'are numai rolul redării fidele 
şi — dacă vreţi — tipice, ci şi datoria de a te scoate din banalul coti- 
dianului, sau de a întregi vieaţa zilnică cu întâmplări, de sigur verosi- 
mile, dar mai neobișnuite. Evadarea în tipic nu strică să se împerecheze 
cu aceea. în dramatic și sensaţional. 

Nicio mirare că într'o zi autorul nostru cra să încerce romanul 
poliţist, aşa precum singur îşi denumeşte ultimul său roman : « Amân- 
doi». Aci apare, şi mai în relief fireşte, dragostea sa de sensaţional, 
cu toate că ea, chiar în cazul acesta, rămâne încadrată tendinţelor zu- 
grăvirii realiste. Căci deşi în toată țesătura istorisirii se vede negreşit 
intenția de a încurca pe cetitor, după cum se simte «aranjamentul» meș- 
teşugit al întâmplărilor şi mâna autorului la spate, totuşi evenimentele 
sunt așa de viu prezentate şi înlănţuirea lor pare atât de firească, încât 
chiar romanul acesta păstrează tinctură realistă, mai ales că cu prilejul 
crimei misteriose a cărei deslegare se face abia la urmă, se perindă o 
frescă de scene și tipuri provinciale, realmente savuroase. 

Puterea evocatoare a povestitorului Rebreanu este slujită în toată 
galeria operelor sale de un stil viguros şi natural, ale cărui colori mai 
mult întunecate sunt când trase cu pensula, când așternute gros cu 
cuțitul. Dacă ar fi să-l compar pe scriitorul nostru cu scriitori celebri 
de aiurea — căci va trebui să mai treacă poate vreme până când lite- 
ratura naţională ne va oferi destule exemple autohtone pentru a găsi 
analogiile caracterizatoare în propriul ei cuprins — dacă ar fi deci să-l 
compar cu scriitori de aiurea (şi mi se va ierta dacă mă refer de pre- 
ferînță la acea literatură care-mi este mai de mult familiară şi s'a 
coborit în mine mai adânc) aş putea spune că stilul lui Rebreanu repre- 
zintă o mijlocie între scrisul lui Zola şi acel al lui Maupassant. Are 
mult din forţa animatoare a celui dintâi, dar combinată cu ceva din 
precizia şi măsura celui de al doilea prozator. În orice. caz, el se 
opiine stilurilor întortochiate şi maladiv chinuite de setea noutăţii, aşa 





636 1. Petrovici 


că aș putea să reactualizez, în legătură cu proza lui Rebreanu, câteva 
rânduri din unica și celebra prefaţă a lui Guy de Maupassant, unde 
marele scriitor repudia cu hotărîre — reproduc textual: —  «vocabu- 
larul bizar, complicat şi chinezesc, care ni se impune astăzi sub numele 
de scriere artistică». (Să constatăm în treacăt că stilul natural al auto- 
rului acelei prefețe a supravieţuit stilului artificial, cu pretenţie de 
artă rafinată, al celor vizaţi de către el). 

Aş mai putea să adaog că abundența şi revărsarea vijelioasă a 
inspirației lui Rebreanu îl îndepărtează şi de categoria acelor scriitori, 
aceştia sănătoși și realmente artişti, care cizelează şi migălesc fiece pro- 
poziție c'o îndărătnică sforţare, ce însă, măcar în unele momente, poate 
părea exagerată. Nu sar putea spune în orice caz despre Rebreanu 
ceea ce Dumas-fiul a spus odată — cu puţină răutate — referitor la 
Flaubert, că «omul acesta îi face impresiunea cuiva care doboară un 
steiar pentru a construi o cutioară; cutioara e perfectă, dar parcă pen- 
tru atâta e prea mult să doboare ug arbore înteg». 

Liviu Rebreanu îţi pare mai degrabă că desrădăcinează mulțime 
de steiari pentru a alcătui dintr înşii bârnele uriaşe ale unor construcţii 
de ciclop. El nu cizelează excesiv stilul. dar îl animează de suflul unei 
puteri epice neobişnuite, făcându-l năvalnic ca valul în spumă. N'aş 
putea totuşi spune că scriitorul nostru nu este preocupat de aproape de 
scrierea îngrijită, plastică și bine ritmată, ceea ce-o dovedeşte oricare 
din operele sale; nici chiar că n'ar fi obsedat efectiv de perfecţia artis- 
tică şi de frumos în genere, ceea ce ne-ar mărturisi-o. și călătoria sa 
la Paris, pe care ne-o povesteşte în cartea sa: «Metropole» şi unde ne 
spune — mişcat dar fără niciun fel de emfază — că mai în fiece zi 
petrecută în capitala Franţei, oricare i-ar fi fost direcţia raitelor şi 
natura intereselor, nu putea să nu se abată o jumătate de oră la Luvru 
numai pentru a contempla Venera din Milo şi a se mai impregna odată 
de graţia incomparabilă a statuii, căreia capriciul mutilărilor a mai 
adogat parcă un coeficient de frumuseţe realizării artistice însăşi. 

Trebue să relevez de asemeni că vigoarea brutală a unui stil, foarte 
propriu să zugrăvească mişcările de mase si furia instinctelor primare; 
nu-l împiedică pe autor să aibă câteodată tonuri de gingăşie impre- 
sionantă, de care beneficiază mai ales — precum just s'a observat — 
unele siluete feminine, aşa că de fapt întâlnim în opera literară a noului 
nostru coleg, aproape toată gama stilistică, dela violenţa sălbatică, la 
duioșia suavă, putându-i-se aplica astfel, fără greş, unele versuri, în 
care Victor Hugo se descria, orgolios, pe sine însuşi : 


Mon vol est sâr 
Jai des ailes pour la tempâte 
Et pour lazur! 


A 

Un adevărat romancier trebue să fie un psiholog, — şi Liviu Re- 
breanu evident că este. Poate că n'ar fi recomandabil ca scriitorul să 
intercaleze în povestire, întrerupând-o, lungi analize abstracte şi fasti- 
dioase, disecând abuziv mecanismul lăuntric al sufletului, așa cum obiş- 
nuia pe vremuri Paul Bourget, despre care acelaşi Dumas-fiul spusese, 





Liviu Rebreanu la Academie 637 


într'o butadă, că îi face impresia unui om care când îl întrebi cât 
este ora, el în loc să-ţi răspundă, ori eventual să-ţi arate cadranul cea- 
sornicului, s'apucă să-i desfacă maşinăria. 

E desigur preferabil pentru farmecul povestirii, ca evoluţia psiho- 
logică să rezulte din fapte, ori măcar să fie încorporată în fapte, stră- 
văzându-se prin ele. De altfel nu numai exigenţele plastice ale artei, 
dar chiar psihologia de astăzi, n'ar mai fi favorabilă procedeului lui 
Bourget, întru cât ştiinţa psihologică modernă trece dincolo de mecanica 
elementelor psihice cunoscute, în adâncuri întunecate, care pot izbucni 
fără legătură aparentă şi nu pot fi decât sugerate sau tălmăcite indirect. 

In povestirile lui Rebreanu se deschide maşinăria ceasornicului 
foarte rar, dar evoluţia orelor îţi este arătată cu precizie şi cu putere, 
întocmai ca la un ornic de turn secular care îţi vesteşte necontenit 
timpul, cu bătăi sonore şi vibrante care te scoală din somnul cel mai 
adânc, Aşa €e în genere de expresivă zugrăvirea evenimentelor şi elo- 
cinţa faptelor, că te face să vezi străfundul sufletelor, fără nicio di- 
secţie pedantă. Imi voiu permite totuşi, cu toată admiraţia pe care o 
nutresc pentru realizările literare ale noului nostru coleg, să menţio- 
nez că uneori, deşi foarte rar. sub influența poate a romanelor ruseşti, 
veșnic încărcate de surprize psihologice, găsim şi în evoluţia morală 
a unor personagii ale romancierului Rebreanu, unele obscurităţi super- 
flue. Așa ar fi în, de altfel, splendida «Pădure a Spânzuraţilor», cazul 
locotenentului Bologa, personagiu 'de-a-capul complicat, ceea ce se tra- 
duce la exterior prin oarecare inconherenţe de atitudini, împotriva că- 
rora n'aș avea nimica de obiectat, mai ales că până la urmă ele se 
însumează pe un fir, iar din totalizarea lor rezultă tipul viu al unui 
personagiu bogat şi frământat sufletește. Numai în scena finală, când 
se precipită catastrofa, aș fi vrut evoluţia sufletească a eroului, ceva- 
ceva mai limpede, oricare ar fi participarea, întunecimilor subconştiente, 
de sigur greu analizabile, dar care nu trebue în tot cazul să dea impre- 
sie de arbitrar. Mai ales că arta, paralel cu oficiul intensificării colorilor, 
îl mai are nedespărţit şi pe acela al clarificării obscurităților, măcar 
și cu o slabă geană de lumină. 


Elogiul meu, făcut cu mulțumirea unor convingeri bucuroase să 
se exteriorizeze, se apropie de sfârșit. 

Nu pot însă mai înainte de a încheia să nu fac menţiune, iubite 
coleg, că operele cu care ai îmbogăţit literatura românească nu se 
mărginesc în deobşte să prezinte largi fâșii de viaţă, individuală şi 
colectivă. Ele cuprind adesea și probleme de un ordin mai înalt, sociale 
sau chiar metafizice, cum este acel roman, ce pare a fi o figură curioasă 
în ansamblul scrierilor d-tale; «Adam şi Eva», în care pentru prima oară 
părăseşti mediul românesc şi ne transporți rând pe rând prin țări exo- 
tice și epoci diferițe, pentru a concretiza ideea metafizică a supraviețuirii 
şi a unei reîncarnări sfitcesive a sufletului, până ce va ancora la urmă 
pe un plan ontologic de linişte neturburată. ş 

«Adam și Eva» e o salbă prețioasă de povești exotice, aşezate pe 
un fir metafizic, ce face din-această operă o încercare ambițioasă Şi 
oarecum temerară. Dar şi dacă sar rupe firul acesta subtil şi pretenţios, 





638 |. Petrovici 


pentru unii poate chiar impresionant, tot rămân mărgăritarele unor po- 
vești colorate, în care a lost topită o vastă erudiție mitologică sau isto- 
rică, şi în care fluiditatea stilului dobândeşte pe alocuri o vrajă şi un 
farmec deosebit. 

In orice caz, romanul acesta e un testimoniu pentru varietatea 
mijloacelor dumitale artistice, care nu pot fi exclusiv închise în formula 
naturalistă. Procesul evoluţiei sufleteşti individuale este, cum ştim, la 
toată lumea, un proces de îngustare treptată. Bogăția năzuințelor din 
tinereţe se tot reduce mereu, până când rămânem la urmă, în cazul cel 
mai norocos, oamenii unei orientări singulare, ori să zicem a unei 
aptitudini determinate. Dar pe marginea acestei linii unice vegetează în 
umbră şi alte veleități înnăbușite, care însă nu amuţesc cu totul şi aspiră 
când şi când la vieață. De acest fapt psihologic se leagă faimosul «vio- 
lon d'Ingres», expresie a unor slăbiciuni în care lumea nu prea are 
în deobşte încredere. D-ta ai avut cel puţin norocul ca manifestările 
laterale să ţi se ivească tot în cadrul literaturii şi chiar al romanului, sub 
forma de încercări dincolo de cărarea naturalistă, ba chiar să-ţi asiguri 
şi în această regiune prețuirea sinceră a multora, dacă nu chiar la fel 
pe a tuturor. 

Am deviat însă puţin dela chestiune, — fiindcă era vorba prin- 
cipial de prezenţa problemelor mai înalte în structura marilor d-tale 
romane. 

Dacă consideraţiile metafizice par a constitui o excepţie izolată, în 
schimb, problemele sociale sau politice formează un substrat obişnuit al 
povestirilor făurite de darul d-tale creator. Dintre aceste probleme care 
frământă ori au frământat nu de mult actualitatea, voiu menţiona pe 
una deosebit de delicată, care sa pus incisiv în vremea războiului nostru 
de întregire: e vorba de cumpăna morală în care vicisitudinile politice 
au aruncat pe fraţii noștri Ardeleni, forțându-i numaidecât să aleagă 
între două căi ireconciliabile: sau să alerge lângă fraţii de acelaşi sânge, 
porniţi să-i elibereze, sau să rămână sub steagul statului străin unde jura- 
seră credinţă. Această răscruce care numai o declamaţie ieftină îşi va fi 
închipuind că era uşor de rezolvit, a fost reluată şi în roman şi în 
nuvele de vigurosul nostru prozator. De sigur, aşa cum s'a petrecut şi în 
realitatea istorică, până la urmă birueşte glasul datoriilor către neam. 
Insă ni se zugrăvește cu mare intensitate dramatismul luptei sufleteşti, 
încleștarea conflictului, care nu era acel cornelian, între datorie şi pa- 
siune, între înger şi bestie, ci dilema dintre două, datorii, una pecetluită 
de mistica jurământului, cealaltă strigată de adâncurile inefabile ale 
fiinţei. Era glasul a două trâmbiţe diferite care se opuneau, chemân- 
du-te fiecare în spre zarea ei, dar amândouă transcendente, amândouă 
prevalându-se de înălțimea unui plan de etică superioară. 

In însăși opera așa de valoroasă a colegului nostru, paginile care 
cristalizează această cruntă desbinare lăuntrică sunt dintre cele mai 
sguduitoare. Fără să mai vorbesc de faptul că aarba complicaţie a îm- 
prejurărilor conduce obişnuit la moartea eroului, fie de ştreangul acelora 
pe, care se hotărise a-i părăsi, fie de glonțul neștiutor al acelora către 
care se îndruma. : g 

Terminând aceste câteva reflecţii, care sunt departe de a istovi 








Liviu Rebreanu la Academie 639 


ceeace se poate spune despre opera scriitorului Rebreanu, dar care au 
fost adaptate cadrului nostru circumstanţial şi n'au urmărit alta decât 
să dea o motivare onestă unui elogiu convins, socotesc că e timpul să 
încheiu. 

Nu ştiu cât de serios crede colegul nostru în migraţia sufletelor 
şi în posibilitatea reîncarnării lor după moarte. Iar în cazul când această 
idee e la dânsul mai mult decât o jucărie de romancier, nu ştiu ce reîn- 
trupări aşteaptă pentru sine, după ce-şi va fi împlinit rosturile vieţii 
sale pământeşti. Dar de un lucru poate fi sigur de pe acuma: de supra- 
vieţuirea numelui său, atât cât va exista o literatură românească și 
oameni care să se desfete de frumuseţile ei. Iată, iubite coleg, o nemu- 
rire certă pe care n'o mai aştepţi dela cine ştie ce misterioase posibilităţi 
metafizice, ci pe care ţi-ai cucerit-o singur prin munca şi meritele d-tale. 
Academia desemnându-te să completezi ghirlanda iluștrilor prozatori 
care te-au precedat mai de mult în această incintă, n'a făcut decât să 
consfinţească o situaţie de fapt. Academia în genere nu se precipită, şi 
de aceea uneori poate să și întârzie. Dar totuşi, cu toată circumspecţia 
sa naturală, îi place să şi anticipeze, iar în cazul acesta al d-tale, insti- 
tuția noastră e convinsă că a anticipat, cu încredere desăvârşită, asupra 
viitorului şirag de scrieri valoroase pe care pana d-tale neobosită ni le 
va dărui şi de acum înainte. 

Exprimând. aceste nădejdi, lipsite de orice element himeric, ter- 
min cu formula bătrânească, a cărei simplitate caldă nu poate fi înlo- 
cuită de nici-o meșteșugire stilistică, cu formula tradiţională: Fii bine- 
venit în mijlocul nostru ! . 





PRIN MUNȚII ŞI VĂILE MOLDOVEI 


DELA OGLINZI LA DURĂU 


Ştii când pleci, nu ştii când te întorci. Am plecat din Oglinzi în 
excursie, pentru vreo două-trei zile: ne-am întors după şease zile de drum, 
șease zile mari de vară, trăite în plină natură. Ni s-a lămurit, în timpul 
acesta, nu numai ideia, cât mai ales dorul acelui nostim şi original Kam- 
ping, inaugurat de Engleji în vieaţa secolului al 20-lea, — după ce fusese, 
nu e vorba, practicat, de veacuri, de popoarele nomade, şi mai e încă şi 
azi trăit, pe ici pe colo, de acel popor artist şi bohem, care, în mijlocul 
civilizaţiei, îşi mută corturile pe marginea râurilor şi a pădurilor, aci pe 
lingă sate aci pe lângă orașe, cu reşedinţa pretutindeni şi nicâiri. 

Să ajungă a fi o laudă asemănarea cu traiul pribeag al neamului 
fără sălaș, al cărui nume singur e o batjocură, când nu se bucură măcar 
de eufemismul ironic români vechi», în loc de «țigani», — iată o 
culme a schimbărilor la cari se supune înțelesul cuvintelor! Dar şi cuvin: 
tele trăiesc, ca și ideile pe cari le reprezintă. lar vieaţa e o neconte- 
nită schimbare, . 

Caravana noastră nu era mare, se compunea din cinci persoane : 
doi domni cu soțiile lor şi o doamnă, ruda uneia din cele două familii. 
Togmisem din Tg. Neamţu un landou, destul de comod: la nevoe ar fi 
putut încăpea şi şease persoane cu dimensiuni modeste, cum erau unele 
dintre noi. Era parcă făcut înadins pentru excursii, chiar mai lungi. 
Avea și la spate, și în faţă, şi pe capră şi sub capră, şi înnăuntru, des- 
tule locuri pentru bagaje, haine, şaluri, merinde. Se putea închide pe 
timp de ploaie, — o precauţie firească, pe orice fel de vreme ai pleca 
la drum mai lung, precauţie şi mai necesară atunci, când ploile des- 
peraseră lumea în timp deapoape o lună şi jumătate. 

La țară şi în orașe, la munte şi la şes, pretutindeni plouase aproape 
într'una, cu puţine pauze amăgitoare. Pândiai un ceas de senin, ca să 
te mişti o lecuţă, ceva mai departe de casă. Norii, ascunși, parcă te 
pândiau și ei. Se ridicau întâi albi, cu înfăţişarea nevinovăţiei candide. 
Curând, se grămădiau, se chemau dela orizonturi. Aveau tot aerul că 
te aşteptaseră. Cursa lor şireată nu rămânea fără isbândă.  Vedeai cu 
ochii cum masa lor se îngroașă, se înnegreşte, se întunecă, se încruntă. 
Nu-ţi mai rămânea timp de întors, ori de ajuns la un adăpost. Răpăiala 
începea şi ținea. Scurtele intervale de oprire semănau cu pauzele jocu- 
lui sinistru a] pisicei cu şoarecele prins în labe. 

Deşi grija nu ne părăsise, ispita clipelor frumoase ale vremii fusese 
prea de tot ademenitoare. O zi întreagă nu plouase, şi seninul serii da 


1 Incâiul capitol din cele opt, în cari se povestește întreaga excursie «Prin 
munții şi văile Moldovei». 








Prin munții și văile Moldovei 41 


speranţe de un mâine şi poate poimâine tolerabil. Ne hotărirăm. „Acum 
or niciodată”. Excursia fusese demult plănuită, vorbită, discutată, trăită, 
visată. În așteptarea ei, înnumăram zilele ce treceau, şi câte mai ră- 
mâneau până la încheierea sezonului dela Oglinzi. 

Timpul părea că stă într'o mare cumpănă. Peste o zi va [i lună 
plină. O schimbare se credea impusă cerului odată cu noul regim al lunei 
pline. Și ce bucurie pe noi ! Vom avea nopţi splendide, la întoarcerea 
pe plute. Partea de vis emoţionant şi de atracţie poetică, din toată călă- 
toria, era, pentru închipuirea noastră, trecerea lină a plutelor printre 
“lealuri înverzite, pe apa limpede a Bistriţei, scăpărătoare sub razele de 
argint ale lunci pline, în noaptea senină și liniştită de vară. Romantismul 
lebedei albe a lui Lohengrin, învelit în cântece de patimă, plana şi el, 
poate, în umbra nedeslușită a tabloului plăsmuit de dorul şi setea noas- 
tră do impresii frumoase. 


Plecarea des de dimi-  «Hotărîrea» fusese să plecăm desdedimineaţă, 

neaţă. la 6. De cele mai multe ori, astea sunt hotărîri 

luate cu reticențe mintale, Fiecare îşi zice: 

«n'o fi tocmai la 6, dar să zicem la 6, ca să nu fie la 9 or la lo. E 

destul să fii sigur că ceilalți se vor scula mai de vreme, decât de obi- 

ceiu. Grija de a nu-i face să te aştepte se combină cu gândul de a-i 

întrece şi se adaugă la dorința de a executa cu toții programul plă- 
muit, şi de a ajunge la timp la popasurile fixate de mai înainte. 

Asupra unora, ideia sculării de dimineaţă se pervertește fără tre- 
buință, în chinul unei nopţi nedormite. După un somn înghiţit în porţii 
mici şi grăbite, luate ca doctorie de friguri cu lingurița, sar cu noaptea 
în cap ameţit de neodihnă, văd că e prea de vreme, se mai culcă să 
se nai linitească. se scoală în sfârșit la ora potrivită pentru găteală, și 
se învârtesc en atâta rost prin casă, după  buimăceala insomniei, îi 
sunt gata precis după ceasul hotărît, când toţi așteaptă încătărămaţi mo- 
mentul plecării. Se întâmplă, fireşte, și cazul că neadormitul tovarăș joacă 
rolul de deșteptător, bătând în uşile tuturor : 

— Haide, sculaţi! Că-i târziu!... 

Şi s: plimbă în sus şi ?n jos, așteptând trăsura, care nu e scoasă 
încă: vizitiul, care nu s'a desmeticit încă din somn; caii, cari nu-s înhă- 
miaţi; cafeaua, care nu mai soseşte, căci nu s'a aprins încă focul pen- 
tru gătitul ei, fiindcă lăptărița n'a adus încă laptele, şi oamenii de servi- 
ciu ai hotelului dorm încă duși, cu hotel cu tot. 

„Matinalii”” improvizaţi sunt adorabili la drum, fie că te așteaptă, 
fie că'i aştepţi. Vioiciunea lor slogobie, cât ţine dimineaţa, e stimulantă: 
şi, după amiazi, face, de obiceiu, loc unei acalmii amuzante, Pâlpâiala 
focului de pae se potoleşte. Energiile, cheltuite, nu mai sburdă, cer 
odihna somnului risipit în timpul nopții. Și când împrejurările nu în- 
găduieze o aţipire mai tihnită, ce dulce se vede lumea prin ochii între- 
deschişi, în lecănatul monoton al trăsurii, prin pânza când mai deasă, 
când mai străvezie, a visărilor spiritului lăsat în vraja somnolenţei lui 
abia conştiente. Moliciunea lenii, mângâiate de dulcea adiere a vântului, 
de limştea senină a cerului, de privirile și vorbele prietenilor, de fru- 
museţea abia întrezărită a drumului și peisagiilor, le zugrăvește pe faţă 
un zâmbet de beatitudine, cu farmecul unei fericiri visate. 





642 : i 1. Găvănescul 


Preparative de plecare. Curând după 6/4 eram pe drum spre Tg. 

Neamţ, unde am poposit puţin la o băcănie, ca 
să complectăm sacul proviziilor, cu sardele, lămâi, bomboane, banane și... 
scobitori. Trecând pe lângă o farmacie, o ideie luminoasă veni unuia 
din noi : 

— Zacherlină 1... 

Am luat un pachet. După o mai serioasă chibzuială a sfatului adu- 
nat grabnic în trăsură, ne-am întors şi am mai luat două pachete. Era sâ 
dormim o noapte şi la Schitul Durău. 

La plecare, băgăm de seamă că landoul nu avea felinare. Strigăm 
pe Calman. Celman era proprietarul trăsurii tocmite. Un birjar român 
nu s'a găsit în Tg. Neamţ. În traducere liberă, îi ziceam „Omul-Cal”; iar, 
ca să nu se supere, un duh glumeț propusee termenul clasic: Centaur. 
Evreul, străin de mitologia greacă, primi bucuros mângâierea sunetelor 
unui cuvânt așa de sugestiv. Cu orice ton i L-ai fi spus, îi plăcea să auză 
acel aur din gura unor muştirii ce'i asigurase landoului o rentă jurna- 
lieă destul de bună. 

__ Calman ! Felinare la trăsură... 

— Nu trebue. 

__ Cum. nu trebue ! Dar dacă ne apucă noaptea pe drum ? 

_— PF lumină. Lună plină. 

— Dor dacă e nor ? 

— Avrum știe bine drumul. 

Avrum era vizitiul lui Calman. 

_— Ta mai bine pune felinarele, Centaurule. 

— Nu se poate, boerilor. 

— Dece ? 

„— Nam. 

_— Cum se poate să n'ai? Ce fel de birjar eşti tu ? 

— N'am,... așa e landoul făcut. N'are loc de felinare... 

Perdcam timpul. Ziserăm să pornească. Dar îndată observarăm altă 
lipsă. Geamul uneia din ferestrele landoului nu se lăsa în jos. Inco- 
moda pe cel ce şedea în dreptul lui. 

— Calman, ce faci cu geamul ăsta ? 

-— Nimic, Şade bine așa. 

_— Nu vrem asa, Centaurule. Fă-l să intre la locul lui. 

— Nu merge, zise el: dupăce se sili câtva timp să-l apese în jos. 

_— Cum o sii călătorim cu el aşa în proţap, tot timpul? 

— Tacă-l scot dar de tot. 

— Du când e trebui ? 

— La ce să trebuiască ? 

— Dacă plouă ? 

— 1 pune la loc Avrum. : 

Ne întârzia fără folos. „Omul-Cal” avea rațiuaea lui practică, 
strânsă, inexpugnabilă. 

— Inainte ! 

Avrum porni. Dejunul  plănuisem să-l luăm în vârful muntelui 
Petru-Vodă. 





Prin munții și văile Moldovei 


Din Târgu-Neamţu pe 
lângă  Humuleştii lui 
Creangă. — Podul Oza- 
mei cu silueta Cetăţii 
Neamţului. 


643 


leşim repede din Tg. Neamţu, luând-o la 
stânga; trecem Humuleştii lui Creangă. Că- 
tăm cu privirea biserica, în dosul căreia se 
adăposteşte vechia bisericuţă de lemn. Ne 
gândim că, la întoarcere, să destinăm o zi 
din șederea la Oglinzi numai pentru vi- 


zitarea mai amănunțită a satului. Prietenul H. luase cu el aparatul 
fotografic. Dacă am fi ştiut cu siguranță care e casa, şcoala, locu- 
mile, unde a trăit, învăţat, petrecut nepreţuitul scriitor popular, le-am fi 
luat, chiar atunci, un instantaneu. Fotografierea lor a rămas pe mai târ- 
ziu. Şi, „mai târziu”, n-a mai fost timp. Aşa se adevereşte înţelepciunea: 
„Nu lăsa pe mâine, ce poţi să faci azi”. Dar vorba e că noi nu puteam 
să facem azi”? ce am lăsat pe un „mâine! problematic, ca ori ce „mâi- 
ne”. Cine are în puterea sa „ziua viitoare”! ? Numai Cel vecinic. 

"Trecem podul râuleţului Ozana, care ne place pentru numele lui 
sonor şi pentru poziţiile străbătute de apa lui limpede. Silueta „Cetăţii”” 
Neamţului se ridică pe muchile râpoase ale unor dealuri înstufate de 
păduri dese. Linia stâncoasă a râpei dealurilor împodobite de ruinele glo- 
rioasei cetăți se prelungeşte până departe în zare spre Mânăstirea 
Neamţului, în zig-zaguri ce tae cu desemnul lor galben-vânăt fondul verde 
al orizontului. 


Buna dispoziţie matina- 
lă pusă la încercare de 
capriciile naturii şi în- 
curajată de  năsbâtiile 
oamenilor. 


Vioiciunea matinală a nervilor dă simţuri- 
lor, în lumina răcoroasă a dimineţii, o as 
cuţime de simţire, care prinde şi înregis 
trează toate amănuntele:  Verdeaţa câmpu- 
lui, nuanțele de culori râzătoare ale florilor, 


perspectiva drumului, decorul vesel al dealu- 
rilor, valurile fumurii depărtate ale munţilor, forma norilor. 

Observăm cu „deosebit interes” mişcarea pe cer a unei  grăme 
de nori ridicaţi în urma noastră. Pânza de umbră, brăsdată de dungi 
subţiri şi lungi în josul lor, ne spunea că plouă. — Poate la Oglinzi ? 
Vine după noi ? Ne ajunge? Și cu ce putere? Nu ne pasă. N'aveam tră- 
sură închisă? Ne ascundem în chilia ei ambulantă, 


şi poate să ploae. 
Numai să nu ţină mult ! Puneam condiţii. 


Nu muli dela parlamentarea noastră cu puterile naturei, mici pică- 
turi fine căzură, uşoare şi reci. Le simţirăm, pe rând, unul pe mână, 
altul pe frunte. altul pe nas. Apoi mai multe deodată. Răspunsul la în- 
trebările noastre sosia cam grabnic. Deschiserăm umbrelele, nu era nevoe 
de apărare mai serioasă, Ne ajunsese ultimele, scuturări ale norului care 
se descărease mai departe în urmă, de lestul său și acum, mai ușurat, se 


lăsa dus în voia vântului, care îl abătea repede din calea noastră. In 
chiserăm umbrelele, recunoscători că ni se primise condiția, ba ceva 
mai mult, că ni se se prevenise dorinta intimă, neexprimată, 

Incurajaţi de noroc, buna dispoziţie ne creștea. Întrarăm așa de 
voioși în pădurea de stejari de lânsă "Mânăstirea Neamţului, încât hila- 
„rianta idee oficială de a boteza cu nume de oameni mari şi mici toţi 
stejarii depe marginea drumului avu darul de a ne înveseli multă vreme. 

Duhul glumelor se coborâse, plutia și” deasupra caravanei noastre. 
Şi desigur, teoria comicului și a râsului, care explică aceste mişcări su- 





644 1. Găvănescul 


fletești prin contrastul surprizelor între ceva mare, aşteptat, şi ceva mic, 
dat fără veste, în schimbul lui, își putea găsi desăvârșită confirmarea în 
succesiunea acelor nume purtate de bieţii copaci pe plăci bătute în trun- 
chiul lor. În :ând cu nume de Domnitori și cu oamenii mari ai isto- 
riei. Cogălniceanu, Brătianu, Lascăr Catargiu, Negri și alţii, dădeai peste 
politiciani de a doua şi a treia mână, şi peste nume necunoscute, de 
slujbaşi depe la ministere. Bieţii stejari depe marginea drumului,  fal- 
nici de felul lor, cari ar fi fost mai mulțumiți să rămână stejari sadea, 
se simțiau rușinați parcă de pedeapsa unor nume de efemeride,  ani- 
nate de făptura lor. 4 

Lăsăm în dreapta Mânăstirea Neamţului, pe care ne rezervăm s'0 
vizităm la întoarcere. Trecem pe lângă «Cerbăria» statului. Mulțimea cer- 
bilor a ţinut parcă să ne primească. 

In parcul lor împrejmuit cu scânduri negre, ne-au eșit înainte 
grupe-grupe, cari în picioare, cari tolenite alene, purtând pe cap falnica 
lor coroană de coarne ramificate. l-am privit cu o jumelă puternică, 
apropiindu-le de noi imagina, de parcă să pui mâna pe coarnele lor fru- 
moase. 

Ce de privelişti fermecătoare ne-au mângâiat sufletul, d'aci inainte, 
de o parte și de alta a drumului, cu nuanțele lor de lumină delicată 
estompate de frăgezimea răcoroasă a dimineţii, de ușoara umbră trecă- 
toare a unui nouraș subțire, de ondulaţiile grațios umbrite ale dealurilor 
şi colinelor verzi. Mișcarea ritmată a cosaşilor punea în peisagiile în- 
florite ritmul acelui perpetuum mobile al vieţii și muncii, care măsoară 
timpul schimbărilor vecinic-noui şi tot aceleași ale lumii. Mirosul îmbă- 
tător al fânului cosit deştepta fantezia, gata să-şi ia sborul în lumile ima- 
ginare ale dorului creator de încântătoare plăsmuiri nerealisabile, şi ci- 
menta, cu suavitatea lui impalpabilă, stările sufleteşti ale momentului, 
toate simţirile, toate ideile, toate visurile, abia înfiripate, ale clipei tre- 
cătoare. Nimic nu fixează atât de puternic elementele împrăștiate și fu- 
gătoare ale vietii sufletești ca atracţia, aproape magnetică, a unei sensaţii 
de miros; și nimic nu le recheamă ca dânsa, mai târziu, ca o vrajă evo- 
catoare, din neantul trecutului, cu un accent mai intim şi mai duios. 


Pipirig şi „brânza de Intrăm în satul Pipirig. Sugestia mediului 
Pipirig“. Prilej de vese- se schimbă. Ni se vorbise atât de mult de 

lie din nimic. Pipirig și mai ales de „brânza de Pipirig”. 

— S'o mănânci. să nu mai uiţi! Cea mai 

bună. Excelentă! Minunată! Când veţi avea ocazie, procuraţi-vă mai 
multă, pentru casă. Dar numai să fie adevârată brânză de Pipirig. 

Cuvintele Pipirig şi brânză erau legate așa de indisolubil în min- 
tea noastră, încât fiecare din noi și-a zis în gând, intrând în Pipirig : 

— Ce mai ocazie-să mâncăm brânză de Pipirig, adevărată brânză 
de Pipirig ! 

— Să luăm puţină măcar pentru drum, spune unul tare. 

— Ba si cumpărăm mai multă, şi pentru casă. 

— Ba nu, pentru casă om lua la întoarcere. 

— Cine ştie dacă la întoarcere om avea vreme să ne oprim. Tot 
trecem acum prin Pipirig. Să nu trecem, fără să luăm «brânză de Pi- 
pirig !”? 








Prin munții și văle Moldovei 645 


Prietenul H., care ocupase dela o vreme locul de observaţie, așa 
de bun, de pe capra trăsurei, cum întâlnirăm primii reprezentanţi ai 
fericiților locuitori din Pipirig, îi și întrebă, fără să oprim trăsura, care 
își încetini doar puţin mersul. 

Erau două fete, care mergeau una după alta, ca gâștele. 

— Unde putem găsi pe aici, fetelor, puţină brânză ? 

Fetele se făcură că n'aud. Puseră capul în pământ și trecură fără 
să răspundă, 

Trăsura se depărtă, cu o iuţeală mărită de aceea a fetelor, care pă- 
reau că grăbesc paşii, ca să poată să se uite, pesemne, mai de departe 
îndărăt, cu o expresie nedesluşită în privire. 

Drumul era umblat. laca alte două femei;. femei în vârstă. Ele 
or fi știind, or să no spună. 

— Se găseşte p'aci brânză, nevestelor? Intreabă H., tot din mersul 
încetinit al trăsurii. 

Femeile se uitară întâiu lung și întrebător la H, care repetă, tare 
și lămurit : 


— Brânză... Brânză de Pipirig ! 

Femeile se priviră între ele, făcură niște gesturi dând din umeri, 
cu o mimică hazlie, şi trecură înainte, vorbind parcă numai între ele, 
parcă şi pentru noi, ceva din care nu se auzi decât: 

— 0 hi! 

„— 0 hi, că n-o fost demult, compleetă unul din noi, lăsându-le în 
voia lor, după ce zărirăm un grup de bărbaţi cari veneau pe drum. 


Ce Dumnezeu ! Parcă sunt surde femeile astea. Nu cumva brânza 
de Pipirig o fi având efecte fiziologice particulare asupra simțului au- 
ditiv ? 

Cum ne apropiarăm de bărbaţii drumeţi, H. îi întrebă : 

— Nu se găseşte aici brânză ? 

— Brânză ! 

— Ei da, brânză. 

Oamenii își văzură de drum. 

— Brânză de Pipirig, măi ! 

Ei întoarseră capul, unii serioşi alţii cu o umbră de zâmbet pe faţă, 
alții plictisiţi, şi nu răspunseră. 

— De Pipirig măi, de Pipirig ! strigarăm cât puturăm, după ei. 
Ne depărtarăm, noi de ei, ei de noi, fără să aflăm nimic. 
Curiozitatea noastră începe să îmbrace un aer hazliu. și băteau 
joc de noi oamenii aceia, ori noi om fi având aerul, fără să știm, că 
ne batem joc de ei ? Ce poate să fie mai natural decât să întrebi pe 
oamenii din Pipirig de «brânză de Pipirig»? De ce, altceva, poţi să-i în- 
trebi? Şi de ce nu răspund? Ce au? Poate că trebue să oprim detot 
trăsura, ca să stăm cu ei mai pe îndelete de vorbă. xi 


Pe când reflectam asupra împrejurării acesteia. iacă trecc o babă 
bătrână, cu bernevici lungi, încrețiți deasupra opincilor, ducând o traistă 
pe umeri. Ne uitarăm lung la ea. ea la noi. S'o întrebăm? Să no în- 
trebăm? N'o întrebarăm. Asupra ci, gândim noi, brânza de Pipirig a 
avut timpul să-si producă efectul cel din urmă al surzeniei. 

Satul era lung, nu se mai efârșia. O să mai întâlnim noi alți oa- 





€46 1. Găvănescul 


meni pe drum. Numai de n'ar fi tot ca cei de până acum. 'Trecu mult 
până zărirăm un drumeţ. Oprirăm trăsura. 
— Brânză, mă rog. 
Ne venia să râdem. 
— Brânză de Pipirig, măi frate, unde putem găsi aci în Pipirig ? 
— Păi n-aţi găsit până acum ? 
— Unde ? 
— Ia, la dughiana ceea de cârciumă din vale, pe unde aţi trecut. 
— Nam ştiut unde să întrebăm. Dar D-ta, D-voastră n-aveţi de 
vânzare ? 
— Noi, nu. Poate alţii. 
Şi se gătia de ducă. 
Ne depărtăm. Ne luăm nădejdea dela faimoasa brânză de Pipirig. 
Ce să mai căutăm? Nu ne-a fost destul? Ba nu, are haz. Să întrebăm de 
aci încolo, pe cine-om întâlni. Numai aşa, desinteresat, pour V'amour 
de Part. : 
— Aveţi brânză de Pipirig ? 
Să vedem ce o eşi de aici. 
Păcat numai că satul s'o fi sfârșind; şi poate n'om mai întâlni oa- 
meni în cale. 
Ba iată un trecător. Oprim trăsura. 
—- Mă rog, oameni buni... 
Era numai unul, dar venia mai la îndemână să-i zicem «oameni 
buni», decât simplu «om bun». 
— Unde putem găsi brânză de Pipirig ? 
Brânză de Pipirig ? 
Ei! 
Apoi doar aici la Pipirig. 
- Unde? la cine? 
lacă mai la deal. 
Bine că nu-i mai la vale. 
Apoi că e şi mai la vale, dar văz că n 'aţi luat d'acolc, şi mergeţi 
deal. 
Dar unde mai la deal? 
Ia la o dugheniţă. Intrebaţi acolo. 
— Da D-voastră, oamenii, nu aveţi ? 
— Ba avem, dar numai pentru noi. 
— Da dece nu vindeţi ? 
— Păi o vindem noi, dar la negustori. Ia la ceia la cari o să cum- 
păraţi D-voastră acum. 
— Adică dela crâşmă? 
— Acolo găsiţi. 
— Mâlțumim. Bună ziua. 
—- Buna ziua. 
Va să zică, acum ştim; am dat în sfârşit de vestita brânză de Pipirig. 
La cea dintâi căscioară, pusă într'un colț de drum, cu obloane de 
dugheană, ne oprim. Strizăm. Ese o femee tânără, nostimă, dar mur- 
dară, şi pe haine și pe obraji, cu o fetiţă după dânsa, blondă, tip de 
ovreică, cu păr bălai, creț, şi tot ca măsa de nespălată. 





Prin munții şi văile Moldovei 

— Aveţi brânză ? 

— Avem. 

— De Pipirig? 

— De Pipirig. 

— Adu-ne o probă să gustăm. 

Ne aduse curând într 'o strachină adâncă și murdară, niște brânză 
grunjoasă, cam negricioasă şi parcă şi amestecată cu lucruri cari nu se- 
mănau a brânză. 

— Asta e ? 

— Asta, . 

Gustarăm toţi pe rând — şi toţi pe rând ne strâmbarăm, cel de pe 
urmă, mai mult decât cel ja ati penlnd tăria impresiilor tuturor 
celo: dinaintea lui. 

— Numai de asta aveţi ? 

— Numai, 

— Asta-i brânza de Pipirig ? 

— Brânză de Pipirig. 

— Alta nu e? 

— Ba e, dar n-avem acum. 

— E tot aşa ? 

— Ba e mai bună. 

— De ce n'aveţi de a mai bună ? 

— Dacă doriţi, putem să vă dăm. 

—. Păi zici că n'aveţi. 

— N'avem acum, dar vă putem face rost. 

— Când ? 

— Peste vre-o două, trei zile. 

— Mulţumim. Poate la întoarcere. 

Renunţăm. Cine știe ce ne-o da dugheana asta la întoarcere? Și tre- 
bue să iei ce ţi-o da, că e comandată pentru tine. 

Mai bine om lua brânza de Pipirig, adevărată brânză de Pipirig, 
din Iaşi, or din București. 

= 
Din valea Pipirigului Părăsim valea Pipirigului şi urmăm dru: 
spre Petru Vodă, prin mul ce duce la vârful lui Petru Vodă, locul 
păduri de brazi. destinat popasului de prânz. 

Când am intrat în pădurea de brazi 
uriaşi a a muntelui, soarele începea să cam trimită săgeți arză-, 
toare. Șoseaua pădurei, udată de ploile de acum două-trei zile, 
te invita să te cobori din trăsura. care urca acum dealul la pasul 
cailor. Umbra brazilor înalți, ridicaţi din panta văii cu trunchiu- 
rile şi capetele lor piramidale, s'aşternea departe, până la căra- 
rea depe pajiştea verde ce încsdra marginea drumului. Adesea linia 
brădetului se apropia de şosea. Ți se părea că te plimbi printr un pare 
răcoros și bine îngrijit. A treia oară făceam drumul acela, a doua oară 
numai în acest an, la interval de o lună, şi aceiași impresie se repeta, 
parcă mai vie, ca o prietenie veche, dorită şi revăzută. 

Cotiturile lui, în curbe mari, netede şi curate, printre brazi; umbra 
şi răcoarea ademenitoare, lipsa prafului în urma ploilor, farmecul de a 
face acest drum pe jos, în tovărăşia prietenilor, având sensaţia binefăcă- 





648 1. Găvănescul 
toare a mișcării şi desmorţirii muschilor, după o şedere de câte-va oure 
in trăsură; imboldul, dinceînce mai perceptibil, al unui apetit trezit în 
mod firesc de ciasul zilei și mărit de excitaţiile vieţii în aer liber și în 
plină natură; nădejdea surâzătoare a unui apropiat popas odihnitor şi 
ospitalier, toate se adună cu rost și se leagă armonic împreună spre a 
forma, «i amintire, ecoul sufletesc care însoţeşte icoana drumului ce 
urcă la Perru Vodă. 


Popas în vârful lui Pe- Cum ajunserăm în vârt şi intrarăm sub a- 

tru Vodă. dăpostul “acoperit cu scânduri, începu să 

ploae mărunt, o ploae repede şi scurtă. Atmo- 

sfera iar se răci plăcut. Până să ni se aducă merindele la masa lungă de 

scânduri de sub acoperiș, ne grăbirăm să dăm cu ochii de silueta Ceahlă- 

ului, ce se ridica departe, în fundul orizontului, arătându-se în linie zig- 

zagată și ascendentă, dela stânga spre dreapta: Piatra-Lată, Panaghia şi 

Toaca. Întreaga panoramă, închisă de perspectiva macivului uriaş, avea 

destulă putere de vrajă ca să ne facă să uităm foamea, câteva minute, 
Când s'a auzit primul cuvânt mai lămurit: 

— Haideţi la masă, că mi-e foame, — peisagiul se estompă, şi nu 
văzurăm înainte decât masa împodobită cu de toate: sardele, ouă coapte, 
brânză — nu de Pipirig pui fripți, fructe, castraveți verzi, pâine, o 
mămălivă caldă de canton Ne aşezarăm într'o tăcere respectoasă, în- 
treruptă doar de scurte cercri exprimate unul altuia repede, în formule 
telegrafice :; 

— Rog sarea... 

— Puţină pâine... 

— Cuţitul... 

— Puiu ? 

— Rog brânzi... 

O parte a timpului de masă, la început, ne concentră atenţia asupra 
actului primordial al conservării: hrana. Aproape nu ne priviam — nu 
ne vedeam de foame. Un ou lua proporţii uriaşe de interes. Pers- 
pectiva lui întrecea pe a Ciahlăului. Prima furie trecută repede. ca și 
ploaia de afară, limbile se deslegară. Buna dispoziţie din pădurea 
Mânăstirei Neamţului, hrănită de împrejurările hazlii ale căutării brân- 
zei de Pipirig, reveni curând. cu aripi usoare întinse străvezii și largi, 
în azurul fermecător al fanteziei sburdalnice și glumeţe. 

Primul pahar de vin ne-a găsit spiritul în stare dc hebrietate ide. 
ală a veseliei hotărite să facă haz de orice vorbă, de orice mișcare, de 
orice întâmplare, a privi totul «în roz». a crea fericirea din nimic, a o 
crea cu privirea în orce loc, or unde ai întoarce ochii, a o respira și sorbi 
din aer, şi a îmbrăcat în haina ei diafană, de aur şi de mărgăritare, lumea 
şi omul, toată natura și tot spaţiul, toate lucrurile şi toate fiinţele şi eve- 
nimentele, Am fi făcut haz şi am fi aplaudat, chiar de s'ar fi despicat 
pământul la doi pași de noi. 

C, clipe de atotputernicie a sufletului! Ce rare sunteţi în. viața 
scurtă, mânată zi cu zi de biciul prozaic și aspru al grijilor existenţei |! 

Dela primul pahar — şi n'au urmat multe, ba prea puţine, — au 
și început toastele, cari au curs mai dese decât băutura. Dintrun pahar 





Prin munții și văile Moldovei 649 


isvorau mai multe toasturi; şi în locul vinului golit încet, fantezia turna 
glumele sale încălzitoare ca şampania spumataă. 
Cele mai multe toasturi le-a ţinut prietenul H.; şi mai toate îmce- 
peau, ba adesea se şi sfârşiau aşa : Ă 
_— Doamnelor și Domnilor... 
«Domnilor» eram eu. 
— Daţi-mi voe să ridic acest pahar. 
Atât, Ca variantă : 
— În acest moment solemn, daţi-mi voe, doamnelor și domnilor, să 
acest pahar. 
Sau, în amintirea unui toast auzit la o petrecere de nuntă : 
- — Im acest moment solemn, pe care îl vom regreta cu toţii... ete. 


Incotro? Şi pe unde? Pe când sfârșiam prânzul, venise la pavilio- 
Vechile planuri de drum nul din faţă, de se aşezase la masă, o pereche 
se răstoarnă. Altele noi de călători: un domn şi o doamnă. Ne scula. . 
se chibzuese cu greu.  răm. Era timpul de plecare. Şi, fiindcă vor: 

biam tare, ca şi mai înainte, despre ce n€ in= 
teresa pe noi, planurile şi chibzuelile noastre erau ascultate și urmărite 
de cei dinprejur. 

Domnul din pavilion, auzind că mergem la Broşteni, nu re putu 
opri de a nu ne spune, mâncând cu gura plină: 

—. Astă-seară vreţi să ajungeţi la Brosteni ? 

— Da. 

— Cam greu. Nu ştiu zău dacă veţi putea. Drumul pe la Săvineşti 
e stricat de ploi. Şi chiar dacă ar fi bun, până la Broşteni, de aici, nu- 
mai gonind bine şi într'una aţi putea ajunge pe înoptate. Mai bine ră- 
mâneţi astă noapte la Borca, și plecaţi mâine dimineaţă la Broşteni. 

— Bine şi aşa. Tot avem de mers, vorba Rusului din anecdotă. 
Dar perdem o noapte. Dar putem să mergem apoi şi la Dorna şi îndărăt 
cu plutele până la Răpciuni, ca să vedem Durăul şi Ceahlăul de acolo 
în două zile ? 

— La Durău ? Dar unde vreţi să mergeţi, pe urmă, de acolo * 

— La Oglinzi, de unde venim acum. 

Şi îi spunem şi mai pe şleau planul, ca să ne descurcăm singuri pe 
noi, vorbind cu altul. Planul nostru de drum nu era tocmai lămurit. 
Nu cunoșteam pozițiile decât din auzite. Informaţiile luate nu erau toc- 
mai clare: unele chiar contrazicătoare. Punctele obscure în chibzuelile 
noastre, si pe cari le lăsam încurcate, să le descurce vremea şi întâmpla- 
xea, stau în întrebarea : 

1) Ajungând la Brosteni, cum mergem la Dorna: tot cu trăsura 
woastră, or cu alta toemită de acolo? Or fi acolo trăsuri, or mergem 
călări ? 

2) Dacă ne întoareem cui plutele dela Dorna până la Răpciuni, cu 
ee mergem dela Răvciuni la Durău şi dela Durău acasă la Oglinzi ? Nu 
va. trehui trimisă 'trăsura nnastră. dela Brosteni, să astepte la Răpciuni ? 

Necunoscutul interveni cu hotărîre lămurită şi lămuritoare. Dela 
Brosteni nână la Dorna vom face o zi întreagă, si anume tot cu trăsură 
noastră. De întors nu e nevae să ne întoarcem pe plute până la Răvciuni, 
ea să vedem Durăul. Durăul putem să-l vedem acum la ducere, abătân- 

: 3 











650 Ş : 1. Găvănescul 


du-ne şi dormind acolo, iar întoarcerea 
frumos, drum nou şi dem ăzut: 

Borca. Iar cu plutele, n 

frumoasă. 

Ne uităm unul la altul, întrebându-ne din ochi ; 

— Ce zici ? 

O zi mai mult sau mai puţin pe drum, nu însemnează nimic. Tot 
avem de mers. E drept că întoarcerea merită să fie fâcută pe alt: drum, 
dacă e frumos, decât tot pe cel cunoscut, 

Hotărîrea fu luată repede. Schimbarăm planul şi direcţia drumului, 
Nu mai mergem astă-seară la Borca-Broșteni; mergem şi dormim la Du- 
rău. Intoarcerea dela Broșteni-Borca la Oglinzi n'o mai facem pe la Răp- 
ciuni, ci pe la Stănişoara. Mânăstirea Neamţului rămâne de vizitat pe 
altă dată. 

"— Dar trebue să anunțați pe starețul Schitului Durău, că veniţi 
cinci persoane: să găsiți paturi, zise străinul sfătos. 

„.— Cu telefonul? Uf! Telefonul de aici îţi duce vestea la Durău 
dupăce ajungi acolo tu, care ai dat-o. 

— Nu se poate. Telefoanele şi telegrafele funcţionează regulat, re- 
plică străinul, cu aer serios, 

— Le cunoaștem noi. 

— Nu se poate. So fi întâmplat vre-o excepţie, pe ici pe colo, 
reluă necunoscutul hotărît. 

La plecare îi mulțumim de lămuriri, ne recomandăm. EI îşi spuse 
numele și titlul : 

— Inspector de telegraf și telefon. 

— A! de aceea cunoaşteţi așa de bine localităţile pe aici, umblaţi 
mult în toate părţile astea frumoase. 

Tot de aceea apăra cu căldură şi bunele servicii ale — telefoanelor 
stricate, A 

Asta nn i-o mai spuserăm, 


Dela Petru Vodă la Du- Pe la 2 după amiază reluarăm  drumui 

rău. Prin „Valea Largu- scoborând, pe o Sosea tot așa de frumoasă, 

lui“ spre Poiana şi „Pia- coasta muntelui Petru Vodă, prin pădurea 

tra Teiului“, piatră adu- de brazi. 

să acolo de Dracu din Teşim în Valea Largului care ne duce la 
creștetul Ciahlăului. vărsarea pârâ Bistriţa. 


ocmai din crește 
colo, în câmp, 
Piatra Teiului, pe şoseaua 
pitoresc, mergând cu fure, 
ea, atât de sugestivă şi ca: 


şi împlinise. 
ică a necunoscutului şi 





Prin munţii și văile Moldovei 651 


Din Călugăreni, lângă Poiana Teiului, vestirăm telefonic Schitul 
Durău de sosirea noastră. Dela Răpciuni, unde Bistriţa se lăţeşte ca 
să-şi îndeplinească din larg lucrările ei industriale de cherestea, apucăm 
pe valea pârăului Schitului, urcând către Durău. 


Apare Ciahlăul. Ciahlăul ni se arată, dela Poiana Te- 
iului, din când în când, în diferite me- 
tamorfoze. Proectarea stâncilor lui colosale pe orizont desemna 
pe albastrul cerului forme ciudate, totdeauna pline de înţeles 
și fantezie. Din apropierea Durăului, parcă vezi ridicându-se în 
slavă, ruinele uriaşe ale unui castel medieval, linia impozantă a 
unei cetăţui de titani, dărâmată de cutremur, Schiţând cu creio- 
nul, din mersul trăsurei, conturul siluetei ce stăpânea priveliștea, o mână 
dibace, condusă de închipuire cultă, scoase, cu puţine adăugiri de linii, 
sugerate de însăşi înfăţişarea realităţii, o schiță a unor mari fortărețe rui- 
mate, aşezate pe postamentul gigantic al muntelui. 

In apropierea schitului, ploaia ne face să închidem trăsura. Prive- 
Tiştea dispăru. Prin ferestrele landoului vedem șerpuind, printre brazi, 
apa limpede a părăului. Glasul lui cristalin, iritat câteodată de stâncile 
prămădite în cale, ne cânta cântece vioae de munte; şi goana lui grăbită 
la vale, în cascade spumoase, ne măsura panta ce urca trăsura, gata să 
intre în cuprinsul mânăstirii. Am făcut altădată drumul intrării în Schit 
pe vreme senină şi mi-a rămas în minte pitorescul delicios al răcoroasei 
linişti primitoare, cu întinsa pajiște verde, verde, mângăetor de verde a 
împrejurimilor. Le-am văzut cu toţii a doua zi la plecare, dimineaţa. 

La sosirea noastră în schit, ploaia încetă. Fiind încă destul de de- 
vreme, puturăm, dupăce luarăm camerele oferite la arhondărie, să facem, 
pe lumină, o scurtă plimbare pe uşoarele ridicături de coline înverzite 
de lângă schit. 


Impresii de Ciahlău Ce panoramă neuitată! Se apropia  asfinţi: 
în amurg. tul soarelui. Perdeaua norilor fugători când 
ascundea, când desvelea, pe sub faldurile lor 
aci albe, aci fumurii, aci portocalii, gălbui, roşietice, violete, înălțimile 
sculpturale ale templului dumnezeesc, ridicat la cer ca sprijin şi altar 
al sufletelor iubitoare de natură, de frumuseţile şi măreţiile creaţiei. 
In faţa Ciahlăului, pe scena senină a largului orizont albastru al 
cerului liber, se juca impozanta dramă fermecătoare a «asfinţitului», în 
mișcări grandioase de mase de nori colorați. Rămâi înlemnit în loc, 
şi-ţi plimbi ochii vrăjiţi în toate părţile, sub stăpânirea unei stări sufle- 
teşti ce îţi face inima să bată de o dulce emoție puternică. Ai vrea să 
nu mai treacă timpul, clipa fugară să se oprească în loc, închegân- 
duse, așa cum se află, într'un fulger de simţire vecinică. Dar viața «stă 
în schimbare», sufletul în neîntreruptă trecere a gândirilor legate de uni- 
4atea amintirilor personale. Momentul sboară, spectacolul admirat se 
achimbă. Farmecul trece, lăsând o nesfârşită urmă de vibraţie emoţio- 
mală în suflet. Tot ce ne stă în putinţă, spre a-l scăpa de peire, e reche- 
marea lui repetată în amintire, retrăirea voită în taina reculegerii noas- 
re liniștite, când, cu ochii închiși, aruncând în neființă tot ce ne încon- 








"652 1. Găvănescul 


joară, fixăm mintea asupra clipei luminoase păstrate în conștiință, și 
guctăm încă odată, și de câte ori voim. deliciul sumşat an trecut. 


In schitul Durău, Văzând călugării bătrâni dar voinici, unui 

o noapte. din noi a cercetat, cam cât trăesc oamenii pe 
acolo..A aflat ca din poveşti: sar fi găsind 

oameni şi de o sută opt zeci de ani! Dece nu? im aşa mediu, îț vine 


să crezi că omul ar putea să nu mai moară. 

Masa o luarăm afară, în pridvorul arhondaricului. Ni se aduse apă 
rece dela fântâna ce curgea din piatră pe piatră în curte, lângă biserica 
așezată pe covorul verde al ierbei mărunte şi dese. Mâncarăm privind 
Ciahlăul printre turlele bisericii, Masa ni se îmbogăţi cu fructe proas- 
pete, specialitatea locului: afine şi smeură, aduse de muntence în _co- 
fiţe. Avurăm şi musafiri, ce s'au poftit singuri la resturi: nişte câni prie- 
tenoși, cu priviri bune, simpatice. Cineva, care îi mângâia mai cu drag 
dintre noi, rămase dela ei cu dorința de a duce acasă un căţeluș de rasă 
ciobănească de munte. Preocuparea o urmări d'aci înainte în toată es- 
cursia şi ne dete ocazii dese de cercetări pline de interes hazliu. 

Părintele arhondar ne cinsti cu câte o cafea, şi prelungirăm taifasul 
vesel şi cam sgomotos, în râsete și glume, până când trebui să ne gândim 
că a doua zi o să pornim cam de dimineaţă. 

O problemă, care a fost chibzuită şi desbătută cu fel de fel de 
argumente serioase şi umoristice, a fost: unde o să se țină peste noapte 
sacul cu restul merindelor. Innăuntru, în tinda arhondaricului? Poate 
să fie cald peste noapte. Afară? Poate să nu-l mai ăsim: câinii, oamenii... 
Nu, ştiu cum s'a deslegat în definitiv chestia. Au fost hotărîri luate, reve- 
niri asupra lor, schimbări, adăusiri, retractări, interpretări, explicări mo- 
dificatoare, confirmări contradictorii — aproape o palidă imitație a re- 
glementărilor şi circulărilor explicatoare până la desăvârșita ” confuzie, 
ce plouă uneori, cu grindină, din fecunda imaginaţie birocratică a Admi. 
niztraţiilor publice. 

Momentul retragerii pentru culcare a fost un moment solemn. O 
întrebare gravă ne-o puneam, stând cu sfială în prag: O fi? Or n'o fi? 
Din trecut, Ştiam că sunt. Dar mobilierul se înoise: saltele noui, perne 
noui, plăpămi noui — sau deloc; aşternuturi noui __ sau deloc. Dar 
paturile? Dacă ar fi fost şi astea tot «deloc», încă ar fi rămas odăile. Şi 
întrebarea: o fi? or no fi?, pusă cu accentul tragic shakespearian din 
to be or not to be, nu era superfluă. Impărţirăm între cele două odăi 
flacoanele de zaherlină. Luară doamnele camera cea mare cu trei paturi, 
mai curățică; domnii una micuță, alături, cu paturile fără aşternut, şi 
fără plăpămi, doar cu perne. O, cu perne destule, grămădite  teancuri 
pe la căpătăe, neîmbrăcate şi pline de ghemoltoace cari fugeau sub cap 
ca nişte șoareci flămânzi, închişi într'un sac, Presărarăm zaherlină şi ne 
culcarăm, cum puturăm, învelindu-ne cu pardesiile. Tot bine că ai un 
adăpost de oameni, şi aşa. Eram mulțumiți că, cel puțin în odaia de ală- 
turi, doamnele, servite mai civilizat, se vor putea odihni mai bine. Ve- 
selia lor, la început uşor de înţeles, începuse să devină neliniştitoare, cu 

„cât râseteie se continuau mai <înfundate» şi se amestecau, din când în 





Prin munții și văile Moldovei 653 


când, cu strănutări cari aduceau explozii hilariante. Acestea găsiau şi la, 
“noi ecouri de strănuturi involuntare. În zadar strigam în toate limbile: 

— Tăcere ! . 

Când se părea că totul s'a liniştit şi începusem să aţipim, deodată 
toaca şi clopotele schitului vestiră restrânsului popor de călugări ceasul 
rugăciunilor de noapte. 

Somnul nu s'a lipit deloc de unii din noi. Ochii cari, neputându-se 
închide pentru odihnă, au avut fericirea să privească pe fereastră ta- 
bloul de noapte al Ciahlăului luminat de luna plină, au binecuvântat 
insomnia, şi sgomotele clopotelor, şi cauzele de neliniște ale veghierii. 
Spectacolul feeric al castelului uriaş în ruine, sub vraja razelor de lună,, 
proectat pe nemărginitul orizont senin al cerului, dă sufletului sugestii 
de plăsmuiri şi de gândiri pline de farmec. Hrana lor ideală susţine 
puterile trupeşti, şi dă spiritului, după vegherea nopții, prospeţimea, 
simţirii şi agerimea pătrunderii, ca un excitant subtil şi rafinat. 


Dimineaţa în biserica A doua zi de dimineaţă, m'am dus să-mi 
schitului. — Mediul şi  răcoresc pleoapele obosite cu puţină apă 
rugăciunea. rece dela isvorul fântânei din curtea bisericii. 
Privind împrejurul pernelor şi aşternutuiui, 
constatarăm că zaherlina îşi făcuse din belşug datoria. Micii negri, 
sprinteni în săriturile lor, demni scoboritori. ai acelora de cari basmele 
populare spun că, «Odată ca nici odată», se poteoveau cu nouăzeci și 
nouă de oca de fier şi tot sburau până la cer, nu ne slăbiră aşa uşor, cu 
una cu două. Ascunşi în haine şi bagaje, ne-au urmărit-o mare parte a 
zilelor următoare. Frica de ei nu ne-a părăsit multă vreme în urmă. Ne 
obseda sub formă de sensaţii tactile picante, cu îndărătnicia unor ideo- 
sincrazii cutanee. 

Până să se pună caii la trăsură, dupăce luarăm laptele cald îna- 
inte de plecare, intrarăm să ascultăm puţin slujba religioasă şi să vedem 
biserica. 'Tonurile răstite cari citeau supărat şi cântau strident sfintele 
cuvinte ale cugetului religios, înfățișarea mai" mult decât neîngrijită a 
călugărilor te făceau să înţelegi ce adâncă ușurare pentru un suflet evla- 
vios, stă în mângăetoarea idee înaltă a lui lisus, că Dumnezeu e spirit 
şi că lui numai cu spiritul ne putem închina, și oricând şi oriunde, Ce 
graţie divină să te poți apropia cu mintea de spiritul infinit în liniştea 
camerei tale, sau în tăcerea câmpiei, a pădurii, a muntelui, singur, netur- 
burat de nimeni și de nimic, de nici o sensaţie, de nici-un îel 
care să-ţi abată gândul, dela cer spre pământ. O, da, rugăciunea în templu 
poate să se ridice mai repede la cer, atunci când frumosul îşi întinde 
aripele eterate din toate părțile, în cântece înălțătoare, în vederi ferme- 
cătoare de artă. Și sufletul poate mai cu avânt atunci să-și destinză sborul 
către cer, în tovărăşia altor suflete, cu cari se simte legat prin  aspi- 
raţii și credință. 

Din biserică trecui iarăşi pela fântână, unde ne făcurăm provizie 
«de apă rece pentru drum. 


Iar Ciahlăul. Seninul dulce al cerului, aerul curat şi ră- 
coros de munte, luminile dimineţii îngânate 

de coloritul liniştitor al peisagiului verde dinprejur, pacea adâncă, sta- 
tornică, pătrunzătoare, ce domnia suverană în toată regiunea; arătarea 








654 1. Găvănescul 


măreaţă a Ciahlăului, vecinic acelaș şi totuşi mereu altul, în schimba- 
rea necontenită a vieţii naturii, a luminii, a culorilor, aci râzător, sub 
mângăerea auriielor aripi sglobii ale aurorei; aci încruntat, cu fruntea 
lui pietroasă în nori; aci melancolic şi duios, ascultând poema negrăit de 
fermecătoare a amurgului, aci teribil, adunând fulgerele pe coama lui 
stâncoasă şi răspunzând răcnetelor de tunet ale cerului; aci visător şi 
poet, sub vraja privirilor pline de mister ale lunii, — toate te fac să pă- 
răseşti cu greu acest isvor nesecat de emoţii înalte, adevărată  manife- 
stare fizică a unei cugetări frumoase Dumnezeeşti. Tot ce am văzut în 
urmă, a fost, fără îndoială, frumos, încântător, superb. - Am văzut, în 
cele 5—6 zile următoare, una din regiunile muntoase cele mai admira- 
bile, poate, din toată ţara. Impresia Ciahlăului, chiar numai dela Durău, 
rămâne însă ceva aparte, Cu ce să-l compari? Comparaţia, ca să se facă în 
condiţii drepte, trebue să o faci între semeni. Puterea impozantă a 
Ciahlăului nu o poţi pune alături decât cu cele mai covârșitoare emoţii 
estetice, produse de măreţia munţilor Elveţiei sau de infinitul sgu- 
duitor al oceanului. 
I. Găvănescul 








DOINĂ  BASARABEANĂ 


Spune-mi, vântule, de ea: 
Despre Basarabia. 
Spune-mi, vântule, deschis, 
Plugurile unde mi's? 

Cine s'a fost pus stăpân 
Clăilor mele de fân? 
Cine'njugă boii mei, 

Boi floreni şi tinerei? 


Cui zâmbesc — în zori și seara — 
Orzurile şi secara? 

Cui se spovedește, oare, 

Alba turmă de mioare? 

Cui împarte luna mere 

De nădeidi şi priveghere? 

Cui adună somn în pernă 

Valurile de lucernă? 


Cântă, frunză, lung și grav, 
Cântă plânsul basarab; 
Clatină-te, creangă grea, 
Peste ploi şi jelea mea; 
Zi-i, pădure, zi-i, întins, 
Viersul darului nestins; 
* Gâlgâiţi, isvoare, voi, 

Lângă pieptul fără foi. 


Şi tu, piatră, frânge-te, 
Sfarmă-te, răsfrânge-te; 
Svârcoleşte-te, Carpate, 
De-atâta nedireptate. 
Vulturi, fâlfâiţi pe creste, 
Buciumaţi şi daţi de veste 
Că'n grădini basarabene 





Teodor Al. Munteanu 


Strigă, vântule, spre văi, 
Să se afle'ntre flăcăi, 
Strigă, frate, frate vânt, 

Să porniască din mormânt 
Oasele de Domni cu scut 
Către Nistru, peste Prut, — 
Blidul să mi-l umple, iar, 
Soarele de cireşar... 


RUGĂMINTEA LUI HORIA 


lertaţi-mă ca trebuit să plec 

In altă lume, sub ţărână grea; 
lertaţi-mă, Români, și voi; Românce, 
Că nu mai am nimic din carnea mea. 


lertaţi-mă dac'am greșit, murind 
Cu chipul ţării rotuniit în gând, 
lertaţi-mă, noroade, că şi azi 
V'aud, de-aici, revolta fremătând. 


lertare cer și pentru mii și mii 

De fraţi întru nădejde, rupţi pe roți: 
Rugămu-vă iertaţi' de-am fost nebuni, 
Că numai pentru voi murirăm toți. 


Se sbate crunt, în oase, dor năuc: 
Acelaş dor de braţ ne 'ncătuşat... 
lertaţi-mă, Români, şi voi, Românce. 
Că nu mai am un trup de sfârtecat. 


NE MUSTRĂ HORIA. 


Ne mustră Horia, şi Cloşca, şi Crișan, 
Și Iancu, și Pandurul din fântână; 

Mai poartă semn de lanţ clăcaşa mână, 
Miroase încă-a proaspăt sânge de ţăran. 


Nici bezna temniţilor n'a uitat că ieri 

A găzduit în ea şuvoiu de vrere 

Să fim stăpâni pe vetre și ciubere, 

Cu nimeni să'mpărţim belşugul altor veri. 


Bălăngăne amurgul subt bătrâni goruni 
Scuipate trupuri, verzi de tinerețe, 
Bălăngăne amurgul  preacinstite feţe, — 
In vale's chiote aprinse, ca de Huni. 











Ne mustră Horia... 


Şi vin, şi vin mereu, aduşi în huiduieli, 
Şi pieptul ţării saltă, să plesniască ; 

Se rupe'n drumuri carne românească, 
Obrajii pruncilor par zdrenţe de obieli. 


Ci eu nu vreau pe nimenea s'asmut, prin cânt, — 
Aminte, doar, aduc de-un vis, acuma, 

De-un vis pe care mi-l șoptește huma 

Cu oseminte sacre, de-acolo, din mormânt... 


AUR VERDE | 


Subţire sul de flăcări verzi urca 

Din grase ierburi, lângă drum de ţară. 
Hârleţul fulgera, mâncând pământ, 
Spre toarta nevăzută, spre comoară. 


O verde lună şerpuia, crescând, 
Prin forii slăvii, peste ape "'ncetc ; 
Cu aur plini erau ştiuleţii verzi. 

De aur frunze, frunze ngenunchiete. 


Mai verde palma se'ncleşta pe săpi 
Şi tâmplele mai grele, cu sudoare, — 
Oftau cei doi fugiţi din vremi şi somn :, 
Pe cine vrea-l-va Necuratul, oare ? 


In pumnii cui — zâmbind — şi-o deşerta 
Căldarea doldora de vrăji rotunde ? 
Acelaș gând mugea în amândoi, 
Niciunul sieși nu-şi putea răspunde ; 


Striviau în dinţi năduful, lăcrămând. 
Cât Dunărea de lungă şi de lată 
Curgea ţinutul liniştilor verzi ; 
"Ţărână verde murmura'n lopată... 


lar când s'a fost de prinse-a se zări 
Un creştet de căldare'n fund, brumoasă, 
Şi patru mâini flămânde, patru mâini 
Se'ntinseră spre toarta-i să n'o lasă, 


Văzduhul fu în ramuri tremurat 
De somnoroşi cocoşi -suiţi pe sate : 
Băteau din aripi, chiuind voios 
Prin dimineaţă şi singurătate. 


Urmă un huruit prelung şi surd 

Precum subt ploi se darmă o fântână ; 
Din verde cerul se'mbrăcă în alb, 

Din patru mâini nu mai rănmase-o mână. 





Teodor Al. Munteanu 


Dar cine trece'n miez de nopţi, tăcând, 
Şi lasă ochii să citească'n beznă, 
Zăreşte două umbre ?'n locu-acel 

Cu jar în gură și cătuşi la gleznă. 


RĂCLĂMAȚIE 


lo Ion Vârtosu, zâs Pământ, 

Din Poianalungă moldovană, 

Viu să vă răclăm =— (nu cer pomană!) — 
Că ?n hârtii aţi pus ieri strâmb cuvânt. 


Nu e drept că cele opt prăjini 

De islaz au fost cândva boiere; 
Mie mi-ou vinit dila muiere 
Precum sânt: cu troscot de grădini. 


N'aş put aduce vr'un hrisov 
Pentru ele, cum că totdeauna 
Fură zăstrea neamului Păuna; 
Am în schimb pe moş Dumitru lov, 


„Care poati spuni că acum 
Una sută ani fără o lună, 
Păuneştii aveau iarbă bună, 
lar unde "i conacul era drum. 


Cam de-acelaș leat, dacă nu chiar 
Mai avută ?n zile nu senine, 

Mama Safta — gard în gard cu mine — 
Glăsuieşte apăsat şi rar, 


Că pi vremea ei nici nu s'află 
In Poianalungă vr'o cucuoană, 
Nici vr'un ghiftuit boier cu toană 
Care niciodată nu se lă. y 


Astea vream să le-auziţi şi-a şti; 
Şi vă rog, frumos, să-mi scrieţi carte 
Ca s'o am să fie de-a mea parte, 
Pentru când cei martori n'or mai fi. 


Iar de-ţi chibzuiră precum că 
Minciunim pentru islaz cu toţii, 
O să-mi strâng feciorii și nepoții 
Să-l păzastă ei de lifta ră. 


z, Teodor Al. Munteanu 








Tm. MAIORESCU ŞI G. ŞINCAI 


Am avut norocul de a cunoaște și personal pe marele Titu Maio- 
rescu, L-am cercetat în casa sa din str. Mercur nr. 1. Şi am tost invitat 
la masa lui, fiind presentat şi altor cunoscuţi, spre a le spune proiectul 
ce-l urmăriam prin anii 1905—1910, de a determina pe marii proprietari 
din România să cumpere proprietăţi boiereşti în Ardeal, unde multe 
erau de vânzare, şi le cumpărau mai ales evreii. TI. Maiorescu primi cu 
viu interes ideia, dâr cum nu se ocupa de gospodărie, ci de economia 
ideilor şi a culturii, el ţinea să împărtăşesc unor boieri proprietari planul 
de a lega mai strâns pe fruntașii neamului de poporul Ardealului ro- 
mânesc. 

Mai târziu am avut ocasia de a-i descoperi, că a fost bursierul 
Blajului, pe când era în «Theresianum» la Viena, având în curs de 
2—3 ani bursă din fundaţiunea vestitului medic Dr. Simion Ramonţai, 
fiul preotului unit din Someşenii de azi, de lângă Cluj. Faptul l-a sur- 
prins, căci îi era cu totul necunoscut, şi a prilejuit un schimb de scrisori 
între noi. Pe urma acestora sa pus în contact cu însuși mitropolitul 
Blajului, maramureşanul Victor Mihali de la Apşa de jos, spre a stabili 
suma ce i s'a dat din fundaţia administrată în Blaj, pe care apoi el, 
generos şi conştient de datoria ce i-se impunea, a restituit-o, pentru ca 
să poată fi ajutaţi alți tineri mai lipsiţi. 

“Acest contact l-a mai reconciliat cu Blajul, pe care fără cruţare 
l-a criticat pentru anumite aberaţiuni sau exagerări ce le-a representat 
în chestiunea limbii românești. 3 

După obârşia sa paternă Maiorescu era din jurul Blajului, anume 
din Bucerdea-Grânoasă (spre deosebire de Bucerdea-Vinoasă, tot pe 
acolo) sat pe care şi Eminescu l-a onorat cu visita. sa, în timpul celor 
6 luni ce le-a petrecut în Blaj, în vara anului 1866, întocmai cum a 
onorat și Răşinarul lui Goga, în drumul său îndurerat, după ce a plecat 
din Blaj năcăjit, de insuccesul său la un examen din limba greacă. Ne- 
pice taine ale destinului în viaţa unor oameni providenţiali ai nea- 
mului. 

Aceste și alte împrejurări mă fac să-l aduc pe Maiorescu alături 
de Gheorghe Şincai, cronicarul renașterii naționale. 

„Scriu aceste rânduri, cu gândul unui pios omagiu magistrului ne- 
muritor, departe de ţară, tocmai în Capitala Albaniei. N'am la îndemână 
nici o carte de informație, decât volumul II din «Insemnări zilnice» ale 
lui Maiorescu. L-am cumpărat, îndată după apariţie, ca să am o lectură 
la drumul lung ce am întreprins să fac. «Insemnările» acestea ne arată 
cât de mult călătorea şi autorul «Criticelor». Prin Albania mi-se pare, 
însă, că n'a umblat. Ca celui, ce a presidat conferinţa de pace de la 
Bucureşti. 1913, care a pus capăt ultimului răsbciu balcanic, se cuvine 








660 - Dr. lie Dăianu. 


să închin de aici, din colţul fortificațiilor naturale al Schipetarilor, unde 
acum fâlfâie iarăşi insigniile imperiului Romei, un cuvânt de admiraţie 
şi venerație memoriei celui ce a fost Titu Maiorescu. 

La pag. 285 a volumului II, el însuşi scrie : 

«Vineri, 15/28 Febr. 1885. A 45-a zi aniversară a naşterii mele...» 

Ştiu, tot din acest volum, ca și din alte isvoare, că aci e o mică 
greşeală de o zi. Dar 28 Februarie e şi ziua naşterii lui Gheorghe Şincai. 
lată ce m'a făcut să-i pun alăturia pe cei doi titani ai culturii naţionale, 
despărțiți în spaţiul de timp aproape de tin veac. 

Ori cum însă ei se aseamănă sufletește. Nu încerc o paralelă, dar 
e evident, că sunt amândoi oameni de litere şi de şcoală. Spirite libere, 
progresiste şi critice, Maiorescu a fost ministru al instrucţiunii și profesor 
universitar. Iar Şincai a fost pentru ardeleni, în curs de 12 ani, cel puţin 
ca un subsecretar de stat la resortul instrucţiunii, întemeind 300 de 
şcoli primare şi diriguind şcoalele medii ale Blajului. E 

Paralelismul acesta mi se impune și pentru un alt motiv, pur 
personal. Deodată cu «Insemnările» lui Maiorescu luam cu mine, la 
drum, unica operă autobiografică a lui G. Şincai, cunoscuta «Elegie», în 
traducerea românească atât de minunată datorită d-lui profesor univer- 
sitar T. A. Naum, filolog clasic şi poet modern, în Cluj. 

De peste un an rugasem pe simpaticul profesor Naum să învredni- 
cească de o traducere «Elegia» latină a lui Şincai. De sărbătorile Cră- 
ciunului mă dărui cu vestea cea bună, că traducerea, în fine, e gata. 
Era însă, cât pe aci să plec la drum fără să o pot gusta, când după un 
aviz telefonic îndatoritorul meu prietin îmi făcu bucuria să-mi trimită 
cartea, cu «Elegia», ce-i împrumutasem, dimpreună cu un exemplar fru_ 
mos dactilografiat al clasicei sale traduceri. A 

Cred că voiu face cititorilor acestei venerabile şi veşnic tinere re- 
viste aceeaşi plăcere, pe care am simţit-o şi eu, dându-le ocazia să guste 
aici versuri româneşti în metru antic, cari redau într'o românească dulce 
şi cald colorată ideile bătrânului cronicar, investite de el în haină 
poesiei la 1803, când avea peste 50 de ani, ani plini de zbucium și de 
suferinţe răsboinice, ce îndreptăţesc a socoti îndoit numărul anilor. 

Sufletul său mare şi senin nu s'a turburat de nesfârşitul şir al pri- 
gonirilor venite şi dela străini, şi dela fraţi, ba chiar şi dela «Părinţi»!... 

Inima lui mare a știut să se avânte şi când era numai oaspe pri- 
beag în casa dela via episcopului român, Ignatie Dărăbaut, dela 
Oradea. +a, 

Era vorba să contribuie şi el la un Album literar, intitulat «Oro- 
dias» — după numele oraşului în care apărea — cu 0 contribuţie poetică. 
Şi a reuşit. ; 

Dragostea sa pentru poesie şi elocvenţă l-a distins din tinereţe și 
l-a făcut, ca în Blaj, unde se dusese să înveţe el însuşi carte, să ajurigă 
profesor ; de pe bancă fiind ridicat la catedră, cum zice întâiul lui 
biograf, Al. Papiu Ilarianu. 

Această familiaritate cu muzele artelor frumoase i-a făcut socie- 
tate şi în mijlocul zbuciumului vieţii de pribeag prigonit şi i-a înseninat 
niţel cerul înourat al vieţii sale turburate. 

Desigur «Elegia» nu a fost singurul produs al preocupărilor sale 





“1. Maiorescu și G. Șincai 661 


E] 
poetice. E singurul însă ce ni s'a păstrat. Se ştie, că a scris în versuri şi 
laudele lui Napoleon Bonaparte, și i le-a și trimis, dar nu se cunoaște 
încă textul acestor stihuri latineşti. ş 

«Elegia» mai are meritul de a cuprinde și autobiografia marelui 
cronicar pan român și astfel are şi valoarea celui mai autentic document 
asupra vieţii lui. 

Iată pentru ce d. profesor T., A. Naum, fiu de poet şi aromân prin 
origine, a făcut o lucrare de real merit de a fi tradus, după un veac şi 
jumătate, în românescul graiu al României Mari elegiacele versuri lati- 
neşti ale cronicarului, care şi pe Aromâni i-a cuprins. împreună cu toţi 
ceilalți fraţi, în «Cronica Românilor». 

D. Naum desigur va publica într'o revistă opera sa — şi nu ştiu 
dacă nu s'a publicat deja —, cu însă îmi iau voie, și sper că nu abuzez 
de încrederea autorului, de a reproduce aci partea care privește, mai 
aproape, numai pe cronicarul nostru. Ceeace constituie partea cea mai 
mare a «Elegiei», lăsând nepublicat sfârşitul, care priveşte pe prietinul 
său Tertina, fost director al liceului din-acea vreme, dela Oradea. 

Inchinarea acestor versuri lui T. Maiorescu, părintele sufletesc al 
lui Eminescu, admirator și el al lui Şincai, îmi face şi mai duios, şi mai 
simţit cultul ce-l am pentru toţi trei aceşti luceferi ai cerului nostru 
cultural. / 


Tirana, 12 Febr. 1940. 


Dr. Ilie Dăianu 


P. S$. lată în cele ce urmează fragmentul din traducerea d-lui: 
prol. Naum : 


ELEGIA NOBILULUI TRANSILVĂNEAN CHEORGHE ȘINCAI DIN ȘINCA 
Nu doar prin nume, ca unii, ci mare fiind, o iubite, 
Prin poezia latină ș'aceca a patriei tale, 
* Cine sunt eu, poate'ntrebi, care-așa cum făcură şi alţii, 
Ii preamăresc pe cei buni în elegiacul meu cântec? 
Şi că'ntre ei te salut şi pe tine, poetul celebru, 
Eu chiar, un necunoscut, nu te miri tu de asta acuma? 
Eu sunt acela pe-ai cărui părinţi odrăslitu-i-a Șinca. 
Larii lor stau înșiraţi subt pecete de ceară străvechie. 
Muza întâiu în Sabed m'a nutrit în studii; pe urmă 
Locul părinţilor mei mi-a fost scump, totdeauna, Șamșudul. 
După aceea doi ani m'a hrănit Oşorheiul 1, de unde 
Drumul spre Cluj !am luat, la şcolile lui învăţate. 
Eu acolo începui să menvăţ cu dulceata lui Phoebus, 
Şi să mă urc pe Parnas, pe culmile lui desfătate. 
Dar dela Cluj am luat-o la Bistrița, unde cu arta 
Lui Cicerone-mi plăcu să cultiv mai departe a mea minte. 
Iară de acolo plecat'am la Blaj, ca să 'nvăţ tineretul 
Vreme de-un an: când acesta s'a scurs, mi-a fost dat să văd Roma. 


1. Târgul- Mureșului. 








662 T. A. Naum 


. 
Timp de cinci ani petrecut-am la Roma şi-n vremea aceasta 
Vrednic de laur fiind mi s'au dat cele două diplome. 
Roma în studii mi-a fost de-ajutor şi-i aduc mulţumire, 
Căci bibliotecile ei mi-au fost totdeauna deschise. 
Din o mulţime de cărţi mi-am luat însemnări fără număr. 
Stephanus Borgia, el, îmi făcu mie binele-acesta. 
Cu învățații deprins fiind el a-şi petrece tot timpul, 
Dânșii în preajmă să-mi stea porunci și să-mi fie îndreptare. 
Când m'am întors dela Râm, pe când soţu-mi? pleca spre pământul 
Patriei lui — eu rămas-am un an, din poruncă, la Viena, 
Unde învăţat-am un an Metodul, Canoanele, Dreptul, 
Şi-am răsfoit manuscrise o mulţime; de asemeni, acolo 
Cărţi tipărite am citit un noian, şi ziua, şi noaptea, 

Ca să pot scrie frumos istoria Daciei noastre. 
Cornides % m'a îmboldit, nencetat, şi Garampi + și Benko 5 
'Toţi ocrotire mi-au dat și sprijinul lor, fiecare. 

Insă mai mult decât toţi îmi dădu ajutor Dorobanţiu, 
Marele stăruitor al trimeterii mele la Roma. 
Mie şi-n patrie "'ntors el nu mi-a lipsit niciodată: 
Chiar şi acuma, departe de ea, încă-mi dă ocrotire. 
Domnului, dar, eu, de aceea, să-i dee anii lui Nestor 
Şi-mbelşugate răsplăţi în ceruri, târziu, să primească, 
Dar să me'ntorc iar patrie. Spune-voiu ce binefaceri 
Eu am făcut pentru-a Naţiei mele cultură și cinste. 
Iată scosesem Gramatica mea şi-ale mele Principii 
Ş' Abecedarele doue, Normatice întitulate. 
Am desvoltat și Doctrina lui Christ, mai pe larg decât fuse 
Cartea aceasta lăsată cândva Românilor noștri. 
O Aritmetică bună lipsia în şcolile ţării: 
M'am ostenit ca s'o fac și pe asta din nou. Dup'aceea 
A trebuit de trei ori să străbat Transilvania toată, 
După porunca ce Iosif a dat, Apostolicul Rege. 
Şi; străbătând-o de trei ori, în şcolile noastre fomâne 
Multe-am făcut de folos pentru cinstea naţiunii şi a limbei. 
Ani doisprezece mereu ostenitu-m'am fără "'ncetare 
Şcolile să le sporesc și-apoi să le-aşez mai temeinic. 
După ce însă-am făcut eu aceste 'nchinându-le toate 
Binelui obștei, avui de'ndurat suferinţi o mulţime. 
Ce să mai spun, că silit eu am fost să mă las şi de studii, 
Ba să cultiv cu priceperea mea şi ogoare străine! 
După ce, vai, de pe lume răpit a fost regele Iosif, 
(Care mă jur, că de-apururea vrednic era să trăiască!) 
Mi-au poruncit mai întâi să nu predau limba germană, 
Ameninţându-me asupra stăpânii semeţi, dup'aceea 





2. Petru Maior. 

3. Istoriograf contemporan. 
4. Nunţiul papal din Viena 
5. Istoriograf contemporan. 





Elegia: nobilului transilvănean Gheorghe Şincai din Şinca 
Fi născociră împotrivă-mi pricini, ce puteau să me piardă, 
Se născociră, dar Cerul prielnic opri mișelia! 
Astfel de acesta şi alte năcazuri lovit şi din slujba 
Ce o îndeplinisem gonit pe nedrept și lipsit de ocrotire, 
M'am apucat să termin Istoria cea începută, 
Neisprăvită rămasă din pricina vitregei soarte. 
Şi, cum aveam eu în ţara Ungariei mare speranță 
Să răsfoiesc o mulţime de cărţi şi de vechi manuscrise, 
Plec la Oradea, cetatea cu'nvățăturile "n floare, 
Care, prielnică, sprijinitori îmi nutrea o mulţime. 
Pe ocrotitorii mei vechi acolo i-am cinstit cum se cade, 
M'am închinat cu smerire, Stăpânului mare, Ignaţiu, 
Oaspe, pe urmă, le-am fost, Canonicilor greco-catolici, 
Cărora cinste le-am dat în casa prietină mie. 
Pe la mai mulţi, însfârșit, am fost eu atuncea pe care 
Mi-s'a'ntâmplat să-i cunosc, din popor sau din nobilime. 
Mulţi doar acolo-s în floare, nu numai prin steme de nobili, 
Ci şi iluştri bărbaţi în artele zinei Minerve. 
Dintre prietinii mei mai de seamă pe Tertina-l caut, 
Tertina, gloria rară a școlii regeşti, despre care 
Imi ajunsese un svon mincinos, care mult mă scârbise, 
C'ar fi murit cu doi ani înainte, dar iată c'atuncea 
Eu sănătos lam găsit şi-n braţe am strîns cu iubire: 
Ce bucurie aprinsu-mi-a inima în pieptul meu vesel! 
Tertina, el chiar, cel vrednic să fie cântat şi de tine, 
O, preailustre poet, pe lira-ţi Apolliniană! 
Dela luminile cele'nvăţate, ale naţiei noastre, 
* - Inchinăciuni el primi, o mulțime din gura mea însăşi, 
EI, căruia "Țara ce peste păduri se'ntinde-i păstrează 
Nobilu-i nume, pe drept, în mare cinstire. Dar poate 
Vreai tu să știi începutul şi ţinta vorbirii cu dânsul? 
De Revoluţie multe-am vorbit noi atunci împreună, 
Vorba veni de Frumoasele Studii şi despre profesori, 
De prețuirea pe care le-o dau străinele naţii, 
Cât e de grasă răsplata ce o dau învăţaţilor Rusul 
Şi Bavarezul, odată cu o stare şi soartă mai bună 
Şi ce mari lucruri pun încă la cale Prusacul cu Primul 
Consul al Franţei pentru ca artele să înflorească. 
Ingrijoraţi, cântărit-am şi noua-me soartă din veacul 
Nostru, prin care-aşa bine a fost instruit tineretul. 
Dar întorcându-ne iarăşi la versuri şi iarăși la scrieri, 
'Tu mai ales ne-ai dat nouă prilej să vorbim împreună. 
Tertina, cum a vezut că-mi plac poeziile tale, 
Datu-mi-a versuri de-a tale şi vesel, atuncea, 
Eu am citit elegiile'n care pe Pray* şi pe Nalyi? 
Tu i-ai cântat și Capitolul cel din Cenad lăudat-ai. 


6 și 7. Scriitori contemporani unguri. 





664 


Ba am citit şi cântarea de jale, în care deplâns'ai 
Moartea eroului mare, Gvadânyi, poetul de frunte. 
Şi să me crezi, că nici eu n'am putut opri Muza mea însăşi 
Numelui tău să nu-i dea o smerită închinare, şi Ţie 
Să nu se facă, la fel, cunoscută şi ea prin iubirea 
Caldă, cu care doreşte să-ţi cânte şi ţie talentul. 
Cum însă atunci, prin străini, eu n'aveam hârtie, nici pană 
Numai decât mi-le dete el, Tertina, scumpul prietin. 
De amiciţia lui învățată e o glorie mare 
Parte să am, pentru Tine e-o deosebită onoare. 
Zilnic mă duc ca să-l văd în oraș, chiar acasă la dânsul, 
Şi totdeauna-s primit şi cu drag stă de vorbă cu mine. 
Mai învăţat totdeauna mă-ntorc, săturat de bogata 
Invăţătură, ce-i curge acestui bărbat de pe buze. 
Şi mi-i de dânsa cu atâta mai drag, că-mi desvălue-un suflet 
Alb cum e laptele, cum e zăpada din munţii Ripheici. 
Iară atunci, când i-am descoperit, că de mulţi ani, eu însu-mi 
Scriu mai pe larg o istorie-a naţiei noastre române 
Şi i-am cerut ajutorul, pe care'ar putea să mi-l dee 
Nepreţuita comoară de cărţi ale lui, el atuncea 
Gata şi-n grabă arătatu-mi-a multe şi multe volume 
Rare şi ne mai vezute de mine, bogat fiind dânsul 
Şi-n monede, și-n cărţi, şi-n feluri de scrieri și chipuri, 
Ce bibliotecii lui sunt o strălucitoare podoabă. 
Mult m'am mirat, că un om adunat-a noianul acesta 
De pieritoare-nsemnări despre a patriei vremuri trecute, 
"Toate sunt ele de preţ şi de-ar fi tuturor cunoscute 
Ele de mare folos ar fi pentru mulți. Şi pe toate 
Prea învățatul stăpân le-a-nchinat bucuros folosinţei 
Mele, el însuși fiind pentru mine o bibliotecă 
Vie, ba dese ori el şi la masă mă puse cu dânsul, 
Dornic fiind să m'aiute cu sfatul cel bun totdeauna. 
Fu dar, nevrednicu-i închinător, se cuvine a-i aduce 
Pentru tot binele lui, mulţumiri, şi cu gândul cucernic, 
Nu mai puţin a-l cinsti, căci pe noi cunoscuţi de o potrivă 
Dânsul făcutu-ne-a : Ţie pe mine şi mie pe Tine! 
Dalba lumină a numelui său mai strălucitoare 
Chiar de cât nimbul aprins al lui Febus și mpodobită 
De bucuriile-adânci ale celor aleşi, se cuvine 
Si de a:mea liră să fis cântată! 
Soartă ferice! Prin darul ceresc ne-ai păstrat pe Tertina, 
Ca să ne fie podoabă nouă şi Ungariei sale. 
Dacă prin votul din Lembere fu vrednică Zamosciana 
'Tertina să'mpodobească nrin studii frumoase, deasemeni 
Vrednică este de gloria nui bărbat ca acesta 
Dulcea lui mamă, Oradea-Mare, locaşul de muze, 
Care fiindcă şi Tie-ţi-i mamă, i-aduc închinare, 
O, prea mărite poet, tu gloria: patriei tale... 





E un amiaz dogoritor de Iulie. Razele soarelui vertical ard ca 
nişte sulițe de foc. Nu adie de nicăeri nici o boare de vânt. Drumu- 
zile trosnesc uscate, sub roţile carelor, ca vetrele sub jăratecul răs- 
copt. De departe “aud scâncetele prelungi ale cumpenelor însetate, 
ce stau îngenunchiate de-asupra fântânilor secătuite, cu fundurile ca 
nişte răni deschise spre cer. În țarină, ogoarele Sau încins în pară şi 
ele. Verdele s'a retras în pământ. Deasupra holdelor sfârogite, lumina 
deasă joacă în valuri de fum alb. Culcate peste dealuri, drumurile de 
țarină par dâre de scrum. Casele satului s'au retras şi ele din calea 
amiezii dogoritoare, la umbra prunilor, prin pomete. O linişte mare, 
ca un zumzet de mii de roiuri, tălăzueşte peste ţarini, peste sat, peste 
poala Codrului Cosmin... 


Aşezat la masa de scris, în cancelaria comunală, Ilie Măru îşi 
şterge. din când în când, cu mânecarul, fruntea brobonită de sudoare 
şi scrie înainte, grăbit. 'Trebue să pună în rânduială registrele de se- 


cretariat, dosarele cu procese verbale dela ultimele ședințe ale con- 
siliului şi chitanţierele casieriei. Şi e trudă multă. Li s'a anunţat, aşa 
cu nepusă masă, pentru orele patru după amiază, inspecția prefectului. 
Incă nu se zărea bine de ziuă când i-a bătut Moș Ioniţă, străjerul co- 
munal, în geam: 

— Scoală, domnule secretar. Te cheamă primarul. Beleă mare pe 
capul nostru. Vine inspecţie. Telegramă. Cum mă auzi şi cum te aud. 
Nu-i glumă... 

A sărit din pat ca fript, drept în mijlocul casei. Nici nu mai ţine 
minte cum s'a îmbrăcat. Intr'o clipă a fost în deal la primărie. În prag 
l-a întâmpinat tunând şi fulgerând, şi ursuz ca totdeauna, primarul: 

— ţi dau străjerul pe mână. Să-mi lucească, oglindă, toate odăile. 
Să fie rânduială care nu sa mai pomenit. Ne-am înţeles, domnule se- 
cretar ?... 

— Mai mult decât înţeles, domnule primar. 

Rânjind răutăcios şi râcâind de câteva ori cu cârja în scândurile 
podelei, primarul ieşi în drum, apoi, după o mică socoteală cu degetul 
la tâmplă, o apucă spre crâşmă. 

[lie Măru îi cunoştea bine de tot şi rânjetul din colţul gurii şi ve- 
ninul vorbei. Dar nu avea nici o putere să se împotrivească. Ştia că-i 
sub călcâiul lui. Gândul duşmăniei primarului i-a mai muncit de multe 
ori creerul dar nu i-a adus nici o deslegare. Bănuia el ceva, dar acum 
nu avea vreme să-și trudească mintea pe marginea unor asemenea ne- 
cazuri. A trecut în cancelarie şi s'a apucat de lucru; Moş loniţă a stropit 

4 








666 ă Vasile 1. Posteucă 


cu apă şi a măturat toate odăile. Apoi a şters de praf dulapurile, scau- 
nele și geamurile. Pe urmă s'a făcut nevăzut şi el. 

Scoborît în încâlciturile dosarelor, nici n'a observat când au tre- 
cut ceasurile, unul după altul. 

Acum se simte obosit. Broboanele de sudoare îi picură pe hârtie, 
lăbărţându-i cerneala şi împreunându-i, în pete mari, rândurile scrise. 

Işi scoate necăjit din şerpar, ceasul. E unu și jumătate. In odaie 
e o zăpușeală cumplită. 

— Trebue să deschid, larg, ferestrele şi uşa. Altfel mă sufoc. 

De afară năpădi un val şi mai aprig de căldură. Ilie Măru rămase 
nemișcat în cadrul ferestrei, cuprinzând cu privirile şi satul resfirat pe 
vale și ţarinele, până departe, spre Molna. Ş 

Îl cuprinse un fior de desnădejde ca și cum i-ar fi împlântat cineva 
o custură în piept. Acasă nu mai avea linişte niciodată. La fiecare în- 
toarcere dela cancelarie, îl așteptau în prag văicărelile mamei : 

— Ce ne facem dragule ? Ce ne facem ? Ne-a blestemat Dum- 
nezeu să ne stingem de foame. Leafa ta e puţintică, numai firul ei. 
Holda, depe cele câteva prăjini a ars şi ea. A topit-o arșiţa. Ce ne 
facem ? Cu ce-om molcomi atâtea guri flămânde ? 

Dar ]lie Măru de cele mai adeseoi nu-i auzia jelania. Imbuca. 
grăbit, ce găsia pe masă și ieşia din nou în sat, după încasări, ca să mai 
schimbe o vorbă, două, cu oamenii sau să se retragă undeva în vre-un 
luminiș de pădure şi să-și poată măcina, singur, în toată voia, „gându- 
rile supărate. 

Acolo se simţia bine. Pe altă lume, parcă. Mai aproape de visurile 
pe cari şi le făurea în veşnica nădejde de a merge la şcoală, să ispră- 
vească și el clasa a șaptea şi să ajungă, în sfârșit, student, cum e Gheor- 
ghe Păun, vărul lui și atâţia alţii cu cari a pornit de-odată pe drumul 
de lumină al şcolii. 

Fusese elev eminent. Iubia cărţile cum iubesc țăranii comorile pe 
cari nu le pot găsi niciodată. Până în clasa a patra a fost bursier şi i-a 
fost ușor. Avea numai grija învățatului. Dar într'o zi drumul bucuriilor 
şi al mândriei de elev bun i-a fost zăgăzuit. Directorul internatului i-a 
chemat pe toți bursierii, pe platou, în “curte, şi le-a adus vestea neagră, 
ca un prapor de mort, a înţărcării burselor. 

— Rămân bursieri numai orfanii de război. Ceilalţi nu mai pot 
primi nici un ajutor. Statul nu mai are de unde. Chiar în după amiaza 
aceasta plecaţi acasă şi nu vă întoarceţi decât cu bani pentru taxe. 

Toate rugăminţile i-au fost zadarnice. Directorul nu s'a lăsat în- 
duplecat. Ceilalţi elevi l-au petrecut în convoi, până la poartă, flutu. 
rându-i din mâini şi reţinându-și lacrămile sub pleoape. 

Acasă n'a găsit nici o înţelegere. Tatăl i-a hotărât răspicat: 

— Nam cu ce te purta la şcoală. Sfoara de pământ ce-o am stă 
să hrănească încă şase guri. Tu poti să-ţi câştigi pânea. muncind. Aceştia 
nu pot face nici asta. Rămâi la gospodărie. Vom munci şi vom trăi. Alta 
nu pot face. 

Dar zilele treceau în goană. Certurile cu părinţii şi insistenţele lui 
nu aduceau nimic. Anul şcolar se isprăvise. De-abia în toamnă la ru- 
găminţele repetate ale lui Gheorghe Păun, bătrânul a cedat. 





Drum întors y 667 


: — Uncheşule, nu te lăsa rugat. O să ajungă om mare şi o să-ţi 
umbreşti și dumneata bătrânețele cu domnia lui. Dă şi ultima fărîimă 
dela gură, numai poartă-l la şcoală, mai departe. Mai are doi-trei ani... 

Şi bătrânul Vasile Măru, țăran vânjos, trecut de 40 de ani, cu 
fruntea largă, încreţită de griji şi necazuri, a plecat capul în piept şi şi-a 
svântat cu podul palmei lacrima din colţul genelor: 

— Îl dau. Vând jumătate de falce de pământ. Eu rămân tot cu 
atâta să-i hrănesc pe ceştialalţi. In bucata pe care o vând e şi partea lui. 
De-acum cu adevărat că nu are la ce să se mai întoarcă acasă. 

Cu banii din pământul vândut jidovului Kalman Mayer, Ilie Măru 
a mai urmat doi ani de şcoală. 

In vacanţa clasei a şasea nenorocul i-a închis din nou drumul. 
De data aceasta pentru totdeauna. I-a murit tata. Curma cu ferăstrăul, 
un arin în livadă şi a fost prins sub el şi prefăcut în bucăţi. 

Bruma de bani ce-i mai rămaseră i-a cheltuit cu comândul şi în- 
gropăciunea. 

La şcoală n'a mai avut cu ce merge. De-atunci sunt vreo patru 
ani. A făcut şi armata. De geaba a tânjit în fiecare toamnă, odată cu 
înşiruirea cocorilor sub zarea de fum, de dorul şcolii. Gheorghe Păun și 
ceilalți plecau. El rămânea în sat să-şi trăiască durerile singuratec, ca 
un strigoi printre crucile unui ţintirim. 

Nu mai putea trăi în ritmul satului. Ar fi vrut să devină fecior de 
sat, să uite că are şase clase de liceu, să strige cu ei la horă, să cânte, 
serile, în rând cu ei, dealungul uliţelor, dar nu mai putea. Îi era ruşine 
de ochii învățătorului care-l dăduse la şcoală, de ochii lumii din sat. 
Îi era ruşine de sine însuși. S'a sforţat zi de zi să se acomodeze, dar în- 
cercările i-au rămas zadarnice. Ştia prea mult, vedea viaţa altfel, se 
îndâriia să creadă că odată și odată tot va putea să ia, din nou, drumul 
şcolii. 

Ca să-l ajute în nenorocire, gospodarii l-au ales secretar și casier 
al satului. De doi ani scrie într'una liste de naţionalitate şi dosare cu 
procese verbale. lar când se satură de stat de-asupra hârţoagelor o ia 
prin sat după încasări, însoţit de Moş Ioniţă. 

La început s'a gândit să facă economii, din leafa ce-o primea, 
cu gândul că măcar așa ar putea termina liceul. Dar nevoile familiei 
i-au mâncat economiile. Fuseseră câţiva ani de secetă şi ogorul nu rodia 
nici pe sfert cât ar fi trebuit pentru hrana celor şase guri și cu el șapte. 
Intrat pe poarta aceasta, în viaţa satului, Ilie Măru s'a văzut angaiat 
fără să vrea în lupta de ridicare a lui. Energia ce clocotia în el nu sa 
dat bătută. A răbufnit în altă parte. A început, ajutat de Păun, să 
aranjeze şezători culturale şi să înfiripeze o bibliotecă populară. A ce- 
rut ajutorul învățătorului. Acesta l-a întâmpinat cu un surâs ironic. 

— Visezi, tinere. N'o să treacă mult şi-o să te lecueşti și tu de 
boala aceasta. Mai bine înscrie-te în organizaţia noastră şi ţi-om da o 
bursă când vom veni la putere, să-ţi continui studiile. Aşa. Nu umbla 
să prinzi muște cu laţul !... N'o să treacă anul şi vom ajunge la putere... 

Ilie Măru nu i-a răspuns nimic. A dat bună ziua şi-a plecat. Pe 





668 : Vasile 1. Posteucă 


drum l-a apucat o scârbă de moarte. Un desgust amar. De viață, de 
oameni. S'a dus de-adreptul la Păun. 

Acesta i-a înţeles supărarea. 

— Nu fii şi tu bocitoare. Sunt primele greutăţi ce le întâlnim, 
Dela oamenii aceştia stricaţi nu putem aștepta mai mult. Nu vrea el 
să ne ajute, ne vom strădui singuri. Uite, am eu vreo câteva sute de 
volumașe din biblioteca pentru toţi şi din cunoştinţe folositoare. i le 
dau să le împarți la oameni, cu rugămintea să le citească. Cât despre 
partid, să nu faci asemenea crimă. Tineretul nu poate fi decât naţionalist. 
Ne-am angajat în luptă, pe viaţă şi pe moarte, cu desfrâul politic. Nu 
putem da înapoi, deşi greutăţile ne stau în faţă ca munţii. Tu nu te poți 
deslega de cei de-o seamă cu tine. Norocul tău în lume e alături de noi, 
Ai, aci în sat, o mare misiune, Ridicarea lui. In consiliul comunal sunt 
gospodari cumsecade cari nu și-au irosit încă sufletul în politică. Să 
încercăm cu ajutorul lor să luăm concesiile de crâșmă dela jidani şi să 
le dăm românilor. Vacanţa mare ne stă întreagă înainte. Până în toamnă 
vom reuși să /recem concesiile românilor. Chiar dacă primarul n'ar vrea... 

Dela Păun, ieșia întotdeauna refăcut. Cu el ar fi putut face orice. 
Oamenii îl iubiau şi-l ascultau pentrucă stătea de vorbă cu ei şi le ştia 
durerea pe de rost. Anul acela a fost pentru Ilie Măru un an bogat în 
fapte. Lupta contra jidanilor crâşmari, după luni de tărăgănări, a fost 
pecetluită de succes. 

Se simţea şi el, măcar odată, cu sufletul împlinit. Deși nu i-a intrat 

nisim Mocanu nici odată în crâşmă. Din toamna aceea, Păun l-a 
abonat și la «Calendarul». Cetindu.] regulat, pagină cu pagină, Ilie Măru 
a început să devină altul. Mai tare în credinţa lui de român, mai lămurit 
în marile probleme ale neamului. Muşchii încordaţi îl mânau parcă spre 
luptă. Incepu să treacă gazeta din om în om. Simţi năvălindu-i în suflet 
o lumină nouă. Dar lumina aceasta îi readuse, mai puternic, dorul 
după şcoală. Auzia în el chemări cari depăşiau satul. Nevoia de a se 
ridica prin școală, de-a ajunge la universitate, îl chinuia nebunește. 

Incepu să adune din nou bani. Cu oamenii se împăca bine. Gândul 
pentru care se sbătea îi da puteri nebănuite de muncă. Renunţase la 
orice plăcere, scobind cu vânjoşenie de miner în stânca unei singure 
probleme: şcoala. 

Peste iarnă se schimbaseră multe în sat şi 'n ţară. Vechiul partid 
cu oamenii lui căzuse dela putere. Învățătorul, cu care se dușmănise în 
lupta pentru crâșmă, era acum revizor, iar noul primar se purta rău cu 
el. Se întrebase de multe ori: oare ce-o fi având cu mine ? Dar nu-și 
putea răspunde. Il vedea mai totdeauna beat, stând de vorbă, prietenește, 
cu Kalman Mayer, căruia i-se luase concesia de crâşmă dar asta nu-l 
neliniștea. 

— Să stea oricât. Eu am drumul meu, 

Îşi vedea de serviciu. Bănuind că va fi un an mănos, arendă patru 
hectare de pământ pentru a le lucra singur. Il preocupau acum numai 
banii, pentru a putea să-și împlinească visul. Pentru alta ceva nu avea 
timp de pierdut. ; 

Dar Dumnezeu își întoarse faţa dela el şi de data aceasta. Seceta 





Drum întors 669 


sfârogea holdele ogoarelor ca un pârjol apocaliptic. Sufletul i-se sbătea 
sub desnădejdi ca şi câmpul sub focul soarelui de Iulie. 

'Trezindu-se din starea aceasta de gând şi amorţeală, Ilie Măru se 
întoarse la masă. Incepu să scrie din nou cu grabă. Tâmplele îi svâc- 
meau puternic cu trosnet de vreascuri subțiri şi putrede. Simţi o mole- 
seală în tot trupul şi-şi lăsă capul pe speteaza scaunului. 

Moş Ioniţă intră vesel, ca după chef. 

— Incă n'ai gătit, domnule secretar ? 

azi SĂ 

— Da ce ai, dragul moşului ? Nu te supăra că-ţi spun aşa !..- 

— Nam nimic. Mi-i cald... 

— Văd eu că ai ceva la inimă. Dar nu te lăsa necazului. Ai mulţi 
dușmani, dar Moșu Ioniţă îţi ține parte de tată. 

Străjerul veni mai aproape şi-i puse mâna pe umăr. 

— Am fost la crâșmă. Bea primarul cu Nicolai Ungureanu de 
svântă pământul. L-am auzit făgăduindu-i că-l face secretar în locul 
dumitale... 

Ilie Măru se ridică brusc parcă l-ar fi împins un arc. 

— Nu-i nimic de făcut Moş Ioniţă. 

Işi puse dosarele şi chitanţierele în rânduială, le aranjă în sertar 
şi ieşi. 

_— Moş Ioniţă eu mă duc până devale, la răchiţi, să mă răcoresc. 
Când vine cineva, mă strigi... 

In drum, poștarul îi întinse «Calendarul». Il pus subsuoară şi o 
apucă printre ogoare prin cureaua hatului spre pârâu. Se așeză jos, la 
umbră, aşternându-și bondiţa. 

Pe vale, răcoarea unduia uşor ca un fâlfâit molcom de aripă şi 
Qlic Măru o simţi pe frunte ca un sărut sfios şi binefăcător. 

Cum sta întins la pământ, cu mâinile căpătâi, auzia parcă gea- 
mătul înfundat al pământului sfârogit până 'n măruntaie. Printre frun- 
zele răchiţilor, albastrul cerului se arăta zăpușit ca un nor de fum al- 
uriu. Până departe nici svon, nici un sbor rătăcit de pasăre. Nu se mişca 
pici o creangă. Totul părea încremenit ca la un semn magic de blestem. 
Gândurile i-se topeau în apele calde ale unei moleșeli ameţitoare. Pleoa- 
pele îi căzută grele... 


Maşina se opri în faţa Primăriei înconjurată de un nor gros de 
praf. Prefectul cobori şi răspunse la salutul de întâmpinare cu un aer 
de afabilitate, întinzând mâna, mai întâi primarului Tănase Jiru, apoi 
<elorlalţi. 

Ilie Măru îl aştepta în cancelarie, cu dosarele scoase pe masă, 
aranjate în ordine desăvârşită. Se ridică şi se închină respectuos. 

— Dumneata eşti secretarul Măru ? 

— Eu, domnule prefect. 

Fără să mai adauge ceva, prefectul Ion Boghean începu să răs- 
foiască atent dosarele şi chitanţierele. 


— Cum văd e în ordine totul, tinere. 
dai 9: 








670 „Vasile 1. Posteucă 


— Eşti destul de îndemânatec. Dece nu te împaci atunci cu pri- 
marul ? i 
m — Mă împac. Cum nu? 

— Te apuci să faci zurbavă cu oamenii satului, 

— Nam făcut decât operă culturală. Şi-apoi a lua concesia de 
crâşmă dela un jidan şi-a o da unui român, nu înseamnă a face zurbavă. 

— Mda... Bine, tinere, bine. Cecace-ţi cer este ca să nu mai fie 
nevoie să vin în inspecţie pentru dumneata. Vezi cum te porţi ?... 

Ilie Măru tăcu. : 

In prag, prefectul se adresă lui Tănase Jiru: 

— Nu-l putem îndepărta, aşa fără nici o vină. Să-l mai lăsăm... 

Din cancelarie Ilie Măru auzi tot. 

— Ce-ar fi să-i vorbesc deschis despre tot necazul meu ? se în- 
trebă el. 

Fără să măi zăbovească ieși după prefect, în drum. Acesta stătea 
de vorbă cu oamenii adunaţi în preajma automobilului. 

— Parcă ai vrea să spui ceva, tinere. Nu te sfii... 

Se retraseră mai la o parte. Prefectul fi puse prieteneşte mâna 
pe umăr și-l ascultă. aa 

— Cred în înţelegerea dumniavoastră mare, domnule prefect. Su- 
fletul meu e mai presus de micimile acestor gospodari stricaţi de interese 
politice şi mânaţi veșnic spre gâiceavă. Bănuesc că primarul vrea să căf- 
tănească, în locul meu, pe vreun prieten de-al lui. De-aceia probabil 
via și chemat. Nu ţin la acest post. Imi mai trebue o clasă ca să termin 
liceul. N'am nici o posibilitate să mă întreţin de-acasă. Am nevoie de 
ajutorul dumneavoastră, pentru o bursă... 

— Greu, greu de tot, drăguță. S'au dus vremurile de altădată. 
Statul e sărac. Ştiu că umbli și tu pe drumuri rătăcite. Citeşte articolul 
din «Calendarul» de azi: Intoarcerea la brazdă, Iscăleşte un doctrinar 
de-al vostru... Mai bine te-ai înscrie în partid la noi, te-ai cuminţi şi 
ţi-ai vedea de treabă... 


In urma maşinei, acoperit de valul de praf, Ilie Măru rămase 
năuc, I-se clătina pământul sub picioare şi simţea că se prăbușește. 
Creerul îi vâjâia cu huruit de moriști stricate. In suflet, durerile i-se 
învâltorau ca gemetele pasărilor rănite şi căzute din sbor înalt. O apucă 
pe drum, la deal, fără nici o ţintă. Moş Ioniţă îl ajunse din urmă şi-i 
întinse cheile dela sertare. 

— Am închis tot. 

— Eşti om bun ca o pască, Moş Ioniţă. 

— Sunt bătrân şi cunosc lumea şi necazurile... 

In dreptul crâşmei, străjerul îl opri, făcându-i semn din priviri. 

— Aşa-i omul... La un amar, odată... Să mai amorţim javra din 
noi... Că latră și urlă mereu... ș 

Altădată şi-ar fi adus aminte de vorbele lui Păun: «Suntem un 
neam mare care-şi bea norocul la botul calului». Acum nu găsia în el 
nici o piedică, nici un protest, I-se sfărâmase ceva în suflet. Păun nu 
mai dăduse prin sat din vacanţa trecută. Onisim Mocanu, crâșmarul, 
veni să-l poftească și el din toată inima: 








Drum întors . : 671 


— Nu mă înconjura, domnule Ilie, să nu mă înconjure norocul şi 
banul... 

Intră. Pe la mese mai erau câţiva gospodari. Se ridicară şi-l pri- 
miră gălăgios între ei. Pe inima goală vinul i-se păru o licoare stâm- 
părătoare de sete. Incetul cu încetul limbile se deslegară. Poveştile se 
iţiră, una după alta, fără noimă. Ilie Măru tăcea. Moş Ioniţă închina 
păharele, fără. răgaz. 

— Nam avut, cinstiţi gospodari, decând ţin minte, așa secretar 
de omenie în comună. Să închinăm la fața lui... 

Ilie Măru răspundea vag, cu privirile obosite, ridicând păharul. 
Il chinuia un dor nelămurit de cântec.In serile cu lună ieşia adesea pe 
prisparul casei şi dădea drum glasului, dulce şi tărăgănat, ca un dansăt 
de clopot. Incepu să îngâne și acum, abia lămurit, un crâmpei de doină: 


Eu cu doina mă plătesc 
De bir şi de boeresc... 


In crâşmă se făcut tăcere mare. Mesenii îşi svântau ochii, cu 
năfrămile... 

După câtva timp întră şi Tănase Jiru, însoţit de Nicolai Ungu- 
reanu. Se rânduiră şi ei la masă. Cheful se înteţi. Incepu să cânte toată 
lumea îngânându-l pe secretar. Dela o bucată, acesta își slobozi capul 
moale ca o cârpă, pe masă, şi căzu în nesimţire. 


A doua zi se trezi acasă. Nu ştia nici când a venit, nici cine l-a 
adus. Capul îi era greu ca o piatră de râșniţă. Imbucă un codru de pâne 
şi porni la câmp... 


Zilele treceau repede. Recolta câmpului nu-i răsplătise nici chel- 
tuelile arendei. Necum truda de-o vară. Tănase Jiru se purta cu el din 
ce în ce mai neomenește, probozindu-l şi ameninţându-l. Păun nu mai 
renia din drumurile lui. De aceea Ilie Măru dădea tot mai des pe la 
crâşmă. Pornise pe-o pantă fără de întoarcere. Nu mai găsia în el voința 
necesară unei tămăduiri. Visul școlii îi trimetea mustrări tot mai de 
departe, pierzându-se în neguri de nepătruns. Crâşma îi oferia ceea ce 
nu găsia nicăeri în altă parte: uitarea. Bea, cânta, plângea și uita... 

Venise toamna. Pădurea Cosminului melancoliza din toate fluerele 
vântului. Funigeii puneau, în asfinţituri, beteală de argint ireală peste 
frunzişurile de aramă. Pe sub zări, cocorii se rânduiau, zi de zi, marilor 
plecări. Plecaseră și elevii, demult. 

— Numai eu n'o să plec niciodată de-aicea, îşi spunea adesea, in- 
durerat până la nebunie, Ilie Măru. 


De ziua Crucii, era lume multă în crâşma lui Onisim Mocanu. ca 
niciodată. Se cinstise şi se încinsese discuţie mare. Impărţiţi pe ta- 
bere politice şi ameţiţi de vin oamenii ajunseră până la ceartă şi încăe- 
rare. Ilie Măru sări între ei. 

— Nu vă dușmăniţi degeaba. N'aveţi nici unii, nici alţii dreptate. 
Noi suntem născuţi să n'avem dreptate. Aşa ni-i norocul, în lume... 


— Cum adicătelea, sări ca fript primarul, guvernarea noastră n'a 
i Că 
adus măcar un dram de bine ţării? 








Vasile |. Posteucă 


Ilie Măru îi răspunse răstit, proţăpindu-i-se în faţă. 

— Nu. N'a adus. 2) 

Infuriat Tănase Jiru îi isbi un pumn în piept. Cei de-o părere cu 
el săriră să-l apere. Bătaia se încinse în toată forma... 


A doua zi Măru nu mai găsia putere să se scoale din pat. Se trezise 
târziu. Era către seară. Il durea capul și-l înţepa un junghi aspru în 
furca pieptului. ș 

Dându-și seama unde a ajuns şi auzind văicărelile mamei sale, 
prin ogradă, începu să plângă înfundat. Lacrămile i-se prăvăleau, maş- 
cate, pe perină. Dădu să-și scoată batista din buzunarul bondiţei şi n'o 
găsi, Scoase «Calendarul». Era numărul cu «Intoarcerea la brazdă». Ceti 
articolul în întregime, printre lacrămi, cum îl cetise aproape în fiecare 
zi, de când îi venise prefectul în inspecţie. 

Ceti şi aruncă gazeta înfuriat. 

— Cum să te întorci la brazlă dacă ai vândut-o? Dacă e bleste- 
mată şi-ţi îngroapă truda de luni de zile și toată nădejdea de mai bine? 
Dece nu se întorc domniile lor la brazdă, în condiţiile acestea? 

Sări din pat şi începu să se îmbrace. Catrina Măru îi puse dinainte 
fundul cu mămăligă și câteva ouă fierte, într'o strachină. Mâncă mai 
mult în silă şi ieşi în uliţă să se răcorească. Pășind în ritmul gândurilor 
răsvrătite ajunse, fără să-şi dea seama, în faţa primăriei. Aci îl în- 
tâmpină poştarul. 

— Aveţi o scrisoare, 

O desfăcu. Era anunţul de destituire. Iscălia prefectul Ion Boghean. 
I-se făcu negru înaintea ochilor: 

— «Pentru beţie şi nereguli în serviciu» !... 

Il păli o ameţeală grea. Ca să nu cadă se sprijini de gard. Stătu 
multă vreme aşa fără nici o mişcare, fără nici un gând. Inserarea îl 
înconjura cu năfrămi mari de umbre și de răcoare. Intr'un târziu își 
reveni în fire. Ii invadă în suflet o linişte mare. Porni cu pași hotărîţi 
spre casă. In odaie găsi totul cum lăsase. Ridică ziarul de jos și-l așeză 
împăturit pe masă, surtzând dureros: 

— E timpul să ne întoarcem la brazdă |... 

e „Scoase de sub perină revolverul, îl pipăi îndelung, înfiorat, apoi îl 
vâri în buzunar. Fără să vrea îşi îndreptă ochii spre icoană. Din umbra 
grindarului nu mai distingea decât haina de purpură a lui lisus, ca op 
pată spălăcită de sânge. Iși făcu cruce. 

„eşi, pe degete, ca să nu-l simtă nimeni. In ogradă o întâlni pe 
mamă-sa,. 4 
— Iar la crâșmă, dragul mamei ? 

— Nu, mamă. 
nvălui odată în priviri 
fi bine să se întoarcă, 





Drum întors 673 


lăsată într'o rână. Satul se resfira pe vale, aciuat în umbră de pomi, ca 
pentru somn. Se auzia numai răsufletul larg al pădurii și al pămân- 
tului. Pe celălalt deal, de-asupra unui nour, pătrarul lunii părea o se- 
ceră nouă, uitată, în câmp, pe legătoarea unui snop, de-o mezină îndră- 
gostită. Intră în pădure, apucând-o pe-o potecă îngustă, înspre poiană. 
Frunzele uscate îi foșniau sub picioare, ca un svon de linişte cu pași 
de pâslă. In poiană se așeză jos. Ar fi vrut să-și facă o mică socoteală 
“a vieţii dar gândurile i-se răvăşeau ca niște boabe de sare în apă. Re- 
nunţă şi la aceasta. Puse revolverul la tâmplă şi apăsă pe trăgaci. O 
bubuitură înfundată, se pierdu, în ecou, din deal în deal, până departe. 
Sângele cald se amesteca, șuviţă cu şuviţă, cu frunzele uscate. In jur 
liniştea creştea mare, nestingherită, ca o revărsare de ape peste ţarini. 
In bătaia lunii, copacii desfrunziţi păreau lumânări de căpătâi, cu feș- 
tilele stinse. 


Vasile 1. Posteucă 


Y 


lj 


LOSASRS 


XI 


Se 


Din. vol. «La noi în Bucovina» de Octav Vorobchievici 








P-L 4 NS BA SAR A B E.A.N 


In liniştea ce-aşterne peste ţară 
Dureri ce stau cu moartea megieși, 
Un plâns de frate face popas iară 
Din sate de mazâli și de răzeși. 


L'ascult, încet și trist cum să'nfioară, 
Ca adierea 'n floarea de cireşi, 
Cum vine ca o doină de vioară 
Din sate de mazâli şi de răzeși. 


In nopţi când bolta-i floare de cicoare 
Şi codri străjuesc — bătrâni plăeşi — 
Citesc durerea "n stele ca'n scrisoare, 
Din sate de mazâli și de răzeși. 


Şi plânsu-l înfrăţesc c'un plâns sinistru 
Când lacrimi cad ca flori de măcieş: 

[ Acolo'mi bate inima, la Nistru, 

| | | Prin sate de mazâli şi de răzeşi... 





D. Iov 


| | BU CO VI N A Paula AUN GE 
| Bucovina plânge... 
ŢI unghiul arde viu în rană. 
| | Plânge cea făr'de prihană. 
| Pironită, trupu'și frânge. 
Ii Prutu', 'n vaier blăstăm strânge. 
| Bucovina plânge... 
| 
| 


Plânge Bucovina... 

Bat copitele nătânge : 

pustiită i-e grădina. 

| | Plaiul Mioriţii plânge... 

| E Bucovina — blânda — lina — 
| i! plânge Bucovina... 


| SRI Monastiri ce luminară, 
A în amurg îngenunchiară. 
Plâng bătrânele pisanii 
| ce întorc cu veacuri anii... 
| Plânge Crist, din rană, sânge... 
i Bucovina plânge... 





Pre'ngânări 


615 


"Țară-a Doinei, ţară-a Crucii!... 
Calcă răii ca butucii... 

Neguri cad să-i soarbă slava, 
Pângăreşte-azururi tina, 

Se cutremură Suceava... 

Plânge Bucovina... 


Sfântul dela Putna geme. 
(Umbra Lui o lume-o teme). 
Sclipătă sclipiri de spadă: 
stau ca fulgere să cadă... 

— Bat copitele nătânge... 
— Bucovina plânge... 


Mâine, zorii celor drepte 
dreptele-o să le deştepte. 
Or să sece — ca neghina — 
mâine, mâinile păgâne. 
Până mâine — până mâine — 
plânge Bucovina... 
George Voevidca 


PN G Â N Ă e atdei | 


S'au speriat bisericile cu vechi fântâni de ciute, 
ca moara lui Troian pe svonuri au pornit 
spre-odăi cu lucruri parcă de urători ştiute, 
lângă tictacul bun de cariu regăsit. 


Poate clopotele chiamă flori pentru mâine, 
rozalii buchete, cucernice bunice... + 
A fost doar o vestire — nu-i prima pe aice — 
şi m'a'ncălzit cât ţine căldura dela pâine. 


Voi trece cu umbra unde n'am locuit, 

în vecinătatea vestirilor ne'nţelese, 

ri seca i î 

cât arama dulce chiamă flori de prințese, 
fără să ştiu când albele'n rame-or fi clipit. 


Sunetele și ploile de vară, de seară, 

ușoare, care nu sting întregul amurg, 

vor veni aşa, pe drumul meu, în orice burg, 
cum urmăresc albinele un răpitor de ceară. 


Eu voi pluti o clipă şi nimenea plutirea 

nu mi-o va bănui, cum îngerilor — pâlcuri — 
înecaţi de-albastrul străvechilor geamlâcuri 
ce-l înegrește lutul din picuri şi-amintirea. 





Şi toate parcă-ameninţă să cadă, să sfărime 
o linişte 'nchegată din anunţări de psalmi; 
şi ploi, ca'n pragul Marei Oraţii, vor rămâne 
cu gândul că le ştiu venite din bronz calm... 
Simion Stolnicu 


CÂNTEC PENTRU BUCOVINA 


*Bucovină, Bucovină, 

Cade-o toamnă de rugină. 

Ca un lujer de lumină 

Trupul tău din nou se 'nchină... 


Bucovină, Bucovină, 

Blânda nordului Regină, 
Unde-s cerbii de lumină 

Să te soarbă n nări: senină ? 


Bucovină, Bucovină, 
Suflet bun și fără vină; 
Iconarii tăi se 'nchină 
Pestru ziua ce-o să vină... 


Bucovină, Bucovină, 
Blânda nordului Regină, 


Ce poeţi o să-ţi mai ţină 
Trena visului lor, — lină ? 


Bucovină, Bucovină, 
Culme aspră carpatină ; 
Ce Rărău pe frunţi anină 
O nădejde mai sorină ? 


Bucovină, Bucovină, 
Cade-o toamnă de rugină; 
Plâng bundiţele pe clină 
Clopote din nord, — alină... 
George Fonea 


POSTALĂ ARDEALULUI 


Din Tisa până sus în munţi, 
E numai chin şi numai iad, 
Cad vieţi, cum toamna frunze cad 
Din Tisa până sus în munţi. 


O, câţi martiri de borangic 
S'au dus pe malul celălalt ! 
Din cerul nostru pur şi "nalt 
Aproape n'a rămas nimic... 





Carte postală Ardealului 


Ardealule-al suspinului, 
Ardealule cu plete lungi, 
Cu suferinţa ta ajungi 
Până la somnul Nistrului. 


Peste-un prezent ce ne desparte 
Scriu azi la dârzii tăi oeri : 
Ori toţi mănunchiu ca până ieri, 
Ori toţi pecetluiţi de moarte ! 
I. D. Pietrari 


Petele altei Piicria beu secte Di N SA E 


Satu-i trist ; suspină vântul rece. 
Nu ştiu cât o vrea așa să ţină: 

Că pe vremea asta, poate, trece 
Numai moartea singură, prin tină ! 


Plopii goi, la cimitir, în rânduri, — 
Facle stinse — fără de frunzişuri. 
Se rostogolesc pe suflet gânduri : 
Cum în ape cad bolovănişuri... 


Plouă, cum n'a plouat niciodată ! 
Cerul astăzi şi-a cernit năframa : 
Şi în toamna asta 'ndurerată, 
Parc'ar plânge lacrimi pentru Mama. 
G. Șt. Cazacu 


H 0O..C Si: Azi aa N 2, O 


Eu nu te cânt, frumoasă Bucavină, 
Când frânt ţi-e trupu ?n două, fără vină... 


Trecutul tău de slavă şi mărire 
Nu-l mai rechem din sfânta mânăstire. 


Las gloria să-şi vânture avântul 
Din piatra care-acopere mormântul 


Virtuţii noastre celei mai alese, 
Eroului pios, cu lupte dese... 


Las toată 'nchipuirea mea fierbinte, 
Ca focu'nchis, să-mi ardă surd în minte ; 


Şi dragostea ce-o port în piept de veacuri 
O las să doarmă ca o carte 'n bracuri. 


Căci ritmul care vrea să se 'nfiripe 
Işi scaldă ?n lacrămi albele aripe ; 





1. Pajură 


Şi amuţesc în larma de suspine 
Fermecătoarele-armonii divine... 


Nu, nu e timpul. Este-atâta iale, 
Şi-atât pustiu în ţarinele tale !... 

Şi nici nu-ţi plâng, trudită Bucovină, 
Amarul tău de astăzi, fără vină... 

E o năpaste care se îndură 

Cu ochi închişi, cu "'ncătuşată gură, 
Cu isbucniri lăuntrice "'nfrânate 

Cu suferinţi ascunse, resemnate, 


Ce ştiu s'aştepte ziua cea din urmă, 
Când în izbândă păsul greu se curmă... 


Destul am plâns căderea ta din slavă, 
Instrăinarea plină de otravă 


Prin care vremea, care totul schimbă, 
Iţi năbuşise datine şi limbă... 


Eu nu te cânt — şi nici nu-ți plâng amarul... 
Privesc cum se cutremură hotarul 


Subt lovitura judecății clare, 
Şi se dărâmă ?n vânt și piere în zare... 


Precum se risipesc după furtună 
Intunecaţii nori, și voia bună 


Cuprinde cerul tot şi-l însenină, 
Aşa te văd, frumoasă Bucovină, 


Reînviind din volbura de sânge, 
Subt care "n două trupul tău se frânge... 


Privesc — şi-aştept din răsărit să suie 
Un semn cu litere de foc, să-mi spuie 


Credinţa ta — și-a noastră-a tuturora, 
Ce va 'n curând să'şi împlinească ora... 


Un semn de foc! Tu, te îndură, Sfinte! 
Desprinde-l de pe lespezi de morminte, 


Desprinde-l din peceţiile ţării. 
Din vechile hrisoave date-uitării, 


Şi'nnalţă-l sus, pe cerul fără nour, 
Neînfricat — vijeliosul Bour ! 


Să-l vadă bine cei dela hotară, 
Că-i încă viu simbolul vechiu de tară! 
Ion 





IVAN VAZOV IN 


< 


Altcândva am arătat legăturile primului poet modern bulgar, 
Gheorghe S. Rakovskj, cu literatura românească. De data aceasta vom 
cerceta activitatea literară şi politică desfăşurată în România, de către 
cel mai de seamă scriitor bulgar, Ivan Vazov, precum şi reminiscenţele 
din timpul şederii lui la noi, în opera sa poetică. 

Ivan Vazov s'a născut la 25 Iunie 1850, în satul Sopot din distric- 
tul Gabrovo. Incă din primi ani ai copilăriei trebuie să fi auzit de Ro- 
mânia, căci tatăl său, Mintio Vazov, avea strânse legături comerciale 
peste Dunăre. Deși cunoştinţele de carte al lui Mincio se reduceau doar 
la a scrie cu litere bisericeşti, învăţătură ce o primise dela dascălul 
Ivan din Gabrovo, pe lângă negoţul de băcănie ce făcea în satul său, 
Minio ţinea corespondenţa negustorilor bulgari din părţile locului cu 
cei din România !, în care scop avea la Gabrovo un cantor, cu mese, 
scaune, etajere și registre, pe care i le adusese din România fratele său 
Kirko 2. Minzio Vazov va fi cunoscut, desigur, pe lângă limbile bulgară 
şi turcă, și pe cea română, căci adesea mergea în România, la fratele 
său 3. ! 

In Țara Românească+ Minzio, trimetea, prin Sviătov, baloate cu 
aba, meșină de Karlovo, saci cu orez, etc., mărfuri pe care, dela o vreme, 
le depozita mai întâiu într'o magazie ce-o avea la Bucureşti şi care, 
mistuindu-se cu prilejul unui incendiu, îi cauză o pagubă de aproape 
o sută de mii groși î. Minio Vazov a murit în timpul războiului din 
1877, în vârstă de 70 ani, asasinat de Turci. Mama scriitorului a învăţat 
carte dela un frate al ei, Gheorghe, care deschisese o şcoală la Sipot, 
după ce, câţiva ani mai înainte stătuse în România, împreună cu un alt 
frate, Mihail, care se îndeletnicea cu negustoria. Se pare că Gheorghe 
învățase la vre-o şcoală din Bucureşti, căci cunoştea bine limbile: ro- 
mână, franceză și germană 5. 

Cariera sa de învăţător a fost de scurtă durată, deoarece după 
câtăva, vreme îl întâlnim pe Gheorghe la Galaţi, ca secretar al unui mare 
negustor grec, Teologu, iar mai apoi la Bacău unde se căsătorește cu o 
româncă şi deschide o băcănie pe cont propriu €. După eliberarea Bul- 


1 Ivan SiSmanov: Ivan Vazov, Spomenj i dokumenti. Sofia, 1930, p. 7; Petr 
Christophorov: Ivan Vazov. La formation d'un ccrivain bulgare (1850—1921). Paris, 
1938,-p 14. 

2 Iv. Siămanov: op. cit., p. 8. 

3 Idem, ibidem, şi P. Christophorov: op. cit., p. 14. 

4 idem, idem, p. 9; P. Cristophorav, op. cit., p. 15. 

5 Iv. Siămanov: op. cit., p. 10. 

6 Idem. ibidem. 





680 Ş AI. lordan 


gariei, Gheorghe trece Dunărea şi se stabileşte la Plovdiv, lăsându-și 
soţia şi un copil la Bacău ?. Ş 

Am făcut această scurtă incursiune printre diferiţi membri ai fa- 
miliei Vazov pentru a arăta că poetul a avut de unde cunoaşte Româ- 
nia, înainte chiar de a descinde pe teritoriul ei, şi în acelaş timp pentru 
a evidenția că Țara Românească a fost pământ binecuvântat şi pentru 
unele dintre rudele cele mai apropiate ale lui Ivan Vazov. 

Carte prea multă n'a învăţat Ivan Vazov căci, după absolvirea 
şcolii din Sopot, a urmat doar câteva luni la şcoala eparhială din Plov- 
div, pe care însă a părăsit-o nereuşind să treacă examenul anual de 
limba turcă, 

In acest timp a făcut cunoştinţă cu literatura rusă și franceză, 
cetind şi traducând mai ales din Lomonskov, Homyakov, V. Hugo, La- 
martin și Berangt 8. Tot din această vreme datează și primele sale în- 
cercări poetice. 

Nereuşita la examen are drept consecinţă aducerea lui Ivan Vazov 
acasă, unde tatăl său intenţiona să-l deprindă cu negustoria. Dar, spre 
marea nemulţumire a părintelui, tânărul Ivan hoinăria tot timpul prin 
crâng, iar când era nevoit să stea aplecat deasupra registrelor cu soco- 
telile cantorului, în loc de cifre, aşternea închegările inspiraţiei sale 
poetice. Văzând că strădania sa nu duce la niciun rezultat, Mintio se 
hotări să-și trimită fiul în România, la fratele său Kirko, care, după 
cum am amintit mai înainte, era stabilit la Olteniţa, nădăjduind că 
acolo, printre străini, se va face om de treabă. Pe cât se pare, hotărîrea 
părintească a fost tradusă în fapt, în primăvara anului 1870?. 

La Olteniţa, Ivan Vazov n'a rămas decât câteva luni, căci în urma 
unor observaţii ale unchiului său, care-i descoperise o corespondență 
sentimentală cu o tânără localnică, fuge la Brăila *%. Timpul cât a stat 
la Olteniţa, fiind povestit pe larg chiar de Vazov, într'o spovedanie, 
a sa, îl lăsăm să ni-l descrie: «Când, în cele din urmă, tată-meu se 
convinse că din mine nu se poate face negustor, mă trimise la fratele 
său Kirko, la Olteniţa, cu gândul că acolo mă voi apuca de neplăcuta 
îndeletnicire. Dar şi acolo lucrurile s'au petrecut la fel. In Olteniţa am 
locuit aproape un an și am stat în casa unchiului meu, burlac bătrân, 
care se îndeletnicea cu negusotria cu grâu, pe seama fraţilor Evloghie şi 
Hristo Gheorghiev din Bucureşti. 

Acolo am scris faimoasa poezie «Borăt», pe care V. Drumev a 
tipărit-o în «Periodicesko Spisanie», socotind că aceste versuri sunt 
simbolice şi că stejarul căzut închipue Bulgaria. Mare a fost pentru mine 
bucuria de a-mi vedea poezia în paginile revistei Periodicesko Spisanie. 
Aceasta mia încurajat să-i mai trimit lui Drumev, dela Olteniţa, încă vre-o 
câteva dintre încercările mele poetice, care au fost deasemenea publi- 
cate, dar n'au mai avut acelaș răsunet. In Olteniţa am mai scris unele 


7 Idem, ibidem. j 

8 Tzvetan Minkov: Ivan Vazov, în Bălgarski pisateli. Tom. IV. Sofia, 1929, 
p. 4; P. Christophorov: op. cit., pp. 185—26. 

9 P. Cristophorov: op. cit., p. 4]. 

10 Iv. Siămanov: op. cit., p. 34; P. Christophorov: op. cit., p. 44. 





Ivan Vazov în România „681 


poezii patriotice. Intre altele «A nje use stoim», inspirată de războiul 
franco-prusac, atunci în plină desfăşurare. Această poezie am trimis-o 
lui L. Karavelov, care a publicat-o în «Svoboda», fără nici o precizare, 
cu numele meu familial. Mai târziu, Veliko Popov (prototipul lui Vladi- 
kov din Hăăove, fost învăţător la Galaţi), îmi spunea că unii emigranţi 
îl sfătuiseră pe, Karavelov să mă înțepe pentru această poezie, dar că el 
le-ar fi răspuns: Pe Vazov trebue să-l apărăm. 

In Olteniţa n'aveam cărţi bulgărești sau ruseşti, ci ceteam doar 
scriitori români. Unchiu-meu îmi luase ca învăţător pentru româneşte 
pe un oarecare Kreţulescu, care în curs de două-trei luni, m'a iniţiat în 


tainele limbii lui. In acest timp am înghiţit mai ales pe Alecsandri, 
Boltineanu, ş, a. Imi reamintesc și acum din Bolintineanu o poezie 
«Bătrânul», care începe cu cuvintele: Amară e viața. când... Poeţii 
români mi-au dat apoi modele pentru multe din poeziile mele, dar ca 
subiect poezia românească mi-a rămas străină. 

'Traiul în Olteniţa, răcoros, neprietenos, m'a doborit repede. Un- 
chiu-meu, om miios, dar certăreţ și. aspru, mă cicălea într'una pentru 
neglijenţa şi nepăsarea mea în ale negustoriei. S'a supărat amar pe 
mine, mai ales când a descoperit o scrisoare a mea adresată unei fru- 
moase vecine românce, Aceasta m'a determinat să părăsesc Olteniţa. 
Puţin înainte de aceasta venise tata şi-l rugase pe frate-său să fie mai 
îngăduitor faţă de o haimana ușuratecă. Totul însă a fost zadarnic. Eu 
n'am mai putut suporta certurile unchiului şi am fugit într'o noapte 

5 





682 Al. lordan 


cu un șlep grecesc. la Brăila, numai cu doi minţa 1! în buzunar, pe care 
mi-i lăsase tata» 1a. * ia 
Acestor destăinuiri ale lui Ivan Vazov, vom aduce unele întregiri. 
In timpul şederii sale la Olteniţa, şi-a început colaborarea la 
revista «Perioditesko Spisanie», cu poezia «Borba», scrisă sub influenţa 
poeziei «Plebe» de Pușkin 12, Tot din această vreme datează colabora- 
rea sa la ziarul «Svoboda» '3, condus. de poetul revoluţionar Ljuben 
Karavelov 14, Aci i sa publicat poezia «Dnes» 15, 

Câteva luni mai târziu fi apare în ziarul «Oretestvo» 16, poezia 
«Stansi Stara Planina» 17, în care deplângea starea de decădere a Bul- 
gariei de atunci, regretând trecutul glorios de odinioară, 

Ajuns la Brăila, Ivan Vazov a fost adă 
lunca lui Stradja, fost 
cârciumar și gazdă a 
descris de Vazov în 
nedraghi» 2, 

Tot aici se împrietenește cu V. Levskj 2! descris în amintitile două 


11 Monedă valorând 12 lei, 

la Ivan Siămanov: op. cit., pp. 33—34, 

12 Perioditesko Spisanie, I, Brăila 1870. pp. 105—106; cfr. P, Christophorov: 
op. cit, p. 43. 

13 Svoboda. Vestnik politiceski i hnizeuni. Apare la Bucureşti, odată pe săp- 
tămână, din Noembrie 1869—95 Oct. 1872 şi reapare la 23 Febr. 1873 până la 
12 Oct. 1874, Reapare la Sofia, la 27 Aug. 1880, purtând anul V. “Intre 2 Ianuarie 
1871—25 Oct. 1872 apar două numere pe săptămână, unul în limba bulgară, altul 
în limba română, având titlul Libertatea. Cfr. B. M. Andreev: Bălgarskijat pegeat 
prez văzrazdaneto, Sofia, 1932, pp. 116—123; X. Hodoș şi Al, Sadi-lonescu: Publi- 
caţiile periodice românești. Buc. 1913, p- 708; N. Mincev: Presa bulgară în România, 
până la 1877—78, Constanţa, p. 10. 

14 Poet și revoluționar bulgar. Născut în satul Koprivstiţa, la 1830, mort la 
21 Ianuarie 1879 la Târnova, A pribegit prin Rusia, Serbia şi Ungaria. Prin 1869 
vine în Muntenia unde fondează mai multe ziare şi desfăşoară o intensă activitate 
revoluţionară, pentru eliberarta Bulgariei, printre emigranţi. Karavelov pleda pentru 
o federalizare a statelor dunărene: România, Serbia, Bulgaria. 

15 Svoboda: 14 Oct. 1870, No, 48, p. 362, ţ 

16 Otecestuo-Patria.. Vestnik politiceski i knizeuni; apare la Buc. între 25 
Iulie 1869—17 Iunie 1871, odată la 5 zile, având ca redactori pe P. Kisimov şi D. 
Vojnikov. Ziarul era redactat în limba bulgară şi română, Cfr. B. M. Andreev: op. 
cit. 113—116; X. Hodoș... op. cit. p. 476; D. Mincev: op. cit., p. 8. 

17 Otegestro. 1870, II, No. 78 din 26 Februarie. Cfr. P, Christophorovw: op. 
cit. p. 44, y 

18 Ivan Vazov: Săzinenja, vol. VI, Pp. 135—14; cfr. P, Christophorov: op. 
cit., p. 45. 

19 Ivan Vazov: op. cit. vol, XVIII, pp. 7—109. 

20 idem, idem, vol. VI, pp. 3—106. 

21 Revoluționar bulgar, născut la Carlovo în 1837, mort la Sofia, la 6 Fe- 
bruarie 1873. La vârsta de 20 ani a fost călugărit de un unchiu al său Vasile, 'arhi- 
mandrit. In 1861 face cunoștință cu G, Rakovskj care se abătuse pe la Carlovo. Prin 





ivan Vazov în România 683 


scrieri, sub pseudonimul Panajotov, în timp ce Vazov şi-l alesese pe 
acela de Bra&kov. 

Din spelunca lui Straja, Vazov trece la locuinţa unui alt bulgar, 
Makedonski, pe care-l cunoscuse la joc de cărţi, când Vazov pierduse 
puţinii bani ce-i avea la el*%. 

Curând după venirea sa în Brăila, intră în cercul emigranților 
bulgari şi participă la întrunirile ce se ţineau la locuinţa lui Vladikov 2%. 
In timpul uneia din întruniri, Vazov a fost ridicat de un comisar şi 
condus la secţie, pentru a fi cercetat, deoarece un turc îl acuza că l-ar 
fi jefuit în grădina publică, La comisariat totul s'a lămurit; turcul na 
recunoscut în Vazov pe jefuitor, aşa. că poetul a fost lăsat liber 2. 

Neîmpăcându-se cu atmosfera din Brăila şi atras mai mult spre 
poezie decât spre revoluţie, Ivan Vazov profită de invitaţia unchiului 
său dinspre mamă, Gheorghe, cu care intrase în corespondenţă, și pleacă 
la Bacău, unde Gheorghe se căsătorise şi avea o băcănie %. 

Iată cum povesteşte Ivan Vazov, în mărturisirea sa, această pe- 
rioadă de timp: «La Brăila, fără mijloace de trai, fără ajutor, străin, 
am coborât la un hotel care era frecventat de refugiații bulgari. Aici am 
căzut în mijlocul lor şi am împărţit frăţeşte viaţa lor, idealurile și aven- 
turile lor. De mai multe ori mam ospătat împreună cu ei în birtul din 
subsolul lui Nicola Stradja. Această epocă din viaţa mea am descris-o 
pe larg în romanul «Xemili-nedraghi» şi «Hă3ove», unde eu însumi 
m'am descris sub numele tânărului poet Bră&kov. 

La Brăila am stat doar două-trei luni și am plecat apoi la Bacău, 
la fratele mamei, Gheorghe 2%. La Bucureşti, pe unde trecea drumul 
meu, m'am întâlnit cu Ivan Lilov, care îmi arătă orașul. Odată m'a con- 
dus la o serbare şcolară. La Bucureşti m'am întâlnit şi cu unchiul Mi- 
hai], fratele mamei, care era socotit pierdut, deoarece niciodată nu dă- 
duse vre-un semn de viaţă alor săi. Acest unchi nu era căsătorit şi 
avea slujbă de supraveghetor al felinarelor în Bucureşti, plătit cu 13 
minţa pe lună. Pentru a-mi putea continua drumul, el mi-a dat zece minţa, 
Când am ajuns cu trenul la Bacău, m'am dus la unchiul Gheorghe, fost 
secretar la un oarecare Teologu din Galaţi, acum negustor de coloniale, 
pe cont propriu. Spre deosebire de unchiul Kirko — om foarte bun și 


1862 fuge în Serbia unde se răscălugărește şi ia parte la răscoala sârbească împotriva 
garnizoanei turceşti din Belgrad. Curând după aceasta trece în Muntenia și se în- 
rolează în ceata haiducească a lui Panajot Hitov cu care trece Dunărea în 1867. 
Ceata împrăștiată de Turci, Levskj se refugiază din nou în Țara Românească. Când 
1. Karavelov începu propovăduirea unei răscoale generale a Bulgarilor, Levskj i se 
alie şi plecă în Bulgaria cal trimis al Comitetului Revoluționar din Ţara Românească. 
“Timp de zece ani a cutreerat Bulgaria, până când a fost vândut Turcilor de un popă. 
fntr'o seară a fost prins la un han din preajma satului Kakrina. Rănit, a fost adus 
Ja Sofia unde după o sumară judecată a fost condamnat la moarte. 

22 Ivan Vazov: op. cit. vol. XVIII, p. 13. 

23 idem, idem, vol. VI. p. 49. 

24 idem, idem, vol. VI, pp. 78—79. 

25 P. Cristobhorov: op. îit., p. 47. 

26 P. Christophorov: op. cit., p. 47. 
























684 AL. lordan 


de treabă — Gheorghe mi-a dat, două-trei luni, o caldă adăpostire și 
nu m'a îndemnat să lucrez, așa încât am avut toată posibilitatea de a 
scrie. Din acest timp sunt multe din poeziile mele tipărite și pierdute. 
Dela Bacău e şi poezia «Usesilnite sălzi», dedicată tatii şi tipărită în 
Perioditesko Spisanie». Aici am scris şi o poezie netipărită, «Sopot», 
care conţinea treizeci de cuplete.7, După acest prim imn închinat So- 
pot-ului am cântat din nou orăşelul natal în «Polja i Gori», «Rodnata 
bepeliăte» şi «Ljuljaka mi zamirisa». Am scris şi plimbările sub lumina 
luni, cântecele cu ceaţă, pe umbră etc. Aceste versuri le-am dat mamei 
la înapoierea mea acasă și au ars împreună cu cutia de tinichea. 

După trei luni de dolce far niente, unchiul m'a dus la Galaţi și 
m'a lăsat la un oarecare Cintiovici» 28, 

Ne oprim aici cu citarea destăinuirilor lui Vazov 2, întregindu-le 
cu informaţii din alte surse. 

Cinăiovici era un angrosist de grâne, care îl însărcină pe poet cu 
supravegherea încărcăturilor în vapoare. În timpul iernii, când trans- 
porturile pe Dunăre erau întrerupte, Vazov avea în seamă un depozit 
de var, ocupaţie care-i lăsa timp îndeajuns să se dedea pradă inspiraţiei 
poetice, să cetească tot ceeace îi cădea în mână, după cum mărturiseşte 
singur: «In acest timp am cetit celebrele romane franţuzeşti, în ediţii 
eftine, cu poze proaste: Ponson du Terrail, Dumas, Paul de Kock, ete, 
Intr'o zi, pe când la cafeneaua Gabrovo, unde mă duceam câteodată, la 
repaus, cu alţi emigranţi şi hăși, m'am întâlnit cu Botjov. El mi-a luat 
din mână un astfel de roman, l-a răsfoit şi mi-a spus: foarte proaste 
figuri» 2, 

Dar această viaţă se schimbă după câteva luni, căci unchiul său 
Gheorghe îi găsește un alt stăpân, un băcan, unde Vazov trebuia 'să 
muncească incontinu, lucru care îl fura dela preocupările sale intelec- 
tuale și poetice 31, 

Dela Galaţi îi trimite lui V. Drumev %, la începutul anulăi 1872, 


27 P. Christophorov: op, cit., p. 47. Poezia «Usesilnite sălzi» se păstrează 
în manuscript la biblioteca Naţională din Sofia, în mapa II B 1852. 

28 P. Christophorov: op. cit. p. 47. 

29 Ivan Siămanov: op. cit., pp. 34—36. 

30 idem, idem, p. 36; cfr. şi P, Christophorov: op. cit., p. 48, 

31 P. Christophorov: op. cit. p. 48 şi Ivan Si3manov: op. cit, p. 37. 

3% Vasil Drumev, dramaturg bulgar, născut la 1841 în oraşul Șumen, mort la 
10 Iulie 1901. A publicat un roman intitulat «Ivanko», a cărui acţiune se petrece în 
vremea Cârjaliilor. A învăţat la şcoala din Şumen și la seminarul din Odesa. Se 
înrolează apoi în legiunea bulgară din Belgrad, după împrăștierea căreia se refu- 
giază la Chișinău. unde urmează cursurile Academiei Teologice. De aici vine la 
Galaţi şi apoi la Bucureşti unde îşi incepe activitatea publicistică și culturală. In e 
1873 se călugărește luând numele de Climent. Un an mai târziu e numit episcop al 
Dobrogei, iar în anul 1884 este ales mitropolit al 'Târnovei. In afară de romanul 
amintit, a mai publicat: «Familia nefericită», povestea tragediei bulgare, precum şa 
numeroase publicaţii cu caracter teologic. 









































































[d 
tvan Vazoy în România 685 


o scrisoare, stăruind să i se publice în «Periodicesko Spisanie» * două 
din poeziile sale. 

Neprimind niciun răspuns şi nevăzându-şi publicate versurile, re- 
vine într'e nouă scrisoare, pe care o însoţeşte cu poeziile «Borăt». şi 
«Vearata mi», publicate în amintita revistă, scurt timp după aceasta %. 
Cum cea de a doua scrisoare către Drumev a rămas nepublicată până 
acum, iar cuprinsul ei reprezintă un fel de profesiune de credinţă poe- 
tică a lui Ivan Vazov, o redăm mai jos, în traducere: 


1872, Galaţi, Februarie 1. 


Dragă Domnule Drumev, 


Cu toate că nu am primit până astăzi aşteptatul d-voastre răspuns, . 
pe care-l nădăjduiam mereu, convins că veţi da atenţie rugăminţii mele 
pe care vam adresat-o în ultima scrisoare ce vam expediat; deşi nici 
acum nu pot să-mi explic motivul tăcerii d-voastre, ceeace este mai greu 
e faptul că întrezăresc în această tăcere ceva asemănător cu indiferenţă 
şi neglijenţă faţă de mine, totuși eu îmi îngădui să vă scriu din nou şi 
să vă salut cu prezența mea de care eu am simţit o mare plăcere. 

Alaltăeri am vorbit cu d. Bojakov referitor la Asociaţie şi întâm- 
plător a venit vorba despre ultimele mele două poezii pe care vi le tri- 
mesesem și despre care mi-a spus că n'aţi aprobat ceva din ele şi.de 
aceea nu se vor tipări, Recunosc că acelea erau slabe și de aceea eu 
însumi nu vroiam să se tipărească, aceasta însă nu m'a împiedicat să 
nădăjduesc în răspunsul d-voastră. 

Acum vă trimit alte două poezii pe care vă rog, după ce le veţi 
cerceta îndeajuns să-mi răspundeţi neapărat dacă le aprobaţi şi dacă 
puteţi să le publicaţi în «Perioditesko Spisanie», fără să fie modificate. 
Mă mângâi cu o mică speranţă că de data aceasta ele depășesc într'o 
oarecare măsură, pe cele care sunt în posesia d-voastră, şi urmează să 
le aprobaţi. 

. Dar şi contrariul de se va întâmpla, cred-că nu mă veţi lăsa să 
aştept multă vreme răspunsul d-voastre lămuritor, ca să-mi comunicaţi 
şi ceva despre situaţia Asociaţiei de care știți că nu sunt străin, ci am 
luat parte activă» 3%. 

Scurt timp după aceasta, Vazov se îmbolnăvește greu. În timpul 
convalescenţii scrie «Stradaijustij pătnik» %, care apare în periodicul 

. 


33 Perioditesko Spisanie na Bălgarskoto Knizouno Druzestvo. Apare la Brăila. 
în anii 1870—74 şi 1876; de două ori pc an. In 1882 reapare la Sofia. Era organul 
de publicitate al ocietăţii literare bulgare din Brăila, devenită după independenţa 
Bulgariei, Academia Bulgară. Cfr. Al. Iordan: Din începuturile Academiei Bulgare 
în «Convorbiri literare», LXVII (1934) pp. 559—560: vezi şi B. M. Andreev: op.. cit., 
pp. 124—30; N. Hodoș... op. cit. pp. 492—93; D. N. Mincev: op. cit., pp. 9—10. 
34 Periodigesko Spisanie, 1872, fasc. 5—6, pp. 201—204. 

35 Biblioteca Naţională din Sofia, II B, 1852. 
36 Ivan Vazov, op. cit. vol.  p. 















686 Al. Iordan 


«Citaliăte» 57. Consecința îmbolnăvirii a fost concedierea sa din serviciu, 
sub o formă foarte civilizată. Intr'una din zile stăpânul său îi spune: 
«Domnule, dumneata eşti făcut, după cum văd, mai mult pentru preot 
sau profesor. Du-te în Bulgaria, la dumneavoastră, așa va fi mai bine. 
Acolo sunt cu mult mai multe de făcut, decât aici» 3, 

In toamna anului 1872, Ivan Vazov se îmbarcă dela Galaţi, pen- 
tru Bulgaria, oprindu-se mai întâi la Constantinopole 29. Timp de pa- 
tru ani Vazov stă departe de România. In iarna anului 1876 vine însă 
din nou, şi după un scurt popas la Brăila, trece la Bucureşti, unde ia 
parte activă la lucrările Comitetului Central Revoluționar, organizat din 
iniţiativa slavofilului oanin. Comitetul își avea sediul undeva pe uliţa 
Podul Mogoşoaei, astăzi Calea Victoriei 40, Din descrierea ce-o face sin- 
gur acestei a doua oprire a sa la Brăila, vom reproduce un fragment 
care ilustrează viaţa de privaţiuni pe care a avut-o de îndurat Vazov 
în acel timp. Iată cum povestește el în «Nemili nedraghi» 11 viaţa dusă 
de poetul Brătkov, pseudonim sub care am văzut că se ascunde Vazov. 

«Brătkov pribegi prin Brăila. Dintre cunoscuţii săi supraviețuitori 
întâlni numai pe Hagiu. Acesta dormia în coliba unui cărămidar. L-a 
luat şi pe Bră&kov acolo. Hagiu lucra ziua la debarcader, iar noaptea 
venea să-și împartă bucata de pâine cu Brătkov. Dar nu întotdeauna 
Hagiu putea să-şi găsească de lucru, pâinea săracă. Munca în timpul 
iernii e foarte slabă la schelă. Atunci flămânziau amândoi. 

„.— «De ce nu-i serii tatălui tău, să-ţi trimită bani ?» întrebă în 
cele din urmă Hagiu. «Tot aşa vei flămânzi ?» 

Bră€kov se încruntă. 

— «Tatii nu îndrăznesc să-i scriu şi nu vreau să mă rog». 

— «De ce ?» 

— «Nu pot». 

— «De ce nu poţi ? Ii ești copil !» 

— «Imi este rușine», 

Hagiu îl privi cu surpindere, 

— «Îţi este ruşine ? Dar flămând e mai bine ?» q 

— «Mai bine... Eu am ales-o (soarta) fără să-l întreb. Și acum 
să-i spun: tată dă-mi bani! Cum ? Nu pot!... Mai bine mor de foame». 

— «Ce vei face ?» 

— «Voi lucra ce voi găsi». 

— «Nu te vei mai întoarce la Sviştov ?» 

„— «Imposibil; sunt bănuit şi Turcii mă vor închide. Mai bine aici 
în libertate». 

— «Dar tu nu ești obişnuit cu astfel de viaţă». 


37 «Citaligte», Il fasc. 34, p. 1134. Primele patru numere ale revistei au apă- 
rut la Belgrad, apoi a fost strămutată la Brăila unde mai târziu îşi schimbă titlul 
în «Pătnikw. Era condusă de T. Zaprinov. Cfr, B. M. Andreev: op. cit., p: 127. 

38 P. Christophorov: op, cit, p. 50. 

39 Ivan Vazov: op. cit., vol. VI, p. 13 Cfr. P. Christophorov; op. cit., p. 5 
40 Ivan SiSmanov: op. cit., pp. 48—49. 

41 Ivan Vazov: op. cit., vol. VI, pp. 34—39. 


























































Ivan Vazov în România 687 





— «Mă voi obişnui... Şi în cele din urmă sar putea întâmpla 
ceva, ceva... și eu asta aştept». 

Hagiu îl privi întrebător. Brătkov se aprinse şi zise: 

— «Dacă se organizează o nouă ceată, vreau să mă duc cu ea în 
Bulgaria». 

— «Ceată nouă ? Nu cred». 

— «Eu aşa am auzit la Sviştov. Cum nu ne vom bate ?» 

Hagiu se gândi puţin. 

— «Dacă va fi o nouă ceată, voi intra şi eu în ea... Cine ştie, se 
poate să se alcătuiască, Se spune că Panajotov vrea să vină pe curând 
din Serbia. Se poate să fie pentru asta. Dacă moare omul, cel puţin să 
ştie de ce moare; viaţa asta este o viaţă dobitocească», adaogă Hagiu, 
şi scuipă. 

— «Unde e Makedonski ?» 

— «In Moldova. Se spune că a devenit logofăt la un moșier». 

— «Dar Popa ?» 

— «Popa e la un grădinar; l-a luat cu condiţia ca în primăvară 
să-i ajute la semănatul cepii. Ceilalţi sunt şi ei la muncă, sau flămânzesc 
ca noi; asemenea viaţă, nu € viaţă, ci netrebnicie. Viaţă măgărească... 
Mai bine ceata. Eu îmi voi păstra arma. Nu o vând». 

Brătkov îl privi uimit. 

— «Măi, da cât am fost de prâşti ! Noi flămânzim de atâtea zile, 
şi nu vedem că putem lua bani». 

Faţa Hagiului se lumină. 

— «Dela cine ?» întrebă el.cu grabă. 

Brătkov îi arătă hainele sale. 

— «Le vezi ? Acest veston e încă nou, şi pantalonii sunt încă 
buni... l-am cumpărat când am pornit-o încoace; dar ceasul ? Iau pe 
ele cel puţin cincizeci de franci». 

Hagiu era în culmea bucurii. 

. — «Bravo ! Am fost nişte boi !... adecă... cu nu îndrăzneam să-ţi 
spun. Să mergem, să mergem». 

«Şi ca întunecatul cântec: Nu vrem nici bogății, nu vrem nici bani, 
el îl conduse pe Brătkov pe străzi întortochiate, către o piaţă murdară, 
unde evreii cumpărau și vindeau lucruri uzate. 

«In zori .Brătkov veni îmbrăcat într'un alt costum. Un veston ros 
pe margini, cu guler murdar şi de o culoare nedefinită; nişte pantaloni 
vechi, roşi la genunchi, căptuşiţi cu meșină în partea de jos, şi în locu! 
ghetelor, o pereche de cisme soldăţeşti grele şi scâlciate până la urâţenie. 
Din costumul său de mai înainte, îi rămăsese doar şapca, dăruită de 
portdrapel (Stradija). Era de cârpă, dar pentru asta era îndeajuns. 

«Cei doi prieteni își schimbară, de îndată, felul de viaţă. Şi-au luat 
cameră cu două paturi, la un hotel prost și se ospătau la birt. In fiecare 
zi aveau câte unul sau doi hăşi, care se ospătau pe socoteala lor. Hagiu 
chiar îşi achitase o mică datorie la un hăş. Brătkov deveni iar vesel şi 

“bucuros. Compuse chiar un cântec patriotic, pe care-l cânta seara în 
În camera sa. Când trecea tânăra servitoare a hotelului, el glumea şi se 
lega de ea. Tinereţea înlocui desnădejdea. Au trecut câteva zile foarte 








688 Ă Al. lordani 


vesele, și cu ele și banii evreeşti. Intr'o seară cineva ciocăni la uşe. 
Bră€kov care-și cânta cântecul patriotic, se opri și strigă puternic: Entrez! 
Intră stăpânul hotelului. Infăţişarea-i era aspră. 
— «Domnule, spuse el rece, politicos: scuzaţi că v'am întrerupt 
cântecul». ; 
— «Nu-i nimic, nu-i nimic», răspunse Bră&kov. «Ce doriţi ?» 
Hotelierul râse sarcastic. 


— «Ce poate să dorească un hotelier dela oaspeţii săi? Să-mi 


plătească regulat». 

Brătkov. privi jignit către hotelier. 

— «Eu îţi plătesc, domnule». h 

— «Da, dar de o săptămână n'aţi dat nimic. Și ştiţi, regula este 
ca la fiecare două zile să se plătească». J 

Brătkov se turbură de această replică şi apoi răspunse repede: 

— «Fii liniştit, eu îţi voi plăti !» 

— «Cu ce? Cu cântece ? Nu văd aici nici un fel de bagaj. Scu-, 
zaţi, domnule, dar d-voastră trebue ca în astă seară să plătiţi atât pen- 
tru d-voastră cât și pentru tovarășul d-voastră. Știţi ? Pe noi de multe 
ori ne-au păcălit și tot oameni buni și buni cântăreţi ca d-voastră... 
Aceasta e regula, să se plătească», 

Bră&kov ardea de indignare. EL căută în buzunarul vestei, unde 
avea patru franci, dar scoase numai câțiva gologani. ' 

Rămase înmărmurit. 

— «Douăzeci și opt de franci vreau, spuse rece hotelierul, arun- 
când o privire încruntată şi neturburată către Brătkov». 

— «Aici am fost furat», strigă acesta. 

— «Domnule, asta e poveste veche, o cunosc... Plătiţi douăzeci 
și opt de franci !» 5 

— «Nam; ce să-ţi plătesc 2» 

Bră&kov se găsea într'o situaţie foarte grea. Instinctiv privea spre 
ușe, doar și-o face apariţia Hagiu, pentru ca să vadă ce au de făcut. 
Hotelierul stătea la ușe și aştepta răspunsul. 

— «Plătiţi W 4 

— «N'am 1» 

— «Vă voi preda poliţiei ca vagabond. Li cunoscu eu pe bulgari». 

Bră&kov se înroși, sângele i se ridică în obraz şi se aruncă asupra 
hotelierului cu pumnul ridicat» 2. 

In timp ce Vazov se încăerase cu hotelierul, pe coridor răsună 
strigătul: foc, foc, foc. Era Hagiu, care după ce-i luase tovarăşului său 
banii din vestă, îl salva acum, slujindu-se de acest truc. În vreme ce 
hotelierul disperat  alergă să vară unde e incendiul, cei doi prieteni 
fugiră din hotel. A 

Am văzut mai sus că, după o ședere de câteva luni la Brăila, 


42 Ivan Vazow: op. cit., vol. VI, pp. 34—39. 





tvan Vazov în România 6e9 


Ivan Vazov se duse la Bucureşti, unde a fost primit în Comitetul Revo- 
luţionar, în urma propunerii lui Olimp Panov 8. 

Dela isbucnirea răsboiului ruso-turc, în tot timpul iernii anului 
1877, Ivan Vazov a deţinut funcţia de secretar al Comitetului, ajutat 
fiind de Pavlitov. In această calitate, Vazov încheea procesele-verbale 
ale şedinţelor Comitetul și redacta corespondenţa în limbi străine, pur- 
tată cu diferiţi fruntaşi ai vieţii politice europene, ca: Victor Hugo, I. 
Garibaldi, W. Gladston, generalul Fadeaev, etc. *4. Traiul dus de Va- 
zov în acest timp nu era mult mai bun ca acel pe care fusese nevoit 
să-l ducă la Brăila. Un scurt pasagiu din amintirile sale, va fi edificator 
în această privință: 

<La Bucureşti nu aveam pe nimeni. Unchiului dela Olteniţa nu 
vroiam să mă arlresez pentru a mă ajutora. In acest timp trăiam într'o 
cameră cvazi-mobilată, în strada Intrarea Rosetti, lângă grădina Ciş- 
migiu. La aceeaşi gazdă locuiau Stambulov și Viskovckj. Gazda era o 
sârboaică. Toată iarna, camera mea n'a văzut focul, încât am scriş 
«Preporec i Gusla» 5 cu mânile îngheţate de frig. Cum mă hrăneam ? 
Mă duceam din zori la o cafenea frecventată de emigranţi şi-mi luam 
capuţinărul cu o chiflă. Acesta îmi era masa de prânz cât şi cea de 
seară. Neavând haine groase -de iarnă, îmi petreceam cea mai mare 
parte din timp, la cafenea» 4, 

Victoriile armatelor ruso-române, peste Dunăre, deschid calea în- 
toarcerii în Bulgaria, a miilor de refugiaţi în România. 

Acum părăseşte și Vazov, pentru totdeauna, pământul ţării noas- 
tre unde, chiar dacă a îndurat lipsuri, a avut prilejul să se adape din 
binefacerile culturii, să-şi tipăriască cele dintâi producţiuni poetice şi 
să-și afirme talentul. 

Din Bucureşti a plecat, pentru o zi, la Ploeşti, unde se stabilise 
cartierul general rusesc şi unde kneazul Cerkaski chemase pe membrii 
Comitetul Revoluționar Bulgar, pentru a le pune în vedere că nu mai 
au niciun rost în România, urmând să se întoarcă în Bulgaria, pentru 
a contribui la victoria armatelor ruso-române, fie ca soldaţi, fie ca func. 
ționari administrativi. 

Intors la București, Ivan Vazov s'a îndreptat spre Sviştov, însoţit 
de alţi câţiva. membri ai Comitetului 47. Cu această nouă plecare se îa- 
chee șederea lui Ivan Vazov în România. 

In timpul celei de a doua șederi a sale în România, Vazov a făcut 
parte din Comitetul Central Revoluționar, în calitate de secretar. Szopul 
acestui comitet era de a pregăti și trimite volunari bulgari pentru cetele 


43*Ivan SiSmanov: op. cit., p. 40. 

44 Ivan Siămanov: op. cit., p. 48. 

45 Volum de versuri apărut la Bucureşti, in anul 1877. 
46 Ivan Siămanov, op. cit., p. 49. 

47 Ivan Vazov: op. cit., vol. VII, p. 178. 


—— ———— 





690 Al. Iordan 


care se formau și activau în Serbia 4%. In vederea desfășurării unei ac- 
țiuni unitare, Comitetul Central a convocat la Bucureşti o întrunire a 
tuturor fruntașilor bulgari din România, Bulgaria şi Serbia. Adunarea 
a avut loc într'o mare sală de pe Calea Victoriei și ea a fost, după cum 
spune Vazov, cel dintâiu parlament, neoficial, al Bulgariei 49. 

In calitatea sa de secretar al Comitetul, Ivan Vazov a primit în- 
sărcinarea să concretizeze întrun memoriu desbaterile care au avut 
loc, memoriu care apoi a fost înaintat consulului francez în Bucureşti, 
pentru ca acesta să-l înmâneze guvernului său. 

Iată cuprinsul acelui memoriu: 


Monsieur; 


Les soussignes ont l'honneur de Vous remettre, au nom de P'tmi- 
gration bulgare, un programme national bulgare, qu'ils vous prient de 
bien vouloir faire parvenir au Cabinet que Vous representez. 

En Vous assurant, Monsieur, de notre parfaite consideration nous 
signon. 

Vos devouts serviteurs: K. Tzankow, Ol. Panov, D. P. Ivanow, 
]. Kavalgiew, S. Stambolow, P. Entchew, P. Chr. Viskowskj, ]. Vazow. 


A son Excellence le Ministre des.Affaires Etrangtres de la Rt- 
publique Francaise. 


Excellence, 


Nous avons l'honneur de Vous communiquer par la presente, le 
programme national bulgare, qui a €t€ €labort et approuv& dans une 
assembl€ tenue ă Bucarest, le 19 Noevembre de cette aunte, et ă laquelle 
ont pris part des representants de l'emigration bulgare posstdant aussi 
le mandat de leur frâres qui se trouvent sous le joug turc. 

Ce programme formule les voeux de la nation bulgare et constitue 
la base sur laquelle pourait ctre crigt le futur €difice de VEtat bulgare, 
ă savoir : 

1) La reconstituion de VEtat bulgare, comprenant la Bulgarie pro- 
prement dite, la Thrace et la Macedonie, oi la population, dans sa plus 
grande partie, est bulgare. SA NR 

2) I'Etat bulgare autonome et independant reposera sur une cons- 
titution €labor€ par une assamblte nationale €lue par le peuple. 

3) Des lois sptciales seront €labortes par cette mâme assembice 
pour toutes les branches de administration, conformes ă Pesprit de la 
constitution: et aux besoin du peuple, 

4)-Les autres nationalitâs disseminces parmi la nationalite bul- 
gare jouiront des mâme droits civils et politiques avec les Bulgares. 

5) L'Etat bulgare reconnait une pleine liberte de conscience. 

6) Le service militaire et linstruction publique sont obligatoirts 
pour tout citoyen bulgare. 





48 idem, idem, p. 171. 
49 idem, idem, p. 174. 





Ivan Vazov în România = 691 


. 


Qu'il nous soit permis d'accompagner ce programme de quelques 
reflexions detintes ă €clairer Votre Excellence sur les voeux que ont 
presid€ ă son €laboration. 

D'abord est-il sans contradiction que la paix en Orient ne puisse 
&tre assurte qw'en sustrayant les provinces bulgares au gouvernement 
monstrueux qui les regit actuellement. 

Le peuple bulgare a le droit, comme tout autre peuple, de reven- 
diquer 'sa liberte et d'avoir son gouvernement national. 

Quoiqu'il ait dtjă cinq siecles que le gouvernement ottoman s'est 
impos€ par la force brutale ă notre patrie, les Bulgares neanmoins con- 
siderent les droits de la couronne bulgare comme non dechus et exis- 
tant de facto. 

La prolongation de la domination turque sur les provinces bul- 
gare ne peut plus âtre admise par aucun Bulgare, car elle signifierait, 
comme c'est trop prouve, Pextermination des chrâtiens bulgares. 

Toutes les reformes ă introduire par ce gouvernement ainsi que 
sa constitution dont ont fait tant de bruit, ne sont consideres par les 
Bulgares qui connaissent leurs maitres mieux que tout autre, que comme 
de la poudre jettee aux yeux de I'Europe. Tout est reste et restera lettre 
morte et le fanatisme sauvage des Turcs achtvera le reste. Il n'y a pas 
de transaction possible entre la barbarie asiatique et la civilisation eu- 
roptene. 

Pour €viter dorenavant toute €ffusion de sang, les massacres de 
bachi-bozouks et des 'Tcherkess sur les chretiens inoffensifs, le pillage 
et la devastation, attributs necessaires de ces hordes armâes, une occu- 
pation chretiens, est absolument ntcessaire. La Bulgarie demande cette 
occupation au nom de la civilisation et de lhumanit€. 

„Quant aux limites de VEtat bulgare, elles seront facilement d&- 
marquces par une commission mixte, qui consulterait les populations 
sur les lieux. 

Ayant appris que le gouvernement ottoman extorgque par la force 
brutale des adresses de la 'population 'chretienne, qui doivent prouver 
son contentement vis-ă-vis de Vadministration actuelle, les sousignts, 
au nom de la nation bulgare, protestent contre ces nouveaux actes ar- 
bitraires. 

La nation bulgare ne peut cesser la lutte contre ses oppresseurs 
actuels jusqu'au jour ou complete satisfaction sera donnte „ ses voeux 
lEgitimes. 

Les Bulgares ont de tout temps entretenu les relations les plus 
amicales avec les peuples 'chretiens qui les entourent et qui sont pour 
ainsi dire leur frăres de sort. 

La Bulgarie libre sera encore plus intimement lite avec les Etats 
chretiens dejă constituts sur la Peninsule des Balcans. Tous ces Etats 
allies par la tradition et la communaatt d'interâts remplaceront avec 
dignite cet Etat barbare, qui s'apptle Empire Ottoman et qui ne repose 
que sur la force brutale, exerctes par une minoritt fanatique et exclu- 
siviste sur toute une population progressite et plaine d'avenir. 

Nous prions Votre Excellence de bien vouloir prendre en consi- 

- * deration cette declaration de notre part et d'appuyer de tout votre poids 








692 A Al. lordan 
la cause juste des Bulgares. Le peuple bulgare tout entier live de 
pritres au Ciel-pour que ses voeux l&gitimes soient entendues et que son 
martyre cesse pour toujours. 

Veuillez, Excelence, agrcer l'assurance de notre parfaite conside- 
ration, avec la quelle nous signons de Votre Excellence, 


le plus devous serviteurs: 


K. Tzankow, 
Ol. Panow, 
D. P. Ivanow, 
1. Kavalgiew, 
$. Stambolow, 
P. Entchew, 
, P. Chr. Viskowsky, 
I. Vazov. 
Bucarest, le 1/13 dec. 1876 4%, 


Acum, după ce am văzut activitatea politică: desfășurată de Vazov 
pe teritoriul "Țării Româneşti, în cea de a doua. şedere a lui, la noi, vom 
schiţa activitatea sa poetică, până la definitiva părăsire a României și 
vom prezenta operele sale în care este vorba de ţara și poporul românesc. 
Am văzut, la începutul acestui studiu, că debutul lui Ivan Vazov în pu- 
blicistică poate fi fixat în anul 1870, curând după venirea sa la Olteniţa, 


49 K, A. Tzankov: Edna narodna politiceska programa ot 1876 god. în Perio- 
ditesko Spisanie LXIV, No. 3—4, pp. 263—265; cfr. D. Usta-Gentev: Vtorata 
redakcia na Politigeskata programa na Bălgarskija narod, ot 1876 godina, în Ma- 
kedonskj Pregled,.. IX, No. 33-4, p. 124; N. Gehlarov: Dokumenti po bălgarskoto 
văzrazdane. Izvadki iz kopirnata kniga na Centralija revoljucionen komitet v Bu- 
karest în Sbornik za narodni umstvorenija, nauka i kniznina. XXII—XXIII, pp. 1-64. 

Dintre semnatarii acestui memoriu, în afară de Ivan Vazov, trei sunt acei cari 
au jucat un rol deosebit în istoria politică a Bulgariei, şi anume: 

St. Sambolov, născut în 1853 la Târnovo, ucis la Sofia, în 1895. Urmărit de 
Ruși pentru amestec în mișcările revoluţionare dela Odesa, se refugiază în România. 
Participă la acţiunea Comitetului revoluţionar bulgar din Bucureşti, colaborează la 
gazeta Zname, redactată de Hr. Botjov (1874), pentru ca în 1876 să editeze singur, 
la Giurgiu, ziarul Nova Bălguria, Intre timp trece Dunărea, şi în fruntea unei cete 
de haiduci, hărţueşte în mai multe rânduri, pe Turci. In timpul războiului din 1877.78 
încearcă să răscoale Macedonia, împotriva Turcilor. A fost deputat, președinte al 
Camerei, regent împreună cu Mutkurov și Karavelov, dela detronarea ţarului Batem- 
berg și până la înscăunarea lui Ferdinand. In timpul domniei țarului Ferdinhnd, a 
fost în mai multe rânduri ministru şi preşedinte de consiliu. A fost ucis în timpul 
unei răscoale îndreptată împotriva lui. 

Kiriak Tzankov, născut la 1847, mort în 1903. Unul dintre fruntașii mișcărilor 
revoluţionare bulgare. Autor al memoriului înaintat sultanului Azis, la 1873, în 
numele Bulgarilor. A fost preşedinte al Comitetului Revoluționar Bulgar din Bucu- 
reşti, în care calitate a făcut mai mult călătorii în Rusia. A kolaborat la diferite 
ziare românești, franţuzeşti și nemţeşti, pledând cauza bulgară. In 1875 a editat, la 
Bucureşti, gazeta Balkanul, redactată în limba română și bulgară. După independenţa 








Ivan Vazov în România - 693 


când i-au apărut în «Perioditesko Spisanie», poezia «Borba» 5, căreia 
i-au urmat «Dunav» 51, «Borăt» 5, şi «Ujarata mi» 5, 

In legătură cu acest debut a! lui Ivan Vazov întâlnim următoarea 
caracterizare: «Aceste poezii au atras luarea aminte asupra marelui său 
talent, nu numai în Bulgaria, dar şi în restul ținuturilor slave» 3. 

Poezia însă care a stârnit cea mai mare vâlvă şi a constituit cea 
dintâi afirmare puternică, a talentului lui Vazov, a fost «Borăt», soco- 
tită de contimporani drept o alegorie a soartei Bulgariei 55. 

In acelaş timp și-a început şi colaborarea la ziarul «Svoboda», cu 
poezia «Dnes», scrisă tot la Olteniţa şi inspirată de războiul franco- 
prusac, după cum adevereşte însuşi Vazov 55, precum şi la gazeta «Ote- 
Cestvo-Patria» 5 unde i se publică poezia «Stansi Stara Planina» 5, In 
România își tipăreşte Vazov primul său volum de versuri, intitulat 
«Preaporec i Gusla5 utilizând pseudonimul Peitin, ales de D. V. 
Mantev care a suportat dealtfel, împreună cu Ioanin, cheltuelile tipă- 
ririi. Mancev este acela care a cizelat aceste poezii de rusismele pe care 
le întrebuinţase Vazov %0. 

Acest volum, cuprinzând poeziile scrise la Sopot, Olteniţa şi Bucu- 
reşti, s'a vândut în folosul Societăţii de ajutorare a Bulgarilor din Bucu- 
reşti. 

Un an mai târziu apare volumul «Tăghite na Bălgaria» 5 care 
cuprinde pe lângă poeziile din «Preaporec» și câteva versuri noui. In 


Bulgariei a fost agent diplomatic în mai multe ţări, printre care și România, precum 


şi ministru al afacerilor străine. 

Olimpij Panov, născut la Bolgrad, împuşcat la Rusciuc în 1887. A făcut parte 
din Comitetul revoluţionar din București, alături de L. Karavelov, A. Kănev, Pa- 
najot Hitov, în calitate de secretar. In timpul războiului din 1877—78, a luptat în 
legiunea bulgară, iar după aceea a absolvit Academia militară din Odesa. A fost 
partizan al țarului detronat Alexandru Batemberg, și a dus acţiune împotriva re- 
genţei instaurată de Stamblov. Prins pe când încerca să fugă din Rusciuc, a fost 
împuşcat de partizanii regenței. 

50 Perioditesko Spisanie. Brăila, 1870, pp. 103—106. | 

51 idem, 1871, pp. 108—109. 

52 idem, 1872, pp. 201—202, 

53 idem, 1872, pp. 202—204. 

54 B. M. Andreev, op. cit., p. 125. 

55 Iv. Sigmanov: op. cit. p. 33. 

56 idem, idem, p. XXX. 

57 Ote&estvo-Patria. Vestnik politigeski i knizovni. București, 25 Iulie 1869— 
17 lunie 1871. Apare odată pe săptămână, având ca redactori pe P. Kisimov și D. 
Vojnikov. Ziarul era, redactat în limbile bulgară și română; cfr. B. M. Andreev: cp. 
cit, pp. 113—118; X. Hodoș... op. cit., p 476: e 

58 Otegestvo-Patria, 1871, No. 78 din 26 Febr. cfr. Iv. Siămanov: op. cit. 
p. XXX şi B. M. Andreev: op. cit., p. 115. 

59 Preaporec i Gusla. Bucureşti, 1876; 64 p. 

60 Ju. SiSmanov: op. cit., p. 186. 

61 București. 1877, 47 p- 





Lc AL. lordan 








anul următor vede lumina tiparului cel de al treilea şi ultim volum 
apărut în "Ţara Românească, «Izbavlenie» %. 

Intre anii, 1872—1879, Ivan Vazov are o bogată activitate poetică, 
publicând numeroase poezii în paginile periodicelor: Citate» &, 
«Stara Planina» 6, «Văzrazdanie» 5, «Sekidnevnij novinar % şi «Băl- 
garin» 5. 

Cum la sfârșitul studiului dăm o listă completă a activităţii poetice 
a lui Vazov în România, cu specificarea locului unde a apărut fiecare 
poezie, aici ne mărginim să relevăm câteva mărturii ale autorului în le- 
gătură cu unele din versurile sale scrise în Ţara Românească, aceasta 
cu atât mai mult, cu cât din ediţia definitivă a operelor sale, lipsesc mai 
multe poezii. 

Despre poezia «Radecki» spune: «Am scris-o la prima vestire a tre- 
cerii lui Botev la Kozladin, la gazda mea din Bucureşti, în Intrarea Ro- 
setti, unde locuiam împreună cu Viskovskj, Stambulov, Kavaldgiev din 
Varna, Petre Encev, ş. a. N'am crezut nici odată că această poezie va 
deveni atât de populară» €8. 

Referitor la «Buntăl», declară că a fost scrisă în acelaș spirit cu 
«Epopeea bentru cei uitaţi», căreia i se adaogă %?. 

Poezia «Polet», după cum se vede chiar din motto, e inspirată din 
Victor Hugo (din Chants du crepuscule). «Am scris-o sub apăsarea triu- 
lui greu dus la București» 62. 

Vorbind despre poezia «Luiza», spune că i-a fost ispirată de o 
prietenă poloneză cu acest nume, în trecere prin Bucureşti, care împăr- 
tăşea suferinţele Bulgarilor și se înduioșa de soarta Bulgariei 70. 

Explicând motivul pentru care n'a mai retipărit, în ediţia defini- 


62 București, 1878, 91 p. 

63 vezi nota No, 37 din acest studiu. 

64 Stara Planina, București. Apare între ? Aug. 1876—21 lunie 1877, câte două 
numere pe săptămână. Redactor S. Bezan (S. S. Bobeev). Au apărut în totul 78 
numere. In 1895 reapare la Plovdiv. si 

65 Văzrazdanie. Brăila. Apare între 5 lunie—17 Oct. 1876, odată pe săptămână. 
Director T. Peev, redactori S. Milarov și Iv. Drasov. Au apărut în totul 30 numere, 
dintre care unele cuprind și articole redactate în limba franceză. 

66 Sekidnewnij Novimar. Bucureşti. Apare între Aprilie—5 Iunie 1877, zilnic 
In total 50 numere. Director, P. S. Bobekov, proprietar şi editor I. H. Adzemov. 

67 Bălgarin. Giurgiu. Apare dela 8 Oct. 1877 la 10 Iunie 1879, de două ori pe 
săptămână. Director, Hr. G. Băcevarov şi Dim. K. Popov. In 1884 reapare la Rusciuc. 

Pentru aceste patru ziare cfr. B. M. Andreev: op. cit., pp. 140—141, 139—140, 
145—148 şi 143; N. Hodoș... op. cit., pp. 690, 763—64, 662 și 62; N. D. Mincev: 
op, cit., pp. 14, 15. 

68 Juan Si3manov: op. cit., p. 190. Această poezie a fost pusă pe versuri şi în 
scurt timp sa impus cal un cântec naţional. 

69 Ivan Si3manov: op. cit., p. 194. 

692 Ivan Siămanov:: op. cit., p. 194. 

70 idem, idem, p. 196. Despre această poezie voi vorbi pe larg întrun alt 
studiu în care analizez afinităţile poetice ale lui Vazov cu V. Alecsandri, D. Bolin- 
tineanu și M. Eminescu. 4 








van Vazov în România 695 


tivă, poezia «Kăm poeta», atribuie această omisiune caracterului ei sa- 
tiric, fapt care i se sugerase de către cunoscuţi, încă de pe când se afla 
la București 71, 

Vorbind despre venirea ţarului Alexandru la Si3tov, Vazov spune: 
«N'am avut cinstea să-l văd pe împărat atunci; dar îl văzusem la Bucu- 
reşti, la 14 Mai, când a fost întâmpinat de aproape o sută de mii de 
oameni, printre care eu, ascuns, plângeam de nebunească bucurie. In 
aceiaș zi chiar, am scris «Odata na Imperatora Alexandra» ?:. Tot de 
atunci datează şi «Razhodka do Băneasa» şi «Nikolaj Nikolaevit». Des- 
pre această ultimă poezie, găsim următoarea destăinuire: «In 1856 (eram 
atunci de 6 ani) se vorbea mult la noi de războiul Crimeei. A junsese 
la Sopot un calendar rusesc ilustrat cu chipurile căpeteniilor armatei 
rusești. 

Unchiu Kirko, adusese din România un tablou cu potretele lito- 
grafiate ale conducătorilor armatei ruseşti, care a fost pus în ramă şi 
atârna în perete, în camera de primire. Despre acest portret amintesc 
în Ci&ovei. Portretul lui Nicolae I îl reprezenta cu coroană de laur 73». 

In legătură cu «Misli vărhu edna kartina», al cărei obiect ide ins- 
piraţie este acelaș ca și 'n poezia mai sus amintită, dă următoarele refe- 
rinţe.: «Acest tablou l-am. văzut la Bucureşti într'o ilustrație franţu- 
zească» 74. 

In sfârșit, privitor la «Rakovskj», mărturiseşte că a scris-o cunos- 
când activitatea desfăşurată de acesta, pentru redeşteptarea poporului 
bulgar. Cetise tot ce scrise Rakovskj, pe care-l preţuia ca publicist şi 
revoluţionar, nu însă și ca poet. Fu adânc îndurerat aflând că mormân- 
tul lui Rakovskj, care se află la Bucureşti 5, a fost lăsat în părăsire 76, 

Cea dintâi poezie a lui Ivan Vazov, în care este vorba de Români, 
e «Armata noastră» publicată prima oară în volumul «/zbăvlenie» şi 
retipărită mai târziu în ziarul «Mir» 77, 

Poezia are ca temă dezamăgirea încercată de poet, în 1878, când 
trupele române, spune Vazov, venite să elibereze Bulgaria, s'ar fi de- 
dat și la unele acte de silnicie. 

Interesante, pentru noi, sunt însă nouă versuri, în care Ivan Vazov 
descrie originea daco-romană a poporului român. Intru cât această poe- 


71 Ivan Siămanov: op. cit., 197, 

72 Ivan Vazov: Săginenja, vol. XI, p. 41.. 

73 Ivan Şiămanov: op. cit., p. 352. 

74 Ivan SiSmanov: op. cit., p. 188. 

75 E vorba de G. $. Rakovskj, părintele literaturii moderne bulgare, înmor- 


mântat la cimitirul Bellu. Despre activitatea lui publicistică a se vedea studiul meu: 
«G. S. Rakovskj și literatura română», Buc. 1940. 


76 Ivan SiSmanov: op. cit., p. 203. 
71 «Mir», Sofia, 1916, XXII, No. 4952 din 8 Septembrie. 





696 $ AL Iordan 


zie:n'a. mai fost retipărită în ediţia definitivă a operei lui Vazov, re- 
producem în original şi traducere, versurile amintite: 

Nij dumahme togava: O kolko slavno vreme! 

Tuk skoro 3te da videm Trajanovoto pleme, 

Dakijskite vitjazi, potamnicite na Rim, 

Kojto v teh poleta vlete barutnij dim. 

Niij mislehme kakvo ne za gosti si ciudesni : 

Ste ni pokazat milost, &te ghi postreStam s pesni 

Doidohă. Veă razveha s volskite glavi *. 


Minaha, — pak dojdoha ! «Fanahme Ziv Oana 
Prevzehme Pleven, kazvat, văzsednahme Balkana» ?8. 


Poezia a fost scrisă la Rusciuk, probăbil la începutul anului 1878, 
şi este însoţită de o notă în care autorul regretă tonul în care a fost 
concepută, ton pe care-l socoteşte: «prea sever şi nedrept faţă de viteaza 
armată română, care ne-a, venit întru ajutor, în războiul pentru inde- 
pendenţă» 7?. 

Menţionăm deasemenea că printre manuscriptele rămase dela 
Ivan Vazov, în păstrarea familiei profesorului Ivan Sismanov, se găseşte 
unul intitulat « Momentăt Bibesko v România». (1843—1849) %, al cărui 
cuprins nu-l putem cunoaște, întrucât aceste manuscripte n'au intrat încă 
în domeniul public, pentru a putea fi cercetate.s!. 

In anul 1900, Vazov aflând de iniţiativa luată la Bucureşti, de a 
i se ridica lui Lon C. Brătianu o statue, publică un articol intitulat «Pri 
Ion Brătianu» 2, cu următorul cuprins: 

«In Septembrie trecut, în timpul cel mai încordat al conflictului 
româno-bulgar, când svonurile inevitabilului război deveneau tot mai 
neliniştitoare şi ţineau încordate toate minţile, d-l K. Tzankov 8%, vechi 


* Pe steagul românesc se află un cap de bour (Nota lui 1. Vazov). 
78 Noi spuneam atunci: Ce timpuri măreţe 

Aici vom vedea în curând neamul lui Traian 

AL Dacilor viteji, puşcăriaşii Romei 

Care atrag spre ei câmpiile cu fum de praf de puşcă. 

Noi ne gândeam, ca la nişte oaspeţi de seamă : 

Ne vor arăta bunătatea, îi vom întâmpina cu cântece, 

Au venit. Acum îşi fAlfâie capetele de bouri. 


Fi 


Au trecut, s'au întors din nou ! «L-am prins viu pe Osman 
«Am cucerit Plevna, spun, am încălecat Balcanul. 
79 Ivan Siămanov: op. cit. p. 197, 
80 idem, idem, p. XXVIII 
81 Această precizare o datorăm D-lui Vasile Hristu, profesor la liceul român 
din Sofia, căruia îi aducem mulțumirile noastre şi pe această cale. 
, 82 «Bălgarska Sbirka», Sofia, 1900, VII, fasc. 9, pp. 595—96; cfr. și Ivan 
Uazov: op. cit., vol. XI, pp. 103—104 şi «Arhiva», laşi, XXVIIL (1921), pp. 95—97- 
83 Este vorba de K. Tzankov, primul semnatar al memoriului înaintat consu- 
lului francez din Bucurâşti,. în numele refugiaților bulgari în România. 





Ivan YVazov în România 697 


apreciat muncitor în mișcarea noastră revoluţionară în România, îmi 
povesti următoarea audienţă a sa, la primul ministru român lon Bră- 
tianu: Expedierea cetelor în Turcia cauzase multă supărare cabinetului 
de atunci. Brătianu simpatiza cu căldură pe Bulgari și privea printre 
degete la mișcarea noastră revoluționară în Ţara Românească. Năpă- 
diră aspre note dela Poartă; opoziţia, în fruntea căreia se afla Carp, 
actualul prim-ministru român, ataca violent guvernul pentru că a lăsat 
România să devie focar al agitaţiilor revoluţionare bulgare, ceeace a 
avut ca urmare primejdioase încurcături internaţionale. Brătianu se 
apăra cum putea de aceste lovituri; dar situaţia lui deveni tot mai grea. 
Intr'o zi primii o scrisoare dela Ivan Kasabov, redactor la ziarul «Na- 
rodnost»,-din închisoare. Imi făcea cunoscut că a. fost închis și mă ruga 
să fac tot posibilul ca să-l pună în libertate. M'am dus îndată la Bră- 
tianu, pe care-l cunoşteam. 

In anticameră am găsit lume multă. Văd acolo boeri influenți, 
deputaţi, ziariști. Cei mai multţi dintre ei mă cunoşteau. Dau cartea mea 
de vizită omului de serviciu, cu puţină speranţă însă că voi fi primit. 
Impotriva aşteptărilor mele, omul vine şi mă invită să intru în camera 
de primire. Un minut mai târziu intră și Brătianu, prin uşile dinăuntru, 
mă invită amabil să iau loc şi mă întreabă de scopul vizitei mele. Ii spun, 

— Fiţi liniștit, îmi zice, prietenul d-voastră va. fi pus în libertate 
mâine sau poimâine. Arestarea aceasta a fost o măsură impusă de îm- 
prejurări. Vedeţi ce ţipete sunt... 

Ii mulțumii și mă sculai. El însuși îmi deschise ușa şi eși după 
mine. In timp ce mă însoțea prin mulţimea de Români care erau acolo, 
îmi strigă: 

— Dumneavoastră, Bulgarii, sunteţi oameni fără cap, sunteţi tur- 
burători şi primejdioşi; abuzaţi de ospitalitatea noastră... V'o repet: 
staţi liniștiți, sau vă expulzez din Ţara Românească ! iar faţa îi era aşa 
de mânioasă. Eram derutat. La scară îmi luă mâna, de despărțire, şi-mi 
spuse din nou, furios: 

— Băgaţi de seamă! Voi lua cele mai aspre măsuri împotriva 
d-voastră, dacă nu vă veţi cuminţi ! Şi mâna lui mi-o strânse pe a mea, 
atât de puternic, atât de prieteneşte, atât de semnificativ. 

Am înţeles că această strângere de mână. însemna: Nu crede ce-ţi 
vorbesc: Brătianu vă este prieten. 

A doua zi de dimineaţă, Kasabov a fost liberat. 

La această amintire, faţa d-lui Tzankov se învioră. El îm; :dăogă: 

— Brătianu a căzut, scurt timp după aceasta, dela putere, a căzut 
din cauza atacurilor opoziţiei, mai ales pe tema politicei sale bulgaro- 
file... Aud că Românii se pregătesc să-i ridice acestui mare bărbat de 
stat al lor şi patriot, un monument la Bucureşti. N'ar fi-rău. ca la Sofia, 
cel puţin o stradă să se numească Brăfienu. El merită cinstea aceasta. 
Cine ştie, fără Brătianu, poate că istoria noastră nu era cea de astăzi» 8%. 

«Neotdavna» %, framentul referitor la activitatea Comitetului 
Central Revoluționar din București, a fost scris la Sofia, în lunie 1892, 


84 Vezi și Iv. Vazov: Păstăr Svjat, Sofia, 1902. 
85 Ivan Vazov: Săcinenija, vol. VII, pp. 133—178. 











698 Al Iordan 


cuprinzând unele interesante amănunte privind cea de a doua şedere a 
lui Vazov în România. 

In «Sreătite mi s Ljubena Karavlov % ni se povestește întâlnirea 
lui Vazov cu revoluţionarul Karavleov, la Bucureşti, în anii 1876—77. 
In acel timp, Karavelov locuia în Calea Moşilor unde își instalase şi 
tipografia, întruna din cele două camere ce ocupa. 

Intâlnirile aveau loc la una din marile cafenele de pe Calea 
Victoriei, unde se adunau Stambulov, Olimpii Popov şi alţi adepți ai lui 
Karavelov. 

«Nemili-nedraghi» *7 cuprinde pagini de auto-biografie din vremea 
cât a stat poetul în România, precum şi numeroase informaţiuni asupra 
acţiunii de organizare a cetelor bulgare în Ţara Românească. Persona- 
giile, deşi reale, poartă nume fictive. Astfel Ivan Vazov se ascunde sub 
pseudonimul tânărului poet Bră&kov. 

«Hăâ3ove» % este dramatizarea amintirilor din «Nemili-nedraghi». 
Drama a fost scrisă la Sofia, în anul 1899. Primele patru acte se pe- 
trec la Brăila, cel de al cincilea la Bucureşti. 

In «Un cas de psichologie» % povesteşte întâlnirea sa cu o veche 
cunoștință, Margaritov, pe una din străzile Bucureştiului. 

E a doua scriere a lui Ivan Vazov, cu titlu românesc. Cea dintâi 
e poezia «Armata noastră». 

Dintre poeziile în care e vorba de Români sau "Ţara Românească, 
amintim: 

«Razhodkata do Bănjasa» %, scrisă la Bucureşti, în Iunie 1877. 
Se descrie aspectul şoselei Kiseleff, în acea zi de vară, când poetul eşise 
întru întâmpinarea armatei rusești, în trecere prin București, către câm- 
piile Bulgariei, 

Intrarea României în marele război ca şi în cel balcanic, i-a pri- 
lejuit lui Vazov scrierea câtorva. poezii în care, de cele mai multe ori, 
cântă vitejia armatelor bulgare. Aceste versuri sunt strânse, aproape 
toate, în volumul al cincilea din operele sale complete. 

«Ricarska Românija» 21 e o sutiră la adresa României, scrisă în 
Decembrie 1912, cu prilejul pregătirii României de a intra în războiul 
balcanic, împotriva Bulgariei. 

«Tutrakan» %, inspirată din luptele date la Turtucaia, a fost scrisă 
în Octombrie 1916. 

«Pamelnicite Dobrogea» %, este un imn închinat mormintelor 
soldaţilor bulgari căzuţi în luptele din Dobrogea. A fost scris în Oc- 
tombrie 1916. 


86 Ivan Vazov: Săcinenija, vol. XII, pp. 160—163. 
> 87 idem, idem, vol. VI, pp. 3—106. 

88 idem, idem, vol. XVIII, pp. 5—109, 

89 Iv, Vazov: op. cit. vel. IX, pp. 135—140. 

90 idem, idem, vol, 1, pp. 93—94, 

91 idem, idem, vol, V, pp. 41—42. 

9 idem, idem, p. 81. . 

9 idem, idem. p. 81—82, 














Ivan Yazov în România 699 


«Dobrudzanskata konnica» %, cuprinde versuri de preamărire a 
eroismulului cavaleriei care a luptat în Dobrogea. 

In «Dobrudza» %, poetul cântă frumuseţile şi bogăţiile Dobrogii. 
A fost scrisă la 29 Octombrie 1916. 

«Bălgărskite Znamena» %, este imn de preamărire închinat regi- 
mentului 31 infanterie din Varna, care a luptat în «stepele românești, 
fără de sfârşit». Scrisă la 20 Decembrie, 1916. 

«O, Narode» *, versuri scrise în Noembrie 1916, cu prilejul ocu- 
pării oraşului Tulcea, de către armatele bulgare. Laudă însușirile po- 
porului bulgar, pe care le socoteşte atât de mari încât, nu există poet 
să le cânte, cronicar să le însemne şi marmoră prin a cărei săpare, ele 
să fie lăsate amintire posterităţii. 

In.aceeași lună scrie «Edna ljubov» %, în care se arată că un clo- 
pot bate jalnic, anunțând moartea unui nou erou în Macedonia, şi apoi 
sună vesel, anunțând o nouă victorie. 

Din Dobrogea se aude bubuitul tunului, semn al tristeţii. E în- 
gropat un nou ucis. E îngropată o iubire. 

«Pri Cerna» %, are ca subiect concentrarea întregii atenţii a Bul- 
gariei, la bătălia dela Cerna. 

In «Pijanstvo vw Belgrad» 1%, este descrisă o mare beţie ce ar fi 
avut loc la Belgrad. Poezia a fost scrisă în Decembrie 1915. 

«Zavojat na Cerna» 1!, scrisă în Decembrie 1916, este un imn 
închinat soldaţilor morţi la Cerna, cărora Bulgaria le datorează o făclie 
veșnic aprinsă. 

Din acelaș grup fac parte şi următoarele poezii: «Duhăt na Ovi- 
dija» 10, «Kjustendza 1%, «Uojnata vw Dobrudza» 19, «Bukureătijau 
mir» 195, «Ura» 19%, «Grivica» 107, «Pogibajuzta Romănija» 1%, «Iul- 
&ia» 109 şi «Măcin» 1. 

Incheind cu citarea acelora dintre operele lui Ivan Vazov, în care 
este vorba de Români sau Ţara Românească, facem loc indicaţiunilor 


94 idem, idem, pp, 82—83. 

95 idem, idem, p. 84. i 

9 idem, idem, p. 91. 

97 idem, idem, p. 93. 

98 idem, idem, p. 95. 

99 idem, idem, p. 102. ' 

100 idem, idem, pp. 135—136. 

101 idem, idem, p. 97. pi 

102 «Mir», XXII, No. 4981, din 13 Octombrie, 1916. 

103 idem, No. 4992, din 26 Octombrie, 1916. 

104 idem, No. 4994, din 28 Octombrie, 1916. 

105 idem, No. 5020, din 30 Noembrie, 1916. 

106 idem, No. 5026, din 7 Decembrie, 1916. 

107 «Voenni izvestija», XXV, No. 278, din 18 Decembrie 1916. 

108 idem, No. 282, din 22 Decembrie 1916. 

109 «Mir», XXII, No. 5045, din 29 Decembrie, 1916. Vezi și Iu. Vazow: Să- 
cineniza, vol. V, p. 97. 

110 idem, No. 5050, din 5 Ianuarie 1917. 





700 





Al Iordan 


privind locul unde i-au fost tipărite versurile şi proza sa, în timpul cât 
a stat în România. Dăm aceste indicaţii grupate pe periodice, în ordinea 
vechimii colaborării lui Vazov, la fiecare din ele: 


00 NO 


Yi 


8, 


PERIODICESKO SPISANIE 


ă «Borba», II (1870), PP. 103—106. 

„ «Dunav» Il (1871), pp. 108—109. 

„ «Borăt», IV (1872), pp. 201—9204. 

„ «Ujarata mi», IV (1872), pp. 204—205. 


OTECESTRO-PATRIA 


„ «Stansi Stara-Planina», | (1871) No. 76 din 26 Februarie. 


SVOBODA 


„«Dnes», Il (1871), No. 16 din 17 Aprilie. 


CITALISTE 


«Ma edin otgovor», Il (1872), fasc. 8, pp. 371—72. 
«Oda po sluciajat na vaskatiavanieto na părvi bălgarskj na- 


roden Ekzarh.na ekzarăevkj tron v Carigrad», IL (1872), fasc. 12, Pp- 


564—6 


5. 


9. 


10. 


1 


Il. 


12, 
13. 
14, 
15; 
16. 
17. 
18. 


19, 


20. 
21. 
23, 
23. 


24. 


tombrie. 


25. 


26. 
27. 





«Car Boris i idolopoklonnicite», II, fasc. 22, pp. 1039—42. 
«Stradajuăti pătnik», II, fasc. 24, p. 1134. 
«Sonet, kăm edin bălgarskj spisatel», Il, fasc. 24, pp. 1133—34, 
«Edin kăs ot Carigrad», 11, fasc. 24, pp. 1135—36. 
«Svesinikăt na sveti», II, fasc. 24, pp. 1136—37. 
«Pribiranie v otecestvoto», IV (1874), fac. 6, pp. 189—190. 
«Ot site kraijta i zemi», IV, fasc. 14, p. 404. 
«Na ciuzbina», V. (1875), fasc. 3, pp. 127—98. 
«Tezha misăly, V, fasc. 6, pp. 272—73. 
«Siromasija», V, fasc. 12, pp. 562—64, 
NOVA BĂLGARJA 
«Svoboda ili smărt», 1 (1876) No. 9, din 26 Iunie. 
STARA-PLANINA 


«Kăm Eoropa», | (1876) No. 1, din 7 August. 

«So e naăijat veac ?» IL, No. 11—12 din 15 şi 18 Septembrie. 
«Bojat na 16 Septemvrija-, I, No. 20, din 16 Octombrie. 
«Rossija», 1, No. 35, din 15 Decembrie. 


VĂZRAZDANJE 
«Podăl li e bălgarskij narod ?» 1, (1876), No. 19 din 19/1 Oc- 


SEKIDNEVNIJ NOVINAR 
«Topăt zaehlja», ] (1877), No. 26, din 5 Mai. 
BĂLGARIN 


“«Makedonija văstana», II (1878), No. 105 din Noembrie. 
“Nasij Doktor», IL, No. 106, din 12 Noembrie. 




















Ivan Yazov în România 701 



















28. «Rafje», IL (1879), No. 120, din 4 Ianuarie. 
29. «Karavelova izgubihme», IL (1879) No. 127, din 28 Ianuarie. 
30. «ja koja be, ne pobitah», II, No. 130, din 8 Februarie. 


FOI VOLANTE 


































31. «Vozvanie kăm Bălgarskija narod», din 12 Aprilie 1877, re- 
tipărită în «Sbornik za Narodno Umotvorenja...» XIII. Sofia, 1896, 
„688. 
P 32. «Na negovo imperatorsko visotestuo Velikij Knaj Nikolajd 
Nikolaevicia, glavnokomandujustij na juzno-ruskala amija v Ploeăt», 
din 10/22 Mai, 1877. 
33. «Carju, dobre dozel», lunie 1877. 


Pentru a întregi prezentarea activităţii lui Ivan Vazov în Româ- 
nia, socotim necesară și cunoaşterea cuprinsului celor trei volume de 
poezii tipărite la București, între anii 1876—78. aceasta cu atât mai 
mult, cu cât, în ediţiile următoare, ca şi în volumele care alcătuiesc 
opera completă, multe dintre versurile ce figurau în ediţiile princeps 
lipsesc — fiind îndepărtate de autor — sau au o altă distribuţie decât 
cea iniţială. 

Păstrăm și de data aceasta ordinea vechimii tipăririi lor : 

1. «Preporec i gusla». Stihotvorenija... kniza I. Izdava za polzata 
si Bălgarskoto Centralno Blagotvoritelno Obstestvo v Bucureşti, 64 p:: 
«<Mamino cedo»; «Pătnik»; «Vitosa»; «Preporec»; «Na Gergijovden»; 
«Sirkedzi Skelesi»; «Politika»; «Kăm Evropa»; «Triumfăt»; «Na guslata 
mi»; «Misli vărhu edna kartina»; «Amnistijata na bălgărite»; «Borăt»; 
«Siromahkinja» ; « Novonaglasenata gusla»; «Otmăstitel»; «Volentirinăt»; 
«Preporec»; «Panagjurskite văstanici»; «Svoboda ili smărt»; «Radecki»; 
«De e Balgarija ?». 

2. «Tăghite na Bălgarija». Stihotvoreniia... Bucureşti, 1877, 47 p.: 
«Pastirăt» ; «V  Ciuzbina» ; «Poslednata Borba ; «Na Bălgariia» ; 
Ciuiă li grămăt pri Morava ?» «Zalbite na majkite»; «Politika»; «Kăm 
Evropa»; «Triumfăt na Turtina»; «Dizraeli»; «Na lirata mi»; «Sabjata 
na Abdul Kerim Pasa»; «Gorko pilci vam»; «T. Kableskov»; «Zavăr- 
nalij se dobrovolec ot Sărbija»; «Padal li e bălgarskij narod ?»; «Bojat 
pri Gredetin»; «Pri Morava»; «Veakăt»; «Na Ledi Strangford»; «Bun- 
tăt>; «Volov»; «Vislec»; «Russija»; «Zatotenici v Azia»; «Polet»; 
«Prolet». 

3. «Izbavlenie». Savremenni stihotvorenija. Bucureşti, 1878; 91 p.: 
«Topăt zaehte»; «Oda na imperatora Alexandra II»; «Nikolaj Nikolae- 
viti»; Carăt vă Sviătov»; «Juznaslovijanska solidarnost. Razhotka do 
Bănjasa»; «Cerna-gora»; «Zdravstvujte, bratuăki»; «Luiza»; «Carăt v 
Beala»; «Pogrebenite soldati»; «Golgota»; «Ne văzdiiaj !»; «Padna 
Pleven»; «Ciuvstva po novata godina»; «Gazi Sultan»; «Zabata»; «Kato 
fărlih bezlivo vzor...»; «Blănt>; «Nadej se Bălgario !»; «Izglanicite»; 
«Na decata»; «Polet»; «De e Bălgarija.?»; «Razvalinite na Sviătov»; 
«Armata noastră»; «Kăm poeta». 












Al. Iordan 


ALE RE PO PA ON ZA ENI 
* 81 Decembrie 1863 — + 10 Aprilie 1939 


10 Aprilie 1939. Oprit, pentru ultimul repaus, pe colnicul însorit 
al Romagnei, iubită cu osebire de dânsul, ca și de celălalt întristat de 
lucrurile lumii acesteia, a cărui stihuire se desprindea dintr'o unică inimă, 
par'că: «Romagna solatia dolce paese...», chemat de glasul pământului 
său, Alfredo Panzini își găseşte, aici, pripasul din urmă. 

Ne-am oprit cu scriitorul la nou popas în peregrinările-i din loc 
în loc, din gând în gând și, greu ne convingem, oprirea din urmă. Era 
doar eternă învățătură în drumurile, însemnate de pașii zeilor, pe 
unde ne purta în poezia sa prozatorul Panzini, atâta duh din lumea de 
dincolo, cât îţi vine a crede călătorie aevea, moartea sa; termen ce 
pune pe gânduri, chiar filosoful. Deşi de neam sacru, socratic. Căci 
iată-l către Scaricalăsino, de vorbă cu «fantele gătit», de vorbă cu noi: 
«Dar veţi admite că odată și odată va trebui să mori... — Despre aceasta. 
însă, mai bine să nu-mi vorbiţi. Imi vin fiorii numai gândindu-mă. — 
Și totuşi veţi fi auzit spunându-se că o dată sau alta va trebui să mu- 
rim... — Așa am auzit spunându-se, şi așa va fi: dar cu nu mă gândesc 
la asta. Mă cuprinde o frică, dacă mă gândesc I» ...«Eu spusei atuncia 
cu gravitate: — 'Thânaton gar deditnai oudân allo esti e sofân einai 
dokein, me onta ! Aşa este, dragul meu tânăr. Şi ştiţi cine spune atare ? 
La aceste cuvinte, frumoșii săi ochi negri arătau un chin ascuţit. — Ce 
înseamnă aceasta ? — Inseamnă: a se teme de moarte, nimic altceva 
este, decât a părea că ești: înțelept, nefiind. — «Renunţ a fi înţelept» 
răspunse tânărul, răspunse Panzini. — Și totuși în acest 10 al lui Apri- 
lie, plecarea lui e fără întoarcere, fără drum, fără toarcere. Spre unde 
nu se poate ajunge «oricât ai călători pe pământ și pe mare: și totuși 
o zi ne vom afla acolo, departe cu toţii, fără a călători. Poate ne vom 
revedea chiar !» 1. 


Născut la Senigallia, orășel la cam jumătatea drumului între Pe- 
saro și Ancona, în 31 Dec. 1863, urmează colegiul la Veneţia, de unde 
duce cu sine amintirea amară a tinereţii închise ca în colivia vrabiei din 
«Il cuore del passero». De unde va purta în suflet o lagună «lucie și 
albastră, într'o infinitate de tristeţe ca supt o apăsare de istorii şi me- 
morii, cu mica insulă în fund unde este cimitirul cu chiparoşi melan- 
colici...». De unde, între frenezia după libertate și dorul de mamă, şi- 
aminteşte, scria printre lacrimi colegianul Panzini unui tată neînduplecat, 
pentru «gloria» fiului și a sa, «pârtami via dal collegio». Chiar târziu, 


1 Viaggio d'un povero letterato. ; | 












| 
| 


















Alfredo Panzini 







103 






când, devenit mare, se va întoarce ades la cuibul amintirilor, el va în- 
cheia printre regrete tăcutul solilocviu al inimii: «Nu, mamă: aţi făcut 
rău că m'aţi închis în colegiu... Aţi făcut rău: anii mei de libertate mu 
mi-i mai puteţi întoarce». 

Dela Veneţia adolescenţii, iată-l la Universitatea din Bologna. 
Profesa aici Carducci, a cărui «leonică» înfăţişare va persista totuşi în 
mintea lui, cu toate săgețile de mai pe urmă ale lui Papini împotriva 
cui «leonic» l-a văzut pe Carducci ?. Este un zelos şi solid ucenic, demn 
de marele maestru care-l preţueşte şi se grăbeşte a-i acorda sprijinul. 
E numit la un gimnaziu din Milano, unde rămâne 20 ani. Incepe a 
scrie în 1893, la vârsta de 30 ani. Demn exemplu de respectul datorit 
literelor şi fapt care explică, în parte, de ce un panegirist i-a găsit opera 
«egală» dela început până la capăt. Dar se face cunoscut abia după 191]. 

Ziarist şi colaborator la diferite reviste, mai ales la «Corriere della 
Sera» şi «Nuova Antologia». Panzini duce o viaţă laborioasă, împăr- 
ţită între catedră și publicaţii. In pregătirea sa clasică este o seriozitate 
de studios, asemănătoare aceleia a conpământeanului, Pascoli. Comen- 
tarii de clasici italieni și latini, studii critice («Matteo Maria Boiardo», 
«L'Evoluzione di Giosue Carducci», «Saggio critico sulla poesia mac- 
cheronica» ş. a.), scrieri cu caracter istoric («I] Conte di Cavour», «Il 
1859. Da Plombieres a Villafranca», etc.), antologii, un «Dizionario 
moderno» şi o «Guida alla grammatica italiana», traduceri din limbile 
vechi şi moderne, precum și alte publicaţii se adaogă la romanele și 
nuvelele sale, înobilând, astfel, cu pecetea muncii vieaţa simplă, filo- 
sofică a literatului. 










































A-l citi pe Alfredo Panzini dintru început, înseamnă a face, dis- 
cret, cunoștință, cu spiritul vremii care, în Italia de după 1870, în cul- 
tura generală şi în filosofie, părea a se întoarce spre concepția intelec- 
tualistică, profund materialistică a știinţii şi a vieţii din vechiul program 
al sec. XVIII, după cum opinează despre timpii aceștia Giovanni Gen- 
tile 5. Naturalismul şi pozitivismul se întorc din nou în cinste, şi ca un 
compendiu, anticlericanismul vechii mentalități politice și filosofice, 
devine la modă. Nu numai că se condamnă Biserica, socotită inamică a 
Statului, dar se desconsideră înseși fundamentele religiei. «Incepu să 
sc vorbească de ateism cu aceeași bucurie infantilă cu care se vorbise 

i în Anglia către finea sec. XVII şi apoi în Franţa în secolul următor» *. 
lar arta, pvartă şi ea semnul frământărilor și al mersului general 
al epocii. Fu chemată naturalistică, veristică şi altfel. Panzini dintru 
început plecă de aici. Când însă, contaminarea cu actualul va lăsa locul 
manifestării artistice a individualităţii sale, atunci îşi va arăta formele 
0 artă nouă, plăsmuită după canoane proprii. E. drept, opera lui ur- 
mează desvoltarea socială și intelectuală a vremii, dar numai întrun 
anume fel. Pe de altă parte, acel «gol», «nimica» ori «întunerec», ce 
caracterizau «neutralitatea spirituală» a Italiei prebelice, pentru a îm- 








] 





2 L'uomo Cardueci. 
3 Discorsi di religione. 
4 Ibid. 















704 Şlefan Cuciureanu 


prumuta termenii aşpri ai lui Giovanni Gentile, viază în opera sa, 
doar ca slabe urme ale unui trecut de care scriitorul se va descotorosi 
uşor. 

Dar, iniţial, se impune afirmaţia: toată această lume de idei şi 
stări a prezentului nu pătrunde în scrisul panzinian decât printr'o portiță 
foarte îngustă, îngăduită de un sanctuar propriu, accesibil a foarte puţini, 
care este viaţa interioară a lui Panzini, cu adevărat purtând ceva din 
semnele marei divinităţi. lar ceea ce deosibește opera sa de 'o alta, e 
tocmai lumea interioară în care scriitorul trăeşte dela primul scris şi 





ALFREDO PANZINI 


până la cel din urmă; evenimentele exterioare rămân doar semne em- 
pirice pe care le va rumega un gând propriu. Şi ce fel de gând ! Cristalin 
şi curat; uneori până la divin. Surprinzător, naiv, înveşmântat în liniște 
socratică. Deoarece deasupra tuturor componentelor sale, Panzini e filo- 
sof. Apoi poet. Sensibilitatea sa îmbracă întotdeauna o formă de tristeţe. 
Impăcată. Lumea nuvelelor și romanelor sale, dacă li se poate totuși 
spune astfel, e o lume obișnuită, ne deformată de vânturile aburoase ale 


5 Ibid. 


Alfredo Panzini 705 


fantaziei, în mersul ei normal, ori anormal. Nimic supranatural nu in- 
tervine, dacă nu ochiul său suprasensibil, care observă atent, dar dintr'un 
unghiu, cu totul personal. 

Panzini pleacă dela naturalism; dela un naturalism moderat «lom- 
bard»; fără exagerările, fără păcatele excesului de zel, pe care curentul 
acesta le-a avut, ca dealtfel toate curentele. Gustul său prea sigur l-a 
condus mai întotdeauna cu precizie, cu severitate chiar, Verismul său 
provine mai mult din naturală înclinaţie şi studiu, cât din spirit de 
şcoală. Căci scriitorul nu și-a desminţit origina romagnolă. A rămas şi 
el, «spotic» (despotico) ca şi Finotti. Este unul dintre scriitorii a căror 
prezenţă în operă se face simțită la tot pasul. Autoritatea spiritului său, 
cultura-i largă şi adâncă, subjugă personagiile, tot. Face, desface, medi- 
tează după voia sa, voie care nu se depărtează totuşi de realitate. Pan- 
zini nu se abandonează, este mai degrabă un cerebral *; dar cu o sim- 
țire poetică de aleasă substanţialitate. Aşi cuteza să întăresc afirmaţia 
făcută, că este un poet, zic un mare poet, în proză, dacă prin poet nu se 
înţelege numaidecât versificator, ci mai ales altceva. De altfel mărtu- 
riseşte singur, cu un zâmbet discret, în tinereţe a scris versuri, a cântat 
«ca o mierlă», 

Din fizionomia spirituală a agitatei Italii prebelice, Panzini n'a 
reţinut" decât subiectele, frământările, lumea interioară era a sa; brodată, 
mai ales pe firele unei simţiri clasice. Cu care a împletit cu gust, măsură 
şi măestrie unică valorile moderne. 

Panzini este un scriitor care a gândit şi simţit în felul lui, a scris, 
apoi, cu totul: nou, creind un gen, genul panzinian, pe care ne încume- 
tăm a-l schiţa, cu toate dificultăţile văzute, ori întrevăzute. 


Par'că văd şi acum, ru ochii amintirii, salonul pictorului, al cărui 
nume mi-a sburat din minte. In Roma. Roiu de albine, nu altceva, grupul 
de siluete elegante şi mărunte, cu ochi diabolic de negri umbriţi de acei 
fantastici «capelli ricci». Ciripesc însă ca păsărelele cerului (romana- 
mente) şi aruncă zâmbete care te înfioară, și «te învaţă istoria», ar 
repeta șăguitor scriitorul, gândindu-se numaidecât la Cleopatra, Di- 
dona, ş. a. Simandicoase întăţişări din aristocrația spiritului (în majori- 
tate erau artiști), examinează cu atenţia cuvenită lucrările pictorului... 
uitat. Când, prin acea misterioasă corespondenţă a lucrurilor, mă simt 
atras de figura stângace, austeră, ce se desprinde net în acalmia de forme 
şi culori, din peretele mare. Doi ochi, par'că de mărgea celestină mă 
privesc cu indiferenţă. Pe chipul rotund, recules, citesc o linişte ascunsă, 
ca fața apei fără de funduri, linişte ce abia tăinueşte boala fără de leac, 
întrebările de totdeauna cu care Panzini bătu la ușa misterului. Peste 
tot, un aer de filosofic orgoliu şi dulce dispreţ, Intrebat cine este, pic- 
torul ţinu să răspice, Excelenţa sa Alfredo Panzini, căci Alfredo Panzini 
era și excelență. Frumoasele sexului advers, atât de mult ospitate în 
cartea. inimii lui şi 'n cărţile sale, acei «magistri elegantiarum» nu tre- 
săriră. 


6 Luigi Pasguini, într'un articol din Popolo d'Italia, găseşte chiar că pasiunea 
scriitorului fu continuu sufocată de predominarea criticului. 





706 Șlefan Cuciureanu 


Poate i-a tratat prea rău scriitorul. Poate nu l-au ştiut îndeajuns. 
Oricum, nu tresăriră vizitatorii. Astăzi, dacă ar fi printre noi, m'aş 
duce cu pietate să-mi dăruiască autograful amintirii. 


S'a observat, pe bună dreptate, că formula integratorie a operei 
panziniene este «dezacordul (il dissidio) între antic şi modern ; între 
educaţia umanistică a scriitorului, «toată virtute și. înţelepciune», şi 
lumea reală, actuală, mecanică și de burghezie măruntă; între dragostea 
pentru natură, pentru viaţa provincială și patriarhală, și nostalgia unei 
vieţi aventuroase, liberă de piedici sentimentale şi culturale; între amin- 
tirea credinţei vechi şi imposibilitatea de a crede 7. De aici umorul său 
particular, care este un surâs «tra ammiccante e accorato» al propriilor 
neliniști și veleităţi. Numai că dificultatea sporește atunci când e să 
descriem starea aceasta de dezacord între ideal şi realitate, stare «care 
se formează în ironii, în glume amare, în surâsuri triste, în atitudini, 
s'o zicem, umoristice, şi care: este frumoasa proză a romanelor şi a nu- 
velelor lui Panzini», completează autoritar, Vittorio Rossi 8. 

Aşi cuteza să aduc linia maestră în care se împreună caracteristicile 
panziniene, la o dispoziție permanentă a autorului de a surprinde, ori- 
unde incidental și cu voe mintea i se întoarce, lucrurile, stările, amă- 
nuntele, — artă sa e găsită și fragmentistică —, ce dau pe faţă violențele, 
uneori grave, foarte, aduse legilor bune şi sfinte, lăsate întru toate de 
duhul înalt; încălcările omeneşti, mai cu seamă, aduse lumii ideale, des- 
coperite de profeţi, filosofi, poeţi; brutalitatea și ridicolul în care postura 
aceasta prezintă atât de fericita şi aleasa omenire. Deci, o dispoziţie ce 
nu se transformă în atitudine hotărită filosofică, ci de filosof. Criticul 
A. Momigliano o denumeşte, deși cu oarecare atenuare şi modificare, 
dar, totuși, socratică. 

Odată găsită lumea aceasta, în mersul ei şi frumos şi grotesc şi în 
toate formele ei, Panzini nu o petrece printr'o reţea de logică strânsă, 
printr'un sistem propriu de idei (nu că nu l-ar avea, ci că nu crede în el), 
de credinţe, fie ele de orice natură, religioasă, politică, etc., cum l-ar 
vrea severul estet napolitan, nu prin mrejele unei culturi de savant, 
istorice, literare, critice, umanistice, cum l-ar vrea și cum nu-l găseşte 
acelaş critic napolitan ?, ci pur și simplu prin ceea ce, nelăsându-se uşor 
cuprins în formule integratorii, în definiţii ori scheme generalizatoare 
de critică literară, fără a nu se risca să se cadă în incomplet, în parţial, 
este admirabilul, uimitorul spirit panzinian; inincadrabil, indetermina- 
bil. Poate aici stă definirea, unitatea operei panziniene. Umorul său, 
tragicul ori voiosul său umor, cu mii de feţișoare de o cromatică 
minoră, atât de uimitorul său umor, nu-i este decât o viţă de împletire, 
nicidecum o fizionomie predominantă. Aspectul său fermecător ascunde, 
abia, tragicitatea de dedesupt; dar nici aici întotdeauna tragicitate. Su- 
râsul panzinian e trist (mesto). Comicul său e, ca să zic așa, mai mult 
un comic de idee. E însă numai așa ? 


7 Arturo Boccelli, Enciclopedia italiana. 
8 Storia della letteratura italiana. 
9 Benedetto Croce, La Critica, 1935. XXXIIL. p. 9. 





Alfredo Panzini 107 


- Dar Panzini e un mare poet. Au pomenit cuvântul criticii în una- 
nimitate, inclusiv Croce, cu toate că Panzini fuge mereu de numele 
acesta. Poate pentrucă îşi dă seama. In «vulgaritatea, falsitatea şi fatui- 
tatea vieţii sociale moderne» sufletul său creşte senin, se hrăneşte în 
pășunea edenică a lui Hesiod, Homer, Virgil, a liricilor latini, pentru a 
trece apoi la trubadurii, sfinţii medievali, din care vremi împrumută 
adesea aer şi amănunte pline de poezie. Aplecat peste manuscrisele ce 
închid pulsaţia vieţii de demult, inima lui bate cu putere, simte, re- 
trăeşte, «le temps jadis». Dar..., acesta este un poet. Ei bine, poezia lui 
Panzini..., care şi ea poartă, de cele mai multe ori acea umbră de mesto, 
rămâne subordonată puternicei premise amintite. Poeţii şi filosofii îşi dau 
mâna, subt zâmbirea binevoitoare a scriitorului, și se înclină respectuos 
unii altora, ca în cetatea lui Dante, poate, spre a demonstra caducitatea 
vremilor, poate spre a condamna starea în care lumea persistă a o duce, 
în inconștiință. Și Panzini era una «coscienza onesta». Şi era uneori, 
acest Panzini un duios pesimist, căci trist era mai întotdeauna. Insă, 
veţi consimţi, pesimismul e o dispoziţie de simţire, dar și de gând. lar 
gândul acesta de unde ? Am văzut. 


Deschid cartea lui Giovanni Papini. «Ohimt» ! Bătăiosul Papini 
ar putea sculpta, lapidar, numele scriitorului cu alte litere, în templul 
nemuririi !... Vajnicul Papini mi-ar răsturna, irevocabil, înjghebarea. 
A! dar mai este o speranţă: articolul e din 1915. De atunci e mult.... 
Au trecut vremile şi au spălat cu nădejde, vremile, faţa nouă a lumii. 
Ce folos că Panzini a rămas acelaș, el n'a avut ascenziune, coboriş, nici 
începere, mi-aminteşte acelaș panegirist priceput din «Corriere della 
Sera». Dar, să deschidem «Ritratti. italiani» (Portrete italiene). 

Ei bine, G. Papini are întotdeauna dreptate. Mă conving oride- 
câteori îmi cade în mână, ca o pomană, slova lui substanţială. lată în- 
ceputul: «Alfredo Panzini e un om (și eu care îl ţineam de scriitor D. 
Dar nu! Și eu sunt de aceeaş opinie; că Panzini e un scriitor mi-au 
spus-o criticii. Şi pe omul acesta, criticii ne-au învăţat «să-l citim, să-l 
admirăm şi să-l gustăm», «însă niciunul, după cât ştiu, n'a spus pentru 
ce trebue să-l iubim. Mult, zic, mult ca pe un om ce-l cunoaştem — 
chiar dacă n'ar fi manufactor de cărţi», explică Giovanni Papini. 

«Pentrucă Panzini nu este numai un mare prozator şi un artist 
care ştie găsi, fără să arate că le caută, toate fineţele pe care o ironică 
graţie le poate pune întru gătirea unei pagini sau a unui capitol, ci mai 
cu seamă un brav'uomo care se manifestă şi trezește simpatie cu cuvinte 
tipărite, precum atâţia alţi semeni ai lui se exprimă şi se fac iubiţi prin 
simple sfaturi la masă ori pe drum. Dacă Panzini ar fi numai scriitor 
ar fi admirabil, însă el este mai ales om în scriere și pentru asta este 
şi amabil». 4 

Hotărit, Papini ne dă imaginea adevărată a lui Alfredo Panzini. 
EI aduce deslegarea nedeslegării. Ei bine, în scrisul său, acest Panzini 
om e fermecător. Simplu, în aparenţă, el ar putea părea cuiva chiar 
monoton. Citit însă cu atenţia ce o merită, «eleganța ușoară a artei sale 
delicate» desveleşte labirinte întregi de gândiri. Cu teme ușoare, de 
amănunt el ştie, ca puţini, «să lucreze realitatea întru atâta că ajunge 





708 Şlefan Cuciureanu 


să sufere şi să te facă să suferi». Este în Panzini o îndepărtată înru- 
dire cu fiul moaşei ateniene: «acelaş viţiu al subtilităţii, al conversa- 
țiunii, aceeaşi iubire a tinereţii și a acelei ideale satisfacţii care se poate 
numi virtute — sau altfel». 

Papini are multă dreptate. 

Această conversaţiune cu alţii, fiinţe ori obiecte, este numai apa- 
rentă, căci ambii termeni se rezumă în sine însuși. 

Panzini este un «dulce desiluzionat» de lucrurile lumii aceştia, 
sentenţiază un critic de autoritate. Dar desiluzia sa e vecină cu scep- 
ticismul. Și întradevăr, în această atitudine sar rotunji conceptele lui, 
dacă ne e îngăduit s'o facem, adecă să comitem greșeala de a găsi vre-o 
oprire de gând, scriitorului. Și iată că, fără a fi filosof, de ţinuta celora 
pe cari îi exmatriculează Papini, din cartea simpatiilor sale, scriitorul 
Panzini trăește totuși, în izolare și solitudine, mai aproape, poate, de 
purul adevăr decât î înșiși filosofii, cari nu rezolvă nimic decât «se mă- 
nâncă unii pe alţii ca peştii», cum zice el. 

Desigur aici îl poartă, odată cu torța sacră a lui Diogene (La lan- 
terna di Diogene «rămâne poate opera cea mai desăvârșită și mai pro- 
fundă din toată bibliografia sa»), și atât de delicata-i simţire poetică. 

In poezia lui Panzini, în marea lui poezie, e ceva din sufletul 
francescan. Inblânzitorul lupului din Agubbio, cu sanctitatea vieţii şi 
învăţăturii sale, pare a-i descoperi totdeauna lumea cea adevărată. De 
aici aerul de pietate cu care scriitorul acoperă elementele naturii, de aici 
acea creştinească iubire cu care numește lucrurile mute. De pildă, ori de 
câte ori întâlneşte pe căile sale, nesfârșite, apa, își amintește de sacrele 
cuvinte și o chiamă cu acelaș nume: «humele, preziosa e casta». 

II Romanzo della guerra, ziuarul «piu familiarmente panziniano» 
decât celelalte, cum îl găsește Papini, isvodit din profundă umanitate și 
dragoste de Italia și «mai dureros decât cărţile ce povestesc întâmplări 
teribile», e o carte de poezie. Intr'atâta, încât mişcat cu vădire, decide 
autoritar Papini, în 1915: «cu acest poet putem şi voim să retrăim și 
aceste luni de aridă veghe și amară nesiguranţă». 

Iată îndurerata sa poezie, fiică a atitudinii de vieaţă panziniene, 
atitudine mecăutată, nevoită, ci manifestare naturală, - deci complexă. 


O vorbă despre clasicismul, umanismul, sau cum s'a mai zis acade- 
micismul lui Panzini. Ceva, într'adevăr de factură proprie. Știm dificul- 
tăţile pe cari o astfel de formulă are a le întâmpina. E nevoe, pentru 
reuşita ei, întâiu de toate, de o condiţie: congruenţă între sufletul mo- 
dern și cel antic. Se cere ca viața, comprimată în textele antichităţii, să 
fie intuită, ghicită, trăită cu adevărat. Pentru aceasta nu ajung cele 
câteva crâmpeie scolastice. Şi, în măsură minoră, am zis, Panzini îl re- 
produce pe Giovanni Pascoli; e întâiu de toate un clasic de fond. După 
perdeaua spiritului său modern, trăeşte în toată intensitatea lumea veche: 
sătiri, nimfe, genii şi divinităţi, se alătură gânditorilor filosofi şi poeţi, 
sentenţiind grav din cărţile veacului şi alcătuind frumoasa alegorie a 
mitului vechiu. . 

Numai că Panzini nu scrie nici mit nici comentariu de clasici. 





Aliredo Panzini 709 


Pentru aceasta este altă carte; care totuși îl atrage; şi-o scrie, cu egală 
tragere de inimă şi măestrie. Nici locurile clasice comune nu-i banali- 
zează scrisul. E atâta gust şi rafinament în alegere ! Dar mai presus de 
orice, clasicismul panzinian prezintă caracteristica: autorul scotocește 
dedesupturile realistice ale vieţii antice; reţine amănuntul viu, brutal de 
viu, pulsaţia vieţii. EL [uge, evident, de ceea ce în înţelesul obişnuit se 
chiamă clasic. 

Odată distincţia făcută, observăm că transplantarea dela clasic la 
modern, se face conform cu anumite legi de biologie literară. Planta 
veche este așezată în acelaş pământ, în aceleaşi condiţii de vieață de 
adaptări la mediul literar modern. Cum e mai bine să spunem: pe tulpina 
clasică scriitorul prinde, îndemânatec, altoiul nou, ori: altoiul vechiu 
se încastrează exact pe tulpina vieţii moderne? lată ce, socot, e greu 
de spus la Panzini. Atât de perfectă e fuziunea, atât de acelaș e fluidul 
de simţire de altădată şi de acum. Povestirea se împletește, măiastră, 
cu citate latine, mai arareori greceşti. Cine nu ştie latinește, evident, se 
oprește din loc, în loc, dar totuși citeşte. Cine însă ştie, nu poate avea 
mai mare deliciu. Citatele pe limba lui Virgiliu, sau Omer dau consis- 
tenţă, relief, adâncire ideii, fără totuşi a opri povestirea din svelteţa ei. 
Astfel, aceasta primeşte un aer de nobleţă şi eleganţă. Când mai ales 
socotiți că povestirea panziniană, redusă la alcătuirea ei schematică, sar 
putea, adesea, reprezenta prin formule clare de matematică, ori reduce 
la tehnica liniei. De multe ori citatele evită acele așa zise, lungaggini; 
taie o încheiere de efect; sau, şi de foarte multe ori se întâmplă, ele 
schiţează fermecător zâmbetul, un zâmbet, atât de complex, dar cu 
atâta efect; ori deschid viguros o meditaţie. Totul e să fii un cititor cult. 

Pentru a întări, iată, dela catedra universitară rostia V. Rossi: «o 
proză de natură clasică, nu că ar îngreuia-o academic, ci pentru sim- 
plicitatea ei limpede. și melodioasă, pentru ingenuitatea primitivă a 
structurilor ei, pentru suflul de umanitate care respiră din ea» 10, 

Dar, a discuta despre altele și a întârzia cu relevarea unei laturi 
esenţiale, caracteristice, înseamnă a vorbi de altcineva, nu de Panzini; 
atât de a lui este particularitatea aceea de a învălui totul în haina unei 
dispoziţii de spirituozitate fermecătoare. E vorba, să-i zicem aşa, de 
umorul său, care nu se leagă de nici o tradiţie, de nici o şcoală, de nici 
un gen. Este cu totul al lui. Este minunat. 

E ca unda bună ce răcoreşte călătoriile sale, în arginile creaţiunii, 
defăimate. Ce străluce în paginile sale ca surâsul limpede, în întunecare. 

E osatura ideală pe care se susține, ceea ce numim acţiunea ma- 
terială a povestirii. Din a cărei înlănţuire logică s'au pierdut: foarte 
multe inele și-au rămas numai capete, frânturi. Scriitorul nu poate pre- 
zenta istorii, cu acte şi cataracte, ci fragmente. E firea lui care nu reu- 
şeşte, nu se potriveşte să se închidă, masiv, într'un singur subiect. In- 
tr'un cuvânt e veşnic hoinar. 

Şi în această călătorie are un amic nedespărţit, scump lui, scump 
nouă, surâsul. Surâsul socratic; zâmbetul miraculos ce rostește neîntre- 
rupt iţele fragmentate ale întâmplărilor. 


10 V. Rossi, Storia della lett. italiana, p. 416. 





710 Șlefan Cuciureanu 


Hotărît, zodiacul cărţilor sale se chiamă surâs, mai adesea zâmbet 
amar, zâmbet îndurerat, ori cum ? Ă 

Panzini scrie fără intenţiune, el pleacă fără scop, fără plan. Scrie 
pentrucă simte lăuntric puterea confesiunii ce-și caută duhovnicul: Și 
atunci îl cuprinde neogoiul. ]şi face traista. Apucă toiagul şi pleacă, 
purtat de nostalgia fântânii bune, fântânii fermecate din poveşti, de 
unde odată cu unda humele preziosa e casta a bunului Francisc, izvo- 
răște binele, sfinţenia, lumea visată de filosofi, de poeţi, visată de 
dânsul. 

Dar călătoria nostalgiei duce prin lumea aceasta. Pasărea înăl- 
ţimilor coboară să-și astâmpere foamea, setea, să adoarmă printre frun- 
zele întunerecului, în casele răului. Să moară. 

Şi atunci drumul se opreşte. Muritorii apar rând pe rând, la în- 
tâmplare, la nesfârșit. Scriitorul își luminează calea cu făclia lui Dio- 
gene; trece printre ei, umil, timid, ca o inimă de copil. Ii vede: popi 
deslegaţi de puterea sfântului duh; înavuţiţi, asupritori și tirani. Acum 
ca și altădată. Și "n -toate locurile. Şi oameni şi lucruri, ca nelumea, la 
nesfârşit. Iar scriitorul trece, umil, timid ca și copilașul divin al lui 
Pascoli (il fanciullino); copilaş care pare a fi neam cu fiul moaşei din 
Atena. Cu mintea caldă de lumile alese. El știe multe din cărţile în- 
văţăturii, Cântăreşte, socotește, caută sensul adânc a toate, sensul în 
toate lăsat de lumina duhului sfânt, de faţă în toate. 

“Și atunci apare caraghioasa formă. Filosoful nu poate râde. Filo- 
soful nu poate plânge. Dar filosoful poate zâmbi. Și chiar suspina. 

Și zâmbetul lui Panzini este zâmbetul îndurerării ascunse, ce vine 
din nepotrivirea celor două lumi, a visului cu cea aevea. Umorul său 
este o consecinţă. Ironia îi este o faţă; sarcasmul una dintre multiplele-i 
oglindiri. 

Un lucru e sigur: toate acestea, adunate la un loc, nu pot căpăta 
un nume; nici o definiţie. Simţim numai cum această dispoziție cen- 
trală a firii scriitorului invadează, contagios, orice scriere până la acele, 
şi chiar acele cu haină doctă. Constatăm numai că ne simţim prizonierii 
acestei vrăji caracteristice şi atât de greu de deslegat, că-i zicem pan- 
ziniană, curat panziniană. 

Dar această schemă nu e definitivă şi nici unica. Panzini are umor 
şi de dragul umorului. El răstoarnă definițiile tradiţionale ale genurilor, 
înlocuindu-le cu manifestarea liberă a personalităţii sale, în deajuns . 
de puternică, de instruită spre a le răsturna. 


Unele constatări în legătură cu tehnica narativă. Am spus, în 
vrednic discipol al lui Socrate, Panzini se simte atras de solilocviu, de 
dialogul al cărui al doilea termen este el singur, de rechizitoriul maieu- 
tic. Intimitatea aceea a raţionalizării simple, sfinţesc de simple, dar 
ferme şi cu rezultat sigur, îi este caracteristică. Pentru aceasta haina se 
va adapta întotdeauna trunchiului. Interlocutorii săi vorbesc, fără să 
vorbească. EI culege răspunsuri nu numai dela oameni ci şi dela lucruri. | 
Deosebit de delicios acest fel de a proceda. Panzini sfătuiește, discută, 
supune la interogatoriu. Mai înainte, însă, de răspuns și după aceasta, 
el se convorbeşte cu sine însuși. Astfel, pe lângă faptul povestit, înflo- 











Alfredo Panzini TU 


resc arguţiile, monologările, divagaţiile, suișul şi coborîșul gândului 
veşnic în călătorii prin regnul delicios al spiritului. Intru atâta că uităm 
de faptul enunțat, urmărim cu interes crescând acţiunea lăuntrică, con- 
fesiunile sale. Abia energica trăsătură finală ne readuce la faptul exte- 
rior, uitat de mult, rezolvându-l în mod neașteptat, dintr'o dată; găsin- 
du-i legătura cu începutul. 


Chiar atunci când avem de a face cu descriptivul, cu minunatul 
Panzini al peisagiilor romagnole şi de oriunde, natura exterioară nu e 
decât un prilej al peregrinărilor, o proecţie a stărilor interioare. Ca atare 
şi trăsăturile vor scăpa repezi de supt pana agilă, căci maestrul e tot mai 
grăbit spre lumea cealaltă, lumea predicată de sfinţi, ghicită de vizionari, 
râvnită cu sete de dânsul. Și atunci pictoricul, sub puterea zodiei spiri- 
tuale panziniene, apare recules, clasic îmbinat, amintitor întradevăr de 
arta veche. Mai ales aici întâlnim simbioza aceea de care spuneam, 
între antic şi modern. Aici scriitorul este clasic prin excelenţă. Simţim 
peste tot aerul georgic, horaţian. Dimineaţa cu boii albi, prinsă din fuga 
trenului pe colnicul apenin este «georgică»; în seara dulce de vară care 
se lasă domol, amorul îndrăgostiţilor este acompaniat de muzicile în 
surdină ale «genietti-lor» ce populează câmpii, ce populează mintea 
clasică a. scriitorului. 

Dar, pentrucă era vorba de aspecte caracteristice de tehnică nara- 
tivă, vom observa că, în general, aceste descrieri de natură, cu tot carac- 
terul lor clasic, se integrează într'o linie «rapida, convulsa, spezzata» 
pe care aleargă spiritul său neliniștit; se adaptează şi contribue la rea- 
lizarea arhitectonicei prozei panziniene, atât de sugestive şi captivante. 
Rigiditatea sistemului clasic tradiţional al mersului naraţiunii izbia un 
gust literar atât de sensibil, ce fugia deopotrivă de jongleriile moder- 
niștilor. Și atunci iată înjghebându-se, fără sforțare, supt pana măiastră, 
însăilare nouă. 

Gândul lui Panzini e fragmentistic, ceea ce nu înseamnă că cel 
continuu ar rezolva mai mult. Un desiluzionat deobiceiu procedează aşa. 
Cărţile lui. n'au început nici sfârşit. Auziţi numai titlurile: «Eu caut 
soție». (încheierea nu rezolvă nimic; personagiul e şi mai departe în 
căutare după ceea ce nu găseşte); «Lumea este rotundă» (şi "n această 
rotunjime Beatus Renatus, alter ego al autorului, e numai întâmplător 
inspector şcolar și numai întâmplarea îl poartă pe o anumită cale, când 
ar putea toarte lesne să fie altcine și să plece altunde); «Lucruri mici 
din lumea mare» (pentru a le înşira la nesfârșit, numai spaţiul celor 
câtorva sute de pagini îl opresc de a o face); «Călătoria unui biet lite- 
at» (călătorie care s'ar putea începe oricând și duce până oriunde); şi 
așa mai departe. Constatarea se extinde şi la capitole şi la însăşi trata- 
rea, ce înaintează prin postate, uneori aparent fără legătură dar îmbi- 
nate sub aceeași puternică unitate, nu de concepţie, ci de gând. «I giorni 
del sole e del grano» (Zilele soarelui și ale grâului) sunt, în acest sens, 
o artă ce-și atinge perfecţia. O scurtă enunţare a subiectului. Simplă, ai 
zice comun de simplă. Dar iată lucrurile se complică; ori cu vederea geor- 
gică, ori cu un ingenios pcisagiu sufletesc. Totul sumar, sub formă de 
schiță. O scurtă dialogare socratică într'o singură persoană și... iată, 


== 











712 Şlefan Cuciureanu 


ivuent, desnodământul. Cu totul neprevăzut, uimitor. Plin de atâta vi- 
goare că te mișcă. Insemni numaidecât pe contrapagină. Pentru a cu- 
noaşte pe Alfredo Panzini, citeşte ultimul rând din schiţele sale. Ca 
pictorii potretişti, de efect. Intâiu gătesc sumar configuraţia. O însăilează. 
Şi la urmă scurt, o șfichiuire de linie, şi puternica trăsătură caracte- 
ristică absoarbe dintro dată toate celelalte linii. Numai că la Panzini 
această expresie finală dominantă e deosebit de bogată în resonanţe. 

Incă o comparaţie. Cu un capăt, cel dintâiu, înfipt în malul cu- 
noscutului, scriitorul aruncă pod, arcoladă imensă, spre fără fundul mis- 
ter ce patronează existenţa-ne, cu atâtea întrebări. Şi, împreunând ade- 
sea căile gândului, le concentrează în dramatica întrebare finală. Cam 
acesta este unul din procedeele lui. . 

Cititorul nu va putea să nu reţină din proza sa agilă încă două 
vizibile particularităţi. Panzini cultivă antiteza. Nu antiteza dramatică. 
descheiată a romantismului; numai demodată, de romantism, căci ea 
rămâne apururi una din cheiţele cu care mănuitorul verbului descuie 
sufletele. Dar antiteza aceasta a romanticilor, prezentând elocvent tra- 
gicitatea umană, fusese săcătuită de ei și mai târziu chiar de realişti, la 
cari însă din ţel, cum devenise la hugolatri, revine la rolul obişnuit. de 
mijloc. Antiteza lui Panzini nu are nimic de a face cu antiteza rovaan- 
tică. Ea se naște din grija scriitorului, de a scoate mai bine în evidenţă 
stările, anomaliile lumii, contradicţiile ei grave, ridicole, ori altfel. Şi 
nu este deloc forţată; rămâne întotdeauna naturală, fără patebc. Ori- 
ginalitatea scriitorului se vădeşte şi aci, în alegerea şi aşezarea ei. 
Învățătura lui Francisc, a lui Crist, a înțelepţilor contra stă incon- 
ştienţii vremilor noastre și, după cum o spun textele vechi, cu drag cer- 
cetate de dânsul, și a altor vremi... E, aici, o antiteză de fond din care 
se vor desprinde toate celelalte. Ea poartă semnele tristeţii sale. Dar nu 
numai atât, ca slujește deasemeni umorului său. 

Umor, de cele mai mult ori, amar. 

A doua particularitate. La citatele din limbile clasice, întovărășind, 
în perfectă adaptare de fond, tratarea modernă, vin să se adaoge împru- 
muturile de graiu, uneori monologuri întregi, luate fie clin dialectele 
italiene, fie din limba franceză, nouă, ori veche, fie, ma; arareori, din 
limba germană. 

A fost un timp această modă puternică în literatură, când dorinţa 
scriitorului de. a-și evidenția cunoştinţele, nu numai de limbi ci şi în 
domenii cu totul străine artei, intra de o potrivă în preocuparea sa chiar 
numai poetică. Literele veacului trecut aduc numeroase exemple de 
astfel de gen cosmopolit, ce astăzi răsună a vechiu, a hodorogit. Stil 
întâlnit în toate literaturile veacului. Şi Panzini păstrează ceva, ca o 
umbră uşoară din mentalitatea veche. Nu este însă ceva generic. Nu e 
o caracteristică de fond. Nu ceva permanent. Şi apoi cosmopolitismul 
acesta, uneori, prozaic şi diston, stă în Panzini pe alt plan. El nu se 
amalgamează 'cu specificul său, rămânând doar un procedeu de supra- 
faţă, nu de interior. Totuși, recunoaştem, nu este una dintre părţile stră- 
lacite ale. scriitorului. O excepţie s'ar putea face pentru limba italiană 
şi franceză, vechi. Atmosfera timpilor mijlocii, contribue. la aerul de 
uşor regret după odinioară, deliciu fin în opera sa. Mă gândesc la cele 





Aliredo Panzini 713 


luate din Bertrand de Born, dela alţi rimatori ai vremii, ori din Re- 
naştere; ne mai amintind de Dante, de Sf. Francisc, cu care Panzini are 
o afinitate de viaţă interioară, mereu vădită, în a căror operă trăeşte 
ca 'n opera proprie; ne mai pomenind de cronişștii care-i împrumută de- 
taliul plin de mirosnă, nu numai al vieţii de curte, ci mai ales al vieţii 
de toate zilele, al detaliului arareori găsit. Şi atunci citatele vechi nu 
sunt decât o admirabilă definire a ceea ce știm a fi specific panzinian. 

Nu tot aşa se poate spune despre desele citate modernistice. Deși 
la locul lor, utile, deşi îndeplinind acelaş rol de variaţiune în povestire, 
în ton, în umorul ori gândirea sa, ele sunt totdeauna, dacă nu un impe- 
diment pentru cititorul neavizat, însă desigur o alterare, o diluare, uneori 
chiar o pulverizare a interesului. Poate, și desigur multora, nu le va face 
această impresie, socot însă atari locuri ca nefiind din Panzini cel bun, 
ci din Panzini căruia i s'au găsit şi câteva din elementele frivole ce ca- 
racterizau sfârşitul secolului trecut. 

Dialectele italiene stau bine, când nu cuprind prea multă întindere 
din pagină. Altminteri sunt o piedică pentru cititorul de cultură obiș- 
nuită. Amestecul îl transpune par'că pe un alt plan, ceea ce diminuiază 
din efect, Ce să vrem dacă Panzini e grăbit, dacă Panzini nu poate sta 
lacului, dacă Panzini e mereu nou, deşi mereu pe aceeași linie. Totul e 
şi aici să fii un cititor cult. 


S'a observat în scrierile sale prezenţa lui Boccaccio, deci implicit 
a lui Sacchetti. Pe bună dreptate. Şi aici adaptarea aceea a lui la me- 
diuri literare, atât de deosebite, atât de numeroase. Dar Panzini ştie, el 
poate să facă o topire completă a reminiscenţelor acestora, în căldarea 
simţirii sale, din care va turna artă nouă, artă originală. Totuşi, e o 
mare plăcere să desluşeşti în scrisul său urmele lui Dante, Petrarca, 
Ariosto, Tasso, Leopardi, etc. Şi toţi aceştia, alături de Virgil, de Ovi- 
diu, întrucât mai cu samă cântăreţ al amorurilor, preocupare constantă 
şi la dânsul. Ori alături de Socrate, călăuza sa întru cele amare ale lumii. 
Oricum varietatea, aceasta de reminiscenţe produce un efect de neîntre- 
cut, cu osebire în sufletele înrudite cu al lui, aplecate spre meditaţia 
tristă a lucrurilor duse. 


Ce priveşte elementele frivole panziniene, el constau: din anumite 
feluri de a scrie, proprii vremii; dintr'o anumită tendinţă de adaptare 
la formele noui, la modă, pe timpul formării lui ca scriitor. Care toate 
alterează, uneori, seninătatea poeziei clasice, elenismul artei sale. Avem 
aici ceva forţat, străin, nu de proprietate panziniană. Contingenţele 
vremii nu l-au putut omite pe de-a întregul. 

Astfel vom găsi asociaţii de idei simbolistice, cu tendinţe spre în- 
tunecare. Concentrarea senină asupra lui însuși devine închisă, sensul 
lucrurilor se îndepărtează. Se caută atunci efectul, impresia, cu jertfirea 
expresiei. 

Limitele verismului sunt duse câteodată până la sacrificiu. Apar 
acele conjuncturi, acele dispoziţii de împerechiere a nobilului cu vul- 
garul, a frumosului cu urâtul, a poeziei cu prozaicul. E şi la dânsul, 
scriitor de esenţă clasică, dorinţa după un oarecare modernism; în tra- 


7 











714 Şlefan Cuciureanu 


tare, dar şi în alegerea subiectelor. Adăugăm la acestea şi o parte de 
artifiţiozitate, anumite facilităţi şi cu osebire unele extinderi, foarte po- 
trivite firii sale cursive, dar împotriva cărora protestase editorul] schi- 
țelor apărute şi neapărute în Nuova Antologia, şi vom schiţa în linii 
sumare ceeace s'a numit slab, frivolitate în opera sa. Nu că ea ar fi venit 
dintr'o dispoziţie generică cât poate mai ales din influența curentelor la 
modă, a căror exagerări, totuşi le-a ocolit cu hotărîre. Italia trăia pe 
atunci în plină artă veristică, simbolistică, futuristă. 

Nu că am vrea astfel să scuzăm scriitorul. Scuza şi-a făcut-o sin- 
pur deslegându-se, viguros, de asemenea tendinţe, ce nu-i erau în fire. 

Se mai spune că o deficiență a scrisului panzinian ar proveni dela 
un procedeu, transformat mai târziu, în «formulă», procedeul contra- 
punerii schematice a idealităţii cu stările. de fapt. Socot că, odată ce s'a 
putut opina că acesta este semnul artei sale, şi odată ce s'a afirmat 
că dela începuturi și până la sfârşit el este egal, fără ascensiuni ori co- 
borîşuri, observaţia nu poate rămâne decât ca subiectivă. Nu văd ţotuși 
cum reducerea aceasta la formulă ar putea prejudicia prea „mult. Când 
mai ales s'a năzuit a se găsi un gen în Panzini. 


Câteva cuvinte despre Panzini şi credinţa, Panzini și mediul pu- 
litic. Cunoaştem spiritul religios din Italia, în jumătatea a doua a vea- 
cului trecut. Anticlericalismul lui Panzini se explica totuși, chiar dacă 
el trăia în altă vreme. EI izvorește din sfinţenia cugetului său, a con- 
vingerilor sale drepte, Ca atare, orice formă exterioară a credinţii ce nu 
corespundea ideii lui despre cele sfinte, era hărăzită ironiei. Drept aceea 
clericii săi, sunt aproape totdeauna trataţi brutal. EL nu putea concepe 
convieţuirea grijei celor pământeşti cu cele ale duhului. Constatare 
aceasta, dacă vrem, simplă în fond, dar complicată de asociaţiile ce 
mai apoi le face. Astfel, iată clericul înbujorat şi plin de sănătate, îi 
iese înainte tocmai când, purificat de gândul de a păşi pe meleagurile, 
pe unde au umblat picioarele sfântului (Francisc), scriitorul trăește clipe 
de adâncă reculegere. Şi atunci... invectiva. Sau: soldatul care luptă și 
moare pentru țară, aruncat brutal de pe scările vagonului, de șeful tre- 
nului, fiindcă trenul nu era pentru soldaţi, întors în oraș, mănâncă sără- 
căcios într'un restaurant, unde, alături, doi popi graşi discută asupra... 
felurilor de mâncări şi specialităţilor de digestie ale stomacului fiecăruia. 
Iar inima lui va plânge de dorul mamei, departe. Simplă și această sur- 
prindere în flagrant delict cu cele sfinte; însă ar putea replica Panzini, 
adevărurile simple sunt adevărurile înalte. Sau când scriitorul face vizita 
casei natale a lui Leopardi. Şi alteori. 

Oricum, Panzini n'a iubit slujitorii nevrednici ai Domnului. Dar, 
Panzini l-a iubit pe Crist, şi sfinţii. Citindu-l, nu știu dece îmi vin 
uneori în minte vorbele lui G. Papini, că Jacopone da Todi «fu pazzo per 
amore d'Iddio». Poate este ceva în sufletul lui, asemănător sfinţeniei lui 
Jacopo. Şi-a lui Francisc. Şi-a altora. Cu această sămănătură aleasă în 
inimă, scriitorul nu putea vorbi altfel despre cei care purtau sămânţa 
duhului uneori foarte incertă. Dubioasă, 

Subscriem la constatarea că Panzini a fost un skriitor curajos. N'a 
fost, în schimb, un scriitor dinamic, de vibraţiune patriotică. De sigur 





Alfredo Panzin! 15 . 


la firea sa se mai adăuga şi «neutralitatea spirituală» a Italiei de mai MI 
| înainte. N'a avut focul profesorului său dela Bologna. Nici măcar mo- 
mentele conpământeanului Pascoli. A avut însă altceva: conştiinţa de- 
plină de italic. A avut demnitate, nobleţă de gând, dragoste adâncă 
pentru Italia tradiţiilor mari. 

Ironia-i amară biciuie și aici. Biciuie cetăţeanul care şi-a uitat h 
strămoşii, biciuie italianul ce «uită istoria». Nu cruţă poeţii ce scriu 
despre toate, în afară de acest trecut mare. Luptă toată viaţa pentru 
demnitatea, limbii sale. Se îndreaptă cu pasiune spre trecutul clasic. 

Panzini are oroare de politicianism. Detestă războiul, războaiele. 
Constată doar amarnic cât de departe este starea lucrurilor în omenire, 
de ceea ce predica Crist, de ce spun sfinţii, vizionarii. Vrea pentru toată 
omenirea, ca şi Pascoli, dragoste creștinească, bunătate. Urăşte discor- 
diile civile, deplânge printre ironie și tristeţe starea, în care politicienii 4 
interesaţi reduc Italia, Italia gândului său. «Spiritul său desiluzionat şi ! 
satiric, — înseamnă lapidar un francez !! —, se complace să arate pu- ] 
țintelul loc făcut inteligenţei în lumea modernă». 

Gândul despre Italia în „mintea lui, este demn, recules, nobil. nu 
tumultuos, aprins, ca la unii contimporani. El este îndulcit de calitatea 
lui de umanitarist, înainte de toate. 


Alt rezultat al dezacordului dintre idealitate și realitatea lucru- 
rilor ar fi «il sempre piă deciso prevalere nella sua opera, della doina, 
concepita come compendio ed emblema di quel dissidio» !2. Nu ştiu dacă [| 
în modul acesta se explică indeajuns prezenţa insistentă, obsedantă a 

| femeii în opera scriitorului. Nu e în aceasta nici o propoziţie, nici un 
| plan, nici o fugă după modă. E singur Panzini, cu slăbiciunea omenească. 
| Sau poate e Panzini divinul. Oricum, Panzini e persecutat în scrisu-i * 
de noţiunea, femee. El nu trece niciodată nepăsător, aşa cum ne obiș- 
nuisem a-l vedea, peregrin în haina de umilinţă a duhului, ci părăsește 
ades preocupările grave, pentru un cap de Venere, par'că totdeauna 
nou, pentru frumuseţea tuturor zeiţelor antice; ori pentru femeea-fluture 
din veșnicul modern ; sau chiar pentru robustele zee ale vieţii rustice. 
Femeea îl persecută pe Panzini ca un fatum antic. Femeea din 
toat: vârstele. E o caracteristică esenţială a operei lui. Dar, au scris 
| atâ'i despre acest subiect ! Au fost şi mai pasionaţi decât dânsul. Au 
4 văzut-o în nenumărate chipuri. Totuşi există o mare deosebire între 
descrisul lui Panzini şi al altora. Neasemănarea îşi are explicația simplă 
că, scriitorul o dăruește cu atributele particulare ale firii sale de artist. 
Astfel, deși atât de des întâlnită, ea devine ţintă pentru ironiile și umo- 
rul său. Mai rar ea este imbold pentru meditaţie. S'ar putea spune chiar 
că ea devine scriitorului prilej de zâmbet, nu zâmbetul său obișnuit, ci j 
un zâmbet mai deschis, de voie bună. De câte ori o îniâlnește, par'că i se 1] 
j deschid ferestrele spiritului; chiar atunci când ea îi aminteşte propriile-i 
] experienţe, uneori destul de duioase. 


rr. 


11 Larousse du XX sitcle. 
12 A. Boccelli în Enciclop. italiană: prevalarea tot mai decisă în opera sa, a 
femeii, concepută ca un compendiu şi emblemă a acelui dezacord. 














Şlefan Cuciureanu 


Oricum, femeia e un moiiv permanent în această complexitate de 
nuanţe, atât de mereu noui, care este arta panziniană. 


Panzini și Pascoli 


In «Il viaggio di un povero letlerato», găsim la finea cărţii o măr- 
turisire: scriitorul merge «in pelerinaj» la San, Mauro, unde are «să-şi 
achite o datorie», faţă de Pascoli, pentru anumite păreri avute despre 
dânsul, când poetul era încă în viaţă; « îmi părea un cerșetor care 
cerea oamenilor ceeace nu pot să dea: dragoste și pietate». Nu-i plăcea 
lui Panzini nici religia aceea pentru cei umili, şi nu-i plăcea lui, în 
Pascoli, faptul că acesta «adurea florile sentimentului său socialismu- 
lui». lată că Panzini se căeşte de aceste scuze, și vine la casa poetului 
spre a face mea culpa: «Insă el era sincer ca omul murind ce zice celor 
vii: «iubiţi-vă, înţelegeţi-vă, nu vă faceţi rău, ajutaţi-vă unul pe celălalt». 
Și căinţa continuă: «Dar, cum adesea mi se întâmplă, eu judecam prin 
pasiune. Giovanni Pascoli era ca un adevărat sfânt, care vroia binele 
întreg, pentrucă avuse cunoaşterea întregului rău; şi poezia sa purta 
stigmatele divine ale acestei sfinţenii, cum am avut dovadă în ziua în 
care el muri». Dovada aceasta, e doar plânsul unei oarbe care, spunea, 
prin poeziile lui Pascoli, văzuse cerul şi florile. 

Şi Panzini citează o strofă despre rândunele; o găsește, «în adevăr 
monotonă», dar, continuă el, «cânturile poeţilor trebue să le controlezi 
aruncându-le în soare, în rândunele. Şi dacă aceste lucruri răspund, 
atunci cântările cele mai sărace sunt în adevăr împodobite». «El cântă 
în tăcerea lui, făcută din umilinţă, un mic cânt idilic, însă fără oameni, 
şi fără dragoste... aşa că idila era aproape dureroasă și înfricoșătoare: 
cânta «con uno stupore sacro». Natura era pentru dânsul miloasă şi bună. 
Şi atunci infantilitatea idilei devine «cu adevărat tragică». Pascoli sfârşi 
oarecât să-și iubească durerea aceasta, care este secretul cântului său. 

Panzini revine ca apărător al poetului, în cărțulia simpatică, în care 
descrie Romagna şi tributul ei cultural '5 adus Italiei: «trăind într'o 
epocă de implacabil materialism, el găsi în sine o atare spiritualitate şi 
înţelegere a bunurilor adevărate și a eternei dureri că numele său va 
dura chiar dacă, din acel instinct pe care-l are o generaţie de a jigni 
generaţia precedentă, se găseşte cineva care spune «Giovanni Pascoli se 
păpușări în plâns; spuse mai întâiu frumosul fără adevăr, şi apoi ade- 
vul fără frumos». 

Totuşi Pascoli este «un grande spirito» şi «puţini ca el bătură la 
ușile Misterului cu atâta îndrăzneală». 

In afară de interesul deosebit pe care aceste opinii ale lui Panzini 
îl au, l-am pus pe acesta faţă în faţă cu poetul din San Mauro, pentru 
alte „motive. Găsia, anume, Renato Serra că Panzini se explică mult în 
operă prin apartenența-i la pământul romagnol, că, deşi prins într'o 
vieață cărturărească, el a râvnit totdeauna vieaţa tihnită a Romagnei cu 
câmpurile, boii, oamenii, marea sa. Ei bine, e aici o asemănare de fond 
între el și Pascoli. Dar motivul principal care a făcut pe unii să rostiască 


15 Nomagna. Firenze. Nemi. 1931, p. 17. 





Alfredo Panzini 77 








ambele nume împreună se explică prin aceeaşi noutate a artei lor: inti- 
mitatea. Precum. Pascoli rupe cu grandelocvenţa poeziei aulice tradi- 
zionale, poezia sa stabilind o legătură directă şi imediată cu sufletul 
omenesc, tot astfel Panzini prezintă o povestire duioasă, adevărată, ce 
trece din inima sa în inima noastră, [ără interpunerea podoabelor de 
tehnică retorică. El se miră oarecum că gloria sosi totuşi lui Pascoli, 
«când considerăm că poporul Italiei, aleargă așa de bucuros la răsu- 
netele pieţii sau la spectacolele zomice, însă greu se distrează la tragi- 
citatea autentică». Dar de data aceasta el băgă de seamă acest solitar ce 
cânta atât de dulce înaintea uşii morţilor». 

De notat, de asemeni, la ambii, umanitarismul, dragostea pentru 
tradiţia italică, — erau doar şcolarii lui Carducei —, o atitudine recu- 
leasă de viaţă, simpatie pentru cele umile, precum şi anumite moduri 
de procedare, ca: notarea frag.mentistică, gustul detaliului, urgisirea sis- 
temului, ş. a. Să se citească, de pildă, din unul La guercia caduta, din 
celălalt, La morte dei pini. 

Dar să nu se deducă o înrudire generică, generală. 

A proceda la aşa numita critică estetică a ficsărei opere în parte, 
e atât de oţios pe cât a teoriza. frumosul. Tot astfel precum ar mai fi 
ele multe de spus despre acest original şi mare scriitor, trecut de mult 
cu toate onorurile cuvenite printre rândurile Parnasului. Ne oprim aici, 
nu fără a cita mai întâiu, spicuind de ici și colo, din minunatele maxime, 
filosofări, sfinţenii de gând, podoabe pe cari le lăsăm, un moment, să 
grăiască singure: 

Romagnolii au urâtul obiceiu de a lua numele Domnului în deşert, 
Urât obiceiu. Va fi o revărsare a vitalităţii, însă prea se opune rafina- 
mentului timpurilor noastre când se blestemă numai prin filosofie. — 
Sub conducerea acelui mare maestru de alchimie, care este soarele, nimic 
nu este murdar. Murdare sunt numai gândurile rele ale oamenilor. — 


Cartea este poate un lucru ce a fost. — Filosofii sunt ca peștii: se mă- 
nâncă unii pe alţii. — Stăpâni nu sunt oamenii, stăpânul, patronus, este 
soarele 11. — Dulgherul a făcut sicriul unui bogat, prea scurt: «De ce, 


vă spun eu: pentrucă săracilor li-l face mai lung. Săracii sând sunt morţi, 
se pot însfârși întinde, și zic: «Oh!, cum mă simt bine acuma!» Cei bo- 
gaţi, în schimb, se sgârcesc de ciuda de a trebui să-și lase aici toată ave- 
rea lor. Aceasta este explicaţia pentru care dulgherul i-a făcut sicriul 





mai scurt». — S'o mărturisim deschis, căci de nu putem spune mai mult 
adevărul, ce suntem noi? — Omul îşi aduce aminte de suflet când stă 
să se piardă. — In zori. «Bunul D-zeu face toaleta lumii», iar piaţa verde 


dindărătul gării dela Vicenza trezeşte scriitorului originale înlănţuiri de 
gând care sfârşese printrun «scurt examen de conștiință; aceasta va 
ținea locul unei rugăciuni de dimineaţă». — «Da. este adevărat; de 
multe ori am dorit de «a nu fi»; dar în această dimineaţă sunt de opinie 
contrară, şi doresc a înoi contractul de locuire pe suprafaţa lumii». — 
Deodată o umbră îmi trece pe dinainte «şi îmi amintii de cei cari trăiau 
o vreme în soare, pe suprafața lumii, și acuma sunt în umbră». — « Mai 


24 Padre della natura, e dio nostro — Tatăl naturii și Zeul nostru, îi spune 
Carducei (v. Nuova Antologia, Fasc 1633, p. 229). 





*- 


cn. 








718 Şlefan Cuciureanu 


chinuitor este însă acel sens, chinuitor de oscilant, care face să mă în- 
doesc dacă moartea este în întregime moarte, sau dacă vieaţa este moarte, 
— Se citeşte despre om acest lucru: că după ce a găsit acea vestită de- 
finiţie a sa: cogito, ergo sum, a dorit apoi să fie ca vile. — Justiţia este 
necesară, nu că ar putea să facă justiție, ci pentru a face mai puţin 
intolerabilă injustiţia. — «Şi dincolo de această ţară popoarele oferă cu 
multă uşurinţă inima lor, păstorilor noui, politici, ori spirituali». 

La Pisa, scriitorul socoate: «Insă aceste clădiri moderne nu sunt 
frumoase. De ce? Pentrucă nu le-a înălțat pietatea, și nici măcar religia, 
Sunt care spun astăzi că cred în religia umanităţii. Dar în asta ne putem 
încrede ?». Tot la Pisa Panzini citeşte cruzimile războiului: «Se vede 
însă că dragostea pentru aproapele, poruncită de Isus Cristos, este grea. 
Ba chiar s'ar spune că greutatea se măreşte în baza patratului distanţei». 
— Un preot bogat din Borgotaro scrisese pe ușa restaurantului său: 
«Fără Dumnezeu noi nu suntem nimica» şi mai jos «salamuri de Parma 
şi vin de-al nostru». Concluzia: «Nedreptatea noastră filosofică este de 
a considera oamenii de oameni; căci dacă i-am considera animale, am 
trebui să admitem că mai bine de aşa mar putea merge (mâgio de cussi 
no lo poderia andar)». Raționamentul fiind prea complicat, scriitorul 
plăteşte băutura şi pleacă. — Madonnina din Loreto ar fi mai bine cin- 
stită dacă, în loc de podoabe i s'ar aduce puţină bunătate de către credin- 
cioşi și dacă «nu ar fi ţinută ca o valoare de bursă». — După Petrarca 
au urmat «trei secole de lacrimi false». — «Iată, găsit, sercetul poeziei 
lui Leopardi: «este o poezie autohtonă: fără tradiţie, fără şcoli: răsărită 
aici: formată dintro natură antică şi dintr'un suflet nou». — Când 
privesc şi ating proprietatea mea, am perfecta senzaţie că trăesc. — Eu 
menţin faţă de medici o binevoitoare neîncredere, pentrucă aceștia, stu- 
diind mereu bolile, sfârșesc prin a considera şi sănătatea o boală. 


Note marginale 


Violenţa desnodămintelor nu este pe gustul lui Panzini, nu cores- 
punde genului său. Odată zămislite şi puse în mișcare, personagiile nu 
sunt lăsate să alunece în catastrofă, ori în ameţirile fericirii. Ele sunt 
de tot de atâtea ori Panzini. Mai mult ca oricare altul, scriitorul joacă 
în opera sa îndoitul rol: de creator şi mască. Geniul său bun, protector 
al celor primejduiţi a fi înghiţiţi de rău, intervine la timp. Intorsătura 
neprevăzută a povestirii, cum şi intrarea în acţiune a elementelor umo- 
ristice, atunci când lucrurile se agravează, alungă norii întunecaţi, înse- 
ninând sfârşiturile 15, 

In «Il primo viaggio d'amore»16, această candidă istorie de dragoste, 
după ce autorul prepară accidentele pasiunii, pe care o urmărește în 
ascensiunea ei spre o dramatică deslegare, tocmai când ea pare inevi- 
tabilă, un viraj miraculos, şi totul merge spre bine. Destrămarea vine. 
Inima saltă de bucurie: colegianul disperat întâlnește zâna visurilor lu:, 
îi jură pentru eternitate dragoste. Primeşte aceeași mărturisire. Dar Pan. 


15 Vezi mai ales Piccole storie del mondo grande. (1 be casi del signor avvocato). 
16 Din Piccole storie del mondo grande. 





Alfredo Panzini 719 


zini fuge și de prea marea bucurie căci iată-l încheind istorisirea: «Pen- 
tru eternitate ? Furio (aşa-l chema pe băiat) când ieşi din colegiu şi se 
aruncă cu înfrigurare în viaţă, găsi că pe lângă divina Ida, mai era şi 
fatala Emma, și mai divină, precum și orgolioasa şi culta Olimpia, foarte 
divină. Apoi trecură anii, şi se povesteşte că Furio a luat şi soţie, însă 
de atunci pierdu concepția divinității femenine». lar Ida plânse și se 
trecu cu anii singuratici şi trişti ai tinereţii, fără căsătorie, «credin- 
cioasă unei inefabile închipuiri de iubire, de mai demult». Tonul a de- 
venit iarăşi trist. E nevoe de un surâs. lată-l: «istoria aceasta a fost 
scrisă întru exaltarea și onorarea plăcutelor femei, care prea crud şi 
adesea de povestitori şi filosofi sunt necruţate pentru ușurătatea uită- 
rii lor». 

Simple schiţe, ori nuvele, dar cu osatură de roman. Intorsături 
neașteptate, nu numai în lirul ci şi în firicelele povestirii. Ele surprind. 
Apoi, diminuiază efectul, diluiază, îndulcesc. Dramaticul, prin împletirea 
lui cu alte elemente, este esenţial umanizat de autorul milos, ce nu su- 
feră emoția puternică. O veşnică unduire de tonuri caracterizează mersul 
povestirii, simțindu-se totuşi în permanenţă aerul de idealitate ce plu- 
teşte, incolor, peste tot. 

Suntem cu scriitorul în trenul ce duce un «biet literat» !7. In no- 
tele «vagabondului», — botezat așa, nu numai de amicul Cena —, note 
pe care Papini «arăta de a le fi băgat în seamă» şi unde criticul R. Serra 
găsea «alcun nobile ritmo», surprindem unele convingeri intime, privind 
credinţa, socialul, poziţia sa faţă de filosofii. In aceste «semne și note» 
Panzini e mai desbrăcat de haina impusă de societate ca oricând. Po- 
vestirea aleargă cu repeziciunea trenului, cu multiformitatea gândului, 
ca de pildă: niciodată nu se înţelege mai bine «complicaţiunea» acelei 
legi evanghelice, iubește pe aproapele tău ca pe tine însuţi, ca atunci, 
când, în vagoanele trenului trebue să izbim fluerele picioarelor noastre 
de cele ale aproapelui. Lăsăm dimineţile georgice, îl lăsăm pe Jupiter 
cu cartea pe genunchi, notăm tratamentul brutal al slujitorilor Domnu- 
lui, de care am amintit, ne oprim la constatarea că Panzini este inami- 
cul deslegărilor filosofice. Armele cu care distruge sistemele, sunt ale 
sale: i-am văzut pe filosofi mâncându-se unii pe alţii ca peştii. Ascultaţi 
acum: «Credem în glorie, în lumina vieţii: sunt unii care cred în civi- 
lizaţie, în filosofie şi în alte zăhărele ale raţiunii». Scriitorul nu tragici- 
zează situaţia aceasta a omului prin consideraţii adânci, ci numai prin 
simplul zăhărele, dar care este în deajuns de eficient. 

Filosofii sunt pentru scriitor mai degrabă poeţi, nişte slujitori ai 
umanităţii, deosebit de simpatici. Nu avem însă pentru ce-i consulta. E 
inutil. Ei vor privi doar imobili și neputincioşi din pereţii, pe cari cu 
cinste îi aşezase Beatus în JI mondo € rotondo, la rostogolirea vremuri- 
lor. Drept aceea Panzini nu desleagă necunoscutul, ci îl întreabă insis- 
tent. Cărţile sale sunt perpetue şi nedeslegate întrebări. Ciocane vârtoase 
în uşa necunoscutei lumi, acesteia. 

Poeţii sunt simpatia adevărată a scriitorului. Nicidecum însă toată 
poezia, scrisă de el în tinereţe şi de alţii ca dânsul, din vremea lui. 


17 Viaggio di un bovero leticrato. 








720 Şlefan Cuciureanu 


Poezia actuală este obiectul zeflemelei. In Bologna amintirii amoroase 
întâlnește pe Mimi, transformată din ușuratecă croitoriță, în poet. In 
odăiţa ei de altădată, unde, notaţi, «cristalul toaletei era încărcat de 
toate acele delicate obiecte ce întovărăşesc femeea ca zerourile din 
dreapta unei cifre», el este constrâns a-i ceti poezia şi atunci îşi amin- 
teşte de timpul când şi el «cânta ca o mierlă» şi de simpatica hotărîre: 
«Dar de când am observat că serviciile noastre publice merg rău pentrucă 
sunt prea mulți poeţi, am încetat de a fi poet». Astăzi, observă cu o 
duioșie, abia mărturisită, lumea este o maşinărie aşa de sgomotoasă că 
«nu se mai aud glasurile mormintelor. De care lucru dovadă e faptul 
că mulţi poeţi s'au pus să celebreze gălăgia motoarelor şi a maşinăriilor». 

Atacul lui este mai necruţător când e vorba de poezia simbolismului 
ridicol. Personificatorul ei e tipul acela caraghios, numit Cioccolani 18, 
pe care, după ce i-a ascultat elucubraţiile, îl sfătuește: «Dacă vrei să 
faci poezie, du-te în câmpurile tatălui tău. Nu, el caută poezia la Roma, 
la Milano, la Paris, cum fac modistele de pălăriuţe. Poezia stă în rea- 
litate şi nu în foile de hârtie». Ironia îmbracă şi haina umorului: prota- 
gonistul, cav. Ginetto Sconer, este trădat în sentimentele sale de dra- 
goste. Faţă de gravitatea situaţiei el îşi cercetează siguranţele judecății, 
şi în om cinstit de afaceri, începe să constate că «devine aproape filosof 
şi chiar poet». y 

Călătoria «bietului literat» se sfârşeşte în două gânduri foarte 
duioase. Panzini nu e tragic, dar e duios la nesfârşire. Intoarcerea în 
vis, cu daruri sărăcăcioase de ziua mamii (La festa della mamma) este 
sfâşietoare. Acuma e bogat, dar ea e moartă. Tot în această gamă e şi 
Deci rândunele, addio. Expiră abonamentul de călătorie şi, considerând 
«cu intensitate», el nu găseşte un loc pe suprafaţa pământului, unde să-și 
stabilească locuinţă fixă, «atunci este țintirimul, va spune careva». În 
adevăr cimitirul din Bellaria „îi este drag. In el este scris: voi asculta 
glasul mării (exaudiam vocem maris). Dar oamenii locului s'au schimbat. 
I-au făcut atei. Şi nu de altceva «dar a-l auzi pe Dumnezeu negat în 
local printre fumurile vinului şi mirosul de pește fript îţi face să-ţi fie 
cu desgust». «Şi așa sa dus dorința mea de a sta, mort. la Bellaria. 
Şi viu». 

Dar acesta este un poet de veridică, melancolică umanitate, vom 
încheia cu Renato Serra. 


Când Panzini se pune la lucru, scrie peritru el, din necesitatea 
de a se mărturisi. Acest aer de intimitate străbate şi în operele obiective, 
de pură cercetare. Intre ele cea mai importantă: «Dizionario moderno». 
Dicţionarul modern «al cuvintelor ce nu se găsesc în alte dicţionare». 
Şi aici are ocazia de a glumi, ironiza, umoriza, asupra vieţii chiar a 
cuvintelor. Explicaţiile Japidare, simetrice, spirituale, de mult gust pan- 
zinian, sunt în acelaş spirit de solilocviu. O pildă. Cuvântul reclamă 
nu are un corespondent precis în limba italiană, «dacă însă poporul 
spune reclam, pentru ce a nu se scrie şi așa? E oribil, ştiu!». In Dicţio- 


18 Din Jo cerco moglie. 








Alfredo Panzini 721 


narul Modern «se găsesc cuvinte şi lucruri de toate culorile și de toate 
tonurile, comentate cu resemnatul umor al autorului» 19. 

Sentimentul demnităţii limbii era sădit adânc în firea sa. Aici 
îşi are originea și acea Guida alla grammaticu italiana, din care spicuim 
lucruri folositoare și pentru noi. «In sunetul vorbei părinţilor orice popor 
simte şi își iubește patria». Vin influenţe străine cari deformează limba 
«Mişcarea aceasta torbidă și tumultuoasă e bine să fie regulată până 
unde e posibil, altfel limba naţională începe să-și piardă ordinea şi pre 
ciziunea. Gramatica stă de pază pentru limba natională; dar paza cea 
mai adevărată este sentimentul de demnitate pe care orice italian tre 
bue să-l aibă şi în cuvânt». Panzini e de părerea lui Leopardi, de a se 
prefera unei limbi frumoase, una naţională şi comună. 

In privinţa scrisului, reținem, pentru cunoaşterea scriitorului. ob. 
servaţiunile următoare. Fiecine scrie după geniul și gustul său. «Mult 
preferă culorile frumoase la vedere, modele orbitoare; însă adevărata 
eleganţă este aceea care mai puţin sare în ochi. Așa putem observa cun 
în toate timpurile și la toate naţiunile, scriitorii care rezistă mai bine 
acţiunii distrugătoare a timpului, sunt scriitorii simpli și netezi». Tor 
astfel el este împotriva imaginei «extravagante din cauza urmăririi ori- 
ginalităţii, ori a abuzului de decoraţiune». 

Este un mare adevăr în întrebarea lui Ugo Ojetti: «şi unde este 
astăzi un maestru mai atent şi mai parcimonios și mai ascuţit al cuvân- 
tului italienesc decât acesta? (Panzini)» 2%. 

In acest sens iată şi confesiunea sa proprie “din prefața lui « Matreo 
Maria Boiardo», unde-și arată predilecţia pentru acest poet «fiindcă este 
curat în vorbă; este eroic; este bogat în acea formă de tristeţe care se 
chiamă umor», cari sunt şi elementele substanţiale ale lui Panzini, minus 
jatura eroică. 

Şi deoarece am pomenit din nou cuvântul umor, să deschidem 
«Îl Dizionario moderno», unde ne aşteaptă o surpriză: în definiţia obiec- 
tivă a umorului, pare că scriitorul a ținut samă de propriile-i dispoziţii 
şi manifestări, pare că și-a definit tocmai umorul propriu. Căci iată: el 
«este o specială dispoziţie a unei înalte inteligențe de a pătrunde uşor 
în fondul lucrurilor...», Aici «ele apar foarte divers unite de cum se văd 
în aparenţă: ceea ce la suprafaţă e comic, în fond poate fi tragic, şi vice- 
versa». Dar umoristul nu poate spune aceste lucruri. descoperite aici, 
căci s'ar supăracil buon pubblico». EL exprimă adevărul «in una maniera 
velata, bonaria, semplice e solitamente comica...». «Acest râs se poate 
totuşi manifesta într'o gradaţie foarte amplă, surâs melancolic, imper- 
ceptibil, caustic, glumitor, diabolic». Iar foarte importantă devine afir- 
maţia pe care o credem pe de-a întregul mărturisire: «Pesimismul stă 
de obiceiu ca substrat pentru acest râs, și este natural: contradicţia umană 
nu se poate compune în nici un fel», 


19 Awviamento allarle dello, scrivere, p. 43. 
20 In Panzini e Moreiti din vol. Cose Viste. 








Şlefan Cuciureanu 
incadrări critice 


In concertul criticii operei lui Panzini, o voce cântă pe cu totul alt 
ton decât acela, în general, acceptat. Şi nu ar fi nimic dacă cel de opinie 
singurită ar fi unul ca mulţi alţii. E însă tocmai maestrul de autoritate 
incontestabilă, cu ascendent asupra tuturora, Benedetto Croce. Curios, 
dar par'că suntem în faţa unui al doilea caz Pascoli. Panzini, recunoscut, 
aplaudat, admirat de toată lumea, şi când colo iată numărul 33 din 
«Critica», 1935, cu articolul de neașteptat al autorului «Esteticii». 

Găseşte, anume, implacabilul Croce în articolul său, de aceeași 
clasică factură, că: Panzini a rămas la tonuri medii, că el are în fond 
«o oarecare conştiinţă de insuficienţă, de forţă puţină, ce nu ţine la ten- 
siunea pe care arta, arta curată, o cere», ca un înotător care nu îndrăz- 
neşte să iasă în larg, ci se ţine tot pe lângă țărm; de aceea el «s'a îm- 
prăştiat într'o conversaţie de ton sceptic, ironic, burlese» în loc să toarne, 
ceeace el ştie «să exprime în mod fin și delicat», în forme de lirice, 
romane, drame de accent serios. 

Ar fi oarecum grav, dacă în sentinţele crociane nu ar veni, numai- 
decât, diluarea optativului: «aşa s'ar spune că este Panzini». La care in- 
certitudine se adaugă recunoaşterea categorică, «fără îndoială, el are 
din poet». Dar, mai departe: Panzini n'avea «nici minte nici cultură 
de critic şi de istoric», ci doar cultură exclusiv umanistică «îndreptată 
spre vorbele și formele scrisului bun», el vedea această încurcătură, care 
este vieaţa, printr'un fel de mască «de perpetuu surâs, dispreţ şi cruzime», 
cu care îşi acoperă goliciunea de fond, dar, fără de care, — iată dubiul 
în verdictul crocian —, Panzini «poate n'ar reuşi să spună lucrurile fru- 
moase ce, totuși le spune». 

Croce găseşte în Panzini un amor «morbid şi lasciv», lucruri pro- 
zaice, el nu suferă pe Panzini «gânditorul, criticul, sociologul, moralistul, 
satiricul» ce «îndrăznește a tenta până chiar şi cărți de istorie». 

Acelaș «Diario della Guerra», lăudat de Papini, primeşte în schimb 
dela Croce judecata: «...deoarece, dincolo de cronică și ideile şi senti- 
mentele comune şi chiar vulgare, Panzini nu știe să meargă». Nici mă- 
car scriitor satiric nu este, căci nare un sistem de idei pe care să se 
bazeze satira şi că în lipsa ei, el «piacevoleggia» și «caută să provoace 
râsul în vulgul cetitorilor, spunând «le scioccherie» ce plac acestora, 
luând aerul ce acestora pare «arguto» şi inteligent». Desigur aşa nu s'a 
pronunţat nici un critic despre Panzini, din potrivă au trecut cu entu- 
ziasm în partea cealaltă. Şi dintre cei mai de renume, ca de pildă Pa- 
pini. Curios! Dar Croce a scris. 

Renato Serra stabileşte «dezacordul poetului cu viaţa». Explică 
opera lui prin originea romagnolă. Consideraţiile filosofice se manifestă 
prin ironie. Umorul său este foarte simplu: «contradicția şi mizeria des- 
tinului, căreia Panzini pare că-i răspunde cu surâsul descrierii lui li- 
niștite». Este «un umor mai mult în fond decât în formă, mai mult în 





Aliredo Panzini 123 


dispoziţia sufletului, decât în glas». EL are şi nuvele «pline de defecte, 
neegalităţi, nesigure, imperfecte. Dar vocea lui se aude în toate; şi în 
toate tremură, ca, în bucăţelele unui cristal rupt imaginea lui» 21. 

Luigi Russo găseşte că o transformare în spre rău s'a produs în 
Panzini, de mai din urmă din cauza comentatorilor, de ale căror opinii 
a ţinut samă. Astfel scriitorul a lăsat genul prim. şi a devenit «moralist, 
filosofist, umorist bizar» % 

G. A. Borgese judiciază cu fin spirit de observaţie: stilul lui Pan- 
zini este o muzică intimă care dă «realismului povestirii o paloare ele- 
giacă divină, o nuanţă de sublim ironiei umorului». Viaţa scriitorului nu 
este decât «curiozitatea atentă și ostilă a unuia care ar prefera, dacă ar 
putea, să trăiască încă printre eroicile închipuiri ale lui Leopardi şi 
Carducci». 

Scriitorului îi lipseşte «decizia și îndrăzneala» *. De aici frumu- 
seţea particulară a artei sale, care este «o artă de sentiment modern şi 
de formă curat clasică şi a noastră». O proză clasică, dar nu academică 
precum era în Carducci. Și cu intonaţiuni trecentistice. Subiectele, «se 
reduc la o stare sufletească» 24. 

G. Zophi: «Ca şi în stil, tot aşa anticul şi modernul fac o curioasă 
tovărășie în spiritul său». «Om de educaţie clasică, om de şcoală şi de 
studiu, Panzini priveşte cu mirare la vieaţa de azi». «Cât sunt de curioase» 
are aerul de a spune «aceste maşini, aceste obiceiuri, aceste mode, şi, 
mai ales, aceste femei aşa de osebite de cele din alte vremi, aşa de cu 
puțin îmbrăcate, de cu nimic !» 2. 

Pietro Pancrazi găseşte înainte de toate piită răi «reală, sub- 
stanţială și savuroasă originalitate» de unde se naște, apoi, în literatura 
italiană «un oarecare ascuţit mod de viaţă și de judecată, o 'sensibilitate, 
un stil și un ton literar, care se numesc Panzini. El a avut, ca orice 
scriitor adevărat, progrese, crize, frământări de artist. «Puţini scriitori 
au plinit arta cu atâta neliniște şi pietate umană, adesea prin umor și 
ironie» și iată o declaraţie explicită: «Panzini a scris timp de 30 ani cea 
mai de încredere proză italiană după Carducci».... 2. 

Sa împlinit un an de când Alfredo Panzini a plecat. La drum 
fără întoarcere, fără popas, fără toarcere. Călătorie nescrisă mai mult. 
Vom urma doar în gând, copilul cu toiag moşnegesc, în umblet... după 
un zâmbet. Cu munţii, cu mulții, cu roata, cu gloata spre Sfântul Fran- 
cisc și Casa durerii; cu anii, cu mine, cu tine, de mână cu Diogene, trud- 
nicul Diogene, spre închipuirea, înţelesului mers. De-aici înseninarea. . 

Zorii frumoși ce l-au umbrit în Romagna întâielor sale trude mân- 


21 In Luigi Russo, Gli scrittori d'Italia, vol. III. 

22 Luigi Russo, ]. Narratori. 

23 Luigi Pasquini, în /1! Popolo d'Italia, 10. V. 1939 insistă asupra acestei laturi: 
da, Panzini era un dubios, avea frică de tot, dar este totuși unul din scriitorii cei 
1nai curagioși. Autorul scoate și alte adevăruri asupra. omului Panzini (Verită sull'uomo 
Panzini). 

24 G. A. Borgese, La Vita e il Libro, 1928. 

25 G. Zoppi, Antologia della letteratura italiana. 

26 In Corriere della Sera, 11. IV. 1939. 





724 Şlefan Cuciureanu 


gâie bulgărele de tină, ce îl îmbrățișează, acolo unde exaudiet vocem 
maris, iar rugămintea-i stăruie în inimile noastre și'n aburul gândului: 
e vi raccomando, boca terra» (şi vă rog, pământ puţintel). 

L-au întristat bunii săi prieteni, vulgul, nebiruitui vulg de oriunde; 
din ţara boilor albi, ai căror dragi stăpâni s'au uitat odată la dânsul, ca 
la străin.Cu această uşoară desamăgire, el marele desamăgit s'a întors 
la dragii, răii, prietenii din ţara bunilor, străbunilor săi. 

Dece oare nespusul gândului îmi îngână refrenul dantesc, pe care 
sub formă de rugă-l știa şi trăia mai decât mulţii, cu osebire?: 


E del suo grembo anima preclara 
Muover si volle, tornando al suo regno, 
Ed al suo corpo non volle altra bara. 


(Paradiso. 11. 50). 
Ștefan Cuciureanu 


Din vol. «La noi în Bucovina» de Octav Vorobchievici 





Ceru-i de schijă, ţara de nea. — 
dormi fără grijă, insma mea. 


Gerul aşterne mreaja-i de sus. 
ceasul etern €, mare, nespus. 


Grai de ursită ne-ademenea ? 
Dormi liniștită, inima mea. 


Noaptea e 'naltă, visele vii. 
mâine în altă ţară vom fi. 


Gându-i de-aramă, ora de nea. 
dormi fără teamă, inima mea. 


Mâine-i departe *n zare de 'ngheţ, — 
veacul se *'mparte ?n crugu-i măreț. 


Stea minunată drum ne menea ? 
Dormi închinată, inima mea. 


Drumul știut e, ceasul de tuci,— 
nume tăcute licăre 'n cruci. 
Traian Chelariu 


PATA Sinai E UM, BR. A 


Ce nor bolnav sub cimitir pieri 
pe sângerânde urme de stafii? 


Cu "nfioratul de rugină glas al porţilor 
ce vânt trecu, ce aripă se-aude 

şoptind printre coroane morţilor 
cutremuraţi sub lespezile ude ? 


Se sting și flori și cântece se sting 
şi ploi se frâng pe fire de paing ! 


Cine sub cripte bate 'ntr'un cosciug ? 
Cine-a dat lespezile la o parte ? 
Blestemul arde'm mine ca un rug 
şi par'că mă scufundă viu în moarte... 





726 Teodor Iordache 


Mă paşte umbra "n negrele livezi... 
Trecutul meu, nici tu nu mă mai vezi ! 


Rănite glasuri, chinul meu doar vouă 
cu l-am îngenunchiat să vi se'nchine ! 
O, dar din raza cărui strop de rouă 
un mort întinde mâna către mine ? 
Ion Ţolescu Văleni 


SF AR 5 e D E V-A N 


Arderi de miresme !n slava ta 
Când te cresc în suvenir mereu, 
Ochilor sorbind sclipiri de stea 
Şi adâncul visului lor greu. 


Peste toamne cu lumina pală 
Odihniri la căpătâi târziu 
Liniştea să simt cum îmi răscoală 
Toată nostalgia de pustiu. 


Să pornim prin ţarini adormite, 
Sub culori de jar autumnal, 
Cântece ?'n credinţă împletite 
Pentru-al despărţirilor semnal. 


Şin podgorii, chiotul din urmă, 
Deşteptat din clocotul din vin 
Să-ţi aduc 'aminte — când se curmă — 
Ritualul ce ţi-l mai închin... 
Octav Sargeţiu 


RE PŢIE. NP Ea) BANCĂ 
GRADINA PUBLICĂ 


i Pe banca asta unde stau cu zorii 

! PR Nădeidilor cenmuguresc în gând, 

| Vor fi şezut, cu vremea, muritorii 
Aşa cum stau — iubind sau așteptând. 


N 


I Sc 
DIN 





Pi Vor fi venit să-şi prindă'n plasa serii 

ÎN De liniştea din iur, frământul mut, 

|Ș Sau cu iubirea strânsă din puzderii 
“SN Se vor fi logodit printr'un sărut. 


| 
| | Sau — cine ştie ? — anii ce trecură 
| Ca niste umbre albe pe alei 
| Vor fi şezut o clipă şi crezură 
] Că veşnic vor rămâne'n anii mei... 
| 
Li 





inscripție pe o bancă din grădina publică 


Şi par'că simt şi cu că prin castanii 
De lângă banca asta. trece-o rugă 
Ca o fantomă — şi-mi imploră anii 
Să-şi strângă tinereţea şi să fugă. 
Taodor Iordache 


UNDEVA 'NTR'O IAR N 


Undeva 'ntr'o iarnă, stea albastră 
Lângă cer s'a desvelit, fereastră. 
Arborii în albă *ncremenire 

Se legau sub lună pod subţire. 


Casa noastră, plopul ca un caier, 
Fulgii ce se destrămau în aer 

Și omătul sub opinci, ca vata, 
Clopoţeii, sania şi tata, 


Mi le-a încuiat abecedarul. 
Azi de-mi sună toate ca stejarul, 
Ca frunzișul de stejar în sară, 
Pana-mi scrie stihuire-amară. 
Teviil Lianu 


* 
LON IL Mosrăleiae Du Tine OA M> N A 


Se face tot mai palid îmbătrânitul soare, 
Drumeagurile 's pline de colb şi depărtare. 


De-o vreme nu știu cine peste pădure pune 
Făină de lumină şi spuză de cărbune. 


Pornesc copii la şcoală. Mi-e sufletul bătrân; 
Ca un nepot de treabă cu el vreau să rămân. 


Pe undeva un clopot se tânguie subţire. 
Cu funigei de aur te legi de amintire. 


Ca mâine or să curgă spre sat turme de oi, 
S'or slobozi pe lume găleţile cu ploi. 


Tu stai închis în casă, de gânduri năpădit, 
ca a a 
Ca o grădină veche în care n'ai plivit. 


Se lasă noapte sură peste întinderi reci, 
Nu-i nimenea cu tine şi nici nu poţi să pleci. 


Ți's ochii triști și tulburi şi-adâncurile amare. 
Miroase amintirea a colb şi-a depărtare. 
C. Ștefăniu 





O. M A 


(Registru tematic, aparat, revizuiri și propuneri) 


Pe drumurile păstrate de pas ale lumii romane şi greceşti şi pe 
cele care s'au ocolit de aşezările noi, rămânând doar însemnare pămân- 
tului, se întâmpină nenumărate chipuri cioplite, altare, stâlpi, pietre 
funerare, mari, mici, abia răsărite din iarbă, crăpate şi înegite de ploi, 
la răspântii mai ales. Altădată le umbreau dafini sau chiparoşi — legă- 
turi prietenoase cu natura și simbol aceleaşi rămâneri între dou: 
tărâmuri... 

Călătorul se opreşte. Privirea citeşte scump «mnemosynum», înso- 
țeşte gândurile dintre spiritualitatea veche şi moarte, trăeşte dreptul 
voinţei ca să-şi statornicească locașul veşnic peste zidurile cetăţei, nu 
însă ferit de drumul însufleţiţilor, de locurile trecerei. 

Acolo moartea în orice moment este vecină vieţii. 

Imanența sfârşitului nu înfricoşează pe muritor, pentrucă sufletul 
continuă să trăiască, bun şi îngăduitor, în această ipostasă şi se măr- 
turiseşte celor rămaşi: prin vis, prin iluzii, amintiri, prin umbră. Nici 
vorbă despre un destin încheiat, nici înțeles tragic pentru despărţirea 
spre care evul modern a meditat prăbușiri ontologice. 

Dalta a săpat undeva: 

Lacrimae si prosunt, visis te ostende videri. 

Arată litera chibzuinţei pe altă piatră: 

Domus aeterna, ubi aevum degerent. 

Intregul ciclu al existenţei vitale se spovăduește spre dăinuirea 
mileniului, dincolo, pe o lespede depărtată: 

Haec domus aeterna est; hic sum silus; hic ero sember. 

Un necunoscut se Învârtoşează aiurea, împăcat cu strămutarea 
supremă : 

Non fueras, nunc es [ ]. 

Din Attica, senin-tălmăcitul mesaj: 

WâMMovTEG TIpPOTEumETE UVTOUS 


Cel înhumat nu este sfârşit. El odihneşte numai, trup şi duh, în 
sânul naturii-mame. Şi lirismul, dela Mimnermos la «poesia corală» şi 
până la inspiraţii epocei imperiale, are, deasemenea, pe latura expri- 
mărilor mortuare, trăiri duioase, un bun rămas pentru regăsiri apropiate, 
sfaturi. Nu este nicidecum poezie a întrebării sau de chin pentru marea 
taină a sortitului, ci împăcare cu firescul şi se mijloceşte blând. 


Dintre poeziile lui Eminescu, «O, mamă...», asupra căreia stăruesc 
nenumărate întrebări de motiv şi interpretare, îşi trăeşte pentru istoricul 
literar o realitate deosebită, în parte datorită faptului că, deşi publicată 
în 1880, nu i se poate urmări evoluţia manuscrisă. Caetele poetului nu 








O, mamă... 729 


cuprind propriu-zis primul concept al acestei compoziţii de rezonanţă 
şi 'simetrie — lângă forma din «Convorbiri literare», An. XIU, pg. 38, 
negăsindu-se material comparativ decât două transcrieri şi ele cu mici 
reveniri (Mss. 2276. f. 46); ultima, cu neînsemnate diferențieri orto- 
grafice (Mss. 2262, f. 211). & 

Lipsa unui aparat (elegia să fi avut gestație sumară ? Este destul 
de probabil, pentrucă în primul manuscris citat Eminescu însuși datează: 
«1 Ianuarie 1880», aceasta putând însemna totuși, ca şi în cazul ultimei 
versiuni a «Nopţei» (Mss. 2259, f. 34) sau a «Luceafărului» (Mss. 2261, 
f. 212), că s'a transcris redactarea quasi-definitivă!); înșelătoarea 
discontinuitate vocativă dintre strofele I şi II, ceeace a făcut pe unii 
să bănuiască neputinţa de a armoniza elemente tematice împrumutate ?; 
cultul filial pentru Raluca Eminovici (ff 15 August 1876), din sufletul 
căreia trecuseră subtile valori nostalgice poetului, desmierdat, chiar 
apărat de această condamnată la aroganţele tovarăşului (Gheorghe că- 
minarul) şi la chinul trupesc, mamă de înţeleasă nobleţe pe care scrisul 
o cinsteşte stăruitor 3; adăogind tradiţia evocărilor părintești și particu- 
laritatea «testamentelor literare», iată atâtea note care dau liricei în 
discuţie un cadru reticular. 


«O, mamă...» nu trebue depărtată, ca timp şi sensibilitate, de faza 
variantelor «Mai am un singur dor», din care se desvoltă partea 
centrală: 


Când voiu muri iubito, la creştet să nu-mi plângi: 
Din teiul sfânt şi dulce o ramură să frângi, 

La capul meu cu grijă tu ramura so 'ngropi, 
Asupra ei să cadă a ochilor tăi stropi; 
Simţi-o-voiu odată umbrind mormântul meu... 
Mereu va crește umbra-i, eu voiu dormi mereu. 


1 Nu putem însuși precizarea lui C. Botez, din Mihai Eminescu, Poesii, 1933, 
pg. 292: «care, după cum obişnueşte Eminescu, arată data primei compuneri. nu a 
transcrierii», câtă vreme însemnarea se face pe fila ultimei redactări «izproape 
identică» formei din «Convorbiri literare», în care se publică. 

2 Mihail Dragomirescu între interpretările seminarului de literatură română 
(Facultatea de Litere din Bucureşti) din anul 1925—29. u 

3 Geniu pustiu (ed. Cartea Românească), 1928, pp. 29—30, în imaginarul ma- 
nuscript lăsat de Toma: moartea mamei, descrisă ca «fiinţă palidă, un înger ce mi-a 
descântat copilăria cu glasul ei dureros și suferitor», îngroparea lângă «o casă de 
lemn cu o cruce de-asupra». zilele din urmă când orfanul încredinţează: «îmi părea 
că-i aud glasul ei cel dulce și încet» — strigătul lui, visul întru'târziu pe «movilă». 

Sărmanul Dionis (M. Eminescu, Opere, 1, ed. 1. Cretu), 1938—9, pb. 321—2: 
«Mamă-sa o femeie palidă, blondă, cu ochii negri», «mâni delicate de Doamnă, faţa 
ei palidă ca ceara, ochii ei de-o întunecată blândeţă aveau numai pentru el grijă și 
înțelegere». Ea «îl iubea aşa de mult! Singura ei bucurie într'o viaţă fără spe- 
ranţă, fără viitor, fără mulţumire»; dela ea, Dionis «căpătase acea umbră dulce de 
tristeţă», «pe el nu-l iubise nimeni în lume, afară de mumă-sa». 





730 Augustin Z. N. Pop 


întărind această afirmaţie: 1) identitatea de atitudini și verb şi 2) hotă- 
râtoare, antecedenţa în chiar acelaşi manuscris 2276, f. 41: 


lar tu iubita mea 
Nu-mi plânge la creştet 
Din teiu un ram îmi ia. 
Ci care-i mai veşted. 


La capu-mi să-l îngropi 
lubito aice, 

Din ochii tăi doi stropi 
Asupră-i să pice. 


Simţind cum teiul meu 
Asupră-mi umbreşte, 
Eu voiu dormi mereu, 
Mereu el va creşte. 


Prima strofă îşi rotunjește însă amănuntele din închipuirea pri- 
mară «Visul unei nopți de iarnă», păstrată necomplect de mssul 2255 
(apud G. Călinescu, Opera lui Mihai Eminescu, Il, pp. 191—4), anume 
din episodul: 

„„«Mamă, unde-o să dorm eu când voiu muri, o întrebai ? — Unde 
dragul mamei ? — unde vom dormi toți... în ţintirim. — 'Țintirimul şi 
biserica noastră erau alături cu grădina |]. Era multă şi clară lumină 
de lună... ramurile salcâmilor erau negri | ! vântul atingea lin de clopot». 
şi este de observat, odată cu stăruința peisagiului ipoteștean și cu arătarea 
mamei, cu care glăsuește ciudat, că «nuvela» încorporează țeluri pasio- 
nale ambigue, după cum elegia le meditează prin finalităţi. 

Cea dintâi redactare nouă, neîndoelnic, s'a pierdut; dar formele 
încercate, printr'o transcriere (1) și revenire cu aceeaşi cerneală (II), 
peste care s'a suprapus a treia stilizare cu creionul (III), în Mssul 2276, 
f. 46 r., păstrează încă puţin din scrutările scriitorului la masa de lucru 
şi ele nu sunt fără importanţă în procesul stilistic: 

vers, 4 (1): Salcâmii îşi scutur floarea... 

(Mss. 2962, f, 211 v.: idem; numai în «Convorbiri literare» ultima redactare : 
Se scutură salcâmii de toamnă şi de vânt;) : 


vers. 5 (1): ...sascult glasul său 
(ID-  șingână glasul tău 


vers. 6 (1): Mereu sor bate salcâmii... 
(11): Mereu ei se vor bate... 


vers. ll (1): Simţi-o-voiu cum creşte... 
(11): Simţi-o-voiu odată... 


vers. 12 (1): Mereu va crește (norul ?), eu voiu dormi.. 
(II): Mereu va crește umbra-i, eu voiu dormi... 
(Mss. 2962 transcrie | . . . ], tu și rectifică deasupra: eu...) 





O, mamă... 


vers. 14 (1): Să nu nengroape (mâine?) în negrul (intirim 
(II): Să nu nengroape (ducă) în tristul de țintirim 

i (1): Să nu nengroape în triste zidiri de țintirim 
(Mss. 2262: Să nu ne ducăn triste zidiri de ţintirim) 


vers. 15 (1): Mormentul să ni-l facă... 
Ss (11): Mormentul să ni-l sape... 

vers. 16 (1): Pe amândoi ne pună aceluiaș sicriu 
„£ (11): Ne punăn încăperea aceluiaș sicriu 

(Mss. 2262: Ne 'pue'n...; revine apoi la forma literară: Ne pună n...) 


vers, 17 (1); [< > o lut dulce sinul la capul meu) 
a (II): Simţi-te-voiu aproape. pe veci de pieptul meu 
» (II): De-apurure aproape oi fi de pieptul meu 
(Mss. 2262 : De-apururea aproape vei fi de sinul meu) 


Expresivitatea tinde, prin înlocuirile propuse și acum comparate 
cu forma definitivă, să creeze o atmosferă de apropiere pentru marele 
repaos, de trăire lămurită în propriul destin la întreitul punct-hotar 
dintre geneză, dragoste și moarte. Întocmire orhestrală și de plastică 
decorativă ce însoțește neputinciosul și totuşi însufleţitul gând din 
urmă. Este frumosul lumii antice din viziunea armonioasă până la religie 
pentru natura blândă, mare, familiară, din care pornește şi spre care se 


“întoarce toată aşezarea sufletului. 


Primele stihuri (v. 1—6) reproduc ambianța Ipoteştilor, lângă bise- 
ricuța cumpărată de Rareșa de la Teodor Murguleţ, la «cripta» mamei, 
peste care salcâmii se desfrunzesc «de toamnă și de vânt». Elementul 
local de unde porneşte elegia. este necontestat !. Dar chemarea «din ne- 
gura de vremi», prin apropierile care i s'au încercat, a dat naştere la o 
serie de tălmăciri organice, unele mai ingenoase decât altele, spre a 
nu vorbi şi de respingerile ce s'au adus totodată, oricum strădanii înte- 
meiate pe interesul adevăratei luminări. 


N. Tcaciuc-Albu, Dela N. Lenau la Eminescu (în «Convorbiri 
literare», An. LXXII (1939), N-le 6—9, pe. 1352, însuşeşte derivaţia 
liricei germane, aceasta numai pentru strofa a treia. Cercetătorul admite 
că influenţa lui Lenau este «constitutivă», fără să fie «exclusivă şi nici 
dominantă». 

«Cealaltă apropiere sar putea găsi în poema «An Luise», în care 
este vorba de moartea unei fete tinere, și anume la început unde poetul 
spune că se găseşte în pădure şi vede cum vântul, mişcat de sunetul clo- 
potelor de înmormântare, scutură florile de pe crengi. 

«In poezia «An *» (Ach, wărst du mein...) aflăm numai gândul, 
exprimat neclar, de a fi înmormântat într'un sicriu «Leich'an Leiche» 


1 N. Iorga, Istoria literaturii romăneşti contemporane, |, p. 128, cu greşita 
datare din vremea studenţiei. 








132 Augustin Z. N. Pop 


(cadavru lângă cadavru), împreună cu iubita, fără altă asemănare cu 


strofa a treia din «O, mamă...». 
. 


In transcriere, după Lenaus Sămlitliche WWerke, 2 (Gotta'sche 
Bibliothek der VWeltlitteratur), pg. 60, cele trei strofe de început ale 
meditaţiei sunt: 


Ich hâre nicht den: Sarg verhămmern 
Wie Freundespflicht mir sonst gebot, 
Doch denk'ich hier im Waldesdâmmern 
Finsam geriihrt an dcinen Tod. 


Nun lâuten die Begrâbnisglocken, 

Der "Wind, bewegt von ihrem klang, 
Flieht in den Wald, und Bliitenflocken 
Streift er von allen Zweigen bang. 


Die jungen Bliiten zittern leise 
Und freudig nieder in den Staub, 
Als das Getolge deiner Reise 
Sind gerne sie des 'Todes Raub. — 
idem, bg. 43: 
Ach, wărst du mein, es war'ein schânes Leben! 
So aber ist's Enstagen nur und Trauern, 
Nur ein verlornes Grollen und Bedauern; 
Ich kann es meinem Schicksal nicht vergeben. 


Undank thut wohl und jedes Leid der Erde; 
Ja! meine Freund'in Sărgen, Leich'an Leiche, 
Sind ein gelinder Gram, wenn ich's vergleiche 
Dem Schmerz, dass ich dich nie besitzen werde. 


Apropierea nu se făcuse nici de azi-uitatul Ionescu Raicu-Rion în 
conferinţa «Eminescu și Lenau» ((Scrieri literare, |, Col. Șaraga, 1895), 
care cel dintâi, analitic, învecinase cele două genii. 


Radu I. Paul, /zvoarele de inspirație a câtorva poezii ale lui Emi- 
nescu, Cluj, 1934, pp. 12—8, îi suprapune poezia «Passerea» de G. Cre- 
ţeanu, cu «același subiect» (?); în locul mamei, însă, poetul invocând el 
(ca şi în elegia germană adusă discuţiei înainte) — ceeace traduce 
o importantă răsturnare de raportări — «faţa» tatălui, nu glasul con- 
ştientei moșteniri «din negura de vremi». 


De multe ori, părinte, gândirea-mi tristă 
Spre mânăstirea unde etern tu odihnești; 
De-acolo cu-a ta faţă senin adeseoară 

Spre fiul tău ce te chiamă înduioșat priveşti. 





O, mamă... 133 


Asemănarea se face şi prozodic, acelaşi vers iambic de 13—14 si- 
labe în ambele poezii. 


'T. Păunescu-Ulmu, Caracterul naturii în poezia lui Eminescu, |, 
(în «Ramuri», An. XXII (1928), Nr. 2, pp. 74—5) ar citi aici o cufun- 
dare panteistă. Argumentarea induce adeziunea budistă, corolar al cul- 
turii şi preferințelor poetului — trebue complectat — după faza vieneză: 

«Făptura sfântă pentru poet, nu a dispărut cu totul. Poate că o 
parte cât de mică din ea s'a pulverizat în alte elemente, o fărâmă din 
sufletul ei vibrează în atâtea din jurul poetului care, prin marea sim- 
patie universală, presimte aceasta | ]. 

Se va înţelege de ce salcâmii «se bat încet... deasupra criptei», 
îngânând glasul drag; de ce poetul trece în strofa II, adresându-se iu- 
bitei. Fiindcă ideea fundamentală se rezumă într'o imperioasă nostalgie 
pentru '« Nirvana» întrupată în natura înconjurătoare, în care aude și 
chemarea misterioasă concretizată de șoapta frunzelor. Și atunci în 
lumina aceluiași panteism — vom ști de ce când va muri, iubita să-i puie 
la căpătâi o ramură de tei, — cu care de bună seamă după moarte se 
va contopi; de ce dacă se vor stinge împreună în același timp, să fie 
îngropaţi amândoi în acelaşi coşciug la margine de apă pe care o vor 
asculta și de «dincolo» cum plânge, — tocmai fiindcă nu s'a dizolvat 
complect, ci numai au trecut în alt tipar». 


Mai de mult, într'o foarte bună notă de foileton, Leca Morariu, 
Rareșa (Raluca) luraşcu, mama lui Eminescu (în «Glasul Bucovinei», 
Nr. 1176—26 lan. 1923, pg. 3) atrăgea atenţia, pentru «înrudirea» poe- 
ziei discutate, asupra fragmentului-autograf din adolescenţă (Mss. 2285, 
Țf. 127—8), publicat de I. Scurtu în «Semănătorul», An. II, Nr. 37 (14 
Sept. 1903, pg. 588), căci, într'adevăr;, cursul subiectiv pare să-şi păstreze 
una și aceeași matcă. Intimismul mărturisirei este și revelator și com- 
plect : 

«A se lăsa iubit ca un copil, va să zică a iubi ca un copil. 

«E frumos lucru a avea o femee care te idolatrizează, te giugiu- 
leşte ca o mamă pe copilul ei; să simţi mânuţele-i dulci, înconjurându-ţi 
fruntea, sau ţiindu-ţi ochi cu palmele, glumind cu tine cu acea duioșie 
de mamă, ca și când n'ai fi avut nici odată vârsta de 30 de ani, ca şi 
când n'ai fi fost încă bărbat, încă bătrân, și tu singur să simţi acea 
bucurie senină şi inocentă, pe care o simţeai la laudele şi desmer(d)ările 
mamei. Să te simţi virgin în inima ta, ba chiar vinovăția amorului să 
ţi se pară ca şi când ai dormi la sânul tinerei tale maici. În gândurile 
tale să te simţi priveghiat, în neştiinţa ta să te știi știut, singur să nu 
ştii ce gândeşti şi ce voești, şi ea să te ştie. 

«Şi cât de bine o ştie aceasta mama !... Să te simţi încă odată de 
7 ani, să asculţi cu aceeaș naivă curiositate poveștile pe care ţi le spunea 
ea, să simţi cu aceeaș pietate mâna ei, să te simţi protejat de o mână 
albă, frumoasă și fină — şi să știi, să ştii tot-deauna, că acel amor 
al ei e flacăra arzătoare, de care ea însăş te păzeşte, pentru a nu te 
nenoroci. Și numai când ţi-e frig, foarte frig, ea te apropie de sine, îţi 
hrănește inima cu poveşti, sufletul cu sărutări, până când, căzut în 





734 Augustin Z. N. Pop 


e A, .. » 

i iguri i și fără dormi lângă ea surizând, ştiind că 

niște friguri dulci și fără durere, a i zând, „că 
ea până și în somnul ei, lăsându-și capul pe pieptul tău, îţi numără 
cu urechea deşteaptă încă bătăile inimei, şi te iubeşte... mult te iubeşte». 


N. N. Răutu, Note pentru «0 mamă...» (în «Făt-Frumos, 1929, 
pg. 110) susţine, cerută de economia textului, figuraţia ingenioasă : 
«mamă» = «iubito» = «moartă fără să fi murit», prin care se mijlo- 
cește un voit transfert sentimental. : i i 

Ipoteza aceasta bănueşte chiar autenticitatea titlului («este dat 
oare tilul de însuși Eminescu — ? —»... «dat poate de alții»), care, de- 

„altfel, nici nu se găseşte măcar încercat în manuscrisele păstrate. 


Victor Morariu, Iarăşi «O mamă...» de Eminescu (ibidem, pg. 141), 
respinge alegaţiunea de mai sus, insistând — argumentarea se încearcă k 
tot pentru unitatea de creaţie — asupra realismului temei materne: 

«poetul se imaginează stând cu iubita în faţa ;mormântului ma- 
mei [| ]. Şi e foarte firesc şi unitar, sub raport de logică a sentimentului, 
ca. în faţa mormântului, scump amândurora, să -răsară: gândul morţii 
lui şi apoi al eventualităţii morţii comune cu iubita, gânduri însoţite 
de imaginile și dorinţele romantice privitoare la înmormântare, identice 
cu cele din «Mai am un singur dor». 


Altă nouă «citire» de la sensul că, prin imagina scumpei mame, a 
cărei chemare se intueşte din freamătul naturii, poetului îi stăruesc «do- 
rințele de vnoarte», ele însemnând pentru iubită florile din urmă ale 
despărţirei, o dă profesorul dr. Friedrich Lang, M. Eminescu als Dichter 
und Denker, Cluj, 1928, pg. 71. Alta, care se exclude principial, ştiin- 
du-se astăzi aria culturii lui Eminescu şi ca atare nici nu se menţionează 
decât ca titlu al rătăcirilor pseudo-izvoristice, încearcă datorinţa către 
Pușchin. Judece oricine dacă elegia noastră poate sta măcar în paralelă 
cu inspirația poetului rus «De rătăcesc pe străzi zgomotoase» (o redau, 
în traducere) cum afikimă R. Marent, M. Eminescu. şi Basarabia (în re- 
vista «Viaţa Basarabiei», An. VIII (1939), N-le 11—12, pg. 782)!: 


De rătăcesc pe străzi zgomotoase, De mângâi odrasla plăpândă 


De intru în biserica neîncăpătoare, 
De stau între tinerii fără minte, 
Eu mă las robit gândurilor. 


Spun: vor trece anii; 

Și câţi aici ne privim 

Cu toţi vom coborî în subpământul 
[reşn'c 

Și ora oricui poate-i aproape. 


De privesc stejarul singuratec 
Gândesc: patriarhul pădurilor 
Va întrece veacul meu uitat, 


După cum 'a întrecut veacul părinţilor. 


Incă socot: rămâi cu bine! 

Eu îţi las locul; 

Pentru „mine este vremea să putrezesc, 
[iar ţie să'mn florești. 


Fiecare zi, fiecare ceas, 

M'a deprins cu gândul să petrec 

Anul morţii ce vine, 

-Stăruindu-mă, între ele, să-l ghicesc. 
Și unde-mi va trimite soarta mortea? 
In război oare? în călătorii pe valuri? 
Sau vâlseaua din vecinătate 

Va primi trupu-mi rece? 





Şi deşi trupului fără suflare Şi lasă ca la intrarea 'n mormânt 

Îi e tot una unde să se dea firei, Să clocotească tinereţea vieţei, 

Însă mai aproape de locul drag lar natura nepăsătoare 

Aș vrea totuşi să mă odihnesc, Să strălucească de veşnică frumuseţe, 


Interesantă încă după slavistul E(mil) G(ane), Mama în poezia 
lui M. Eminescu, S. Nadson și ]. Urchlicky (în ziarul «Viaţa Basarabiei» 
1933, Nr. 174 (5 Iulie), întâlnirea de motiv («Poetul fără mamă se simte 
suferind de boala singurătăţei în tot decursul vieţei») cu 


poetul rus S$. Nadson: și cehul ]. Vrchlicky : 


Ti zdesi, tî so mnoi, o moia dorogaia. O matko! Za sny na tvem kline 
O, milaia mama! Ti snova prișla... Dam vsecko sneni o slave... 


(= Tu eşti aici, tu ești cu mine scumpa - (=0, mamă, pentru un vis pe genunchii 
[mea, [tăi 
Ah, dragă mamă, tu iarăşi ai venit...) Eu aș jertfi toate visele mele de glorie..) 


Soroh şagov, șumiasciago platiia Mnim ze vyrustâ 
Nesmelâe zvuki slâșnei i slâșnei... Postava matcina 
A na rtu jejim chvi se 
Matliba za syna... 


(=Se aud paşii și foşnetul rochiei (= Imi pare că chipul mamei 
Şi sunetele acestea devin tot mai apro- Stă înaintea mea 
[piate...) Și buzele ei şoptesc 
Rugăciunea pentru fiu...) 


întâlnire explicată prin structura, coincidenţa uneia şi aceleiaşi regăsiri 
în durere. Su 

In fine descifările freudistice ale Dr. C. Vlad, Mihail Eminescu 
din punct de vedere pishanalitic, Buc., [1932], bb. 116, 121—6, 142 şi, 
G. Călinescu, Opera lui Mihail Eminescu, v. LU, Buc., 1936; pp. 97—8, 
trimițând deopotrivă la noaptea. preexistenţei, la instinctele sortite prin 
deşteptări reflexe să-şi regăsească matricea, peste ordinea conștiinței 
morale. . 


In rândurile de mai jos încercăm o altă coniunctură. 

Pornind dela răspânditul motiv al omagiului filial, exprimat pos- 
tum mamei — în literatura românească i se vede obișnuinţa dela 
Costache Conachi şi lancu Văcărescu până la Alecsandri — însușim, 
ca proecţie a amintirii, cadrul Ipoteștilor, unde Rareşa Eminovici se 
odihnea sub «cripta neagră». 

Cât priveşte chemarea de dincolo de viaţă, dacă se stărue asupra 
cronologiei motivului, ea răsare sugestivă din meditaţia lui Alecsandru 
Pelimon («Flori de Moldo-România», Buc., 1864): «Scânteia tristă a 
vieței mele» (pg. 115). Poetul «ne având cui cere un ajutor» în îndu- 











136 i ă Augustin Z. N. Pcp 


rerata și romantica «simţire ascunsă», căci nici «timpul nu stinge întâiu 
amor!», invocă reflexiv ardoarea mamei scumpe : 
Tristu-l meu sufiet o pomeneşce. — 
O! Mamă dulce!... mamă când zic, 
Din mormânt pâte că îmi vorbeşce: 
Echou 'mi respunde,... 
Aceeaşi atitudine patetică, verbul interjectiv părînd chiar sorginte: 
O, mamă dulce mamă, din negură de vremi i 


Pe freamătul de frunze la tine tu mă chemi; 
Deasupra criptei negre a sfântului mormânt 


„ îngână glasul tău... 


Este drept că meditaţia lui A. Pelimon, către încheere, exceptând 
distihul : 
Ş'apoi la urmă spre linişcire 
Singurătate-a fie-mi sfîrșit 


lâncezeşte în digresiuni „comparative, pe care subiectivismul nu le sus- 
ţine, versificând nemângâieri searbăde. 

Revenind la Eminescu, poetul cunoaște sfârșitul chinuit și tragic 
al mamei. Caragiale, «In Nirvana», a redat memorial, un amănunt bio- 
psihologic de tot interesul. Spune dânsul: 

«L'am întrebat atunci pe Eminescu dacă mama lui trăiește. Mama 
murise, dar, după aerul posomorit cu care:mi-a răspuns, am înţeles că 
de moartea ei se legau niște amintiri mai crude ca de o moarte normală, 
nu numai dureroase, dar şi neplăcute». 

Slavici (« Amintiri», Buc., 1924, pg. 16), din rândul apropiaților 
pentru care chezăşuia inima prieteniei încă de mult, întregește: 

„..«Cu înduioşare numai despre muma lui lam auzit vorbind.» 
adevăr întărit de propriul concept poetic (Mss. 2262): 

«De mi-a fost maica dragă 'n lume 
«Inchis-au ochii trecători 


şi de efuziunea epistolară (1880?) în care tema dintii a comparaţiei 
distinge, ca singură ardoare, în cumpănă cu omagiul dipgostei pentru 
Veronica Micle, afecțiunea filială (Mss. 2255, f. 216 r.): 

«Ştii D-ta, că n'am putut iubi nici pe mumă'mea mai mult decât 
te-am iubit;» 

Inainte de publicarea «Melancolie»-i («Conv. lit.», X (1876), Nr. 
6, pg. 238), în jurul Mitei Kremnitz, care auzise îndeosebi de la Teodor 
Rosetti: «toţi vorbeau, ca şi cum o grea nenorocire ar fi atârnat asupra 
tânărului acestuia, ca şi cum originea sa ar fi fost învăluită în mister» 
şi scriitoarea germană, de care Eminescu, pentru câtva timp, se apro- 
piase atât de turbuirat, mai consemnează (Amintiri fugare despre Emi- 
nescu, în Î. E. Torouţiu, Studii şi Documente literare, IU, pp. 23, P7. 
33,38): 

«Incercam câteodată să-l aduc a-mi povesti despre familia sa, 
dar nu se învoia; părea o frunză desprinsă de ramura care-o purtase, 
de pomul care o hrănise». 








O, mamă... 


«imi povestea despre mama să, de care adesea îi era dor» 
în semnificaţia unor retrăiri în amintirea ei postumă. Apoi: 

«Anii trecură până să-mi dau seama cu spaimă ce era acel mister 
ce plutea asupra lui și de care el se temuse în tinereţe. Nici el, nici 
tatăl său care fusese în cura bărbatului meu (= dr. Wilhelm Kremnitz) 
un timp îndelungat, când venise odată în Bucureşti, nu făcuseră vreo 
aluzie la grozava boală de care murise şi mama și fratele său mai mare», 
când poetul îi declara; «Te iubesc prea mult»: 

Iacob Negruzzi (Amintiri din «Junimea», Buc., bg. 2853), păstră- 
torul multor taine de neam ale junimiştilor, pentru care și nevoiă în 
curiozităţi amănunțite — ce repugnau lui Gh. Panu — spune răspicat : 

«Nu este nici o îndoială că nebunia a fost o boală ereditară în 
familia lui Eminescu şi se poate urmări la ascendenţii sei, din partea 
mamei». 3 
Şi putem trece peste «amintirea» lui Teodor V. Şiefanelli : «Nici despre 
familia lui nu ne vorbea niciodat...», interpretată prin discreţie ?, sănă- 
tosul bucovinean având altă stare acasă, spre a ne opri la rândurile lui 
Titu Maiorescu din Octomvrie 1897, susţinute, credem. pe mărturisiri 
de la congenitalii poetului : 

«Dacă a înebunit Eminescu, cauza este exclusiv internă, este înăs- 
cută, este ereditară» 

Despre nenorocirile Rareşei ştiau şi alţii (Aron Densuşianu, Litera- 
tura bolnavă în «Revista Critică-Literară», An. IL (1894) No. 5 şi 6 
pg. 198), aducându-le discuţiei în respingeri «ştiinţifice» pentru operă : 

„„«mamă bolnăvici6să, care şi-a transmis germenii de bâlă la 
toţi copii». 

Fotografiile mamei — portretul de logodnică, zugrăvit de Zigri, 
mai puţin, deşi sa identificat anatomic «o uşoară exoftalmie» şi un 
«gât mai gros ca la cei cu hipertrofie tiroidiană» — ne-au fixat ima- 
gina unei figuri îmbătrânite, descompusă de chinuri, cu buze groase şi 
umflate, cu priviri obosite şi îndurătoare: aceiaşi faţă pe care ne-am 
închipui-o poate aidoma, socotind numai destinul tragic al zămislirilor: 
băeţii şi fetele căminăresei. 


Ne întoarcem în preajma anului 1880. Introspectiv, Eminescu își 
vieţueşte moştenirea implacabilă al cărei glas, prin intuirea a patru 
ani funești — se găsea în Bucureşti — îl ascultă stăruitor din frunzișul 
scuturat departe peste mormânt. Sunt turburările asociate organic fina- 
lităţei demente; presimţirea istovitoare din care liberatoare nu poate 
veni decât moartea. 

Se respinge ca atare basna lui O. Minar, «Eminescu, Aspecte din 
viața şi opera poetului», Buc., (1935?), pg. 29 : 

«După patru ani dela moartea acestei nobile femei, poetul Emi- 
«nescu se duce la Ipotești ca să-i vadă mormântul. 

«Am venit împreună cu boierul, adaugă Moș Creţu, văzându-l 
«pentru ultima oară. 

«Era schimbat. L-am întrebat dacă nu-i bolnav. 

. «Mi-a răspuns amărit dând din cap. A plâns mult şi a stat până 
pe înserate în curtea bisericuţei». 
aşezând informaţia — din multele mistificări ce se arată la izvoarele 





738 Augustin Z. N. Pop 


citaţianilor, pg. 19 «Costache Creţu : Mărturisiri verbale făcute mie la 
Ipotești». Pretexând această venire pentru compunerea primei strofe, dar 
ştiind, după cele anterioare, că redacţia Mss. 2276, f. 46, poartă data 
«i lanuarie 1880», falsul este evident. 

N. lorga (Eminescu în şi cea mai nouă ediție în «An. Ac. Rom.», 
Mem. Sect. Lit., Ser. III, Tom. XXII, Mem. 9, pg. 20), deasemenea 


16 


IN ACEST Mon ma wr 19: umar 
TEA 76 £  REPANSATaEI? 
fERB a! te PYMNELEA 
Rau IVRA 
Fu Ca Tot NP YI 
"pasat € WTA 
Bun PE ntam pi 
pn TIMPI hr) 
AL E A PNLRIUMILAT 
uL Sa 
CT +a 


DLPPV/A 


GEoRLE Am a CLAnoviu 
tCasTEL” AN FE RREPI PAR 
Aa REGNULVI 

POLoNILE! 


Mss. Ac. Rom. 2292, f. 16, cu plănuitul epitaf istoric pentru Raluca. 


se depărtează de adevăr neţinând seama de indicaţia mssului, susţinând 
cronologia «a doua zi după pierderea mamei», «vremea de mângâiere a 
iubitei, la a cării tovărăşie și în moarte se gândeşte». 

Textele completează 'că după seria sonetelor pasionale («Convor- 
biri literare», An. XIII, 1 Oct. 1879, pg. 280) şi, mai demult, a opti- 
mismului până la expresia «Voi fi bătrân» din «Departe sunt de tine» 
An XII, 1 Mart. 1878, pg. 456), sufletul eminescian manifestă un lirism 
de vădită categorie sumbră. 

Adaptarea «Foaie veştedă» (după N. Lenau): 

Numai vestea blând'a morţii, 
Foaia tristă le-am adaos: 
Moartea vindec'orice rană 
Dând la patime repaos, 
şi «Despărţire» (o variantă cu titulatura «Cântecul unui mort») de ra- 
portări apropiate poeziei noastre : 
Tot una dacă astăzi sau mâne o să mor, 
Când voiu să-mi piardă urma în mintea tuturor 





O, mamă... 


Să fie neagră umbra în care-oiu fi pierit 


Și când se va întoarce pământul în pământ, 
Au cine o să ştie de unde-s, cine sunt? 
Cântări tânguitoare prin zidurile reci 
Cerşi-vor pentru mine repaosul de veci ; 


amândouă tipărite în «Convorbiri Literare», An. XIII, 1 Oct. 1879, pp. 
283—4, cu puţin înainte, frământă imaginea catarsisului, care per- 
secută chiar amintirea dragostei. 
Ciornele «Scrisoarei a 1U» nu pornesc nici ele din alt timp: 
Ce să caut? E acelaş cântec vechiu, 

Seteaj liniştei eterne care-mi sună în urechi; 

Dar organele-s sfărimate și'n strigări iregulare 

Vechiul cântec mai stăbate, cum în nopți izvorul sare, 

P'ici pe colo mai străbate câte-o rază mai curată 

Dintr'un Carmen Saeculare ce-l visai și eu odată. 

Altfel şueră și strigă, scapără şi rupt resună, 

Se împing tumultoase și selbatece pe strună, 

Și în gându-mi trece vântul, capul arde pustiit, 

Aspru, rece sună cântul cel etern neisprăvit... 

Unde-s şirurile clare din vieața-mi să le spun ? 

Ah! organele-s sfărmate și maestru e nebun ! 


Este a se vedea încă, putând intra în registrul motivului, Mssul 
2283, filele 73 v., 79 v., 93 v. : 

Astfel, tumultul organic se încredințează, sub repetate apăsări du- 
reroase, zămislirii poetice, 

1 Ianuarie 1880. 

Trist început de an! 

In cămara sărăcăcioasă din Bucureşti, neîncălzită, murdară, între 
bracuri de cărți, ziare răvăşite, ciorne, Eminescu îşi versueşte propria 
mărturisire. 

Trei ani încheiaţi, jurnalistica îl câștigase pentru experienţa lup- 
telor vane, a dezamăgirilor, a durerilor, şi nu odată fără tovărășii. Sin- 
cer de sigur ! Idealuri supreme fuseseră aduse sub rânduri trăite, visate, 
strigate cu desperare. Prezentul rămânea neînvins. Liberalismul, în 
plină dezorganizare, biruia. 

Soliloqul destramă întrebări şi răspunsuri crude fiinţei, citeşte ci- 
cluri stinse, goneşte şi adună amintirile casei vechi dela Ipotești, nea- 
murile, singura iubire adevărată pentru el: a mamei — un destin chi- 
nuitor ce se continuă; boala a rămas stăruitoare dincoace de mormânt, 
şi cheamă pe «freamătul» obsesiilor către nebunie, către moarte. 

De iubirea «sfântă» a Rareşei se anină credinţele ultime în cea- 
laltă iubire: a femeei, ca înţelegere — câtă zădărnicie 1... — şi trup. 
Cunoaşterea a făcut-o pe aceasta relativă. De-aici purced dorinţele 
blânde, temporizările strofelor din urmă. 

Trist început de an, 1 lanuarie 1880! 

Intreaga elegie se aşterne ca un testament recitit şi meditat lucid 
de chiar scriitorul lui, bun al sbuciumului ce-şi pregăteşte ispășire fi- 











740 Augustin Z. N. Pop 


rească, în sânul blând al naturii, neştiută în adevărata substanţă nici 
chiar de iubită (este departe). Implinirea dragostei, în perspectiva 
alăturatei odihne postume, s'ar veghea de vânturi, de umbră şi de 
cursul apelor. - 
Adăogăm că în buzunarul celui ce era dus la casa de sănătate 
la 28 lunie 1883 s'a găsit un carnet-notes gălbui în care, pe căutări 
eraldice, poetul își însemnase proectul unui epitaf de cuviinţă istorică 
pentru Ralu Jura — «dulcea mamă» (Mss. 2292, f. 16). A 


Note. După N: Sulică, Eminescu şi clasicismul latin, Tg. Mureş, 
1931 (extras), izvoarele pentru îngroparea departe lume și pentru do- 
rința de a-i-se sădi un arbore la căpătâi, au fost elegiile lui Propertius 
16/11 


Di faciant, mea ne terra locet ossa frequenti 
Qua facit adsiduo tramite vulgus iter. 

Post mortem tumuli sic infamantur amantum 
Me tegat arborea devia terra coma; 

Aut humet ignotae tumulus vallatus harenac: 
Non juvat in media nomen habere vita. 


şi 7/IV, pentru contopire, în care Cynthia, de curând înmormântată pe 
malul râului Anio, îi vorbeşte poetului, din lumea visurilor: 


Mecum cris et mixtis ossibus ossa teram. 


ceeace tematic este de susţinut concepţiei. 
Ar fi de întregit aici şi apropierea încercată de N. I Apostolescu. 
(«IL Influence des romantiques sur la potsie roumaine», Paris, 1909, Pp. 
398—99) în mixtura Ronsard (De Election de son sepulcre) — Paul 
Bourget (Epilogue), din care mai ales versurile lui P. Bourget se apro- 
pie mult: 
Lorsque la mort, posant ses doigts blancs sur mon front, 
Fera que pour toujours mes yeux se fermeront 
A la beautt vivante 
Choisissez-moi, vous tous ă qui je serai cher, 
Une tombe au soleil, sur le bord de la mer 
Infinie et mouvante. 


Ronsard ar fi rămas prin arborele umbros dela căpătâi, pe care 
Delavrancea («Preocupări literare», An. 1 (1936), Nr. 4, pg. 234) îl 
socotea împrumut din Musset, bine hotărît prin alegerea altei esențe 
vegetale. 

Cum mai sus s'a văzut că începuturile poeziei noastre se desfac 
din conceptele la «Mai am un singur dor», propunerea lui A. ar rămâne 
valabilă şi în aparatul apropierilor noastre, dacă s'ar dovedi — şi alt- 
fel — asemenea citiri, susţinute de citări, la Eminescu. 

Artur Gorovei («Influența poeziei populare asupra lui Emiescu» 





O, niamă... 741 


în «Făt-Frumos», 1929, pg. 142), Spicuește, din bogata colecţie folklo- 
rică a lui Simion C. Mândrescu, «Literatură şi obiceiuri poporane din 
Râpa-de-jos», câteva elemente de doină «introduse» (?) de poet în ele- 
gia sa: 

Mândră, când ciu muri cu, 

vină la mormântul meu 

şi-mi samănă siminic, 


Mori, mândră, să mor şi cu, 


ă ne'nchidă 'n copărşeu. 

să ne 'ngroape n grădiniţă, 

cu capul la scânteuţă, 

să ne -ngroape 'ntr'un mormânt 
să nu ni fie urât. 


De unde preferința pentru, tei ? 

“Intâia opinie, și ea a făcut timp îndelungat autositate, este încor- 
porarea prin romantică. Teiul şi-a aflat în lirica germană preţul visării 
peste întreg secolul trecut: flcare galbenă de gingaș buchet, aromă dis: 
cretă, frunza ca o proecţie a inimei primăvăratece. 

Folklorul diferențiază teiul; îi păstrează folosința pentru icoane, 
în care nu trebue citit prea departe, dacă se pleacă de la practica zu- 
gravilor sătești. Se spune întrun loc că teiul este arbore sfânt (T. Pam- 
file, Văzduhul după credințele poporului român, Ac. Rom., Buc., 1916, 
pg. 77) — determinare pe care însuși poetul o dădea atunci şi mai 
târziu : | 

De-asupră-mi teiul sânt 
să-și scuture creanga. 


Pentru tei se cunosc chiar practice exorciste (ibidem, pg. 80), «mo- 
liftele teiului» la Dumineca Mare, de trunchiul său neputându-se apropia 
duhurile iadului (v. și «Șezătoarea», An. XV, pg. 132). Creştinismul i-a 
dat, prin biserică, aceeași accepție sfântă (Pr. Victor Aga, Simbolica 
biblică şi creştină. Timişoara, 1935, pg. 330). Altă semnificaţie generală 
îi cuprinde enciclopedia ocultelor, la capitolul simbolic al florilor : 
«C'est Lamour conjugal que je desire», împletindu-se indicativelor in- 
time, comune şi aspirațiilor curate ale lui Eminescu. 

Aba, element fundamental al genezei, se întâlneşte într'un proce- 
deu similar către valori universale. Isvoarele de apă simbolizau în Ve- 
chiul Așezământ ajungerea fericirei (Moise III, 14, 51; IV, 5, 17), ca 
şi în imnele budice. Este vorba de o fericire veşnică. Integrare în ciclul 
nădăjduitei vieţi a veacului și prin ea a cosmosului. 

Indiferent de unde, chiar în ce timp, ar fi fost desprinse aceste 
elemente ce aparţin și altfel decât izvoristic bunurilor de cultură ale 
poetului, faptul măestritei apropieri într'o sinteză de univers, însoţitoare 
petrecerei în marele destin, le dă însăși cauzalitatea naturii, cu atât mai 
nobilă în actul de aşteptare: sfârşitul. Visătorul le-a împrumutat din 








142 3 Augustin Z. N. Pop 


sufletul lui cerul existenţei artistice — bolta sub care trăeşte şi se veri- 
fică, dincolo de atâtea religii ale momentului, arta lui Eminescu 1. 


Augustin Z. N. Pop 


1 Bibliografia muzicală înregistrează patru armonizări ale elegiei «0, mamă...» 
de: 1. Paschil, lonel Brătianu, Băjescu şi Șt. Ionescu-Milano (N. Zaharia, Mihail 
Eminescu, Buc., 1923, bp. 448, 452; Octavian Lupu-Morariu în «Făt-Frumos», An. 
XIU (1939) N-rele 5—6, bg. 159). ati 

Expresivitatea ei de corespondent melodic s'a selectat și de către traducătorii 
lui Eminescu (referinţe îndeosebi după «Convorbiri literare», An. LXXII (1939), 
N-le 6—9. la care şi trimitem): 

— în limba maghiară : 

Bran L., Oh anyâm!... (Brân-Revai K., Român kăltâkbăl, 1910, pg. 10; Hian- 
ztros Geza., Anyâm (rev. A. Hirnok, 1923, Nr. 24, pg. 581); Szeremley Akos. Oh. 
anyâm... (rev. Cimbora, 1926, Nr. 12, bg. 1753; Rtvai K., Anyâm, 6 jd anyăcskăm... 
(=Mamă, o, măicuţă bună...) în Miiforditâsok român kăltăkbăl (Bitay), 1928, pg. 37; 
Kibdi S., Oh anyâm (Mihai Eminescu îsszes kâltemenyei. 1934, pg. 45); Finta G., 
Oh anyâm (Eminescu kăltemenyeibăl, 1939, pe. 36). — C. L. cit. pg. 1216. 

— în limba italiană : 

R. Ortiz, O mamma, M. Eminescu, Poesie, Prima versione italiana dal te3to ru- 
meno [], Firenze, 1927. pg. 63; N. lorga (în Conferenze italiane sulla nazione romena, 
Milano, 1997. pp. 31—32); și aprecierea lui Pier Emilio Bosi din reb. Nuova Rassegna 
di Letterature moderne. 1906, Nr. 20: «Cum 'aș vrea acuma să citez vrebnul din 
versurile acelea: fie ele din Venere şi Madonă, din Luceafărul sau acelea din O 
mamă, dulce mamă! | ]». — C. L. cit bb. 1095, 1110. 

— în limba bulgară: 

B. Kolev, M. Eminescu: Hiperion, Dobrici, 1933, bg. 27 («Kogata umra»); o 
nouă traducere, în vers 'alb, în rev. Bălgarska Misăl, 1934, N-le 4—3. pg. 281 («Ko- 
gato umra»). — C. L. cit. pb. 1137—8. 

— în limba albaneză: - 

Mitrusz Kuteli (=Dimitrie P. Pascu). Mihail Eminescu, Ujersha, Konstancă, 
1939 (0, mimă). — C. L. cit, pg. 1143. 

— în limba ruteană: 

cfr. Junimea literară, 1908, bg. 130. — C. L. cit., pg. 1298. 

— în limba cehă: 

Bozena M. Şesan, Kytice z rumunske poesie, Cehia. 1937 («O, mâti»); dea 
semenea B. F. M. H. de Vernyi. Milstont pisn, 1939. — C. L. cit, pb. 1310, 1312 
și Duletinul Mihai Eminescu. An. X (1939) Nr. 17, pg. 57. 

— în limba germană: 

Mite Kremnitz în Rumânische Dichtungen — “Deutsch von Carmen Sylva. + 
Bonn, pg. 300 (Ewiglich); Maximilian W. Schroff, Rumănische Schriftsteller (Mihai 
Eminescu. Gedichte. Novellen. Craiova. 1913, pg, 24 (Oh Mutter); N. N. Botez, Mi- 
hai Eminescu, Gedichte, Bukarest. (1930). pg. 29 (Oh Mutter !...); Konrad Richter 
Mihail Eminescu, Gedichte. Jena und Leipng, 1937, bg. 73 (O. Mutter). — CL. 
cit... pb. 1398, 1433, 1439, 1446. Olivian Sorocean, în buletinul Mihai Eminescu, An 
VII (1936), fasc. 14, pb. 132--4 (O Mutter); Georg Drozdowski, idem, An. X. 
(1939), pg. 14 (0. Mutter!); A. Chajes, Michael Eminescu, 1939, be. 33 (0. Mutter). 

— în limba engleză: 

D. Cuclin. M. Eminescu, Poems. Buc, 1938; P. Grimm, M. Eminescu, Poems, 
Cluj. 1938. Indem, pb. 11 şi urm, 89. 

— în limba franceză: 

Al. Gr. Soutzo, Quelgues potsies de Mihail Eminescu, lassy, 1911, pg. 25 
(O, mere); M(argartte) M(iller).-V(erghy), Quelques potsies, Bucarest. 1910, pg. 3i 
(O, mere); N. lorga et Septime Gorceix, în “Anthologie de la litttrature roumigine, 
Paris, 1920 (Dans la broillard), Ipcar Rea, în Ecrivains roumains (La Renaissance 
du livre). Paris, 1920 (0, Mere!). — C. L. cit. pb. 1499, 1504, 1506. 

— în limba rusă: 


Al. Zussman. — (cf. Viaţa Basarabiei, An. VIII (1939), pg. 786). 





«PREADALICA» IN LEGĂTURĂ CU O CLAUZĂ 
NECUNOSCUTĂ DE VECHIU DREPT ROMÂNESC: 


«SUCCESIO MORTIS CAUSA» 


STUDIU DOCUMENTAR 


]. — Consideraţiuni generale!. O problemă foarte importantă 
pentru istoriografia română este şi aceea a traducerii exacte a docu- 
mentelor slavo-române. In deosebi, aceasta a fost lăsată la capriciul 
traducătorilor, cari, când se întâmplă să aibă şi imaginaţie, creiază 
expresiuni sau săvârşesc greșeli de neînchipuit, care multă vreme vor 
stânjeni desvoltarea cercetărilor. istorice. 

Din numeroasele cazuri descoperite de noi, vom cita, spre edificare, 
câteva. Intr'o publicaţie documentară, d. St. Nicolaescu traduce cuvân. 
tul slav «osluchare», prin «măgărari» !2, motivând că ar fi existat când- 
va, în Muntenia asemenea funcţionari domnești, conducători de mă- 
gari. In acel document este însă vorba de «osluhari», termen netraduc- 
tibil, dar care desemna pe funcţionarii domneşti, cu atribuţiuni precise, 
de a sancţiona pe cei neascultători față de anumite porunci ale Dom- 
nului. Cuvântul derivă dela «oslucha» = «neastultare» şi nu dela osilă» 
cum a crezut traducătorul şi care, într'adevăr, însemnează «măgar». 

Tot d-sa încercând să îndrepte o traducere a lui |. Bogdan, redă 
expresiunea: «Tako mi ocine (glave)» :, astfel: «așa pe ocina mea (pe 
capul)» ?, neţinând seamă că fin cazul acesta «tako mi» e o formulă de 
jurământ; şi că «ocina» mai poate însemna şi «ochi», dela «ocină» * 
pluralul lui «oko» = ochiu; expresiunea de mai sus sar tradure: mă 
jur pe ochii din cap. Cât priveşte traducerea unor termeni, foarte des 
întrebuinţaţi de cancelaria munteană ca: ocina, ochaba, podvoză, pod- 
voda, etc., contradicţiile și nesiguranța sunt destul de însemnate, dela 
un traducător la altul. Așa fiind, e ușor de înţeles ce consecințe dăună- 
toare pot avea aceste traduceri făcute cu aproximaţie, dacă nu greşite, 
pentru istoriografia noastră. Deci se impune înlăturarea acestor erori de 
traducere sau de interpretare, din publicaţiile noastre documentare. Şi 
aceasta cu atât mai mult, cu cât aceste publicaţii sunt aproape singurele 
isvoare la îndemâna oricărui cercetător, în locul originalelor destul de 
nisipite, unele chiar dispărute. 

Deaceea, pornind dela această necesitate, vom căuta să lămurim 


1 Din cauze tehnice, textul sau cuvintele slave au fost scrise cu litere latine, 
folosind: A. Leskien —' Handbuch der altbulgarischen sprache şi H. Stahl şi D. 
P. Bogdan: Manual de paleografie slavo-română. 

ta St. Nicolaescu: Domnia lui Alex. Aldea, pag. 42—46 (doc. 1434 unie 15). 

2 1. Bogdan: Relaţiunile Ţ. Româneşti cu Braşovul, |, pag. 49—52. Vezi şi nota. 

3 St. Nicolaescu, op. cit. pag. 29—32 (doc. din 1432). 

4 Fr. Miklosich Lexicon, pag. 982; ct. 1. Bogdan: op. cit. 

5 Ibid. 





144 Const. D. Yasilcoiu 


traducerea expresiunii: «Vă nich prădalika da n&st», care a fost redată 
greşit în toate publicaţiile noastre documentare. 

Această 'expresiune, care se întâlneşte în documentele muntene, c2 
parte întregitoare a unei clauze necunoscute de vechiu drept românesc, 
a format în ultimul timp obiectul de cercetare, al unor specialiști, atât 
istorici, cât şi juriști. Din nefericire însă, nici aceste ultime cercetări 
n'au putut să elucideze definitiv această problemă de traducere şi să 
determine precis sensul şi originea clauzei ce ne propunem să studiem. 

II. Traducerea expresiunii. In publicaţiile noastre documentare 
aproape toţi traducătorii, începând cu B. P. Hasdeu, au redat expresiu- 
nea: «Vă nich prădalika da n&st», astfel: «să nu se vânză» €, iar alţii: 
«de vânzare să nu fie» 7; adesea: «iar dintr înşii vânzători să nu fie» &. 
Cum vedem, toţi acești traducători. derivând greșit adjectivul «preda- 
lika» dela verbul «prodati», care, întradevăr, însemnează «a vinde», 
au crezut, probabil, că e vorba de o clauză prohibitivă, impusă de către 
Domn, la vânzarea unor anumite moşii ?. Această traducere n'are niciun 
sens și nici-o legătură cu textul documentelor în cauză. Ea e infirmată 
chiar de cercetarea istorică a faptelor. Prohibiţiunea vânzărilor nu se 
poate susține documentar. În Muntenia, vechiul drept românesc, atât în 
forma sa primitivă de obiceiu al pământului, cât şi în forma sa scrisă de 
mai târziu, n'a cunoscut, nici când opoziţia Domnului la vânzări. Actele 
de asemenea natură au fost lăsate totdeauna voinţei libere a părţilor con- 
tractante. Alte restricţiuni, pe lângă cele impuse de dreptul de «proti- 
misis», nu se cunosc. Numeroase documente de felul acesta amintesc 
chiar că părţile interesate, «de a lor bunăvoie şi de către nimeni nesilite», 
au venit înaintea Domnului, cerând să li se confirme cumpărarea. Și 
nu se uită niciodată, a se adăoga, că vânzarea sa făcut cu ştirea şi cu 
învoirea tuturor rudelor precum și a tuturor megieșilor de moșie, arătaţi 
după punctele de vecinătate. O restricţiune numai pentru actele ce con- 
ţin această clauză nu poate fi admisă, deoarece parte din aceste acte 
sunt chiar confirmări de ocine cumpărate. Ar fi un non-sens să pre- 
supunem că ar putea exista cumpărare fără vânzare. 

Alţi traducători, mai rar însă, au tradus expresiunea amintită 
astfel: «şi între dânşii împărțanie să nu fie» îi, ceeace ar însemna, că 
în anumite împrejurări, Domnul putea interzice moștenitorilor ieşirea 
din indiviziune. Şi în cazul acesta, cercetarea documentară a faptelor 
infirmă sensul unei astfel de traduceri. leșirea din indiviziune, a copro- 
prietarilor, sau cum se spunea atunci, dreptul de a-şi alege fiecare par- 


6 B. P. Haşdeu: Arh. Ist. a României, |, pag. 142—143 (doc. 1512 Sept 29). 

7 A. Ştefulescu: Doc. slavo-române, pag. 23 şi următ. 

8 St. Nicolaescu: România nouă, vol. 1, 1907, pag. 391—393. 

9 1. Nădejde: Pandectele române, V, 1926, pag. 200: cf. 1. G. Filitta: «Prea- 
dalica să nu fie», Rev. ist. română, II, 1932, pag. 337—345; cf. R. Rosetti: Pământul, 
sătenii şi stăpânii în Moldova, pag. 193—124. 

10 P. P. Panaitescu: Doc. Ţ. Româneşti, |, pag. 240—243. 

11 "Traducerea lui G. Pessacov la I. C. Filitti. Arhiv. G. Gr. Cantacuzino, pag. 
17—19. doc. Nr. 94; cf. C. Giurescu: Legătura lui Mihai Viteazul, pag. 14, Nota 
(doc. 1517 lunie 18). - 





«Preadalica» 145 


tea ce i se cuvenia dintr'o moștenire devălmaşe, a fost totdeauna socotit, 
ca şi vânzarea, un act de liberă voinţă al acestora. Domnul nu putea să 
facă altceva, decât să confirme astfel de acte. Numeroase documente 
vorbesc în acest sens. 

Deci, în ambele cazuri, prohibiţiunea domnească nu poate proveni 
decât dintr'o traducere greșită. Așa fiind, în ultimul timp, anumiţi cer- 
cetători au încercat să dea o nouă traducere expresiunii: «Vă nich pră- 
dalika da n&st». De pildă, juristul Î. Nădejde, pornind dela termenul 
«predalika», a susținut, că expresiunea amintită, ar însemna: «să nu se 
prade» sau «să nu se jefuiască», în sensul că ocina nu putea fi luată 
de către Domn, care, în principiu, putea să nu întărească actul, ci să ia 
el însuși moşia; adică după acesta, ar fi existat în Muntenia un «retrait 
scigneurial» al moșiilor donative !?. Şi ca să învedereze lucrul acesta, 
autorul citează un document moldovean, din 1475, dela Ştefan-cel-Mare, 
prin care acesta confirmă lui Cozma, fiul lui Băloş, stăpânire peste 
Băloşești şi peste jumătate din Tortoreşti. Cozma însă vinde jumătate 
din 'Tortoreşti, mânăstirii Bistriţa, vânzare, pe care Domnul n'o încu- 
viinţează, ci ia Tortoreștii și-i anexează la hotarul târgului Piatra 12. 

Credem că nu e cazul să discutăm, cu această ocazie, dacă Domnul 
putea «să prade» pe supușii săi, după bunul plac, dar trebue să măr- 
turisim, că Nădejde săvârşeşte o mare greșeală, când încearcă să înve- 
dereze anumite stări juridice din Muntenia, folosindu-se de documente 
moldovene. Regimul proprietăţii diferă fundamental, prin însăși origi- 
nea sa, dela un principat la celălalt. 

In Moldova, de ex., proprietatea particulară s'a constituit, în cea 
mai mare întindere, din voinţa Domnului, ca urmare firească a cuceririi 
țării, de către primii descălecători 14. Documentele moldovene de pro- 
prietate, în totalitatea lor, confirmă acest drept de stăpânire absolută al 
Domnului, asupra pământului ţării. Sub formă de beneficii sau de fie- 
furi, am putea zice, acest pământ e împărțit apoi de către Domn, vite- 
jilor şi slujitorilor din jurul său, răsplătindu-le în acest chip «slujba lor 
dreaptă şi credincioasă». Chiar atunci, când e vorba de confirmarea 
unor drepturi mai vechi de stăpânire, sau de confirmarea unor sate sau 
moşii cumpărate, actul domnesc apare în Moldova şi în cazul acesta ca 
fiind izvorit tot din mila Voevodului ţării şi având același echivalent: 
slujba dreaptă şi credincioasă a panului miluit 15. 

Adesea se menţionează în act, că dania domnească nu se va strica 
decât pentru vina donatarului 1%, învederându-se prin aceasta şi mai 
mult caracterul de dependenţă al acestuia, faţă de domnul său. 

Pe când în Muntenia, avem deaface încă din vremuri îndepărtate, 
cu o boerime stăpânitoare de pământ, care, alături de Domn, a avut un 


12 1. Nădejde: Op. cit. pag. 200—201; Cf. 1. C. Filitti: op. cit. pag. 337—338. 

13 1. Bogdan: Doc. lui Ștefan-cel-Mare, I, pag. 206. 

14 Cf. X. Iorga: Ist. Românilor, III, pag. 206—217; cf. C. G. Giurescu: Ist. 
Rom., I, pag. 472. 

15 Vezi M. Costăchescu: Doc. moldoveneşti, I-II; 7. Bogdan: Doc. lui Ștefan- 
cel-Mare, I—II, etc. 

16 Ibid., |, pag. 27, ete. 








746 Const. D. Yasilcoiu 


rol precumpănitor în viaţa politică a ţării. Legătura strânsă cu pămân- 
tul ţării îi asigură o oarecare independenţă, chiar faţă de Domn. Im- 
părtăşind încă vechi tradiţii bizantine, această boerime intervine deseori 
în certurile pentru domnie, izbutind să-şi impună, adesea, pretendentul 
favorit. Veşnic înfruntând primejdia unei domnii protivnice, aceşti 
«majores terrae» 17, mândri de trecutul lor, n'aşteaptă mila domnească, 
ci sunt gata oricând să-și dovedească atotputernicia. Faţă de ei, Dom- 
nul ţării se arată binevoitor, atunci când nu le poate înfrunta trufia, 
acordându-le diferite scutiri, — imunitas —, cuprinse în general sub 
denumirea de «ochaba» sau confirmându-le stăpânirea hereditară — 
«ocina», — asupra bunurilor patrimoniale, care uneori sunt chiar «bă- 
trâne şi drepte ocine străbune» !5. Domnul nu se poate atinge sub nici-o 
formă de bunurile cuiva, afară de cazurile legiuite, mărturisind adesea, 
«că nu e lege ca Domnii să vândă sate boiereşti, că așa ceva nu se 
cade» 1%. 

Deci, în Muntenia, proprietatea particulară, în cea mai mare în- 
tindere a sa, nu-i o creaţiune domnească precum e în Moldova, ci e mai 
veche chiar decât domnia. Prin hrisov, Domnul numai o recunoaşte 
şi-i asigură perpetuarea în sânul aceleiaşi familii, deaceea, în' Muntenia, 
nu dania, care-i un lucru extrem de rar, ci acordarea hrisovului este 
socotită ca darul cel mai de preţ al domniei, «care este deasupra tuturor 
cinstelor şi darurilor» 21. 

Pe când regimul proprietăţii particulare în Moldova este guver- 
nat de dreptul feudal apusean, cunoscut din statul unguresc şi adus de 
către primii descălecători maramureşeni %?, în Muntenia, acest regim 
este guvernat de dreptul bizantin, care recunoaşte, alături de împărat, 
o clasă a puternicilor stăpânitori de pământ, a latifundiarilor «dunati» %. 

Dealtfel, însuși Nădejde recunoaşte, că în Muntenia, existenţa 
unui «retrait seigneurial» se exprimă printr'o formulă stângace şi ar- 
haică, spre deosebire de Moldova, unde acest drept al Domnului se ex- 
primă logic și modern 2. 

Aşa dar, în principiu, Domnul nu putea «să prade» pe supușii săi; 
că vor fi fost şi abuzuri, aceasta se poate, dar nu abuzul formează norma 
de drept. 

In ceeace priveşte, însă, expresiunea: «nici să-i globiţi şi nici să-i 
prădaţi» %, pe care autorul a întâlnit-o într'un document din 1621 Apr. 
20, publicat de I. Bianu, aceasta n'are nici o legătură cu «prădalika». 
Expresiunea se referă la funcţionarii domnești, însărcinaţi cu strângerea 


17 Hurmuzaki: Doc. |, CXCIII, pag. 249—253. 

18 A. Ștefulescu: op. cit. pag. 30, etc. 

19 St. Nicolaescu: Doc. slavo-române, pag. 62. 

20 Hurmuzaki: ibid. 

21 P. P. Panaitescu: op. cit.; Cf. A. Stefulescu: op. cit. 

22 1. Minea-Boga: Cum se moșteniau moşiile în Ţ.-R., Cercetări ist., 8—9, 
, pag. 171. 

23 Cf. A. A. Vasiliev: Hist. de Lempire byzantin, |, pag. 455 și următ. 

24 1. Nădejde: op. cit., pag. 198. 

25 Ibid., pag. 200. 





«Preadalica» 747 


dărilor, cari probabil săvârşiau şi abuzuri. Deci, traducerea lui Nădejde, 
cu sensul: «să nu se prade» sau «să nu se jefuiască» de către Domn, 
nu poate fi admisă. 

In ceeace priveşte studiul domnului I. C. Filitti, amintim, doar, 
că acesta n'aduce nici o contribuţiune lămuritoare, ci se mulţumeşte 
să reproducă și să comenteze, stereotip, traducerea şi concluziunile 
greşite ale lui Nădejde *. 

Ne rămâne să dăm o traducere exactă expresiunii: «Vă nich prE- 
dalika da n&st». In prealabil, credem că sunt necesare câteva lămuriri 
în legătură cu «prădalika» *7, termen neînțeles până acum și care a 
provocat ipotezele cele mai fanteziste. In documentele muntene, termenul 
acesta are mai multe redacţiuni. De ex. îl întâlnim adesea sub forma 
«prldalika» 2% sau chiar «pirdalika» *. Cea mai răspândită formă de 
redactare este «prădalika» %. Aceste inconsecvenţe grafice pot fi expli- 
cate, fie prin ignoranţa diacilor, fie prin graba acestora. D. D. P. Bog- 
dan crede că forma cea mai corectă ar fi «prădalika» şi nu «prăda- 
lika» 31. Noi credem contrariu. şi iată dece : 

1, E probabil ca «prădalika», scris cu «ă» în loc de «% să fie şi 
o greșeală de transcriere în publicaţiile noastre documentare, cele două 
litere putându-se confunda foarte uşor. 

II. «Prădalika» este un cuvânt curat slav, format din unirea adjec- 
tivului «dalekă» sau «dalikă», care însemnează: de departe, depărtat, 
străin, cel ce nu este apropiat *%, cu prefixul «pră» (prea), lucru pe care 
nu l-a ştiut D. P. Bogdan. 

In vechea slavă, acest prefix ca particulă inseparabilă de nume, 
înaintea adjectivelor şi adverbelor avea rolul de a întări mai mult în- 
țelesul ideei exprimate. De ex. «prăvelikă», cu înţeles de «prea mare», 
dă ideea unei mărimi neintrecute; tot astfel: prăvyşni» = prea înalt; * 
„prăcesta» = preacurată,, etc. De observat, că acest prefix slav a trecut 
şi în româneşte, servind la formarea superlativului absolut al adiecti- 
velor; de ex. preabogat, preaînţelept, preastrălucit, preasfânt, etc. 

In ceeace priveşte adjectivul «dalekă» sau «dalikă», trebuie să 
menţionăm că se întrebuinţează ca formă curentă de vorbire, în limba 
rusă, chiar cu același sens, de «depărtat» %. Nu ştim, însă, dacă se mai 
întrebuinţează și la alte neamuri slavice. 

In vechea slavă, adjectivul «dalikă» a dat naştere şi altor com- 
puse. De ex. prefixul «iz» sau «iză» a dat pe «izdalika», adică «din 
depărtare» 3. Deci, «prădalekă» sau prădalikă», nu este cum s'a crezut, 


26 Cf. 1. C. Filitti: op. cit., pag. 337—545. 

21 A. Stefulescu: Doc. slavo-rom., pag. 78—79 (1517 luke 19). 

28 Ibid. (Doc. 1525 Iunie 10; 1528 Apr. 28; 1544 Aug. 29, etc.). 

29 Ibid, (Doc. 1508 Dec. 23). 

30 P. P. Panaitescu: op. cit., pag. 240. etc.; idem A. Stefulescu: op. cit: Doc. 
1483, lunie 5, etc. a 

31 Cf. D. P. Bogdan: Originea clauzei. Rev. ist. rom. III, 1933, pag. 269—270. 

32 Fr. Miklosich: op. cit., pag. 152. 

33 Em. Grigorovitz: Dicţ. ruso-român, pag. 133 — «dalăkii» adj. depărtat. 

34 Fr. Mijlosich: op. cit. 








748 Const. D. Vasilcoiu 


numele tehnic al vreunei instituţiuni de vechiu drept românesc %, ci un 
simplu adjectiv de distanţă, întrebuințat de obiceiu, în redacţiunea do- 
cumentară, la genitiv singular, sau chiar la plural. Acest genitiv este 
cerut de sensul negativ al propoziţiunii în compunerea căreia el intră 3. 

Cu aceste lămutiri date în legătură cu termenul «predalika» 
trecem mai departe la tiaducerea expresiunii amintite: «Vă nich pră- 
dalika da năst». Credem că aceasta nu mai prezintă acum nici-o greu- 
tate. Deci traducerea ei ar fi următoarea: «între ei preadepărtat să nu 
fie» sau «între ei străin să nu fie». Cum vedem, această traducere, pre- 
conizată de noi, e o traducere verbală și în același timp gramaticală. 
Ea se bazează numai pe text, scutindu-ne în chipul acesta de parafra- 
zări inutile sau de ipoteze fanteziste, ca acelea care se întâlnesc în stu- 
diul d-lui 1. C. Filitti, referitor la această chestiune 27, 

INI. Sensul clauzei. Problema traducerii lămurită, urmează acum 
să stabilim sensul precis al clauzei, în cuprinsul căreia intră şi expre- 
siunea tradusă, sens care n'a fost bănuit de cercetători. Era şi firesc 
să se întâmple astfel, întrucât toţi şi-au întemeiat studiile pe traduceri 
greşite; ba ceva mai mult, ca o consecinţă logică, au trunchiat greşit 
chiar textul documentelor în cauză, omiţând o bună parte din textul 
clauzei, pe care-l limitau doar la cuprinsul expresiunii: «Vă nich pră&- 
dalika da n&st». 

Mai întâiu I. Nădejde, apoi d. 1. C. Filitti au afirmat că această 
clauză sar referit la Domn şi anume ar fi o renunțare a acestuia, în 
cazul, când în act era menţionată aşa zisă clauză preadalica, de «a 
prăda» sau de «a jefui» pe supușii săi. D. |. C. Filitti confundă chiar 
faptul prădării, cu dreptul legitim al Domnului de a-şi însuși moşte- 
nirile desherente, afirmând, că așa zisa clauză «preadalica» ar fi chiar 
rehunțarea Domnului la acest drept al său 3. 

Ulterior, alt cercetător, d. D. P. Bogdan, ocupându-se de originea 
clauzei, mai înainte de a [i cercat să-i pătrundă sensul, susține între 
altele, că ea s'ar referi nu la Domn, ci la funcţionarii acestuia, însăr- 
cinaţi cu strângerea dărilor cât şi la dările ce se percepeau 5, 

Cum vedem, cercetările privitoare la sensul acestei clauze, pe care 
o întâlnim numai incidental în documentele muntene, au rămas, până 
acum, încă în faza ipotetică. Deaceea, sprijiniți numai pe materialul 
documentar, vom încerca o lămurire, 

Cel mai vechiu document, în care noi am întâlnit această clauză, 
este din 1459 Sept. 20, dela Vlad Ţepeş. Fiind vorba de confirmarea 
unor ocine în devălmăşie, la Ponor, lui Iova şi lui Drag, etc., Domnul 
adaogă în cele din urmă: «i kto ot mich umret, a ocini da su ostavşim: 


35 ]. Nădejde: op. cit. pag. 199; cf. P. P. Panaitescu: op. cit. pag. In 
36 ]. Bărbulescu: Ist. Literaturii şi gramat. limbii bulgare vechi, pag. 185. 
CE. ]. Dobrowsky: Institutiones linguae slavicae, pag. 619. 
37 1. C. Filitti: op. cit. pag. 337 şi următ. 
38 Cf. Nădejde: op. cit., pag. 201; cf. 1. C. Filitti: op. cit. pag. 337—333, 
39 D. P. Bogdan: Originea clauzei pag. 269 (vezi şi nota). 
Cf. acelaș. Diplomatica slavo,rom. pag. 116 şi următ. 





«Preadalica» 749 


Vă nich prădalika da năst»... ceeace ar fi în traducere: «şi cine dintre 
ei moare, iar ocinele să [ie celor rămași; între ei preadepărtat să nu fie», 
adică, «între ei străin să nu fie» 4. Acesta ar fi textul integral al clau- 
zei. Pe baza lui urmează să stabilim legătura ce are cu textul documen- 
telor în cauză, la ce se referă această clauză ? Că e vorba de o succe- 
siune nu mai încape nici-o îndoială; şi anume, de o succesiune din pri- 
cina morţii sau cum i se spune în drept, de o «succesio mortis causa». 
In sens subiectiv, o astfel de succesiune, din pricina morţii, poate să fie 
cu testament sau fără testament, adică «ab intestato». Aceasta are loc de 
obiceiu între herezii legitimi. O moştenire «ab intestato» se deferă pe baza 
îndrituirii proprii, iar nu de către decedat, acelora cari se găsesc în 
legătură de familie cu el și anume în primul rând agnaţilor celor mai 
apropiaţi “1, adică descendenților săi direcţi; copiilor, nepoților, stră- 
nepoților, etc. In documentele muntene, această ordine normală de suc- 
cesiune este indicată astfel: «acestea toate să le fie de ocină și de ohabă 
lor și copiilor lor și nepoților lor şi strănepoţilor lor» *. Să presupunem 
însă, cum se întâmplă adesea, că unul dintre devălmașşi moare, fără ca 
să lase moștenitori direcţi, adică: copii, nepoți, etc. In documentele 
muntene, cazul acesta este înfățișat de obiceiu astfel: «și oricui dintre 
ei sar întâmpla mai înainte moarte» 3. De observat, că expresiunea 
aceasta constitue chiar partea dela început a clauzei ce discutăm. 

Care va fi, în cazul acesta, soarta ocinei devălmaşului decedat ? 
Cine o putea revendica ? D. |. C. Filitti, urmând pe Nădejde, crede că 
atunci când unul dintre devălmași muria fără moştenitori direcţi, partea 
lui de ocină rămânea celorlalţi devălmaşi “4, indiferent dacă aceştia 
erau sau nu rude cu cel decedat. Probabil că d-sa crede ca şi Minea 
că stăpânirea unor ocine în devălmăşie însemnează implicit şi înrudirea 
devălmaşilor între ei, adică înfrăţirea lor de moşie 4%; ori această situaţie 
e menţionată expres în documentele muntene, totdeauna când devăl- 
maşii sunt rude între ei sau când are loc o aşa zisă înfrățire de moşie. 
De ex. să cităm o poruncă din 1469 lan. 17, prin care Radu-cel-Frumos 
hotărăște ca: «Opriș cu fraţii și cu verii lui Stanciul și Duşman şi Ba- 
leă... să tie fraţi nedespărţiţi în veci», peste jumătate din Vârlani 4. 

Deci, devălmăşia nu poate presupune sine qua non înrudirea sau 
înfrăţirea de moșie a devălmașilor, aşa că aceştia n'aveau căderea să 
revendice o moștenire vacantă prin deces, numai pe baza calităţii lor 
de devălmași; bine înţeles excludem din consideraţiunile noastre faptul, 
când devălmaşii puteau să fie şi rude cu defunctul. 

Noi credem că în cazul când unul dintre devălmași muria fără 
moştenitori direcţi, partea sa de ocină se deferea rudelor sale de sânge. 
In sprijinul acestei afirmaţiuni aducem chiar textul clauzei mai sus 


40 P. P. Panaitescu: op. cit. [, 240—242, 

41 Cf. $. G. Longinescu: Elemente de drept roman, II, pag. 749 etc. 

42 P. P. Panaitescu: op. cit. pag. 240—242 etc. 

43 A. Stefulescu: op. cit. pg. 26, 31, etc. ; cf. P. P. Panaiescu' op. cit. pg. 302. 
44 1. C. Filitti: op. cit. pag. 339 şi următ, 

45 CE. 7. Minea-Boga: op. cit. 

46 P. P. Panaitescu: op. cit. pag. 268. 





e cae 


150 Const. D. Vasilcoiu 


pomenită: «şi cine dintre ei moare, iar ocinele să fie celor rămaşi: 
între ei preadepărtat să nu fie». Fireşte că în cazul acesta, succesorii 
nu sunt de o potrivă de îndrituiţi. Expectativa de moştenire n'are aceeaşi 
putere pentru toţi, ci vom avea mai multe clase. In fiecare clasă anu- 
mite persoane au precădere faţă de altele. Această precădere se deter- 
mină de obiceiu după gradul de înrudire %. Intre cei rămaşi în viaţă, 
totdeauna vor avea precădere la moştenire numai acei cari nu sunt 
prea depărtaţi de tel decedat, cu alte cuvinte, acei cari vor fi cei mai 
apropiați în grad de rudenie cu el. De ex. referindu-ne la documentul 
din 1459, citat mai sus, dacă Iova, Drag, sau oricari, dintre urmașii lor, 
ar fi murit, fără să lase descendenţi direcţi, şi totdeodată, fără ca în 
prealabil să-și fi determinat succesiunea prin testament, atunci moşteni- 
rea defunctului nu revenia celorlalţi devălmaşi rămași în viaţă, ci nea- 
mului său, adică rudelor sale; şi nici acestora fără alegere, ci dintre rude 
numai acelora cari erau mai aproape de defunct, sau ca să ne exprimăm 
în termeni documentari, acelora cari nu erau prea depărtaţi, adică 
celor cari nu erau străini de el. 

Acelaşi lucru ni-l confirmă încă numeroase documente. sub ur- 
maşii lui Vlad "Țepeș şi mai cu seamă din vremea lui Basarab-cel-Tânăr 
şi Vlad Călugărul; sub acesta din urmă formula devine aproape un 
obiceiu al cancelariei muntene. Intr'un document, din 1463 Nov. 12, 
întâlnim această clauză, formulată astfel: «Komu se ot nich prilucit 
sămrăt, a ocini i imenie da est ostavșim; a prădalika mejdu nimi da 
n&st», adică: «cui dintre ei s'ar întâmpla moarte, iar ocinele și averea, 
să fie celor rămași; iar preadepărtat, — străin —, între ei să nu fie» 4%. 
Diferind doar ca formă de redactare, cum vedem, fondul acestui prin- 
cipiu juridic rămâne neschimbat. Și în cazul acesta, ocina și averea se 
deferă tot rudelor de sânge rămase în viaţă şi care nu vor fi preadepăr- 
tate adică streine de defunct. Diferenţa de formă, credem că trebuie 
pusă în legătură și cu gradul de pregătire al diacilor de cancelarie. Intre 
aceștia se puteau găsi unii, înzestrați cu o inteligenţă vie și cu imaginaţie 
bogată, cari nu se mulțumiau doar cu imitaţia servilă a formulelor 
obicinuite de cancelarie, ci căutau să creeze forme noui sau cel puţin Să 
le desvolte pe cele existente. 

Adesea întâlnim forme ca aceasta: «i vare komy se sălucit ot nich 
prejdă sămrăt, a ocina da est ostavşim; prădalika vă nich da năst», 
adică: «şi oricui dintre ei i s'ar întâmpla mai înainte moarte, iar ocina 
să fie celor rămași; preadepărtat, — străin, — între ei să nu fie» 4%, 
Aceasta ar fi forma cea mai desvoltată şi mai obicinuită a clauzei 
muntene. 

Asupra sensului atribuit de noi acestei clauze, credem că nu poate 
să mai existe nici o îndoială. Ca ultimă dovadă în această privinţă, vom 
cita chiar un document scris direct în româneşte, din vremea lui Const. 
Brâncoveanu, dela 1693, în care se spune cu privire la Marica văduva, 
care pretindea ocina devălmaşă a soţului său decedat: «fiindcă după 


47 S. G. Longinescu: op. ciţ. II, pag. 775, etc. 
25 p. P. Ponaitescu: op. cit., pag. 246—247. 
49 Ibid.. pag. 301—304; Idem A. Stefulescu: op. cit.. pag. 24 şi următ. 





«Preadalica» 751 


obiceiu, moşiile ce sânt de baştină să nu încapă la mâna altora striini, 
ce să fie la neam» %. Cum vedem, din cuprinsul acestui document, care 
nu mai e o traducere, desprindem același sens, ca. și din documentele 
slavo-române, analizate de noi, în legătură cu clauza amintită. Ocina 
nu putea fi deferită Maricăi, deoarece aceasta este considerată ca fiind 
prea depărtată, adică străină de neamul decedatului. 

Clauza munteană «succesio mortis causa», determinată documen- 
tar de noi, poate fi privită ca parte întregitoare a clauzei obicinuite de 
succesiune, adesea fiind menţionată chiar în continuarea ei. 

In anumite împrejurări, însă, această clauză de succesiune, «din 
pricina morţii» îmbracă forme cu totul speciale, având mai mult carac- 
terul unei dorinţe testamentare. De ex., întrun document din 1489 
Iunie 20, publicăt numai în traducere, se spune: «și oricăruia dintr'înșii 
mai înainte se va întâmpla moarte, moşiile să fie celor ce au rămas; iar 
vânzare (sic) între ei să nu fie, până când se va afla un copil din sămânța 
lor» 51. Observăm că «prădalika» a fost tradus, ca de obiceiu, greșit, 
prin «vânzare», în loc de «preadepărtat» (străin). 

Altădată, dorinţa devălmaşilor, de a nu li se înstrăina patrimo- 
niul de familie, merge atât de departe, încât se cere Domnului, ca să 
se recunoască chiar fetelor dreptul de succesiune. Așa, într'un document 
din 1487 Nov. 27, se spune că, «de ei preadepărtat să nu fie câtă vreme 
se va măi afla dintr'înşii măcar o fiică» *?. 

Patrimoniul de familie, alcătuit în cea mai mare parte din moșie, 
a fost socotit cu deosebire la noi, ca chezăşia cea mai puternică şi sigură 
a solidarităţii tuturor membrilor coborîtori din acelaş strămoș. Moșia, 
principiul fundamental de viaţă al familiei, a ajuns să se confunde 
adesea cu ocina, adică cu întreg patrimoniul de familie; deaceea păs- 
trarea moşiei și transmiterea ei în sânul aceleiaşi familii, sunt condiţii 
esenţiale de viaţă ale acesteia. Orice ştirbire adusă patrimoniului era 
socotită ca o atingere adusă însăși solidarităţii familiare. 

Astfel trebuie privită restricţiunea din documentul citat mai sus, 
când în lipsa descendenților de sex bărbătesc, ca o abatere dela norma 
de drept comun, se face apel chiar la bunăvoința domnească, cerân- 
du-se Domnului îngăduința, ca succesiunea să poată reveni și fiicelor 
decedatului; iar mai departe, ca cele orânduite astfel de Domn să fie 
respectate şi de către urmașii săi, devălmaşii pretind chiar garanţia 
domnească. menţionată de obiceiu în acte sub forma următoarei clauze 
probibitive: «şi de către nimeni neatins, — nestricat — după spusa 
Domniei mele». 

In general, mai poate fi privită apariţia acestei clauze de suc- 
cesiune, în cazul când unuia dintre devălmaşi «i sar întâmpla mai 
înainte moarte» şi ca o îngrădire impusă Domnului, în cazul revendi- 
cării moştenirilor desherente. Probabil, că abuzurile Domnului, în 
astfel de împrejurări, deveniseră prea frecvente în dauna moștenitorilor 


. 


50 7. Minea-Boga: op. cit., pag. 172. 
51 Ibid., pag. 378. 
"52 Ibid., pag. 359. 





Const. D. Vasilcoiu 


752 


îndrituiți, chiar dacă aceștia nu erau coboritori direcţi ai decedatului, 
dar puteau fi totuși cei mai apropiaţi, în grad de rudenie cu el. 

Dacă ne gândim că această epocă din Muntenia coincide cu dom- 
nia lui Ştefan-cel-Mare, o influenţă a dreptului moldovean de proprie- 
tate asupra celui din principatul muntean, nu pare exclusă; și aceasta 
cu atât mai mult, cu cât clauza juridică munteană o intâlnim şi în do- 
cumentele moldovene cu deosebirea numai că, aci, are o întrebuințare 
mult mai constantă și e redactată într'o formă mai precisă. De ex. în 
Moldova. a întâlnim chiar pe la 1400, în vremea lui Alexandru-cel-Bun; 
iar sub Ştefan-cel-Mare şi urmașii săi formula devine destul de frec- 
ventă. Ca şi în Muntenia după clauza obicinuită, de succesiune, în conti- 
nuarea şi chiar ca o completare a acesteia, se adaogă: i văsem rodu ich 
kto s€ iizberet im naiblijnii», ceeace ar Îi în traducere: «şi la tot neamul 
lor, cine se va alege lor cel mai apropiat» 5. Deci şi aci, din întregul 
neam al decedatului precăderea la moştenire o vor avea totdeauna aceia 
cari se vor alege, adică, aceia cari vor fi cei mai apropiaţi, în grad de 
rudenie cu decedatul. 

Ca forme de redactare şi în cancelaria moldoveană distingem mai 
multe, Cea mai obicinuită este aceasta; «i vsemu rodu ich ego komu sE 
iznaidetă iznaiblijni», adică: «şi întregului neam al lui, cui s'ar afla în- 
tre ei cel mai deaproape» 5%. j 

Cum vedem, identitatea de sens a clauzei muntene, cu cea mol- 
doveană, este evidentă. Diferenţa de formă, dela o cancelarie la alta, 
nu-i decât o consecinţă firească a limbii proprii ce foloseşte fiecare din 
cele două cancelarii. De pildă, cancelaria munteană întrebuinţează ca 
limbă oficială, slava Sud-dunăreană; pe când cea moldoveană, slava 
Nord-estică, adică bialo-rusa %,. Încercând totuşi o analiză mai apro- 
fundată asupra formei de redactare a clauzei din ambele principate, 
vom constata că deosebirea și în această privinţă este numai aparentă. 
Termenii: «dalikă» şi  «blijini» au aceeaşi funcţiune gramaticală . şi 
anume sunt două adjective de distanţă: primul cu sens de «depărtat»; 
celălalt de «apropiat». Apoi, ambele au fost întrebuințate de diaci, la 
gradul superlativ: «dalikă» cu prefixul «pră» a dat superlativul absolut 
«preadepărtat»; iar «blijini» cu prefixul «nai» a dat un superlativ. re- 
lativ, «cel mai apropiat». Mai observăm, că diacii munteni ca să exprime 
ideea de apropiere, cerută de situaţie, de gândirea lor, recurg constant 
la forma negativă a verbului «byti» recte «n&st» oridecâteori e vorba 
de clauza amintită. Sub forma: «vă nich prădalika da n&st» = «prea- 
depărtat să nu fie» diacii munteni exprimă. indirect, ideea de apropiere. 

In concluziune, pe baza materialului documentar înfăţisat, con- 
chidem, că această clauză, pe care o întâlnim atât în Muntenia cât şi 
în Moldova, n'are nici o legătură cu Domnul sau cu funcţionarii dom- 
neşti; ci e parte întregitoare a clauzei de succesiune, în anumite împre- 
jurări. şi anume, când firul descendenților direcţi ar fi cumva întrerupt, 


53 M. Costăchescu: op. cit., pag. 32—33 şi următ. 
Ibid., pag. 65 etc.; Cf. 7. Bogdan: Doc. lui Ştefan cel Mare. 
D. P. Bogdan: Contribuţiuni la studiul diplomaticei vechi moldov. Rev. ist. 
„1934, pag. 102; Cf. acelaș. Diplomatica slavo-rom. 








«Preadalica» 153 


«din, pricina morţii», vreunuia dintre devălmaşi. Prin această clauză, 
se stabileşte ordinea de preferinţă la o succesiune patrimonială, a rude- 
lor celui căruia dintre devălmași «i sar întâmpla mai înainte moarte», 
acordându-se precădere acelora cari nu vor fi preadepărtaţi, adică, 
străini, de, defunet; AFA în Moldova, celor ce se vor alege lui mai de 
aproape, Cum observăm, în aplicarea acestui principiu de vechiu drept 
românesc, nu-i nimic deosebit de vremea noastră, când se aplică ace- 
leaşi norme de drept, în situaţiuni asemănătoare. 

Sat IV. Originea clauzei. În ceeace priveşte originea clauzei, men- 
ționăm că ea a preocupat în chip deosebit pe cercetători, în ultimul 
timp. Din nefericire şi în direcţia aceasta, sa pornit dela început, pe o 
cale greșită, încercând să se deducă originea clauzei, din aceea a ter- 
menului «prădalika», termen care nu e decât un simplu adjectiv; dar 
cercetătorii noştri l-au confundat cu clauza însăşi. Astfel, |. Nădejde, 
preocupat numai de originea acestui termen, a susținut că «predalika» 
ar fi de origine ungurească, derivând dela verbul «predâl — predâlni», 
care însemnează «a prăda — a jefui». Etimologia vorbelor «prodalic 
«pradaliţe» — afirmă aceasta, trebue să fie «predalica — predalicia» 
dela latinescul «praeda-ae»; cu toate acestea, numai printr'o influenţă 
ungurească, dela «predâl», sar putea admite -«al», din «pradalica» 
(predalika)» 5. Cum vedem, după aceasta, originea termenului «prăda- 
lika» recte a clauzei, ar fi ungurească. Aceeaşi părere şi-a însușit-o, nu 
de mult și d. 1. C. Filitti; dar acesta a ajuns, la aceleași concluziuni, ase- 
mănând termenul slavo-român «prădalika», cu termenii: «predâl» — 
«predâlni», întâlniți de d-sa întrun dicţionar maghiar de limbă con- 
temporană %. 

Credem, că părerile cercetătorilor menţionaţi vădesc, în primul 
rând, o totală lipsă de informaţie istorică și iată dece: 

«1. «Prădalika» apare în documentele muntene, ca termen de can- 
celarie şi nu ca termen de limbă vorbită; deci, el a avut la noi o în- 
trebuinţare restrânsă, numai la cancelarie. 

2. Presupunând, că «prădalika» ar fi un împrumut de cancelarie, 
acest împrumut nu putea fi făcut direct din limba maghiară, ci numai 
prin intermediul cancelariei acestui stat. Intrucât în secolul XV, când 
apare acest termen documentar şi până târziu, cancelaria maghiară fo- 
loseşte limba latină. urma ca autorii citați să facă dovadă că termenii: 
predâl-predâlni au fost întrebuinţaţi în vremea aceasta, de cancelaria 
maghiară, în locul verbului latin «praedor» care are sensul de «a prăda- 
a jefui» deci acelaşi, cu sensul propus de cercetătorii menţionaţi pentru 
«predalika». Adevărul fiind altul, credem că aceasta n'o puteau dovedi. 

In al doilea rând, cercetarea lor vădeşte şi o metodă greșită, pen- 
trucă originea termenilor documentari, cum e bunăoară «prădalika», nu 
se poate stabili prin asemănare, pe baza dicţionarelor de limbă contem- 
porană; căci astfel l-am putea asemăna uşor şi cu slavicul «prădelă», 
de care cel puţin se apropie prin origine, ca sens acesta însemnând 


56 [. Nădejde: op. cit., pag. 2000. 
57 1. Ce Filitti: op. cit., pag. 337 şi nota. 





1754 Const. D. Vasilcoiu 


«hotar-graniţă» 55. Dicţionarele nu zic, ne pot sugera oarecare asemănări, 
între termenii a două limbi diferite; dar cercetările linguistice, conclu- 
ziunile ştiinţifice nu se pot întemeia decât pe textele de limbă ale epocii, 
ce formează obiectul cercetării, recte documentele maghiare. 

Această lacună o împlinește într'o anumită măsură, un alt cer- 
cetător, d. D. P. Bogdan, care întâlneşte termenul «prădalika», sub forma 
«prădalika», întrun hrisov bulgar, al ţarului Const. Asan, destinat 
mânăstirii Virguisk. Din păcate însă și acesta săvârşeşte aceeaşi gre- 
şeală de metodă, deducând originea clauzei, din aceea a termenului «pră- 
dalika», deoarece iată cum se exprimă dânsul, într'un studiu închinat 
special acestei probleme: «Apariţia termenului, în hrisovul bulgar amin- 
tit, ne îndritueşte să afirmăm, că originea sa, cât şi a întregei clauze, 
ar fi bulgară; iar aceştia la rândul lor au împrumutat-o din hrisoavele 
bizantine %. Cum vedem, confusiunea pe care acesta o face, între ori- 
ginea termenului «prădalika» și aceea a clauzei în discuţiune, este 
evidentă. 

Noi credem că există o deosebire profundă între acest termen și 
clauza juridică munteană. In niciun caz, aceasta nu poate fi confundată 
cu un simplu termen al ei, cu adjectivul «prădalika», deoarece, fiind o 
formă de gândire, ea e mult mai desvoltată, mai complexă. 

Dealtfel, menţionăm chiar, că prezenţa termenului «prădalika» în 
documentele muntene nu presupune cu necesitate existenţa clauzei amin- 
tite. Am întâlnit cazuri când, tot ca adjectiv de distanţă, «prădalikă» de- 
termină doar depărtarea în timp. De ex., într'un document, din 1482, dela 
Vlad Călugărul se spune, în legătură cu o moşie din Micești: «eşte pri- 
doşe 12 bolări taju dadoşe kako est prădalika gospodska», ceeac sar 
traduce: «încă au venit 12 boeri, dând-o astfel, cum că este prea dede- 
parte domnească» *!. Cum vedem, în cazul acesta, «prădalica» n'are nici 
o legătură cu clauza munteană, ci în corelaţia altor termeni arată că 
moşia amintită a fost din vremuri îndepărtate domnească. 

Tot astfel, în alte cazuri cuvântul acesta determină depărtarea în 
spaţiu. De ex. într'un document, din 1465, dela Radu-cel-Frumos, fiind 
vorba de anumite moşii, desigur, depărtate unele de altele, se spune: 
«koliko prădalika so», adică: «oricât de depărtate sunt» €. Și chiar în 
în hrisovul bulgar, citat de d. D. P. Bogdan, «prădalika» n'are nici o 
legătură cu clauza munteană. De ex., în acel hrisov întâlnim: «prădalika 
da ne metecha», ceeace s'ar traduce: «Prea departe să nu se împartă» 
(să nu fie atribuită), adică să nu se atribue străinilor. Trunchiarea tex- 
tului, făcută greşit de către autor, care n'a cunoscut sensul formulei, 
ne împiedecă de a preciza la ce anume se referă expresiunea de mai 


58 Fr. Miklosich: op. cit. 

59 Const. Asan (1258—1277) sârb de origine, fiul lui Tich şi nepotul lui Ștefan 
Nemania; ca să poată totuși salva în aparenţă principiul monarhic, se căsători cu 
fiica împăratului bizantin Teodor Lascaris, nepoata lui Asan II, luând astfel, ca țar 
bulgar, numele de Const. Asan. Cf. C. Jirecek: Geschichte der Bulgaren, pag. 269 etc. 

60 D. P. Bogdan: Originea clausei. Revista cit. 

61 Cf. P. P. Panaitescu: op. cit. pag. 328. 

62 Ibid., pag. 262. 











«Preadalica» 755 


sus. Probabil, e vorba de bunurile mânăstirii Virguisk, care sub nici o 
formă, nu puteau fi înstrăinătate. Sensul acesta ni-l dă verbul de ori- 
pine grecească «mettcho», care în forma sa slavizată, «metechati» pre- 
cedat de negaţiunea «ne», însemnează «a nu fi împărţite. a nu fi părtaş 
străin» &. 

Deci, din cele înfăţişate, se vede lămurit că «prădalika», simplu 
termen al clauzei, în nici un caz nu poate fi confundat cu clauza mun- 
teană, «succesio mortis causa». Aceasta are o formulare cu totul spe- 
cială şi precisă. Fiind vorba de un principiu juridic, vom distinge fără 
îndoială, un' fond şi o formă a sa de redactare, care, s'ar putea întâm- 
pla, să mu aibă aceeași origine; deaceea ne propunem să le studiem 
deosebit. 

In ceeace privește fondul acestei" clauze, credem că el nu poate 
fi decât de origine bizantină. Care să fie, însă, calea. sa de pătrundere, 
în cancelaria munteană ?: Căci de un împrumut direct, din cancelaria 
bizantină, nu poate fi vorba. Să admitem pentru un astfel de împrumut, 
aşa de tardiv, din a doua jumătate a sec. XV, intermediul cancelariei 
bulgare ? Necunoscând și alte documente, din cancelaria acestui stat, 
nu ne putem pronunţa cu certitudine. In această privinţă, originea Sud- 
slavă a termenilor de redactare, ai clauzei, nu constituie o indicație 
destul de precisă, numai în favoarea unei influenţe bulgare; căci în 
aceeași măsură, sau poate chiar și mai mult, sar putea susţine o in- 
fluenţă a cancelariei sârbești dacă ţinem seama de importanța politică, 
pe care o dobândește statul sârbesc către jumătatea sec. XIV, sub Ște- 
fan Duşan. Acesta creiază o Serbie Mare, dela Dunăre până către gura 
râului Marița, visându-se chiar ţar la Bizanţ. In acest scop, se încon- 
joară de demnitari după modelul bizantin. Pune chiar să se traducă 
legiuirile bizantine și prin dispoziţiuni speciale le întregeşte, în ceeace 
privește confirmarea dreptului de proprietate şi privilegiul familiei 
(gintei), asupra bunurilor patrimoniale %. ; 

Dar. odată cu creșterea puterii turcești, statul sârbesc, ca şi cele- 
late state Sud-dunărene decad, pentruca în scurt timp sajungă a fi 
chiar desfiinţate de către Turci. Aşa că pela 1459, când constatăm do- 
cumentar prima menţiune a clauzei muntene, cancelariile statelor Sud- 
dunărene încetaseră de a mai fi, cea bulgară chiar cu mulţi ani înainte. 

In vremea aceasta, la Nordul Dunării, statul moldovean atinge 
apogeul desvoltării sale, sub domnia lui Ştefan-cel-Mare. Timp de 
aproape o jumătate de secol, strălucita personalitate a Voevodului mol- 
dovean polarizează atenţiunea şi interesul întregei creştinătăţi. Nu se 
putea ca Muntenia vecină să scape acestei influenţe binefăcătoare și 
creştine a Moldovei, afirmă I. Ursu, istoricul domniei lui Ștefan; iar mai 
departe, tot acest istoric, urmând pe Dlugosz, susţine că în timpul acesta 
Muntenia a. fost într'atât subordonată sistemului politic al marelui Voe- 
vod, încât formează cu Moldova o singură unitate, sub conducerea vi- 
teazului domn %. In îndeplinirea gândului său de totdeauna, de a sus- 


63 Fr. Miklosich: op. cit.; cf. M. A. Bailly: Dictionaire greco-franşais, pag. 1267. 
64 Lavisse et Rambaud: Hist. gencrale, III, pag. 910 și următ. 
65 ]. Ursu: Ştefan-cel-Mare, pag. 155 şi următ. 








756 Const. D. Vasilcoiu 


trage principatul muntean influenței turceşti. orice schimbare de domn 
aci, trebue să aibă consimțământul său. Numeroși pretendenți îşi gă- 
sesc sprijin și adăpost la curtea lui. De pildă, întâlnim pe Basarab cel 
Tânăr, scriind Braşovenilor în 1477, dela curtea lui Ştefan-cel-Mare 
din Vaslui %. Ocupând apoi în repetate rânduri tronul Munteniei, spri- 
jinit de Ştefan, acesta se consideră simplu prefect, adică locţiitor al 
Domnului moldovean, căruia îi cere o gardă pentru siguranţa sa per- 
sonală și pârcălabi moldoveni, pentru paza cetăților muntene. In con- 
dițiuni asemănătoare, de vădită închinare către voevodul Moldovei, 
domnește și Vlad Călugărul, urmaşul lui Basarab cel Tânăr. 

Această stare, de strânsă dependenţă politică, a Munteniei faţă de 
principatul moldovean a avut desigur repercusiuni și asupra diferitelor 
instituţiuni ale statului muntean: De pildă, anumite deprinderi din can- 
celaria moldoveană şi chiar anumite forme de drept, cunoscute de către 
voevozii munteni, în vremea peregrinărilor prin țara Moldovei, caută a 
fi introduse apoi, pe cale de modă sau şi într'alt chip, în cancelaria mun- 
teană, Astfel, în cazul nostru, credem că sub influenţa dreptului de 
proprietate moldovean se încearcă şi în Muntenia o modificare a regi- 
mului proprietăţii. particulare, privind extinderea dreptului de succe- 
siune nu numai asupra coboritorilor direcţi: copii, nepoți, strănepoţi, ci 
asupra întregului neam al decedatului, precizându-se ca și în Moldova, 
că dintre urmași vor fi îndrituiţi aceia, cari nu vor fi prea depărtaţi, 
adică străini de el. Clauza aceasta, impusă mai întâiu în Moldova şi 
abia pe la 1459 în Muntenia, trebuie privită, probabil, ca o reacțiune a 
boerimii stăpânitoare de pământ, ca o îngrădire impusă Domnului țării, 
cu privire la dreptul acestuia, în Jegătură cu moştenirile desherente. 
Aceleași cauze, abuzurile domnilor cu moştenirile desherente, trebuiau 
să producă aceleaşi efecte şi în principatul muntean. 

Deci, împrejurările politice din acest timp, coincidenţa apariţiei 
clauzei muntene cu epoca de strălucire a Moldovei, sub Ştefan-cel-Mare, 
cât și identitatea de sens a celor două formule de cancelarie, așa cum am 
arătat mai sus, nu exclud o influenţă a cancelariei moldovene, în ceeace 
priveşte fondul acestui principiu de drept bizantin. 

Referitor la forma de redactare a clauzei, credem că, deşi redac- 
tată în termeni Sud-slavi, ea este proprie cancelariei muntene. La 1459, 
când o constatăm documentar, cancelaria munteană împlinise aproape 
un secol de existenţă; deci, viaţa şi funcţionarea ei erau atunci deplin 
organizate. Acesta presupune desigur şi o anumită deprindere şi chiar 
o familiarizare a diacilor de cancelarie, cu limba oficială Sud-slavă, 
a statului muntean. 

Ceeace ne întărește încă şi mai mult în credinţa noastră este forma 
variată, sub care se înfăţişează în documente clauza munteană. Când 
am analizat sensul acestei clauze, am arătat care sunt formele ei de 
redactare mai obicinuite. Natural că nu le putem înfățișa pe toate, ele 
fiind atât de variate, ca şi cazurile de confirmare domnească. Arătam 
cu acea ocazie, că în anumite împrejurări, clauza îmbracă chiar forma 
unei dorinţe testamentare. Inseşi donaţiunile mânăstirești au câteodată 


66 1. Bogdan: Relaţiile Ţ.-R. cu Brașovul. I, pag. 133—134. 








«Preadalica» 157 


acelaş caracter. De ex., întrun document din 1512 Sept. 20, călugăriţa 
Magdalena hotărăşte, că după moartea sa, satul Corbii-de-Piatră şi viile 
dela Golești, care sunt ale ei «bătrâne şi drepte ocine străbune», să fie 
Mânăstirii Adormirii din acel sat, adăogând apoi: a vişe recinna sela... 
prădalika da n&st; a nu da sut svătomu monastiru i monastir da est 
gospodski», adică: «iar sus zisul sat... străinilor să nu fie; căci sunt ale 
Sf. mânăstirii şi mânăstirea este domnească». 

Desigur, că aceste forme de redactare aşa de variate şi câteodată 
destul de desvoltate și adaptate unor cazuri speciale, ca acele înfăţişate 
mai sus, nu puteau avea un model de redactare, ci sunt mai degrabă 
creaţiuni propri ale diacilor de cancelarie. 

Deci, în ceeace priveşte originea acestei clauze, credem că fondul 
său romano-bizantin, împrumutat din cancelaria moldoveană a fost re- 
dat într'o formă proprie cancelariei muntene. Cu aceste lămuriri, con- 
siderăm încheiat studiul nostru. 

Const. D. Vasilcoiu 


6? B. P. Haşdeu: Arhiw. ist. a României, |, pag. 142—143. Cf. 7. Minea-Boga: 
op cit., pag. 180. 





In odaia de lucru, 


poetul privește visător pe fereastră. Spiritul îndoelii 
se iveşte din umbră. 


Poetul 


E noapte de August şi luna 
Pluteşte pe mare senină, 
Revarsă asupră-mi, cucernic, 
Un snop tremurând de lumină. 


Imi mângâie fruntea şi ochii, 
Căzând pe un alb manuscris 
Şi-mi ţese covoare de umbră, 
Umplându-mi odaia de vis. 


Spiritul 


Sărmane poete, eşti gata 

O noapte din nou să-ţi jertfeşti, 
Uitând că'n cetate e cântec 

Şi murmur de vrăji tinereşti. 


Chiar globul pe care eşti astăzi 
Se poate să piară cândva 

Şi'n umbra uitării de veacuri 
Să cadă creaţia ta. 


Dorinţa de glorie, iată 
Puterea ce'n viaţă te mână! 


Poetul 
Dorinţa de-a spune ce simte 


Un fir trecător de țărână, 
In faţa naturii eterne. 


Spiritul 


Şi cui? pentruce să o spui? 





Nemurire 


Poetul 


Dece să desvălui misterul ? 
Acestea sunt tainele Lui. 


Doar El, Ziditorul, o ştie. 

Eu, fruntea plecându-mi, smerit, 
Fac ceeace Dânsul îmi spune 

Şi astfel mă simt fericit. 


Fiorul creaţiei, singur, 

Ne dă fericirea deplină. 
Creind frumuseţea te-apropii 
De floare, de cer, de lumină. 


Spiritul 


Dar clipa extazului trece. 
Nu-ţi pare c'a fost în zadar, 
Văzând că destinul te-aruncă 
In clocotul vieţii amar ? 


Poetul 


Cum ziua se naşte din noapte, 
Din chin izvorăsc bucurii, 
Sar stinge surâsul din suflet, 
De-ar fi numai zori aurii. 


Spiritul 


Și, totuși, ne moare surâsul 
Odată cu ultima oră. 


Poetul 


Atuncea, tot sufletul râde, 
Plutind în etern'auroră. 


Spiritul 


Când flacăra minţii se stinge 
Şi coardele vieţii se rup, 

Ce-ţi spune că sufletul nostru 
Se poate desprinde de trup? 


Poetul 


Aud prin vis prieteni duși departe ; 

E gândul lor ce'n gândul meu pătrunde. 
Sufletul lor de trup li-se desparte, 

Prin spaţii resfirându-se în unde. 








Grigore Sălceanu 


Cunosc mai dinainte întâmplările, 
Pe care ei, târziu, mi le vor spune, 
Căci mie, din străfund de depărtări, 
Mi-au falgerat demult în viziune. 


Cum ar putea să fie pieritor 

Un gând ce nesfârşirea o străbate 
Şi peste ţări şi mări, din viaţa lor, 
Mi-aduce 'n visuri scene întâmplate. 


Spiritul 


Ca raza din lună pornită 

Şi undele gândului sânt 

Trimise departe, în spaţiu, 
De-un trup trecător de pământ. 


Când pulberea "n lut se întoarce 
Şi razele gândului mor, 
Căci tot ce gândim e subt frunte 
Şi fruntea e lut pieritor. 


Poetul 


Iluzie vană ! Ai crede 

Că dacă vioara e spartă, 
Odată cu ruptele coarde, 
Rămâne şi muzica moartă. 


Dar nu e în lemn armonia 

Ce pururi trăeşte'n idee. 

In lemn a vibrat doar o clipă. 
Ea este eternă scântee. 


Sbiritul 


Şi dacă sufletul e veşnic, 
Dece, aici, să se coboare ? 
Şi pentruce să se 'ntrupeze 
In nişte forme trecătoare ? 


Poetul 


EI, căutându-se pe sine, 
Zvâcnind în lut se înfiripă. - 
Spre a-şi simţi eternitatea, 

Se întrupează într'o clipă. 


Şi prefăcându-se în flutur, 
Intr'o furnică sau în om, 

Admiră lumile prin ochii 

Infioratului atom. 





Nemurire 


Dar, îmbătat de voluptate, 
EI simte-a lutului sclavie 

Şi desfăcându-se de clipă. 
Se reîntoarce 'n veşnicie. 


Spiritul 
Şi dacă vieaţa eternă 
E ultima ţintă a lumii, 


Dece să creezi frumuseţea, 
Turnând-o în formele humii ? 


Poetul 


Ca'n freamăt să-mi cânte simţirea 
Şi-apoi, către ceruri, în sbor, 

S'o schimb în aduceri-aminte, 
Cum apa se schimbă în nor. 


Spiritul 
Uităm, uneori, ce făcurăm 
Abia cu o clipă "nainte 


Şi crezi că atâtea poeme 
Purta-vei acolo în minte? 


Poeiul 


Uitarea e doar aţipire. 

Inchisă în miezul seminţii, 

Ai crede că doarme-o pădure ? 
'Tencrede în tainele minţii. 


Spiritul 
Atuncea, luăm cu-amintirea 


Dureri ce-am simţit pe pământ. 


Poetul 


Mai mare-ţi va fi bucuria, 
Văzând că în cer nu mai sânt. 


Doar răul făcut în vieaţă 
Va fi remuşcare de veci. 
De-zceea, frumosul, aicea, 
Să-l semeni pe orice poteci. 


Spiritul 


Dece este răul pe lume ? 
Cum, oare, putem să greșim, 
Când suntem cu toţii făptura 
Stăpânului nostru sublim ? 





Grigore Sălceanu 


Cum pot la olaltă să stee 
Blândeţea. şi scrâşnetul urii, 
Frumosul, urâtul şi cr:ma 
Şi groaza în sânul naturii ? 


Poetul 


Priveşte paleta, pe care 
Maestrul combină culori : 

E-un straniu amestec de smoală, 
De sânge, zăpadă şi flori. 


Alături, tabloul mijeşte 

Sub pensula lui creatoare 

Şi pânza, ca'n farmec, se umple 
De cer ideal și de soare. 


Pământul cu viaţa-i pestriță, 
La fel cu mâniita paletă, 
Slujeşte eternului Meşter 
Să toarne pe-o altă planetă 


O lume de vis ideală, 

Ce scântee pururi în vreme, 
O lume ţesută din cântec, 
Din raze, din flori şi poeme. 


Dar, tu, misterioasă voce, 
Tu, cine eşti ? De unde vii ? 

u, care 'ncerci mereu să-mi spulberi 
Credinţa mea în poezii ? 


Tu, ce-ai voi ca veşnicia 
Să fie-o clipă trecătoare, 
O umbră orice năzuință, 
Cenușă orice'nfiorare 


Şi van frumosul vis ce prinde 
Din versuri să se înfiripe, 
Cine eşti tu ? Ce poţi fi, oare, 
Tu, umbra, glasul unei clipe ? 


Mă mângâie luna pe frunte, 
Mijind pe un alb manuscris 

Şi-mi ţese covoare de umbră, 
Umplându-mi odaia de vis. 


au pana, poema 'ntreruptă 
Incep să o scriu mai departe... 
Pluteşte în juru-mi un freamăt 
Din lumile fără de moarte. 
Grigore Sălceanu 





Când am ieşit în pridvor, asfinţitul rumenia obrazul cerului. Pe 
turla bisericii din Storeşti jucau vălvătăi de comoară, săgeți aurite țâş- 
niau din arcurile nevăzute ale apusului. In faţa cerdacului, trandafirii 
roşii luminau ca nişte candele. Din straturi venia miros de rozete şi 
condurași. 

După ce se așeză temeinic în fotoliul larg, de mladă, Părintele 
Manoluţă glăsui, foarte respectuos, cătră coana preuteasă: «Vezi matale, 
te rog, coană Anetucă, dacă eşti bună, de nu care cumva dă cafeluţa'n 
foc...» 

— Lasă părinte, Cam eu grijă, răspunse coana preuteasă plecând 
spre sufragerie. 

— Plăcintele cer cafea, lămuri părintele, mai ales când îs cu «poa- 
lele'n brâu» şi cer șun păhăruţ de vin în plus. 

Casandra, servitoarea, veni cu «tacâmurile» obişnuite: tabacherea, 
amnarul şi fitilul. 

_— Vezi matale, Căsăndrel, că parc'o mai rămas o sticlă de Cot- 
nărel, făcu părintele alcătuind o ţigară'n curmezișul foiţei. 

— Incepuseşi, părinte Manole, să spui o întâmplare cu vinul ista 
de Cotnar, îl sgândăresc eu. 

— Să ţi-o spun, mai ales că iată Casandra are să ne umple pa- 
harele. 

Până să soarbă din pahar, ţigara se stinse. Părintele scăpără din 
nou şi după ce aprinse ciosvârtul din gura ţigaretei, începu: Veniam, 
anul trecut, cu trenul dela Iaşi. Când cobor în gara Hârlău dau pe peron 
peste domnul Adolf, administratorul viei lui Gheorghiu. Un'te duci, 
părinte?, mă'ntreabă neamţu. — Acasă, unde să mă duc? 

_— Ce să te duci acasă acum. Până ajungi, te prinde noaptea. Hai 
la Cotnar. Ia uite'n pachetu ista... am cumpărat pastramă... Mâne cu 
trenu de dimineaţă te'ntorci. 

Cum îmi era foame, auzind de pastramă şi știind că neamțul are 
să scoată şi-un vin uitat de câţiva ani, m'am hotărit. Când m'am suit 
în tren, observ că după mine urcă un domn bine îmbrăcat şi pune pe 
plasa compartimentului unde am intrat două geamandane elegante, de 
piele roşie. Mie îmi vine în minte o şotie. Cum călătorul sta pe culuar 
şi ne-apropiam de Cotnar, spun neamţului: Domnule Adolf, eu am ceva 
treabă cu șăful staţiei; te rog să fii bun, când cobori, să iei şi geaman- 
danele astea ale mele. Cum am ajuns în staţia Cotnar. cobor repede, 
fac la dreapta şi mă dau în dosul gării, la pândă. Văd pe Adolf cu 
cele două gemandane. Când a ajuns pe peron, proprietarul geamanda- 
nelor l-a și apucat de gât. Scandal, răcnete, reclamaţii la şăful gării... 





— Ce să fac? La masă, după ce-am mâncat pastrama şi-am tras 
vre-o trei pahare de Cotnar, opt ani vechime, neamţul se'nsenină puţin. 
După alte pahare, râse cu poftă: «Mi-ai făcut-o, părinte, halal... Dacă 
nu m'ar fi cunoscut şăful gării, nu ştiu cum scăpam...» 

Coana preuteasă apăru cu cafelele şi auzi vorba. 

— Povesteşti întâmplarea cu subprefectul? 
— Lasă matale, Anetucă, ceşcuţele și vezi de paharele cele. Poate 
vrei să faci o ţigară? 


ar ce-a fost, părinte, cu subprefectul? 
— Ce să fie? Mergeam | 


pus deasupra pe plasă. La 

iandarmul. Eu, 

pelerina jandarmului, apoi mă dai 

e-a ajunge la Iaşi, subprefectul 
— Părinte, n'ai văzut par 
— Cum să nu-l văd, l-am 
— Era, da'acuma nu-i, 
— Nu se poate să nu fie că doar n'a 


văzut, era deasupra. 


mai fost nimeni în vagon. 
la Podu Iloaei, când eram 
-a luat, 


ăm prin vagoane. Sau 

n'au găsit nimic. Când s'au întor. ă 

mâna pe pelerina jandarmului și dă peste pardesiu, 
— Frumos din 


partea dumitale, domnule şef. Șeful îngălbenise. Nu 
putea vorbi. 


care ai datoria să pă: 
1 mine, treaba, asta nu 


— ŞI na i-ai spus niciodată subprefectului că sfinția ta i-ai făcut 
pozna ? 

— Nu i-am spus 
reclamat. mitropolitulu 


pentrucă relaţiile între noi s'au răcit în urmă. M'a 
i. Intâmplarea asta, 


chiar de nu mi-ai cere-o, 








Recizmaţii 165 


trebue să ţi-o spun. Până atunci Anetuca are să mai pue ibricul şi noi 
o să mai cercetăm paharele. 

Deschise tabacherea și-și croi ţigara. 

— Mai an vară, pe la vreo 10 dimineaţa, se opreşte o mașină 
la poartă. Cine să fie? că doar nu-s alegeri, că numai la alegeri nu 
mai poţi scăpa de prieteni. Es în pridvor și nu-mi vine să cred: Părintele 
Valeriu dela mitropolie. După câteva cuvinte îmi spune ce l-a adus. «O 
reclamaţie împotriva sfinţiei tale din partea subprefectului». M'am gân- 
dit imediat la întâmplarea cu pardesiul. 

— Ce reclamaţie, prea cuvioase? 

— O reclamaţie că n'ai făcut un botez după carte. 

Eu socotesc să facem ancheta la școală, că n'ar fi frumos s'o fac 
la primărie şi nici în casă la sfinţia ta n'o putem face. 

— Bine, prea cuvioase, mergeţi la şcoală că viu și cu. 

Nu ştiu ce-mi vine mie în cap că iau cu mine şi-o carte veche, 
scrisă cu chirilice și cu cerdacuri, după care bunicul, părintele Rugescu, 
făcea botezurile. După ce-a venit şi subprefectul, părintele Valeriu ci- 
teşte reclamaţia. Se plângea subprefectul că nu i-am botezat copilul după 
carte, “am sărit o parte din taina botezului, că el a observat cum am 
sărit... 

— Ce ai de spus, părinte? 

— Ce să spun, prea cuvioase, rog pe domnul subprefect s'arate 
care anume părţi din carte le-am sărit? 

Subprefectul, care se crede tare învăţat, ia cartea dar când dădu 
cu ochii peste chirilicele cu cerdacuri, înlemni. Nu cunoștea o literă. 

Părintele strigă pe Casandra şi Casandra pricepu că nu mai ce luă 
sticla şi fugi spre cămară. 

Să nu crezi dumneatale, iubite coane Mitică, să nu crezi că recla- 
maţia nu mi-a pus un ghimpen inimă, măcar că ancheta nu mi-a găsit 
nici o vinovăţie. 

Mare-i Dumnezeu însă. Iată că într'o zi aflu că doamna subprefect 
a mai turnat un copchil. lar după vre-o două săptămâni vine într'o 
dimineaţă dascălu şi-mi spune: Părinte, domnu subprefect te poftește 
pe după masă la 5 acasă să-i botezi copilu. 

— Dumneata nu ştii, dascăle, că după carte botezul trebue făcut 
la biserică? Te rog să spui domnului subprefect aşa: că nu permite 
cartea. 

După vre-o oră vine servitorul subprefeetului. 

— Domnu'suprefect spune că dacă nu puteţi veni la el acasă, a- 
tunci să vină acasă la dumneavoastră pe la 5. 

— Măi flăcăule spune-i domnului subprefect că botezul nu se 
poate face decât numai la biserică; nu dă voe cartea altfel. Flăcăul se 
duse şi nu trecu mult și veni cu răspunsul: Domnu” subprefect o zâs bini, 
pi la 5 vine la biserică. 

— Spune-i domnului subprefect că la 5 nu pot, la 5 am vecernie 
mare că mâne-i doar sfântu Ilie. Spune-i să poftească la. biserică la 
ora 3. 

Era o căldură ca'n toiul lui lulie şi'n biserică o năduşeală, să nu-ţi 





766 D. lov 


vie sufletul... Domrul subprefect a venit cu toată familia; naşa era o 
mătușă de-a subprefectului „0 bătrână din Hârlău. 

Eu din partea căldurii am dus-o mai bine, că m'am desbrăcat și-am 
rămas numai în sfită şi epitrahil, după cum scrie la carte. Dar rudele 
copilului, şi'n special nașa, gătită în rochie neagră, nu mai puteau de 
căldură. Când dascălul citea, eu îl făceam atent: Dascăle nu te grăbi, 
să nu sari cumva, te rog să citeşti rar şi apăsat... Când am. început 
«lepădările» am eșit în tindă să le fac. Şi venea pe uşa pridvorului un 
val de fierbințeală parcă l-ar fi suflat o maşină. 

— Să eşim mai bine afară, părinte, făcu subprefectul. 

— După carte, domnule subprefect; cartea spune să fac lepădările 
în faţa icoanei Mântuitorului. 

— Te rog şi eu părinte, se rugă naşa, că nu mai pot de căldură. 

Am eșit în ograda bisericii. Dar aici era şi mai rău, soarele de 
lulie ardea şi vărsa foc. Am început slujba, ca după carte. Am suflat 
de trei ori peste copil în chip de cruce şi la fiecare suflare l-am însemnat 
cu mâna la frunte, gură şi piept zicând: Mânile tale m'au făcut, Apoi 
punând mâna pe capul copilului am zis, ca după carte: Domnului să 
ne rugăm, Doamne miluește, şi-am citit rugăciunea: In numele tău 
Doamne. M'am întors spre apus și iar: Doamne miluește şi rugăciunea: 
Ceartă-te pre tine și «Dumnezeule cel sfânt»... Apoi spre răsărit: Doamne 
Savaot.., 

Citiam și mă uitam la subprefect care încerca să se apere de arşiţa 
soarelui c'o pălărie de pae. Pe obrajii naşei curgeau şiroae de sudoare. 

Pe urmă am suflat din nou de trei ori asupra copilului, însem- 
nându-l cu mâna la frunte, gură şi piept şi zicând de câte 3 ori la 
fiecare însemnare: Goneşte de la... etc. Apoi lepădările de câte 3 ori: 

— Te lepezi de satana? 

— Mă lepăd de satana, răspunde naşa. 

— Şi de toate lucrurile lui? 

— Şi de toate lucrurile lui... 

— Si de toţi îngerii lui? 

— Şi de toți îngerii lui. 

— Şi de toată închinarea lui? Şi de toată servirea lui? 

Apoi spre apus: Te-ai lepădat de satana?... Şi de toate lucrurile 
lui?... şi-aşa mai departe și tot de trei ori, Pe urmă am suflat şi-am scui- 
pat în trei direcţii şi nașa la fel. 

— Scuipă şi matale, c'aşa scrie la carte... 

Naşa nu mai putea, îi tremurau mânile şi mă temeam să nu scape 
copilul. Când iar citea dascălul, îi strizam: Ia seamă dascăle, nu te 
grăbi, să nu sai... mergi după carte... 

Acum, cu faţa spre răsărit, întreb: 

— Te împreunezi cu Hristos? 

— Mă împreunez cu Hristos... 

Şi asta de 3 ori. Apoi iar de trei ori: 

— Te-ai împreunat cu Hristos?... Şi crezi lui?... 

— Spuneţi, doamnă, crezul, vă rog... Naşa se codeşte; nu-l ştie. 

— O creștină ortodoxă trebue să-l ştie, fac eu. 

Zi-l dumneata dascăle. Dascălul începu, repede, după obicei. 








Reclamaţii 167 


— Dascăle, nu te grăbi. Să facem slujbă după carte, după cum 
se cere... 

Mă uitam la subprefect; era asudat şi roşu ca racul. 

Mi-era milă de copilaş pe care-l frigea soarele. 

Subprefectul găsise o umbreluţă şi vroia să-i facă umbră. 

— Nu se poate, intervin eu, cartea nu permite asemenea fapte... 

Dascălul a terminat crezul şi eu iar am întrebat de trei ori: 

— Te-ai împreunat cu Hristos?... Şi crezi lui?... (Cred lui ca îm- 
păratului). Şi iar crezul. După ce Sa spus crezul de 3 ori, am întrebat 
iar de trei ori: 

— Te-ai împreunat cu Hristos? Şi te închini lui?... 

Şi în tot timpul aveam grijă să-i spun dascălului: 

— la seamă, dascăle, după carte, să nu cumva să sai. 

Eu cred că i-am ţinut afară vre-o 2 ceasuri. Și apoi în bise- 
rică la fel: De câte 3 ori cele 3 rânduri din «Mare eşti Doamne» şi de 
3 ori: Să se zdrobească... suflând de trei ori peste apă... Şi tot aşa: am 
cântat de 3 ori când am turnat untdelemn în cristelniţă şi când m'am 
spălat pe mâni de 3 ori am citit psalmul 51. 

Mă rog i-am făcut o slujbă adevărat ca după carte. 

Am început la 3 și-am termniat la 6. O să pomenească toată viaţa. 
Să mai reclame la mitropolie dacă-i dă mâna. 

Când ne întorceam dela biserică, dascălul ţinu să-mi spue: Doamne, 
părinte, frumoasă slujbă a mai fost... Spun bătrânii c'odată a botezat 
bezadea Grigore aici în sat şi părintele, bunicul sfinţiei voastre, a făcut 
o slujbă di 5 ceasuri... 

— Ca după carte, dascăle, n'ai altcum... 

Şi eu şi coana preuteasă și Casandra, râdeam cu lacrimi. 

Numai părintele, după ce-şi croi iarăşi o țigară în curmezişul 
foiţei, ţinu să mă lămurească: Să-ţi spun drept, coane Mitică, dacă nu 
era botezul ista şi azi mi-ar sta reclamaţia, ca un ghimpe în inimă. 


D. Iov 





Din vol. „La noi în Bucovina” de Octav Vorobchievici 





TEOHARI ANTONESCU: INSEMNĂRI 


Despre școlile din Macedonia. Apostol Mărgărit. 
Politica la noi şi 'n Europa. : 
(1895. Yanuarie 2. Giurgiu). 


Abeleanu, un institutor dela şcoala primară de-aici, de pe strada 
noastră, cel care ţine locul lui Andreescu, plecat în concediu, a venit la 
mine. Cu dânsul am vorbit mai mult de o oră despre Grecia şi despre 
Macedonia şi despre starea şcolilor româneşti din părţile locului. Mi-a 
spus că în satele românești, unde deşi nu există absolut un grec și prin 
urmare nu se înţelege limba grecească, totuşi în biserică trebuie neapă- 
rat să se ţie serviciul religios în limba greacă; dacă vreun popă român 
îndrăsnește să ţie vreo predică în româneşte sau să slujească în limbă 
satului, episcopul în virtutea «beratelor» dobândite, poate foarte lesne 
prin puterea jandarmilor care-i stau la disposiţie, să aducă înaintea 
feţei sale pe afurisitul de popă care calcă canoanele şi, după o morală 
bună, îl aruncă la închisoare unde rămâne până s'o îndrepta pe calea 
binelui sau piere. Despre şcoli de asemeni mi-a spus că în satele româ- 
nești sunt de regulă câte două școli: una românească şi alta grecească; 
de regulă cea! grecească are elevi împătrit mai mulţi decât cea română 
şi aceasta din pricină că şcolile 
statul hellen și cu dascăli mulţi. 

Mărgărit de-a întovorăşi pe Rom 

dat de un misionar frances Fav 

Românii că cu modul acesta s 

ortodoxe și să-i treacă sub acei 
te această preschimbare. De 
e de altă parte este şi mișel 
ot afirma, dar zicea Abeleanu 
u profesori care sau muriseră 
i. La urmă, am vorbit câteva 
zilnic, ţara; că suntem într'o 
în sens opus: Ungurilor sunt 








Insemnări 169 


Care ar fi, după mine, privirea generală scoasă din multipliicitatea 
de fenomene politice din ţară la noi, din Europa ? In ţara noastră avem 
un guvern care-și face datoria în sensul strict al cuvântului, dar lasă 
totuş în spirit o neîncredere. Oamenii care cârmuesc nu par să fie pă- 
trunși de căldură pentru causa pe care o slujesc; merg în virtutea unei 
impulsiuni generale date, nu duc ei înşii mersul lucrurilor, sunt târâţi 
mai mult. Oposiţia, şi ea, nu știe ce vreai n'are nici o idee de realisat, 
nu se simte în stare să alcătuească nici un program cu idei positive; ei 
sunt veșnicul negativ al conservatorilor. Celelalte partide, în afară de 
liberali şi conservatori nefiind, desigur nici influenţa lor asupra trebu- 
rilor politice nu e mare... 

In Europa, agitaţie sterilă pretutindeni, guverne căzute sau nepu- 
tincioase să-și urmărească un ideal stabilit de mai nainte, compromisuri 
şi clădiri pe nisip. In haosul acesta de idei și dorinţi parcă încolţesc 
unele idei generoase, desarmare generală, facere de legi pentru prole- 
tari, alcătuirea unui tribunal de pace pentru toate neamurile, dar nu pot 
ieşi la suprafaţă. Făgașul în care obada carului vechei Europe e prea 
adânc pentru ca să permită o abatere. Răsboaele vor fi invenţiunile spre 
distrugere, se vor perfecționa și când cataclismul cel mare «le debâche» 
va veni, atunci Europa va avea un mijloc să se distrugă în chip mai 
eficace. Slăbindu-se, elementul mongol care se cleatină acum din letargia 
lui (Chinejii bătuţi cu totul de Japoneji) revenind peste lumea noastră 
vor mai repeta încăodată fenomenul invasiei moneole, pentru ca să 
adevereze ideea mea «repetiţia fenomenelor mongole», idee asupra cărei 
voi vorbi în conferinţa dela Universitatea din Bucureşti. 


la Matorescu. La Francudi. La Odobescu, O con- 
ferință a lui T. Antonescu la Universitatea din Bu- 
curești. La cursul de logică a lui Maiorescu. 
(1895, lanuarie 13, laşi). 


Am plecat dela Giurgiu... Dimineaţa am fost la Maiorescu și m'a 
introdus servitorul în cabinetul de lucru al lui M., unde, fiindcă în sala 
de primire stătea M. cu Cămărășescu, am rămas un timp îndestul de în- 
delung. In aşteptare ca să plece C., am pornit prin odae să văd cărţile din 
bibliotecă și dând peste Revue des deux-mondes am luat-o s'o citesc. 
Era numărul din 15 Dec. 1894 cu nişte poesii ale lui Paul Bourget cel 
care a publicat Le Disciple şi La Terre promisc. Se vede treaba că M. 
așteptând să intru în sală şi cum nu mă văzuse umblând prin bibliotecă, 
a plecat să mă găsească în sala de aşteptare sau să întrebe pe servitor 
ce s'a făcut cu mine, lăsând singur un moment pe C. La urmă a venit 
în odae, la mine. 

Cât al stat C., s'a discutat despre posibilitatea sau nu a unui ales 
din două părţi, întâiu ca senator şi al doilea rând ca deputat, dacă odată 
senatul alegându-l pe candidat mai nainte decât camera, are individul 
«dreptul să mai opteze pentru deputăţie. D-l C. susţinea că da, D-l M. 
dă nu; fiecare a adus toate argumentele pro şi contra şi s'a sfârşit, mi 
se pare, cu biruința celui de al doilea. Plecând C. și rămânând eu sin- 
gur cu M., am început.să vorbim despre Iaşi. Cu prilejul acesta, mi-a 
vorbit M. în termeni foarte elogioşi despre Râşcanu și mi-a spus că 





770 Teohari Antonescu 


dintre toţi profesorii dela Universitate el este singurul care să mai dea 
puţină viaţă celor din laşi. Apoi, prin conclusii sau gradaţii treptate 
a venit vorba despre Xenopol, autorul istoriei. Are o idee foarte rea, 
de când o parte a creerului s'a desorganisat prin boala de care Xenopol 
a suferit și calităţile rare ale acestuia s'au nimicit și nu i-a mai rămas 
acestuia decât numai o licărire. «Vezi, D-le A. ce inteligenţă extraordi- 
nară a trebuit să aibă omul ăsta, ca după o asemenea catastrofă, tot să-i 
mai rămâe ceva ? Impărțirea schematică și planul cărţii şi sistematică 
orânduire a materiei după norme logice sunt resturi din vechea inteli- 
genţă». Cu prilejul acesta am vorbit despre lipsa de o determinare a pe- 
rioadei medievale 300—1200 d. Chr. a Românilor. lipsa de utilisare a 
autorilor arabi și în genere a tuturor isvoarelor câte sunt. Teoria lui 
Rossler încă a făcut subiectul convorbirii între M. şi mine, amândoi 
susținând negreșit pe bunul simţ că teoria germanului-ungur este falsă 
şi lipsită de fundament istoric serios. «Care este părerea Dv. D-le M. 
asupra articolului meu: Raportul între rasă şi manifestările artistice lă 
Helleni ? «Mie mi-a plăcut şi mi-a plăcut mult. Chiar dacă n'ar fi nici 
o legătură între prima parte și cea de-a doua, precum spunea Rădulescu- 
Motru, simplul fapt al prescurtării că trăind în Dacia foştii Arieni, 
aceasta ne arată o foarte frumoasă totuş intrare în materie». «Eu cred 
că există cu toate astea o legătură între ambele părţi, D-l M;; pentru 
mine nu este tot una că Arienii să fi venit din Asia, din Africa sau 
Europa, pentru că eu pun o deosebită atenţiune asupra caracterelor fi- 
sice ale raselor şi caracterele fisice sunt atârnate şi se formează la po- 
poare, când acestea sunt în fasa copilăriei, căci numai atunci natura 
lucrează cu putere asupra rasei». «Apoi, da, a relevat M., când omul se 
civilisează, atunci el influențează asupra naturii». «Dacă deci natura a 
lucrat asupra Hellenilor, când aceştia erau încă în sânul familiei ariene, 
atunci este necesar să vedem patria primitivă a Arienilor, ca de acolo 
să scoatem şi însușirile fisice ale rasei». Părea satisfăcut. «Dar în pri- 
vința imaterialisării treptate a artei, cu cât ne depărtăm de leagănul 
primitiv al Omenirii, ce crezi D-le M.?» «Ideea e frumoasă, deşi a fost 
exprimată mai nainte de D-ta, dar foarte vag şi cu referință la un alt 
teren decât cel ales de D-ta. E vorba de imaterialisarea gradată a sem- 
nelor de distincţie administrativă: în timpul Romanilor avem lictort- cu 
fascii şi cu tot aparatul visibil şi brut de pe-atunci; trecând prin mediul 
ev. Această imaterialisare ajunge la noi numai la un pur semn, ca o 
fundă mică la redingotă». Voesc să vorbesc în data ce vine despre Des- 
coberirile din Troja şi rebetiția fenomenelor istorice. «Cum înţelegi 
repetiţia fenomenelor: prin simplă evoluţiune sau prin ritm ?» Mă uitam 
la dânsul şi fiindcă trecut din față-mi, şedea în dreptul Venerei din 
Milo spre fereastră şi eu în faţă-i spre uşa din sală, îi vedeam figura 
foarte precis şi-mi ziceam în mine: toată energia şi violenţa atacurilor 
lui sunt resultatul acestei forţe inerente exprimate prin cruzimea şi as- 
primea trăsăturilor feţei; în acelaș timp urmăream asemănările dintre 
figura lui şi a tatălui său, după cum îmi rămăsese în minte după copia 
văzută în cancelaria gimnaziului din Giurgiu. Ce-o fi vrând să înţe- 
leagă el prin evoluţie sau ritm ? Şi făceam reflecţii foarte puţin favora- 
bile pentru M. «Este altă lume și sunt alte raporturi între noi amândoi 








Insemnări TI 


acum, D-le M., îmi ziceam în mine şi mi-e teamă că nu mai înţelegi 
concepția mea și unde vroi s'ajung». Şi ca să-mi explice, îmi vorbea de 
revenirea sentimentului religios la anumite ramuri cu axeiași intensitate 
vie, tocmai într'o vreme când s'ar aștepta cineva mai puţin. Nu e asta, 
îmi ziceam eu, şi am întrerupt vorbirea prin afirmarea continuă a tot 
ce spune cellalt, căci prin experienţă ştiu că oridecâteori afirmi tot ce 
zice altul, discuţia va fini în totul între doi indivizi şi 'n locu-i va în- 
cepe rolul căscăturilor. Mi-a vorbit despre bustul frumoasei Venus din 
'Tralles (Maiorescu o numea Diana), cum a voit s'o capete din Viena şi 
cum apoi D-na M. a desfăcut-o de faţă cu mine şi a pus-o pe dulăpiorul 
de sus lângă fereastră. 

După dejun am mers la D-l Francudi, pe la 1!/z; era acasă și, 
intrând în salon, am dat peste o pictură represintând Monumentul lui 
Lisicrates. «Acestea toate sunt lucrate de fii-mea», (şi-mi arăta pe pereţi 
în toate părțile tablouri marine, figuri, peisagii de tot felul, reproduceri 
după temple şi monumente vechi, etc:). Salonul orânduit cu îngrijire. A 
vorbit despre descoperirile lui Dârpfeld în Troja şi l-am rugat să anunţe 
la Facultate că D-l Maiorescu mi-a cedat ora lui să fac o conferinţă 
despre un subiect din. arheologie. Sa oferit cu cea mai mare plăcere, 
dar, anunţul, îmi spunea Francudi, când a cătat să-l lipească, era făcut 
mai dinainte de Maiorescu. 

Ducându-mă în două rânduri la Odobescu şi negăsindu-l, am mai 
trecut şi a treia oară pe la 9 ore, şi cum era tocmai pe ducă, am dat nu- 
ma: bună seara şi împreună cu Evolceanu şi Odobescu am pornit-o în 
trăsură spre Şcoala Normală Superioară. 

A doua zi, am fost din nou cu desemnul meu asupra Acropolei din 
Troja; i-am expus unele idei. Discuţie la toartă; între altele mi-a: făcut 
o teorie întreagă asupra raselor. După Odobescu, clima, posiţia geogra- 
fică a locului, natura toată, întrun cuvânt mediul social, nu au nici o 
influență asupra omului, asupra raselor; ele sunt ceiace le-au făcut alcă- 
tuirile lor fisiologice. O rasă este formată, spre pildă, zice dânsul, din- 
Patâta număr de atome de x natură şi de un alt număr de y; că aceste 
composiții însă amalgamate bine, dau compuși cu anume însușiri, cu 
disposiţii bune pentru artă, la unele popoare, la alte popoare compo- 
siția atomelor, variind după număr şi calitate, va face ca rasa să aibă 
alte însuşiri, politice bunăoară. Cum eu mă îndoiam să fi intrat în sân- 
gele hellenului nu o atomă din sângele negrului, «Dar ce? nu vezi 
că însăşi caracterele fisice ale grecului din epoca lui Pericles sunt un 
rest vădit al acestor influenţe fisice şi a acestei absorții de elemente 
negre în sânge? Pe de altă parte, sentimentul grecului pentru formă 
nu este decât pornirea vie de odinioară a negrului pentru antropomor- 
fism. Hellenul primitiv, ca arian ce era, era un popor cu porniri idea- 
liste, era un visător, un om plin de fantesie. Şi a trebuit un amestec 
de alte elemente, acestor Arieni, pentru ca să ajungă la ceva bun. Dacă 
nar fi fost introdus acel flux mongolic, în virtutea căruia omul nu 
face decât să se ocupe de tot ce cade în raza ochiului său, rasa ariană 
ar fi pierit de mult, căci visătorii neapărat sunt neapţi pentru luptă și 
pentru viaţă. Hellenul, numai el, a îmbinat mai bine calităţile negrului 
cu ale mongolului şi arianul şi de-aici a ieşit perfecţia de forme pe care 





1712 Teohari Antonescu 


o întâlnim în operele sale de artă». Vream să-l întreb și să discut 
cestiunea: «dar unde să se fi făcut aceste îmbinări de elemente mongole 
şi negre, d-le Odobescu?», dar mi-a fost teamă să nu rămâie cu degetul 
în gură prins și l-am lăsat. Pe de altă parte, el a căutat să nu contra- 
zică idea unei invazii la timp determinat, al unora şi aceloraş cârd 
de popoare, venit din aceiaşi parte a locului. : 

Conferinţa în fine am ţinut-o miercuri seara între 5 şi 6!/2; era 
ora lui Maiorescu. Când eram acasă şi sub îmbătarea ideei, precum mi 
se întâmplă mie întotdeauna când sunt fie singur, fie încălzit de vreo 
idee, îmi închipuiam o sală plină de lume, cu o grămadă de cucoane, 
cu studenţi sgomotoşi şi, mai pe deasupra, cu însuși regele și suita lui 
chemaţi de Maiorescu. Mă vedeam înconjurat, în urma conferinţei, 
sărbătorit, ziarele vorbind cu entusiasm despre conferinţa mea, băeţii 
pătrunşi până în suflet de frumuseţea celor susținute şi de adevărul lor, 
Maiorescu entusiasmat şi vesel, Odobescu gelos; în fine, un complex de 
scene favorabile mie, aşa de favorabile, încât îmi ziceam mereu: așa 
conferinţă de mult nu s'a mai făcut. Dar faci socoteala de acasă care 
nu se potrivește cu cea din târg. Mai întâi s'a pus pe ploaie în tot după 
prânzul, o ploaie măruntă și deasă, cu vântişor. Deci numărul audito- 
rilor s'a redus foarte mult, Regele n'a venit, precum nici n'a fost vorba 
vrodată, băcţii aveau altceva de făcut; am avut drept auditor pe D-na 
Maiorescu şi Maiorescu, pe Odobescu, Francudi, pe toţi colegii mei de 
şcoală : Dragomirescu, Negulescu, Evolceanu, Rădulescu-Motru, Floru, 
Dianu, Litzica, etc. Am vorbit fără sfială, am spus tot ce aveam de 
spus; singurul defect, de care m'am găsit şi eu vinovat, a fost că am 
isprăvit prea brusc, tocmai în momentul.când mă aprinsesem mai tare 
şi frasa căpătase un caracter oarecare. Am pus mâna pe pălărie și m'am 
retras. Era o tăcere foarte curioasă în sală şi o vădită neplăcere că 
isprăvisem așa de repede. 

In cancelarie Odobescu mi-a spus de sugrumarea «perorației», că 
trebuiam să închei. La Maiorescu acasă, cum m'a văzut M., a și venit 
la mine și, luându-mă de mână, a început să facă critica. «Din punctul 
de vedere cum te-ai pronunțat, în ce priveşte modul de expunere, foarte 
clar, foarte precis, fără nicio jenă. n'am decât să te felicit. De asemeni 
și partea unde expui săpăturile din Troja şi stratificarea diverselor 
straturi, a fost splendidă; ce impresie adâncă a trebuit să facă asupra 
studenţilor modul cum ai expus d-ta săpăturile şi conclusiile care le-ai 
scos d-ta; decât, sau eu n'am auzit bine, sau D-ta n'ai spus ceva. După 
ce faci descrierea diverselor strate din Troja, ai căutat să demonstri 
ideea că rasa primă caracteristică din Troia era rasa din al 2-a strat, 
că legea D-tale se regăseşte și aici explicată; apoi, înălțându-te din nou, 
ai căutat să arăţi că nu este numai în Troja, unde se vede această 
stratificare de popoare, că mai sunt şi aiurea, în Assyria, Egypt, etc. 
Decât, nu văd legătura între a doua parte şi cea de a treia, între legea 
primei rase și fenomenele de invasii diferite». 

«D-le M. când am văzut că bate orele 6 mi-am pierdut sângele 
rece și am căutat să isprăvesc cât mai repede: de-aici şi sugrumarea 
ultimei părți». «Eu judecând pe urmă: ia stai, frate, să văd ce-a vrut 
dânsul să zică, am observat că între a doua şi a treia parte ar fi le- 





113 


gătura următoare: dupăce D-ta arăţi că civilisaţiunea europeană este 
distrusă de invasia mongolă, prin faptul atracției primei rase, elemen- 
tele mongole sunt absorbite și de aici, cu vigoarea introdusă şi cultura, 
începe mai departe fenomenul său de progresie şi iarăș fenomenul de 
absorţie. Aceste două legi se văd puse în evidenţă de către descoperi- 
rile din Troja; de aici și legătura între ele». In fond, aceasta a trebuit 
să fie şi opinia lui Odobescu. De altminteri Odobescu mi-a atras aten- 
tia asupra cuvintelor lui Francudi: «Dl. Antonescu vorbește despre 
Prachicephal și dolichocephal, ca şi cum toată lumea ar şti ce este; ar 
fi trebuit să facă oarecare explicări». In acest loc trebuie să spun că 
ultimul cuvânt al lui Odobescu a fost: «băeţii au zis: ştie multă carte 
ăsta, şi fiindu-le ruşine să spuie că n'au priceput, au admirat, dar de 
înţeles, nu te-au înţeles mulţi». Odobescu îmi spunea că trebue să pre- 
kisez mai bine fiecare perioadă între acele fenomene de repetiţie şi la 
fiecare început de idee să spun clar ce vroi să demonstrez. «Și ce e 
rău la D-voastră e că nu vă îngrijiţi de formă. Şi Maiorescu nu are 
imagini frumoase, nu are căldură, dar el cunoaşte partea tehnică; cu 
logica lui rânduește ideile după nişte norme așa de plăcute, încât îl 
asculţi cu plăcere. La el nu există o linie nearmonic pusă; toate liniile 
geometrice sunt clădite după norme logice, ca dintr'una în alta treci 
parcă legănându-te». După dânsul, planul lucrării ar fi trebuit făcut în 
modul următor: vroi să demonstrez că fenomenele istorice la anumite 
'dăţi se repetă în acelaş chip, nu se deosibesc după liniile lor largi. Ca 
să pui în evidență faptul. trebuia să iau descoperirile din Troja și din 
Bologna şi să arăt stratificările de cultură. Apoi să arăt legea «primei 
rase» şi în fine că aiurea se mai întâlneşte această stratificare, repetiţie 
de fenomene la date egale. Apoi, conclusia generală, în urma unei pe- 
roraţii, după ce făceai un resumat scurt de tot ceiace ai susţinut în tim- 
pul prelegerii. 

Mergând a doua zi la cursul lui Maiorescu, am ascultat la explică- 
rile lui asupra formării noţiunilor. Impresia este tot aceiași pentru mine, 
pe 'care o avusesem cu opt ani mai nainte, când eram student. Vorbea 
despre aceleași lucruri și aproape cu aceleaşi cuvinte: «în strimtul cerc 
al conştiinţei actuale», «când sa format în pătura naţională a stră- 
fulgerat...». Aceleași gesturi, aceiaşi voce timbrată de bas, aceiași con- 
tinuitate de perioade lungi, în fine acelaș foc şi dragoste ca şi 'n primul 
curs făcut de dânsul sau auzit de mine. In cursul lecţiei, văzându-mă, 
a făcut alusie la conferința mea în două rânduri: în primul rând, ve- 
nind vorba despre Max Miller, «de astă dată nu M. M, e&yptologul 
despre care vă vorbea conferenţiarul de ieri, ci sanscritistul»; în al 
doilea rând, vrând să arate că toate fenomenele se ţin legate între ele, 
a zis: «aţi văzut ieri cum din nişte cioburi cu o valoare relativă mică, 
din niște obiecte, printr'o coordinere de idei strânsă și prin incantenare 
logică, se ajunge la cele mai înalte idei, care priveşte cultura omenirii 
în general». Când m'am dus la dânsul în rectorat, cu Evolceanu, se 
vedea clar că era mulțumit până 'n suflet că l-am ascultat pe el la curs. 
«Ce frumoasă ştiinţă este logica» zicea Maiorescu ! +» 


Teohari Antonescu 





/ 


E A N To N A M E Na 


Singurătatea, ca o tloare, m'aşteaptă la fereastră 
Când, vulpe argintie, adoarme luna ?n casă 
Covoarele sărace să-mi fie de mătasă, 

Iar liniştea să tragă perdeaua ei albastră. 





Simt harul cum coboară în lucruri şi ascult 
Cum, limpede, lumina pe gânduri se aşterne 
Si goarna amintirii cum sună de demult 
Ca'ntr'o pădure ?n care tăcerea, lin, se cerne. 


George Vaida 


Ă L Ă T O R I E 


Cântă durerea *n margini de isvoare 
şi svon de pâine caldă ne opreşte; 
prin ierburi toamna din argilă creşte 
şi moare amintirea!n fiecare. 


Scânciobul părăsit e ca un Domn 

plecat în pribegie pe arşiță 

la braţ, — tot trist, — cu alba lui domniță 
mai palidă de cântec şi de svon... 


Departe plâng stejarii, — căpătâi, — 
pentru azur și pretutindenea 
năierii trag de visul vechiu de nea 


ca la îngenuncherea -cea dintâi... 
C. Pârlea 


AŞ VREA Să FIU IAR SINGUR 


Aşi vrea să fiu iar singur. Pasăre ori pom. 
Ca Dumnezeu în necuprinderi să mă ştiu; 
Oriunde n altă parte vreau să fiu, 

Dar singur. Numai singur. Depărtat de om. 


Eu sunt un fluviu nesfârşit; o mare, 
Şi n'a să mor cum cântecele spun... 
Vestmântul meu n'o putrezi şi n'am s'apun, 
Când: trupul va fi lut şi gândul soare. 





Aşi vrea 'să fiu iar singur 


ru voiu rămâne tot ce sunt. Doar unul; 

Şi lucrurile cresc în mine verzi şi eu în ele... 
Dintru 'nceput le port în suflet, proaspete şi grele, 
Când m'aştepta — desculţ — în uliţă, cătunul. 


Aşi vrea să fiu iar singur. Cum e Dumnezeu. 
Să nu mă ştie lumea, să n'o ştiu... 
Ori unde 'n altă parte vreau să fiu, 
Dar singur. Numai singur. Eu. Mereu |... 
Emil Vora 


D I E V A 


Opreşte, cavaler, spre Miază-Noapte ! 
Cumplite veşti ţi-aduc — ce Saud. 
Uite, tainice vâlvori în noapte ; 
Intoace-ţi roibul spumegat spre Sud ! 


Priveşte, din zenituri, orbi, 
A moarte vin patetici corbi. 
Otravă, fânul ; flacără, pe sâni 
Pucioasă, otrăvitele fântâni. 


Uhu, ihu! Auzi, Muma-Pădurii ! 

Și luna, ca un cap de ienicer... 
Intoarce calul ! Zodii grele ?n cer — 
Fă cruce dreaptă coifului şi-armurii ! 


Horia Niţulescu 


R G 


Işi are și plaiul soartele lui amurgii. 

Atunci, când cad pe el fel de fel de urgii, 

Işi pune mai întâi cerul poale de sânge, 
Geana Maicii Domnului plânge, 

De toartele văzduhului, atârnă stele cu coadă 
Şi vârcolacii cu pricolicii plaiului înnoadă 
Praştie și scară 

Până la faţa de argint ori de pară. 


Vin apoi şi urgiile care mai de care 
Şi cad pe piatră, pe carne, pe floare, 
Una-și crește lipitoarea lată 

Pe moşia plaiului toată, 

Alta-şi lăţeşte copita şi sabia 

De nu scapă nici vrabia. 

Una-și pune la foalele vântului 
Toţi, zmeii nepământului, 





George Z. Antonescu 


Altele-și trimet ortacii 

Să se boncăe ca malacii 

in gâtlej, în rărunchi, în rânză. 

După fiecare, vine una mai iute ca o mânză 

Şi dă cu coasa pe la toată casa. 

După ce fug din cine ştie ce poruncă, 
Sfârleaza plaiului iar se pune pe muncă: 
Pocăneşte argeaua, şerpueşte custura, 

Se mai ascute urechea, căutătura: 

Frunza pe buză 

Caută mai adânc în cine ştie ce spuză, 
Bocetul şi colinda mai lărgesc tinda, 

Pe snoavă, pe râuri, pe ghiduşie, 

Se mai pune o abureală „cenușie; 

In zeama neagră, rămasă din foamete şi pojar, 
Se mai 'negreşte pe altiţă un boboc de jar, 
Din huruiala de grindină și iureş, 

Cad câteva boabe în cântecul gureş, 

Din paşii muiaţi de lingori, 

Se mai iscă o aplecare galeşă în legănarea de hori. 


In somn, în bazm, mai intră o spaimă, o şoimană, 
Ciocâltia mai urzeşte o sculă mai isteaţă, mai vicleană, 
Proverbul mai prinde 'n cleşte 

Vreo scântee care a scăpat-o bezna printre dește. 


Din toate astea, fruntea plaiului se mai trezeşte cu 
o dâră pe coaje 
Şi cineva îi mai crestează un semn pe răboaje. 
D. Nestorescu 


BALADA COPILULUI MEZIN 


'Te văd mereu precum erai : 

crescut abia dela pământ — un copăcel — 
cu soare mult în păr, inel lângă inel. 
Aveai un an şi-afară era Mai... 


Acasă mă 'ntorceam cu tine 'n gând 
şi inima-mi se bucura plângând 


de fericire: în jurul leagănului — albine — 
cuvinte mici roiau şi zâmbetele tale 
sufletu-mi înseninau cum albele petale 

o grădină, în mâhniri prea pline. 


Mai simt căldura ochilor vioi 

în cari luceau, mirate, fragede lumini 

de viaţă; obrajii plânși doar crini 

să-i aibă-așa frumoşi, când îi sărută calde ploi. 








Balada copilului mezin 


Copil mezin, te caut mereu între copii 
și-adesea pașii mici cu mersul crud 

în liniştea singurătăţii mele aud — 

şi n vis m'alină râsete sglobii... 


Acasă de mă 'ntore cu tine'n gând, 

păşesc ca altădată 'ncet, să nu te scol... 
Dar mama cântă trist şi leagănul ți-i gol 
şi iar se pomeneşte inima-mi plângând. 


Lângă amintirile ce ne aţin din drum, 
doar fratele se jcacă trist acum. 


Și luna Mai te caută pe-afară... 

Dar plânge-vom mereu prinos de rouă 
florilor ce-ţi crese pe piept şi nouă 
tristeţea ne va fi eternă primăvară. 


Ne-or mângâia doar crucea !n care creşti 
şi florile din care ştim că ne zâmbești. 


George Z. Antonescu 


O A M N 


Ca şi acum se 'nvesmântase toamna 
In zale lucitoare de alamă 

Şi tot aşa suna, cântând, coroana 
Copacilor, bănuţi de-argint şi-aramă. 


In vechi cădelniţe de frunze moarte 
Ardea tămâia mirosind a floare, 

Iar vântul, suspinând, cerca să poarte 
Miresme dulci prin crânguri şi ponoare. 


Pe înveliş de foi sclipind în soare, 

Se presărau încet mărgăritare; 

Prin zări de-azur se desluşiau cocoare 
In cârduri tot mai mici şi tot mai rare... 


Viorica Jugureanu 


DINTR'UN GHIOC DE CLEŞTAR 


Va fi odată un Crăciun, 

Cu fete — pomi de catifea — 
Şi sfinţi cu stelele "n zăbun 
Vor crește pentru altă stea. 








G. Constandache 


Va fi odată un băiat 

Cu toamna ?n tâmple viorii, 
Vezi, sfinţii nu l-au mângâiat 
Şi n'a murit în jucării. 


Fereastra 'n tâmplă iar s'a spart, 
Cu zăngănit prelins pe nea : 
Băiatul a svârlit c'o stea. 

In gând, fereastra ni s'a spart. 


Şi vrejul se urca tăcut, 

Ca fânul sfânt, în aşternut, 
Pe fruntea fiului din vis, 
Acolo unde-a plâns şi-a scris : 





«Va fi odată un Crăciun, 
C'o fată doar cât o mărgea, 
Va'nchide roii lumii'n ea 
Şi soarele-i va fi păun». 
Atunci din toc voiu scutura : 
Să cadă cai şi urși de tuş, 


Când lampioane de păpuşi 
Se urcă 'n pomi de catifea. 


Lucian Dumitrescu 


Cc U L U 


Tu singur vei rămâne straj'acasă 
Să-ţi tremuri seara crengile în vânt, 
Când eu voiu fi un bulgăr de pământ 
In lumea pentru mine ne "nţeleasă. 


Eu am să fiu, de-i auzi un cânt 

In miezul nopții, colo'n deal la masă, 
Când trece luna?n straie de mireasă 
Și cerul "nalt pe frunte ţi-i vesmânt.., 


Atunci s'aduni copacii toţi din lume 
Şi ascultând șiragul cald de glume, 
Tu să mă strângi la pieptul tău cu drag... 


Ași şti, re'ntors pe drumul meu pustiu, 
Ca alte dăţi când mă chema: din prag, 
Că pentru tine, pururea sunt viu. 


G. Constandache 








PEDAGOGIE ȘI CU L.T URĂ 


1. Pedagogul ce ar studia realităţile dela noi, pentru a alcătui sau 
judeca o organizare şcolară, ca și cronicarul care ar fi chemat să ca- 
racterizeze publicistica pedagogică românească — publicistică ce este 
determinată tot de atitudinea celor chemaţi să lucreze în aceste reali- 
tăţi, — s”ar isbi de o problemă de a cărei rezolvire, se poate spune, 
fără exagerare, că depinde soarta poporului nostru, nu numai din 
punct de vedere politic, dar şi cultural. 

O problemă grea, nu atât prin elementele ei cât prin faptul că 
cpinia publică priveşte aceste date greşit, întrucât cei ce militează. în 
publicistică nu relevează şi nu sesizează, din problemă, decât fragmente; 
vu vor sau nu pot avea înţelegerea de a pune problema privind-o din- 
tr'o perspectivă mai largă, mai cuprinzătoare. 

Este vorba de problema rolului pedagogiei în cultura românească 
şi de nenumăratele chestiuni ce le ridică soluţia dată problemei. 

Problema, după cum am mai spus, este fragmentată, îngustată, pri- 
vită în aşa fel încât, cum spune proverbul: «Nu mai vezi pădurea din 
cauza pomilor» şi am adăoga noi; luând spre cercetare şi raționalizare 
fiecare pom în parte, fără să ţii seamă de pădure, distrugi frumusețea 
naturală a ei, degenerând-o prin artificializarea pomului. 

Probleme ca aceea a îndrumării tineretului, organizării şcoalelor 
de sat precum şi problema creării unei pedagogii românești şi a rapor- 
tului acesteia cu ştiinţa pedagogică, — cu adevărurile universal valabile, 
fie ele descoperite şi experimentate la noi sau în alte părţi ale lumii, — 
nu's decât fragmente ale problemei menţionate. 

Punând problema, în ansamblul ei, credem că şi soluţiile chestiu- 
iilor menţionate vor apare mai uşor, mai clar; mai corecte, iar degene- 
area periculoasă ce poate ameninţa poporul românesc ar fi mai -evi- 
dentă şi deci mai uşor de înlăturat, după cum mai uşor ar apare să 
ereiem — prin - educaţie — condiţiunile prielnice de înflorire a unei 
vieţi şi culturi românești. : 

TI. In "Ţara Românească, din motive istorice, asupra cărora nu in: 
sistăm, cultura pare a avea două mari caractere: a). Un caracter minor, 
—— cultura ţăranului, — şi b). Un caracter major, cultura emului care 
priveşte lumea cu o altă mentalitate decât cea copilărească, cum a pri- 
veşte țăranul, o mentalitate întâlnită la unii dintre oamenii de cultură. 

În afară de aceste două forme de cultură, se poate observa totuși 
şi o a treia: o formă hibridă, care sar caracteriza fie prin tendinţa de 
a turna cultura minoră în formele culturii majore, fie de a încătuşa cul- 
tura majoră în formele celei minore. Această formă de cultură ce nu-i 
nici cultură, în adevăratul sens al cuvântului, nu-i nici civilizaţie, ci un 
fel de avorton cultural, am tinde s'o numim cu un termen analog, împru- 





780 Vasile P. Nicolau 


mutat din estetica lui Blaga, dela care am împrumutat şi denumirea de 
cultură minoră şi majoră, cu termenul de para-cultură sau Kitsch 1 cul- 
tural. 

Curentul acesta de para-cultură, de Kitsch-cultural, îl găsim ma- 
nifestându-se — cu o naivitate inconștientă dar sgomotoasă şi pretenţi- 
oasă — şi în domeniul pedagogiei, la toți acei cari, pornind dela sat, dela 
țăran, caută să transpună cultura minoră a acestuia în formele şi struc- 
tura culturii majore și să creieze, în cadrul acesteia, o pedagogie ţără- 
nească, o pedagogie românească, zic ei, reducând românismul la ţărănism 
şi uneori la un țărănism burghez. Ei nu înţeleg că, atât în domeniul edu- 
caţiei, cât şi în domeniul estetic, — cum a dovedit-o Lucian Blaga 2 — 
nu se poi transpune elemente culturale ţărăneşti, naturale, — compo- 
nente ale unei culturi minore — în știință, fără a-şi pierde specificul, ca- 
litatea lor iniţială, după cum alţii nu înţeleg că principiile universal va- 
labile ale ştiinţei, nu pot fi aplicate aidoma în cadrul culturii minore 
fără a-şi pierde calitatea iniţială, fără a caricaturiza totul. O ştiinţă a pe- 
dagogiei ţăranizate, despuiată de caracterele ei generale, n'ar mai fi o 
ştiinţă, întrucât şi-ar pierde caracterul ei de generalitate: ar deveni o 
serie de norme convenţional ţărănizate care ar împiedica procesul natu- 
ral, rustic, de desvoltare al culturii țărănești şi ar reduce ştiinţa la o re- 
producere de norme ce conduce viaţa ţăranului din sat, ceiace n'ar mai fi 
Știință şi nu ar contribui cu nimic la progresul necesar menţinerei 
noastre ca popor între celelalte naţiuni, menit a opera în atmosfera şi 
spiritul unei culturi majore. 

Fără a înclina, deocamdată, pentru adaptarea unei culturi minore 
sau majore, ne mulțumim să respingem para-culturalul, Kitschul cultural, 
şi, deci, şi pe cel pedagogic, ca fiind lipsit de viaţă, 

INI. — De unde, până aci, am precizat că pedagogia, pentru a putea 
fi o ştiinţă menită să asigure desvoltarea şi evoluţia naţiei într'o di- 
recţie sănătoasă, nu trebue să opereze în cadrul şi pentru o cultură hi- 
bridă, se pune problema: care este poziția ei faţă de cele două aspecte 
ale culturii româneşti: cultura minoră şi majoră ? 

Problema poate căpăta principial, următoarele aspecte : 

Ori adoptăm o cultură minoră şi atunci renunțăm la caracterul de 
Ştiinţă al pedagogiei, considerând-o pe aceasta ca o artă, ori  înclinăm 
către o cultură majoră şi atunci Pedagogia trebue să opereze după nor- 
mele — uneori rigide — cu care operează oricare altă știință. A admite 
o cultură minoră ar însemna să adoptăm ca vârstă spirituală — cum 
spune Lucian Blaga — faţă de univers, o vârstă copilărească. 

«Cultura minoră este creată doar sub constelația eficientă a «copi- 
lăriei», în înţelesul de «vârstă adoptivă» a unei întregi colectivităţi, To- 


1 «Germanii — spune Lucian Blaga — recurg la designarea desaprobativă 
prin cuvântul Kitsch când este vorba de un anume pretins frumos, care uneon 
le produce totuşi plăcere». («Artă şi valoare», pag. 95). 

2 Iată legea non-transponibiității esterice formulată de Lucian Blaga: 
«Ea decretează că structurile obiective ale esteticului natural nu por fi trans- 
puse întocmai în artă fără de a-şi pierde aci calitatea lor inițială, şi nici invers: 
structurile obiective ale esteticului artistic nu pot fi tarnspuse aidoma în na- 
tură, fără de a-și pierde aci calitatea intțială, («Artă și Valoare» pag. 95). 








Pedagogie și cultură 781 


tuși cultura minoră e creiată de oameni maturi, sau dacă voiţi, de oameni 
la oriee vârstă ?. 

Această cultură ar avea avantajul că ar corespunde culturii ce do- 
mină marea majoritate a satelor noastre. 

Ar prezenta --— după părerea noastră — unele desavantagii şi, 
pentru a înţelege dece, vom arăta caracterele acestei culturi. 

«Intr'o cultură minoră fiecare ins reprezintă o universalitate nr- 
diferențiată». Fiecare individ își e gospodarul și meseriașul, poetul și 
cântăreţul, lucrătorul și arhitectul. Insul creator, cu posibilităţile sale, 
dă măsura planurilor, la a căror realizare se procedează. Individul nici 
n prea concepe planuri, pe cari să nu le poată realiza de unul siu- 
gur. De aceea creaţia insului are în cadrul culturii minore înfăţişarea 
unei fireşti improvizații cu precizarea că această improvizație fiind de 
nenumărate ori încercată de acelaş sau de alţii, nu însemnează o schi- 
ţare nedesăvârșită, ci o realizare, foarte economică, ce-i drept, ca teh- 
nică, dar de o remarcabilă virtuozitate. Există desigur și în cadrul 
culturilor minore creaţii vaste, colective, dar acestea au crescut fi- 
resc, încetul cu încetul prin acumulare și colaborare organică, iar nu 
pe baza unui plan prealabil. In general, în cadrul culturii minore, crea: 
ţia nu prea depășește puterile unuia singur, şi e adoptată, sub toate 
aspectele ei posibile, la ceeace poate să realizeze 'în adevăr individul, ca 
us, «universal nediferenţiat». In cultura minoră insul creator adoptă 
odată mai mult psihologia copilului, care de asemenea e universalitate 
nediferenţiată. Viziunea despre spaţiu, în cultura minoră, nu prea de- 
păşeşte, ca amploare, orizontul vizibil; satul, așezarea, cătunul, e centrul 
lumii, iar lumea e vizibilă aproape în întregime dintr'un singur loc; 
orizontul văzut se prelungeşte deadreptul în mitologie. Intr'o cultură 
minoră 'vizinnea despre timp nu prea depășește durata organică a uni 
vieți individuale; dincolo de acest orizont timpul e oarecum ceva sus- 
pendat sau ceva amorf» £. 

Acestea fiind caracterele culturii minore, credem că din punct de 
vedere al valorii intrinsece — fără o raportare la ambianța interna: 
țională şi considerând că noi românii am putea ridica «ziduri chine- 
zești» care ne-ar feri de contactul cerut de însuş faptul trăiri în raport 
cu restul omenirii, — prezintă o frumuseţe, o valoare estetică deosebită; 
o valoare socială însă numai germinativă, în sensul că, pornind dela ea, 
păstrând deci strânsă şi sporită legătura tradiţională, și schimbând punc- 
tul de vedere prin -doptarea celui al unei vârste ce nu mai e cea co- 
pilărească, am crea ceva nou. 

'Ținem să subliniem acest caracter germinativ — atât în înțelesul 
de ferment, cât și de teren în care se pot forma germenii, întrucât îl 
vom utiliza mai târziu. 

Poporul care s'ar mulțumi cu o cultură minoră și s'ar încăpățâna 
să lupte împotriva evoluţiei naturale, impuse de însăşi finalitatea vieții 
în lume, — spre binele individului sau nu, nu discutăm — renunțând la 
o atitudine lipsită de pasivitate, de imaginativitate accentuaiă, renun- 


3 Lucian Blaga: «Geneza metaforei și sensul culturii», pag. 28. 
4 Lucian Elaga: «Geneza metaforei şi sensul cuturii», pag, 29. 











182 Vasile P. Nicolau 


ţând la o atitudine dinamică, activă, dominatoare a naturii, ar însemna 
că şi-a ales singur locul — e drept, frumos — într'un muzeu etnogra; 
fic, dar s'a hotărît pentru sinucidere, renunțând deasemeni, în chip voit, 
la locul pe care natura i l-a dat în mijlocul ei, loc ce trebuie însă pâs- 
trat prin lupta pentru progres. 

Iubesc, admir și mă entuziasmez de frumosul culturii minore, dar 
nu mă pot declara satisfăcut numai cu el. Văd, simt — şi experiența 
ne-o dovedeşte — că această cultură nu-i totul; ea poate să-mi dea im4 
boldul, să-mi ofere atmosfera dela care şi prin care s'o pot depăşi, să 
mă pot înălța deasupra ei, însă atât nu-i suficient. 

Aşa văzând lucrurile, considerăm tendinţa de a adopta şi în pe- 
dagogie punctul de vedere al culturii minore, ca periculos pentru Naţiu- 
nea şi Statul nostru. Ştiinţa pedagogiei, în domeniul . culturii  româ- 
neşti, nu trebuie pauperizată din motive sentimentale, nu trebuie să se 
repete în domeniul educaţiei poporului românesc, ceeace au făcut. unii 
în domeniul literaturii şi artei românești. 

Pentru a ne înfățișa mai clar periculosul aspect pe care l-ar lua o 
astfel de atitudine, voiu da un exemplu din viaţa de fiecare zi a şcoa- 
lei. Este un exemplu tipic, care, dacă nu trâmbiţează osanale analfabe- 
tismului ţăranului român, face ceva analog. Unul din adepţii acestui 
curent, vorbind câtorva sute de membri ai Corpului didactic, din di- 
versele ramuri ale învățământului românesc, spunea: «Să învăţăm pe 
copiii noștri să împletească papura bălților noastre; din aceste împleti- 
turi vom face rogojini ce ne vor servi să acoperim căruțele ce le vom 
utiliza într'un viitor războiu la transportarea răniților, a hranei solda- 
ților, ete.» Indemnul, făcut, cu toată seriozitatea, dăscălimii românești, 
este o ilustrare tipică a rezultatului ce-l poate da tendința de a trans- 
pune elementele de cultură minoră — elemente, e drept, pline de poeziz 
— în cultura pe care o trăim sau trebuie s'o trăim, în raport cu cele- 
lalte popoare europene şi unde industria şi tehnica, sau punctul de ve- 
dere asupra lumii nu mai e nici cel copilăresc şi, de cele mai multe ori, . 
nici cel al maturului erou, idealist, ci al maturului egoist, la care 
forţa primează dreptul. Cred că se poate întrezări ce aspect vor lua re- 
zultatele unei astfel de tendinţe, dacă ne vom gândi să susţinem un 
războiu în care căruţa cu coviltirul lucrat la şezătoare, în cântece fru- 
moase, va concura cu tancul şi avionul. Va fi un spectacol asemănător 
cu cel al -Pieilor Roşii din America. 

Prin admirarea ca fapt a culturii minore şi prin negarea valorii 
combativ şi propulsiv sociale a unei culturi minore s'ar părea că înclinăm 
către o cultură majoră, o: cultură în care «devin suverane structurile 
maturității». O cultură în care insul creator nu mai e universalitate ne- 
diferențiată, ci «organ specializat» al unei colectivităţi. Insul îşi poate 
dedica, astfel, viaţa întreagă unei singure ocupaţiuni sau unei singure 
opere. Multilateralitatea se strâmtează, sau încetează cu totul; începe 
unilateralitatea, elefantioza specialismului. Prin deliberarea raţională şi 
prin hotărîri de voinţă, individul se integrează adesea chiar într'un 
front creator, prin care se urmăresc planuri, a căror realizare cere nea- 
părat ajutorul multor inși şi uneori o durată de generaţii. Incepe crea- 
ţia dirijată. Planurile nu mai sunt la dispoziţa individului, ci indivizii 





Pedagogie şi cultură 783 


sunt subjugați unui plan. Insul creator se situiază în orizonturile spa- 
țiale şi temporale, cari fiziceşte depăşesc enorm vizibilul. «Istoria», ca 
timp articulat şi cu spinare, este dimensiunea în care, se desfăşoară și 
creşte o cultură majoră. Orașul-cetate nu mai este centrul unei lumi vi- 
zibile totale, ci se alătură dominant sau periferial, altor așezări similare, 
într'un spaţiu, care se întinde dinamic, invizibil, înglobând văi şi munţi, 
şesuri şi țări, mări şi continente. 'Timpul nu sfârşeşte cu viaţa insului, 
ci e vasta proectiune, arcuire uriașă peste generaţii 5. 

Ar fi o greșală — după cum am mai spus — credinţa, că înclinăm 
către o astfel de cultură. 

Este probabil că ea ne-ar asigura, un loc dominant din punct de 
vedere politic, dar nu trebue uitat că nu ar putea să asigure naţiei ro- 
mânești un loc înalt și din punct de vedere spiritual şi nu ar face din 
indivizi oameni, ci maşini vii. 

Caracterul conservator, cu tendinţe de petrificare a naţiunii — fie că 
aceasta s'ar face în spiritul plin de poezie și misticism al culturei mi- 
nore, fie în cel ştiinţificizant şi dogmatic al culturei majore — nu ne 
mulţumeşte şi pentrucă suntem convinși că nu poate conveni unui popor 
a cărei virilitate este în plină forţă. 

Urâm tot ce artificializează pe om sau îl menţine în primitivism. 

In timp ce o educaţie în spiritul culturii minore ar primitiviza pe 
om, prin mărginirea orizontului în aşa fel încât confundarea particula- 
rului cu totalitatea ar fi ceva obișnuit, o educaţie în spiritul unei culturi 
majore l-ar mecaniza pe individ; nu i-ar da decât posibiliiatea unei tră- 
ivi diferenţiate, ceeace i-ar știrbi din omenie, din trăirea «experienţei vii 
a lumii ca totalitate». 

Nu ne plac extremele și tot ce tinde să împiedice pe om de a fi om, 
de a trăi lumea ca o totalitate în plină viaţă, în plină desfășurare. 

În mișcarea pedagogică românească s'a manifestat multă vreme și 
tendinţa de a adopta o cultură majoră ce însă nu avea nici o legătură cu 
cultura în care se desfășura viaţa majorităţii poporului nostru. Acest cu- 
rent nu ţinea seamă de realităţile noastre şi împrumuta doctrine — sub- 
liniem doctrine — pedagogice străine şi căuta să le aplice la noi. Dease- 
meni, reducea știința pedagogiei la o doctrină, lucru greșit, oricâtă ge- 
nialitate ar fi avut creatorul acelei doctrine şi -oricâte rezultate ar fi dat 
in locurile de unde a fost importată şi transpusă la noi. 

Mai mult, acest curent, împrumutând, 'nu reușea să deosebească ce 
este general valabil, cu valoare ştiinţifică, de ce este particular, de ce 
este procedeu, fel specific de a opera în realitate, de a aplica princi- 
piul sau legea ştiinţifică la realitate. Este curentul observat, manifestân- 
du-se în mișcarea pedagogică din Ardeal şi, prin intermediul dascălilor 
ardeleni, introdus şi în vechiul regat. Spre exemplu: sistemul lui Pesta- 
lozzi, lui Herbart, sistemul Bell—Lancaster, Diesterweg şi alţii au fost 
importate şi aplicate aidoma în şcoala noastră 6. 


5 Lucian Blaga — Geneza metafore; și? sensul culturii, pag. 30. 

6 Vezi între altele lucrarea lui I. Popescu — Pedagogia lucrată pe bazele 
psihologice şi etice ale realismului herbartian, Sibiu ed. II. 1892, ed. I Sibiu 1868; 
Metodica lui P. Pipos (Diesterweg) ed. II 1895 Arad. Vezi și P. Georgian. — Con- 
tribuție la Istoria școalei românești. Rev. generală a Invățământului — Nr. 1—2 
lan.-Feb, 1940. 








erai 


DI 





784 Vasile P. Nicolau 


Acest curent, ce nu reușea să deosebească principiile universal vala- 
bile ale ştiinţei de procedeele întrebuințate pentru a le aplica la rea- 
lităţi, era logic să nu reuşească să înţeleagă că problemele pedagogice ca 
şi principiile ştiinţei pot fi privite româneşte, gândite în spirit româ- 
nesc. Mai mult, el nu reuşeşte, nici cel puţin în parte, înmânesarea prin- 
cipiilor ştiinţifice la realitatea românească şi acest eşec aduce caricatu: 
rizarea şi compromiterea valorii acestor principii, iar în sufletul celora 
ce li s'au aplicat aceste procedee scâlciate, desgustul de tot ce-i şcoală, de 
ce-i învăţătură, credința că şcoala e un instrument de tortură şi de 
înăbușire a tot ce-i original, a tot ce poartă semnul geniului. 

Ar fi o mare greşală, pornindu-se dela astfel de manifestări hi- 
bride, a se trage concluzii, fie cu privire la valabilitatea principiilor 
ştiinţifice, fie la posibilitatea găsirii acestor principii la Români. Ar în- 
semna să tragem concluzii din premise greșite. 

III. In afară de aceste extreme, puse în dscuţie, credem că mai 
există o posibilitate. 

Credem că pedagogului român, sau de altă naţionalitate, i se mai 
poate prezenta şi o altă posibilitate, bineînțeles dacă acesta nu-i un 
meşter ce ar căuta a întinde, ca «un păcătos cârpaci educator», tineretul 
tuturor popoarelor pe un acelaş calapod sau să le impună, așa sum i 
ceau chinezii cu piciorusele micuţilor lor, anume limite sau anumite ca- 
lapoade naţionale ce pot deveni adevărate cosciuge, nu numai ale tine- 
vetului căruia i se aplică, dar și ale întregii naţiuni, în cadrul căreia s'ar 
aplica asemenea mijloace. Este vorba de perspectiva ce le-o poate des- 
chide educatorilor, o cultură organică. In raport cu cultura minoră şi cea 
majoră, cultura organică — în spiritul, atmosfera și punctul de vedere 
ul căreia ar urma să se orienteze pedagogul — este asemănătoare cu 
fructul unui copac, care ia seva pământului, o trece prin organismul său 
şi produce ceva specific, care nu mai e nici una nici alta. 

Dacă ar trebui să ne orientăm în ce priveşte «vârsta adoptivă» 
am spune că o astfel de cultură nu adop?: ca vârstă nici copilăria, nici 
maturitatea. Adoptă vârsta tinereții, vârstă care, deși îşi păstrează încă 
o «sfântă nevinovăție», nu mai păstrează naivitatea copilărească. Vârsta 
în care puterea de asimilare se întrece cu cea creatoare, vârsta când în 
teresul nu-i nici primitiv dar nici pervertit numai pentru anumite aspecte, 
vârsta în care puterea de creaţie nu are decât nevoe de disciplină, 7 pen- 
tru a reuşi în viaţă. Individul nu mai e nici «universalitate nediferen- 
țiată», nici «organ spetializat» al unei colectivităţi, individul este o uni- 
versalitate diferenţiabilă și diferențiată prin faptul posibilităţii de a ger- 
mina și a fi germinat, de a face să creeze şi de a se face purtător de 
creaţie. 

Aş numi această cultură, ce «adoptă vârsta tinereţii», cultura orga- 
nică-plasticizantă. Cultura organică se naşte făcându-l pe individ să pri- 
vească civilizația — nu ferindu-l de ea — punându-l să intre în contact 
cu ea, nu însă cu mentalitatea adoptivă a copilului, nici cu mentalitatea 
pervertită prin specializare a maturului, ci cu mentalitatea tinerească și 
avidă de tot ce o înconjoară ce — din însăşi necesitatea de a trăi — de- 


7 Asupra disciplinei vezi V. P. Nicolau — Școală și caracter. 





Pedagogie și cultură | 185 


vine pătimașă, elocotitoare, dinamică şi, când aceasta este disciplinată, 
capabilă de trăirea frumosului, eroicului, sublimului divin. 

In cadrul culturii organice-plasticizante, plaiul rorzânesc, miturile 
românești, cerul albastru își pierde mirosul de muzeu şi capătă viaţă 
cu pntere creatoare; sunt trăite toate acestea cu intensitate şi fecundate 
de vitalitatea tinerească, lucru ce nu-l putea face o trăire în spiritul 
unei mentalități naive de copil și nici în spiritul împietrit, încătărămat 
în anume forme carcerale ale maturului. 

In cadrul culturii organice-plasticizante, prezintă interes nu numai 
elementele ce populează orizontul luniii înconjurătoare, ci oricare ele- 
ment care ar putea contribui, organic, la lărgirea acestui orizont. 

Aceste elemente — în cadrul unei culturi organice-plasticizante, 
datorită adoptării vârstei tinere nu-l mai înspăimântă pe individ, că nu 
le înţelege, prin faptul că alcătuesc altceva decât orizontul vârstei co- 

- pilăreşti. Nu, aceste elemente vin să se integrzee, lărgind orizontul şi îm- 
bogățind simtirea individului. Sufletul, nu numai că se îmbogățește, dar 
el se şi universalizează într'un mod special. 

In cadrul culturii organice, omul de ştiinţă — și deci, şi pedagogul 

nu vor mai renunţa, ca la ceva periculos sau, în cel mai bun caz, de 
prisos, la «valorile universal valabile», ci le vor căuta ca pe ceva nece- 
sar şi le vor înţelege în felul lor. 

Vor căuta să înțeleagă și utilizeze valorile general valabile din 
punctul lor de vedere — în felul acesta, vor ajunge dela ştiinţă și pe te- 
meiul ştiinţei, la doctrina naționalistă, — și vor căuta, plecând dela ori: 
zontul lor, să generalizeze, să universalizeze, să facă într'un cuvânt ştiinţă, 
să contribue în felul lor la universalitatea științei. 

Poetul, artistul, — în acelaș fel, ca şi omul de ştiinţă, — vor fi 
impresionați în aceiaşi măsură și de colțul care face parte din orizontul 
lor național, dar îi vor impresiona — în chip special — și alte aspecte 
şi elemente ce populează orizontul universal, orizont mult mai cuprin- 
zător decât al fiecăruia. g 

Dovada viabilității acestei concepţii şi a existenței sale reale, nu 
numai ideale, o avem în unele manifestări ale culturii noastre. Există în 
cultura românească —- și aceasta este încă o dovadă a virilităţii naţiei 
noastre — numeroase manifestări de cultură organică-plasticizantă. 

Vom da câteva exemple, mai cunoscute, din muzică, poezie şi ştiinţa 
românească. 

In muzica populară — cultură minoră — este cunoscut motivul me- 
lodic al cântecului: «Am un leu şi vreau să-l beau». Ei bine, motivul 
melo:lic al acestui cântec, ca şi alte motive melodice din muzica ţăranului 
român, au fost utilizate de George Enescu într'una din rapsodiile sale, 
în asa fel încât ascultându-le, nimeni nu ar mai putea afirma că se află 
în fața unei manifestări de cultură minoră, ci în faţa unei adevărate 
simfonii 'ce capătă valoare universală, fără însă a fi străină poporului 
nostru şi fără ca acesta să nu-o înțeleagă, să nu-o recunoască ca a lui: 
să nu se bucure când o aude. F. un fapt de cultură care dă muzicii 
noastre populare valoare circulatorie, prin ridicarea ei spirituală, fără 
însă ca Rapsodia lui Enescu să devină prin aceasta un para-estetic, un 
«Kitsch>, ci dimpotrivă, păstrându-si valoarea de adevărată artă univer- 
sală, capătă și o strălucire etnică. Posibilitatea acestei realizări, cu tot 





786 Vasile P. Nicolau 


geniul lui Enescu, credem că nu ar fi fost posibilă dacă i sar fi impus 
numai o educaţie în spiritul culturii minore, o educaţie produs al unei 
pedagogii aşa zise românești sau, mai corect zis, țărănești, dacă ar fi 
fost împiedicat — prin crearea unei organizări şcolare care să-l lege de 
satul în care Sa născut. și care să-l împiedice să existe şi pe un alt plan 
decât cel al al culturii minore, — să intre în contact cu cultura muzicală 
universală. 

Enescu a creat în rapsodiile sale — ca în întreaga sa muzică — 
româneşte, dar nu în sensul culutrii minore, ci în sensul culturii orga- 
nice-plasticizante. 

“ Românescul n'a fost pentru el motiv de inspiraţie, ci motiv de 
simţire, de trăire, de spiritualizare. Acest românesc l-a făcut să guste mu- 
zica populară, dar nu s'a lăsat îngenunchiat de ea; dimpotrivă, germi- 
nând și plasticizând-o prin atitudinea luată faţă de ea, a creiat o muzică 
organică românească ce să poată sta, nu numai ca o frumoasă curiozitate 
melodică ci prin frumuseţea ei universală alături de oricare din melo- 
diile universale, de oricare din motivele muzicale ale unui Mozart, 
Beethoven, Wagner, Verdi, a. a. m. d., motive ce nu sunt germane, fran- 
ceze sau italieneşti: ci sunt, în primul rând, omeneşti. 

Dovada acestei priviri a lumii românești în muzica lui Enescu e 
clară și în opera lui, «Oedip». «Oedip» al lui Enescu este un Oedip ro- 
mânesc, cu valoare universală, după cum simfonia IX este o simfonie ger- 
mană, cu valoare tot universală. 

In poezie e suficient să-l pomenim pe Eminescu, pe Arghezi, pe 
Blaga, pe Bacovia, Crainic, ş. a., pentru a face dovada existenţei și va- 
lorii culturii organice plasticizante. 

Eminescu, Blaga, Arghezi, Crainic sau Bacovia suntem siguri că 
au admirat frumuseţea versului popular, s'au entuziasmat în fața fetei 
care descânta soarelui: 


«Sfinte Soare, Sfinte Domn mare, 
Eu nu ridic vânt dela pământ, 

Ci cercul tău în capul meu 

Și razele tale în genele mele 
Sfinte Soare, Sfinte Domn mare, 
Și patruzeci și patru de răzișoare 
Patru ţine-le ţie, patru dă-mi-le mie: 
Două să mi le pun în sprâncene 
Şi două în umerii obrajilor. 

La toţi feciorii să le par 

Cireș de munte înflorit 

Cu mărgăritare 'ngrădit, 


dar nici unul n'a scris imitând pe ţăran, transpunând aidoma poezia 
minoră în poezia lui. 

Poezia populară — ca şi cântecul popular al lui Enescu — le-a ofe- 
rit posibilitatea unei trăiri superioare, trăire ce i-a dus la creaţii ro- 
mâneşti cu valoare Universală. Nici unul din ei nu s'a mărginit însă 
numai la orizontul restrâns al satului, ci, cu sufletul plin de acest ori- 
zont, l-a depășit şi s'a entuziasmat şi în faţa altor frumuseți din orizon- 
tul univereal, un entuziasm românesc ce însă capătă valoare universală. 

E suficient să cităm ca ilustrare de simţire românească universali- 





Pedagogie şi cultură 187 


zală prin subiect şi valoare: «Sonet» al lui Eminescu (în care e vorba 
de Veneţia) sau «Alean» 8 al lui Blaga. 
pă 


„Bcem și nu exemplificăm şi din alte domenii — pictură (Pătraşcu, 

„ofiitza.. Șirato), roman (Rebreanu, Teodoreanu ş. a.) etc. la ştiinţa pe- 

-dagosică unde e suficient să ne referim la sistemul — atât de răspândit 

“Şi totuşi atât de puţin înţeles în totalitatea lui — la sistemul profesoru- 
"Aui G, G. Antonescu. 


In acest sistem, problemele educaţiei românești nu-s privite cu 
ochii şi mentalittatea mediului ce trebue educat, după cum problemele 
educaţiei ridicate de ştiinţa pedagogică nu sunt privite numai cu obiec- 
tivitatea indiferentă a omului de știință care e preocupat numai de ade- 
văr ca adevăr. 


Felul de educaţie al ţăranului român, bunul simţ al acestuia îl in- 
teresează — dar nu-l adoptă; îl cercetează, dar nu luptă să-l perpetueze 
şi să-l generalizeze pentru toată suflarea românească, să facă din el un 
fel de carceră, nu numai a ţăranului, dar a întregei suflări românești. 
Inspirat din bunătatea sufletească românească, dar nerenunţând la cu: 
noașterea felului de a concepe idealul și gânditorii altor popoare, ajunge 
să fixeze un ideal educativ, în care libertatea disciplinată de un idea- 
lism —-creştin și de un naționalism eroic — depăşeşte orizontul realităţii 
imediate, orizont uneori copilăresc, şi vede problema românește, dar în- 
tr'o perspectivă necarcerată, neredusă la sat. 


Pedagogia profesorului Antonescu universalizează românescul prin 
idealizarea realităţilor şi întrupează omenescul, universalul, prin realiza: 
rea valorilor universal valabile din ştiinţă, din artă, din cultură, în 
realitatea sufletului românesc. 


Doctrina pedagogică a profesorului Antonescu nu este ostilă gân- 
direi pedagogice străine, dimpotrivă, îi caută prietenia și o aprofundează 
în spirit românesc şi pentru progresul românismului ?. 


8 Volumul în care se găsește această minunată poezie fiind epuizat o dăm 
mai jos: 


De ceasuri, de zile, veghez, 
Pe-un galben liman portughez. 


Cu zalele-alăturea. drept, 
Cu mâinile cruce pe piept. 


Doinind, aș privi șapte ani 
Spre cerul cu miei luzitani. 


De nu mar găsi unde sânt 
Neliniștea morii de vânt. 


De nu aș pieri supt de-un astru, 
Văzut-nevăzut în albastru. 


« 9 Sperăm că în curând să putem da la iveală studiul asupra doctrinei filo- 
zofico-pedagogice a profesorului Antonescu și influența lui asupra mișcării pe- 
dagogice contemporane. 





Vasile P. Nicolau 


In concluzie: Trebue să luptăm : 

1. Impotriva transpunerii culturii minore în tiparele unei culturi 
majore şi invers, pentru a asigura progresul naţiunii româneşti. 

2, Să căutăm a crea o organizare şcolară românească în spiritul unei 
culturi organice-plasticizante, cultură ce nu luptă contra ştiinţei, care: 
este universal valabilă, după cum nu dispreţuește realitatea în care tră- 
eşte. O astfel de organizare școlară ar putea fi creată, nu de o pedagogie 
ţărănizată, rezultat al transpunerii culturii minore țărănești în formele 
majore ale ştiinţei, ci de o doctrină pedagogică românească, spre a nu 
pierde niciodată legătura cu universal valabilul ce-l dă ştiinţa şi cu rea: 
lu) ce-l dă viaţa. 

3. Să căutăm a privi problemele pedagogice ridicate de viaţa ro- 
mânească prin prisma ştiinţei şi să realizăm principiile ştiinţei româneşti 
peniru progresul naţional. 

Să luptăm pentru înflorirea unei doctrine româneşti în cadrul ştiin- 
ţei universal valabile şi să înlăturăm din mişcarea pedagogică românească 
«ciuperea diletantismului pretenţios». 

ă dăm valorilor. libertate de circulaţie.şi rodire; să dărâmăm zi- 
durile ce vor să mărginească orizontul Neamului Românesc; să lăsăm să 
pătrundă lumina zămislitoare a soarelui universal în plaiul atât do fecund 
al românismului. 


Vasile P. Nicolau 


fost ES 


3 îs 


Din vol. «La noi în Bucovina» de Octav Vorobchievici 





Crăiese împărătești, iele, strigoi, 
La voi 

Cat 

Su' pat 

La Bulușor; 

Uşor 

Se mișcă, 

Genele-i pișcă 

Cu somn. 


CAII ee 


Un domn 

li face curte. 
„„„Turte 

Papă 'n somn, 

Tot Bulușor; 

Ușor adoarme. 

— mla arme !“, 

Ii strigă 'n zadar, 
N'are habar! 

De frică nu-i pasă. 


Su' pat... se mișcă ușor, 

— Ingheaţă. 

Credea, 

Vedea: 

Un șoricel, 

Şi-acum... îi „EL'! 

Un strigoiu. 

Sloiu 

De ghiaţă 

Pe faţă s'a prins, 

S'a stins 

Lumina pe sală 

Și pală... 

Luna a fugit de spaimă, ascunsă 'n nouri. 
O prinde de subsuori : 

Arătarea, cu ghiare lungi, cu dungi smolite pe faţă, 
Cu părul vâlvoi: un... Strigoiu i 
Cu glas de cotoiu: 

„Mi-a-a-u ! 

„.Mi-a-ă-u-u | 

O trag din pat, 





Greerii tac 

Și Doruleţ uurlă. 

O surlă 

Pe deal. în vii, 

Știi 2]... 

S'a aprins, 

S'a stins. 

Un semn!... 

Lemn 

A 'nlemnit pe Doruleţ 
Orice drumeţ; 

Se scărpinase de cu seară, 
Să piară 

Purecii toţi. 

Sânt morţi de spaimă toţi ! 
Văpaie albastră 

In fereastră, 

Se plimbă în odaie 

O magaoaie... 

Inaltă și slabă, 

Ca varul de albă, 

Cu bot de pisoiu... 
Strigoiu 

Cu ochii de foc, 

Coc 

Ce privesc! 

les din dușumele... 
Iele, 

Ilerburi de baltă. 

Se saltă 

Dulapu', — erau frumos, răsturnat 


Aşezate lucrurile toate de Bulușor. 


Acum, Ușor 

S'așează la loc. 

Foc împrejur, miros de pucioasă 
Şi nimeni în casă! 

Și suflă vântul nebun, ...„„Aman LA 
Strig crengile 'n geam, 

Că văd 

Atâta prăpăd ! 

La Bulușor în odaie, 

O magaoaie 

In ghiare c'o fată 

Ce tremură toată... 

Piciorușele goale 

Calcă pe oale 

Cu smoală aprinsă, 

Stinsă 

Orice nădejde să scape ! 

O strânge de gât, o trage de păr. 
Săr... 


Dinu Nicodin 





Visul lui Buluşor 


Purecii toți în ajutor, 

Vor 

S'o scape, 

Dar vin s'o pape 

Alte dihănii ! Și sar prin odaie, 
Lângă magaoaie, 

Scaune și lucruri... 

Atâtea boclucuri, 

Intâmplate toate, putea Bulușor, săracu', 
Pe... Dracu' 

Să-l vadă, 

Fără să cadă 

Din pat 

Su'.. pat? 


Incetinel ! 

Nu era... El, 

Un puricel 

Mergând la pas, 

O ciupise de nas. 

Vântul suflase 

Lumina, fereastra deschisă 
Scâncise, 

Perdeaua oftase 

Adânc, suflase 

Pe scânduri un vas cu flori 
Şi semănase 

Fiori 

Și cioburi, — 

Volburi. 

Un scaun trântit lângă pat 
1 se așezase pe cap, 

Cu două picioare pe umeri; 
O pernă-i alunecase 

Pe gură și brâul de zale, un șarpe, pe gât. 
De sub perne... oglinda de... ghiață 
Pe faţă, 

Şi încălzit 

De somn, 

Un domn 

Lipit 

De piciorușe, 

Lătrase spre ușe, 

Fiindcă simţise că o să vină, 
După cină, 

La voi 


Un... cotoiu |! 
Dinu Nicodin 





GA RL E Ab 


Dacă, în general, comemorările cuprind în sine de multe ori ceva . 
oficial şi convenţional, partea lor cea bună o constituie faptul că ele 
mai îndepărtează colbul uitării lăsat în chip nedrept peste memoria unor 
oameni dispăruţi dintre noi, oameni a căror personalitate ar trebui să 
continuie a fi vie în sufletele noastre. Printre asemenea figuri nedrep- 
tăţite, duiosul scriitor Emil Gârleanu, dela a cărui moarte sa împlinit 
nu de mult un pătrar de veac, se impune în primul rând, atenției noastre. 
Evocarea acestui distins nuvelist însemnează, totodată, şi comemorarea 
a treizeci de ani de existență a Societăţii Scriitorilor Români, cări nu- 
mele acestei asociaţii de mânuitori ai condeiului este strâns legat de 
acela al lui Emil Gârleanu, care i-a fost cel dintâiu ctitor şi cel mai 
entuziast animator. A căuta, astfel, să conturăm fie și în câteva linii 
viaţa şi opera celui ce a zugrăvit măestru «Lumea celor cari nu Cu- 
vântă» şi a «Bătrânilor», în măsura în care împrejurarea ne îngăduie, 
însemnează totuşi un act de pioşenie și timidă comemorare. 

Emil Gârleanu s'a născut în capitala Moldovei la 5 Ianuarie 1878, 
ca fiu al Colonelului Emil Gârleanu. Şcoala primară şi cea secundară 
le urmează la laşi, pentru ca, în aceeaşi localitate, să treacă apoi la 
liceul militar şi, în sfârşit, la școala de artilerie şi geniu. Este atras 
de marină, pentru perspectivele de călătorie ce le presupune această 
carieră și care totdeauna se împacă cu visul şi muza. Aici se întâlneşte 
şi are coleg pe Eugeniu Botez (scriitorul Jean Bart, de mai târziu). Ne- 
împăcându-se cu abstracţiunea ştiinţelor matematice, trece la şcoala de 
infanterie şi cavalerie. În chipul acesta, în anul 1899, capătă gradul de 
sublocotenent de infanterie, repartizat la regimentul 13 Ştefan cel Mare 
din laşi. 

Pentru un temperament ca al lui Emil Gârleanu, îndeletnicirea 
prea realistă a carierei de ofițer nu era potrivită. Când aplecat în lec- 
turi prelungite deasupra cărţilor, când dând aripi sufletului să viseze 
şi mai întotdeauna cuprins de nostalgie, spre copilăria petrecută odi- 
nioară în preajma fermecătorului Copou. Pentru ofiţerul de acum și 
pentru realitatea care o trăia aevea, armata nu mai era. acelaşi lucru 
care era atunci când, fiind copil, se credea un ostaş autentic, la răs- 
punsul salutului pe care tatăl său, colonelul, î-l dădea zâmbitor din 
fruntea batalionului, în cântecul trompetelor. După aceste încântătoare 
clipe ale copilăriei, ca şi după acelea ale primei adolescenţe, în care 
«în aerul dulce al nopții, se împrăștiau miresmele copacilor înfloriţi de 
prin viile de prin preiur, miresmele valurilor de flori din grădina Poş- 
tei». când «zumzetul chitarei din mâna tremurândă a bătrânului lăutar 
îmbrăcat în giubea, părea că vine dintr'o lume necunoscută, care te 
atrăgea cu vrăjile ei», Emil Gârleanu avea să, tânjească tot timpul 





Emil Gârleanu 193 


scurtei sale vieţi, vibrând din tot adâncul sufletului la aceste amintiri. 

Lirismul său abondent în sinceritate și căldură, înclinarea sa 
spre meditaţie și pătrunderea sufletului în diferitele-i aspecte, era fi- 
resc să-l îndrumeze mai repede către citit și scris sau către vreun cenaclu 
literar, de care Iașii încă nu ducea lipsă. Astfel, vom înţelege prezența 
lui Emil Gârleanu în mijlocul cercului lui Alexandru Xenopol şi primele 
încercări ale tânărului și timidului ofiţer, publicate în revistele «Arhiva» 
şi « Evenimentul» sub pseudonimul Emilgar. 

Plecând și revenind în armată, după aproape doi ani, Emil Gâr- 
leanu, prin forţa împrejurărilor, sa stabilit la Bârlad. Mediul de aici 
l-a făcut și mai îndărătnic întru servirea muzelor. «Dragostea ce prinsese 
de literatură devenea pasiune, creştea fără să bage de seamă aproape, 
se simţea tot mai puternic atras de fiorii pe care ţi-i dă scrisul şi volup- 
tatea clipei de creaţie; lumea aceia în care fantasticul se îmbină cu 
realitatea te înlănțue ca şi lianele, clădind o nbuă lume», ne încredin- 
țează un amic al său. Prieteni ca Dimitrie Nanu, Corneliu Moldovanu, 
Atanasie Mândru, George Tutoveanu şi alţii, găsiţi aici, n'aveau decât 
să aţute înflorirea aptitudinilor lui Emil Gârleanu, şi din această strânsă 
amiciţie şi colaborare să iasă revista «Făt-Frumos», care urma să joace 
un rol destul de important în mişcarea literară a vremii. 

Pornit cu tot sufletul pe acest făzaș, era de. aşteptat ca tânărul şi 
inimosul scriitor să nu se mai simtă în elementul său, ca ofiţer, şi, ca 
atâţi alţi scriitori în situaţii asemănătoare, să demisioneze din armată. 
Astfel, în anul 1906, Emil Gârleanu îşi înaintează demisia din oştire. 
'Trebue să amintim, însă, că timp de şapte ani, cât a fost ofiţer activ, 
şi-a îndeplinit slujba ca un bun militar şi, mai ales, cu un deosebit simţ 
al datoriei. Sentimentului patriotic a ştiut să-i împrumute o aleasă haină 
pedagogică, concretizată, în deosebi, prin dragostea leală faţă de soldat, 
în care totdeauna a văzut sufletul curat al ţăranului român. Când în 
anii 1901—1902, începe să ia parte la Conferinţa Societăţii Universitare, 
prelegerea căreia îi dă preferinţă este acea privitoare la Țăranul. ca 
Soldat. 

Reproducând câteva cuvinte ale lui Gârleanu, rostite cu acel prilej. 
vom înţelege mai bine afirmaţia noastră şi modul cum el ştia să pri- 
vească problema în ansamblul nostru social: «La sate se poate păstra 
națiunea, limba, obiceiurile, simţul românesc. La oraşe unde străinismul 
lucrează mai direct e mai greu, mai cu seamă că marea nenorocire a 
noastră e de a ne lua după tot ce e străin, dispreţuind tot ce e al nostru; 
şi dacă acest lucru se întâmplă în artă, în literatură și în ştiinţă, de 
o bucată de vreme se întâmplă şi în simțire». «...Simţirea noastră trebue 
să trăiască în amintirea plăeşilor lui Ştefan cel Mare, care au ştiut 
să trăiască ca adevărați Români. A da la o parte educaţiunea noastră 
naţională, înseamnă -a ne lepăda de un trecut ce-i prea glorios, pentru 
a putea fi uitat». Rândurile acestea constituie nu numai entusiasmul 
ostașului, ci «Sunt chiar semnele acelui curent pe care sămănătorismul 
îl va cristaliza şi căruia i se va adăuga şi Gârleanu» — cum observă 
d. Perpessicius. Şi mai mult, ele mergând pe aceeaşi linie de gândire 
şi simţire de naționalism, trasată de Eminescu, au într'ânsele ceva pro- 
fetic și de plină actualitate. 

n 








794 Constantin Stelian 


Numaidecât, după plecarea sa din armată, Emil Gârleanu ia 
drumul spre Bucureşti, unde va căuta să fie cu totul al literaturii. Fără 
bani, fără nici o slujbă, ci numai susţinut de elanul tinereţii și încurajat 
de comoara talentului său, scriitorul nostru descinde în Capitală. 

După cum era şi de aşteptat, Emil Gârleanu a fost printre cei 
dintâi scriitori în sufletele cărora patriotismul vibrant al ideologiei să- 
mănătoriste găsea un adânc ecou. Incă mai dinainte revista «Fă/-Fru- 
mos» fuzionase cu «Sămănătorul» d-lui Nicolae Iorga. Sufletul revistei 
bârlădene venia acum să se încorporeze în mod necondiţionat revistei 
dela București, care pe urmă devenise «Neamul Românesc», unde Emil 
Gârleanu făcea nu numai pe secretarul de redacţie, dar chiar şi toate 
atribuţiile administraţiei. «...De două ori pe săptămână, în timp ce di- 
rectorul .revizuia a voluminoasă corespondență, secretarul scria „cu bu- 
curie'* — mărturiseşte el — cele 3000 de adrese ale revistei. Mişcarea 
din piaţa Teatrului, dela 13 Martie 1906, îl află alături de Mihail Sado- 
veanu, privitor al încăerării dintre studenţi și armată, pentru care inima 
lui, de curând despărțită de oştire, încă mai vibrează cu emoție». 

Este epoca în care d. profesor Nicolae lorga îşi lărgeşte acţiunea 
de trezire a simţirii naţionale dincolo de hotarele convenţionale, la 
fraţii din Transilvania şi Bucovina. In Emil Gârleanu, preşedintele 
Ligii Culturale găseşte unul dintre cei mai zeloși discipoli. Emil Gâr- 
leanu, deasemenea, devine sufletul șezătorilor pe care Societatea Scrii- 
torilor Români le ţine pretutindeni pe meleagurile locuite de Români 
pentru propăşirea graiului şi literaturii strămoşeşti. Tot el este acela 
care în anul 1909 devine adevăratul ctitor şi conducător al Societăţii 
Scriitorilor noştri, 

Dar, concomitent cu acestea, în toţi aceşti ani de muncă activă 
şi de luptă febrilă în domeniul patriotismului, Emil Gârleanu dă la 
iveală volumele «Bătrâni», «Cea dintâi durere», «Odată», «Intro 
noapte de Mai», «1877», «Nucul lui Odobac», «Trei Vedenii», « Amin- ' 
tiri şi schițe», «Din lumea celor care nu cuvântă», ka să mu mai vorbim 
de editarea unor clasici români ca Ion Creangă, Grigore Alexandrescu, 
sau de tălmăciri din scriitorii francezi Maupassant, Daudet, etc., care 
apar în «Biblioteca enciclopedică» Socec al cărei secretar era. Paralel 
cu acestea, nu încetează a fi un neobosit colaborator al revistelor tim- 
pului : «Convorbiri Literare», «Convoribiri Critice», «Luceafărul», etc. 

«In toată această vreme, Emil Gârleanu a cunoscut frenezia crea- 
ției, dospită în veninul neajunsurilor materiale, efect al unor condiţii 
improprii literaturii, mai în toate timpurile, în ţara noastră. Martorii 
ni-l înfățișează boem incorigibil, amorezat de viaţa de cafenea, încon- 
jurat de prieteni, depănând nevoile, dar, în cele din urmă, retras în 
sine însuşi, grăbit să scoată hârtiile pe care asvârlea, pe colţul mesei, 
articolul sau povestirea ce trebuia să plece îndată spre câte o redacţie 
binevoitoare. Gentilomul aștepta întoarcerea comisionarului şi din polul 
smuls, o rublă (suntem pe vremea Arcadei dinainte de răsboiu) era a 
mesagerului, iar celelalte trei îmbiau pe prieteni la câte un capuţiner, 
la câte un şvarţ». (Perpessicius). ! | 

In anul 1911, Emil Gârleanu este numit Director al Teatrului 
Naţional din Craiova. Postul acesta îi dă pentru moment perspectiva 





Emil Gârleanu 795 


unui adăpost de nevoile zilnice. Cu această numire, teatrul din fosta 
capitală a Banilor se primeneşte cu totul: «decoruri noui îmbracă scena 
şi în repertoriul sărăcăcios de până aci trec piesele fruntașilor literaturii 
românești şi traducerile celor mai de seamă scriitori străini, alese de 
priceputul nuvelist și director şi tâlmăcite de literaţii noştri. 

Gârleanu a fost întâiul prilej pentru craioveni ca să guste adevă- 
rata artă şi să petreacă clipe de înălțare sufletească; de aceea duiosul 
nuvelist a fost iubit mult şi de către mulţi», ne încredinţează scriitorul 
Chiru-Nanov. Dar bucuria de o clipă începe să fie întunecată de nourii 
unei tristeţi, pe care o boală nemiloasă îi pornise din umbră, după ce 
îl pândise ascuns, minându-i sănătatea zi de zi. Campania din anul 
1913 îl face să mai iasă din coşmarul care începuse să-l cuprindă, să 
mai uite pentru puţină vreme destinul implacabil și dureros. Revăzut în 
mijlocul acelorași suflete curate-ale soldaţilor săi, ţărani, spiritul său 
ascuţit găseşte noi motive de inspiraţie. 

Intors la Craiova, boala ! începe din nou să-l împresoare şi din 
ce în ce mai crâncen. Primăvara viitoare «îi înviorează sufletul şi îh- 
treprid cum este, editează în Craiova, începând din Februarie revista 
«Proza», pe care o scrie singur dela articolele călduroase în chestiunta 
conservării bojdeucii lui Creangă sau a istoricului S. S. R. până la 
notițe informative, înţelegătoare. In al treilea şi ultimul număr alacc- 
stei reviste, apărut la 1 Martie, se află o-evocare, adorabilă poemă, me- 
dalion, cum îi zice Gârleanu, «/âlțu», în care. trăeşte dimpreună cu 
suferinţele lui de grabatar şi emoția poetului generaţiilor anterioare: 
«Când îl privesc, în gând îi înşir povestea. Trăeşte de un veac! In el, 
pe speteaza lui, și-a plecat capul pe un umăr și s'a stins uşor — odată 
cu candela, spune tradiţia familiei — răsbunicul. In el a fost ţinut de 
boală şi de bătrâneţe, Bunicul. Pe tata, nu odată l-am văzut sorbindu-și 
în el mulţumit cafeaua. Mi l-a lăsat să-l păstrez, visez de multe ori 
în el, şi pe telurile lui ce scot un zăngănit uşor, îmi salt copilul... «...Şi 
uneori, în serile când soarele apune și-mi place să-l privesc, numai jă- 
ratec, ca un cuptor în preajma căruia pământul se rumeneşte ca o 
azimă, ce sunt fiorii ce-mi străbat mâinile ce le ţin pe brațele tale?». 

Cu toate aceste triste presimţiri, Emil Gârleanu continuă să lupte 
cu greutăţile vieţii şi, mai ales, să dea haină vie slovei pe numeroase 
pagini. Poate că dintre scriitorii români şi, în deosebi, dintre cei cari au 
alcătuit aceeaşi generaţie, Panait Cerna nu-şi poate găsi un geamăn 
de atitudine, voinţă şi sete de viaţă ca dânsul. Din acest punct de vedere 
sunt pilduitoare destăinuirile aceluiaşi prieten al său Chiru-Nanov : 
«Gârleanu a scris cu aceeaşi dragoste, chiar când tirana boală îi rodea 
trupul cu multă grabă, semănând cu berechet de frumuseţe şi duioşie 
paginile revistei «Proza», pe care nuvelistul o scria singur. Sosia zi cu 
zi clipa de pe urmă, dar Gârleanu îşi da seama și simţia că n'o mai 
poate înlătura, o aştepta cu acelaş-veşnic surâs pe buze, deşi iubia mult 
viaţa. 


1 Majoritatea biografilor scriitorului se întrec în a ăfirma că ftizia i-a fost 
cauza morţii. D-na Gârleanu, însă, ne încredinţează că soţul său a murit de puroiu 
la rinichi. 





Constantin Stelian 


Intr'una din zile, pe când se afla în mijlocul câtorva prieteni, 
le spuse: 

— «Mi-am adunat toate manuscrisele într'o ladă, le-am rânduit 
ca să nu rămână încurcate; zilele îmi sunt numărate; dar eu tot lucrez, 
lucrez până n'oi mai putea...» 

Așa sa stins din viață Emil Gârleanu, într'o zi senină de Iulie 
a anului 1914, în Câmpulungul Muscelului. 'S'a stins pentru a rămâne 
ca o semnificaţie pilduitoare acela. care, precum spunea prietenul său 
Vasile Savel, «nu trăia decât din literatură, prin literatură şi pentru 
literatură». 


Constantin Stelian 


Din vol. «La noi în Bucovina» de Octav Vorobchievici 





PIPER MARIA RILKE 


POETUL 


Tu vremea care nu se 'ndură 
Rănind îmi fugi înaripată, 

Ce pot eu numai cu-a mea gură, 
Cu noaptea mea, cu ziua-mi toată ? 


N'am casă, n'am nici adorată, 
Nici loc unde aș trăi. Şi toate 
Câte iubesc cu viaţa-mi dată 
Din săul meu trăesc bogate. 
(Neue Gedichte) 


ERANNA CĂTRE SAPPHO 


Sălbatică tu lung-aruncătoare, 
Zăceam cu lancea printre alte cele 
Pe lâng'ai mei. C'un zângăn tare 
M'ai dat departe, parcă dusă 'n stele, 
Napoi nu poate nimeni să mă sboare. 


Surorile-mi tot ţes gândind la mine, 
Căminu-i plin de pasuri nestrăine. 
Doar eu sunt depărtată, 'nstrăinată 
Şi ca o rugă tremur toată 
Că între mituri care îmbată 
Tot arde zeca frumuseţii, 
De simt în mine adâncul vieții. 
(Neue Gedichte) 


PIETA 


Isuse, acum picioarele-ţi văd iară 

Ce tinere mi-erau odinioară 

Când desgolite "n tremur le-am spălat 
Și cum buimace 'n părul meu au stat 
Sălbăticiune. albă "n spini de pară. 


In noaptea asta de iubire 'ntâia dată 
Văd neiubitul trup al tău de mire. 
Noi n'am fost împreună niciodată 
Şi-acum veghind stau dusă de uimire. 





Charles Baudelaire 


Dar iată, mânile-ţi sunt sfâşiate, 

Ci nu de mine pătimaş de drag mușcate. 
Ți-e inima deschisă; ca o poartă 'mi pare 
Ce-ar fi putut să fie a mea intrare. 


Tu eşti trudit, iar: gura ta trudită 

Nu mai doreşte gura-mi obidită. 

Isuse, Doamne, oare când a fost de noi ? 
Cum mergem în prăpastie amândoi ! 


In românește de G. Murnu 


CH. ARLES B'A'U'D'E AIR E 
OMUL ȘI MAREA 


Om liber, vei iubi de-apururea tu marea, 
Căci marea e oglinda 'n care se răsfață 
Sufletul tău semeţ, pe nesfârșita-i faţă, 
Şi-amare-i sunt și lui adâncul ca și zarea. 


Iţi place să te-afunzi în propria-ţi icoană, 
S'o 'mbrăţișezi cu ochii, cu braţele, cu dorul, 
Să te distrezi năvalnic, prinzându-te fiorul 
Sălbaticelor plângeri, ne'ncătușate 'n toană. 


Sunteţi două ființe obscure și discrete, 
Căci nimeni ţie, om, nu-ţi va intra 'n abise 
Și nimeni ţie, mare, 'n comorile închise; 
Voi vă păstraţi, cu râvnă, adâncile secrete. 


Şi totuș lupta voastră de veacuri necurmat 
E fără de cruţare și fără remușcări, 

Iubiţi la fel măcelul și stinsul de suflări, 
De-apururi inamici și fraţi pe-acelaș leat. 


LITANIILE LUI SATAN 


O tu, cel prea'nţelept și mai frumos din îngeri, 
Lipsit de preamărire și izgonit să sângeri, 


O, Satan, te'ndură de suferința mea! 


O, Domn peste exil, căruia-i faci onoare, 
Și care'nvins mereu, te 'nalți mereu mai tare, 


O, Satan, te'ndură de suferința mea! 


Cunoscător și rege al celor sublumești, 
Vindecător de obște al spaimei omeneşti, 


O, Satan, te'ndură de suferința mea! 





„Litaniile lui Satan 


Tu cel ce pe lepros, ca și pe cel proscris, 
Prin dragoste'i înveţi, un dor de paradis, 


O, Satan, te'ndură de suferința mea! 


Tu care și din moarte, iubita-ți bătrână, 
Nădejdea ne renaști, a viselor nebună, 


O, Satan, te'ndură de suferința mea! 


Dai celui osândit, din 'nalt de eşafod, 
Privirea ce sfidează netrebnicul norod, 


O, Satan, te'ndură de suferința mea! 


Tu cel ce știi în care pământuri fioroase 
Şi-ascunde Dumnezeu pietrele-i prețioase, 


O, Satan, te'ndură de suferința mea! 


Tu cel care cunoști adâncile-arsenale, 
In care doarme-ascuns poporul de. metale, 


O, Satan, te'ndură de suferința mea! 


Tu cel a cărui mână înlătură abisul, 
Pe streșini somnambulul când își urmează visul, 


O, Satan, te'ndură de suferința mea! 


Tu cel ce'mlădii osul și teafăr îl redai 
Beţivului ce'n noapte este sdrobit de cai, 
- 


O, Satan, te'ndură de suferința mea! 


Tu cel ce-ai întărit pe cel neputincios, 
Salpetrul alb și sulful făcându-i de folos, 


O, Satan, te'ndură de suferința mea! 


Tu care îţi pui semnul, o camarad prea fin, 
Pe fruntea cea de Cresus, nemilostiv, hain, 


O, Satan, te'ndură de suferința mea! 


Tu cel ce pui în ochiu și 'n inima copilei, 
Iubirea de rănire și de găteala milei, 


O, Satan, te'ndură de suferința mea! 


Lumină 'n cercetări, toiag al pribegirii, 
Duhovnice al morţii și al uneltirii, 


O, Satan, tendură de suferința mea! 








800 Giacomo 'Leopardi 


Părinte adoptiv al celor puși pe goană, 
Din raiul pământesc, de Dumnezeu în toană, 


O, Satan, te'ndură de sulerința mea! 
RUGĂCIUNE 

Mărire ţie, o, Satan, în înălțimi 

De cer, unde-ai domnit șin adâncimi | 
De iad, în care 'nfrânt, porţi visul suferinţei ! E 
Du-mi sufletu'ntr'o zi sub arborul științei, V 
Sub care, ca'ntr'un templu, se va odihni, 
Când ramurile-i toate un nimb ţi-or înflori. 


FRUMUSEŢEA 


Frumoasă 's, muritori, ca visul cel de piatră 
Și sânul meu, de care v'aţi istovit la rând, 
Poetului adâncă iubire inspirând, 

Ca o nepieritoare și tăcută vatră. 


Mă'nalţ peste azur, ca sfinxul de-altădată, 
Zăpada inimii e-a lebedei albeaţă; 

Nu vreau să risipiţi a liniilor viaţă, 

Nu pot să plâng de loc și nu râd niciodată. 
Poeți ce urmăresc înalta-mi ipostază, 

Pe care o 'mprumut la tot ce voi slăviţi, 
Petrec a lor viaţă și-adânc mă studiază; 


Căci am, spre-a-i încânta pe-acești supuși iubiţi, 
Oglinzi cari schimbă totul până'n adâncimi: 
Sânt ochii mei cei mari, cu vecinici limpezimi. 
Traducere de Alexandru Ionescu 
- 


GIACOMO LEOPARDI: APUSUL LUNII 


Cum într'o noapte solitară, 

Pe câmpuri argintate și pe ape, 
Acolo unde vântu-adie 

Și umbrele îndepărtate 

Creează mii de vagi privelişti 

Şi de figuri amăgitoare 

Prin valurile liniștite, 

In ramuri, garduri, vile şi coline; 
La margine de cer ajunsă, 

In dosul Apeninilor sau Alpilor 
Sau al Tirenienei sân imens, 
Coboară luna. Totu-și pierde vraja: 
Pier umbrele și "'ntunecimea 
Invăluește muntele și valea; 
Acum rămâne oarbă noaptea, 

Și "ncet, doinind o tristă melodie. 
Un căruţaș din drumul lui salută 
Sclipirea ultimă a stinsei raze 












































Ce pân'atunci i-a fost de pază; 
Tot astfel tinereţea se împrăștie 
Şi prăpădeşte vârsta muritoare. 
icoanele şi umbrele-amăgirilor 

Se duc în grabă; şi se sting 
Indepărtatele nădejdi, pe care 

Se sprijină vremelnică natură. 
Intunecoasă, părăsită, 

Rămâne viaţa. Străbătând cu mintea, 
Nedumeritul călător zadarnic 

Mai cată scopul sau motivu-acelui 


Lung drum pe care-l va mai bate încă. 


Şi vede că lăcaşul omenesc 

E pentru el cu-adevărat străin 

Şi însuşi el străin pe lume este. 
Prea veselă și tericită 

Păru în cer sărmana noastră soartă, 
De-ar fi durat tot cursul vieţii 

A noastră tinereţe 'n care 

Orişice bine-i rodu-al mii de chinuri. 
Prea dulce ar fi legea care 
Condamnă orice animal la moarte, 
De nu i-ar da o jumătate-a căii 

Şi mai grozavă decât crunta moarte, 
O născocire demnă 

De minţile eterne, cel mai rău 

Din toate relele, găsiră zeii 

In: bătrâneţe, când îs stinse 
Dorinţele, speranţa-i stinsă, 
Isvoarele plăcerii sunt secate, 
Durerile mai mari și niciun bine. 
Voi ţărmuri și coline, 

Pierzându-vă splendoarea, ce n apus 
Vă arginta al nopţii văl, 

Mult nu veţi mai rămâne-orfane, 

Că iarăşi din cealaltă parte 

Curând de tot vedea-veţi cerul 
Albindu-se, și zorii răsărindu-i. 

In urma lor veni-va iarăşi soare 

Şi strălucind în jurul vostru, 

Prin flăcările arzătoare, 

Pe voi, cu câmpul eterat deodată, 
Vă va scălda 'n torente de lumină, 
Dar viaţa muritoare, când se stinge 
Frumoasa tinereţe, nu mai vede 
Nici vreo lumină, nici vreo auroră. 
E văduvă pân'la sfârșit, iar nopții, 
Ce vârstele din urmă le întunecă, 
I-au pus ca ţintă zeii doar mormânt. 


Din limba italiană de Pimen Constantinescu 






































































M. EMINESCU: DIE HERRSCHAFT DER JUDEN 


(»Domnia Evreilor», «Timpul», 10 Iunie 1879, Ed. Creţu, III, pag. 87). 


Der alte, von der radikalen Presse stets gegen uns erhobene 
Vorwurf ist, wir glaubten nicht an die Nation, wâhrend die Herren 
Radikalen so vâllig eins mit ihr geworden seien, dass die Partei 
Mihălescu- Varszawsky gleichsam als geometrisch genaue Kristallisa- 
tion sămtliche Bestrebungen und Wiinsche der Nation darstelle. 

Unsre tiefste Ueberzeugung war jedoch eine durchaus gegen- 
teilige. Wir wussten und wissen, dass allein die konservative Partei 
cin auf Ackerbau angewiesenes Land wie das unsere in seinen wahren 
Belangen vertritt und vertreten kann und die Herren Radikalen keine 
andere Rolle spielen, als dass sie die Stădte mit billizen Redensarten 
hintergehen und das Land zu ihrem persânlichen Vorteil ausbeuten. 
Von dem fein gedrechselten Schwindel, den Advokatenkniffen, dem 
ganzen  Offenbarungszauber der  kosmopolitisch-liberalen  Theorien 
versteht die Nation als solche nichts, und weil alles, was man nicht 
versteht, den Reiz des Unbekannten ausiibt, darum sind ihnen halbgebil- 
dete Kâpfe haufenweise zugelaufen; denn was war leichter, was 
schmeichelte der persânlichen Eitelkeit des einzelnen mehr, als sich 
beim Lesen in den Spalten des Românul fur sehr gescheit zu halten 
und zu meinen, wenn er die Redensarten seiner Zeitung wiederkâue, 
kabe er es so weit gebracht, dass er an Bildung die ăltesten Staaten 
des europăischen Festlandes, Frankreich, England, Deutschland, iiber- 
treffe. 

Nun aber ist diesmal eine Frage aufgetaucht, in der das Volk 
zur Geniige klarsieht, und wie durch ein Wunder steht die Nation nun 
nicht mebhr hinter den Radikalen, ja, ist so weit entfernt, noch lânger 
hinter ihnen zu stehen, dass die Griinder und Verherrlicher der 
stădtischen Biirgergarde, d. h. die Herren Radikalen, zur Entwaffnung 
der Nation schreiten, ihr die anvertrauten Gewehre und Kugeln weg- 
nehmen und ihr sagen mussten: Verehrte Nation, diesmal verstehst du 
nichts von der Sache; also verbieten wir dir, dich irgendwie merklich 
in unsere Angelegenheiten einzumischen. . 

Doch hat die Nation niemals mehr und haben die Radikalen 
niemals weniger recht gehabt; niemals war die Gefahr fremder Herr- 
schaft in widerlichster Gestalt grâsser als gerade. jetzt. 

Erhalten alle — fremde wie einheimische — Juden die vollen 
biirgerlichen Rechte, so hat die Moldau noch zehn, die Walachei viel- 
leicht noch dreissig Jahre zu leben. Es wird dann der gleiche erbar- 
mungslose, von der liberalen Gesetzgebung so geforderte Ausbeutungs- 
kampf beginnen, wie er vor ein paar Jahrzehnten in Kalifornien zwi- 
schen der spanischen und der angelsăchsischen Rasse vor sich gegangen 








Die Herrschatt der Juden 803 


ist und mit der Ausrottung der spanischen Rasse auf wirtschaftlichem 
Wege geendet hat. Die Fanariotenherrschaft war, gegen die Dreckherr- 
schaft der Juden gehalten, ein goldenes Zeitalter, und man vergesse 
doch nicht, dass die Juden den Mittelstand bilden, die liberale Gesetz- 
gebung ausschliesslich diese Klasse begiinstigt, und sie also hierzulande 
die bevorrechteten Herren und die Rumânen zu Judenknechten werden 
mussen. iz, 

Und die Regierung des Landes geht in ihrer Angst und Unfăhig- 
keit, wenn nicht gar ihrem Verrat, so weit, dass sie den Rumânen das 
Los des von den europăischen Măchten entthronten ăgyptischen Khedi- 
ven androht, mag der Fall auch passen wie die Faust aufs Auge. Denn 
der Khedive war Geld schuldig, war. verpflichtet, fremde Minister zu 
halten und die Landesfinanzen der Kontrolle des Auslandes zu unter- 
stellen. Rumănien ist den Juden aber nichts schuldig, hâchstens eine 
gute Hanfernte fiir Stricke und ein paar Pfăhle, die fiir die im Lande 
weilenden Mitglieder der Israelitischen Allianz besonders zuzuspitzen 
wăren. 

Europa selbst aber droht uns weder noch verlangt es etwas zu 
Gunsten der Juden. Es hat aus der Judenfrage eine Frage der Aner- 
kennung unserer Unabhăngigkeit gemacht. Ob es sie aber anerkennt 
oder nicht, die internationalen, unserer nationalen und staatlichen 
Existenz etwa drohenden Gefahren bleiben dieselben. 

Nichts hat die verbiirgte Neutralităt geholfen, nichts wird die 
anerkannte Unabhăngigkeit helfen, wenn wirklich Gefahren vorhan- 
den sind. Oder ist das Regierungsorgan so einfâltig zu glauben, dass 
der -Boden Rumâniens durch Verleihung der birgerlichen Rechte an 
eine halbe Million Landstreicher unverletzlich wird und, wenn ein von 
Gevatter Toader verteidigter Staat sich nicht behaupten kânnte, ein von 
Itzig und Leiba von vornherein preisgegebener sich werde behaupten 
kânnen ? 

Die internationalen Gefahren sind also mit oder ohne Ţuden da, 
und die von der Allianz und den Schriftleitern des Românul empfohlene 
weitherzige Lâsung der Judenfrage wiirde sie hâchstens durch Schwă- 
chung und Verblutung des rumănischen Elementes, das allein berechtigt 
ist, auf unserm Boden dazusein, und ihn allein verteidigt, noch ver- 
mehren. 

Wir sind der Ansicht, dass man, wenn man den Juden die Mâg- 
lichkeit gibt, Rumânen zu werden, alles getan hătte, was sich iiber- 
haupt tun lăsst. Auch das ist schon ein grosses Zupgestândnis; denn 
iiberall in Europa haben die Juden, sobald sie gleichgestellt waren, dis 
Kultur des Landes durch ihre Einmischung gefălscht und verschandelt; 
in Rumânien aber ist die Kultur schon an und fiir sich nur eine zu 
Parteizwecken so verdorbene radikale Halbkultur, dass ein Tropfen 
Gift mehr sie auch nicht ândern wird. Wahre nationale Kultur geht 
sowieso mit der allgemeinen Kulturentwicklung Hand in Hand und 
wird ihre Grundlagen nur dann gesichert finden, wenn jeder -Bauer 
lesen und schreiben kann. Die Stădte, in denen man nicht mehr unsern 
kerngesunden Anton Pann, sondern ungesunde Pariser Dramen liest, 
haben ohnedies auf den Besitz wahrer Kultur keinen Anspruch mehr 





804 M. Eminescu 


und werden erst dann wieder wirklich rumânisch werden, wenn sie sich 
daran machen, von Gevatter Toader neu zu lernen, was heimische 
Sprache und Sitte ist. 

Stellen wir schliesslich noch etwas klar. Es wird so viel von ein- 
gesessenen Juden geredet, deren Vorhandensein manche, darunter auch 
Herr Dr. Bluntschli, behaupten. 

In Wirklichkeit aber. mag sich eine Handvoll Juden zwar als 
cingesessen ausgeben, es gibt aber keine; denn es gibt eben keine Juden, 
die im Schosse ihrer Familie rumânisch sprăchen ! 

Die preussischen Gesetze iiber die Gleichstellung der Juden haben 
den gleichen Weg eingeschlagen. Grundsătzlich waren alle Juden, auch 
wenn sie seit Jahrhunderten in den Staaten des Kânigs von Preussen 
sesshaft waren, als Auslinder angesehen, und das Birgerrecht ist nur 
denjenigen zuerkannt worden, die Deutsch schreiben und lesen konnten, 
ihre Geschăftsbiicher deutsch fiihrten und Vertrăge und Briefwechsel 
in dieser Sprache abfassten. Die iibrigen aber wurden weiter als Aus- 
liinder angesehen, durften sich weder auf dem Lande noch in den 
Stădten niederlassen, durften sich nicht als Anechte, Lehrlinge und 
Gesellen verdingen; in. einem Wort: die grosse Mehrzahl sah sich 
bedroht, ausgewiesen zu werden, und genâtigt, auszuwandern. 

Und derartige Gesetze haben in Preussen als Gesamtstaat wie 
in den einzelnen Provinzen bis 1869 bestanden 

Also hat auch Preussen den Juden nichts anderes eingerăumt als 
die blosse Mâglichkait, Deutsche und damit Biirger zu werden. 

Aber selbst diese Mâglichkeit wurde und wird von manchen 
helleren Kâpfen bekâmpft. 

Der Rechtsgelehrte und Volkswirtschaftler Robert von Mohl 
bestreitet, dass die Juden wirklich Deutsche geworden seien, und tritt 
fir Ausschluss auch der eingesessenen Juden vom Genuss der biirger- 
lichen Rechte ein. 

Freilich hat eben Preussen weder einen Herrn C. A. Rosetti noch 
einen Herrn Brătianu; darum ist dort der Staatsgedanke noch krăftig 
und schliesst anriichige und hergelaufene Elemente von der Teilnahme 
an seiner Entwicklung einfach aus. 


Uebersetzt von Konrad Richter 


Se 





W. OO E THE E: FA U sp 


Traducere de Laura M. Dragomirescu 


INCHINARE 


V'apropiaţi iar, umbre amăgitoare, 

Ce turbure din vremuri răsăriţi. 

Să vă rețin, să mai mă'ncumet oare ? 
Spre-un vis deşert din nou mă ispitiţi ? 
Mă 'mpresuraţi! Vă las stăpânitoare, 
Din negură și cețuri cum suiți; 

Un val de tinereţe!n piept se-aprinde 
La suflul vrăjii ce'n vârtej vă prinde. 


Voi mi-amintiţi de zile minunate, 

De chipurile scumpe ce iubii, 

Răsar, ca dulce svon din vremi uitate, 
Prietenul şi dragostea dintâi, 

Invie iar dureri îndepărtate 

Din goana vieţii de zădărnicii, 

Şoptind de-ai mei ce-o clipă se 'ncălziră 
De un surâs — și-apoi se risipiră. 


Nu mai aud de-acum. nici o cântare 
Cei care 'ntâiu-mi cânt l-au ascultat, 
S'a răslețit sglobia adunare, 

Vibrarea mea dintâi s'a destrămat: 
Streinilor cânt astăzi ce mă doare, 
Chiar şi de-aplaus sunt înspăimântat 
Puţinii ce s'ar bucura anume, 

De-or mai trăi, azi rătăcese prin lume. 


Un dor din alte vremuri mă cuprinde 
De-acel tărâm de taine şi tăceri; 

Pe strune-acum abia se mai desprinde 
Șoptitu-mi cânt, în slabe adieri; 

Simt un fior, — un val de lacrimi blânde 
Mi-alină sufletul meu dârz de eri, 

Tot ce mai am se pierde parcă 'n zare 

Iar ce pierdusem, ia întruchipare. 








806 


35 


40 


45 


50 


55 


60 


65: 


70 


PROLOG PE SCENĂ 


Directorul, Poetul, Buionul. 
Directorul 


Voi doi, cu cari m'am sfătuit 

La griji şi'n orice "mprejurare, 

Vă 'ntreb: cu-o piesă "n ţara asta, oare 
Cam ce-avem de nădăjduit? 
Mulţimii ţiu să-i placă 'ntâi de toate; 
Oricum, pe lângă ea trăim și noi; 
Intrări şi scenă, gata-s încheiate 

Iar lumea-ţi cere astăzi lucruri noi. 
O şi văd cum ne soarbe din privire: 
Aşteaptă toţi ceva care să-i mire. 
Pe oameni ştiu eu să-i încânt uşor, 
Dar vezi că sunt în mare 'ncurcătură, 
Căci ce e bun nu e pe gustul lor 
Dar de citit — citesc peste măsură. 
Cum să le dăm ceva nemaivăzut, 
Nou, cu "'nţeles, dar şi plăcut? 

Aş da orice să-i văd venind în gloate, 
Spre casă năvălind ca un puhoi, 

Cu «ah» şi «vai» lovindu-se în coate 
De parcă mântuirea le-am fi noi; 

Din zori, nici patru să nu fie, 

Să se 'mbrâncească până la ghișet, 
Ca'n vremi de foamete, la brutărie, 
Să-și frângă gâtul pentru un bilet! 
Să ţii mulţimea toată 'n încordare, 
Un singur om: poetul doar' en stare. 


Poetul 


O, nu-mi vorbi de gloata sgomotoasă 
Ce-ţi tae orice-avânt când o priveşti! 
Mi-e silă; prea e multă, prea e deasă, 
Te trage'n jos oricât te *mpotriveşti! 
Poetul du-l spre culmea cea senină 
Unde-i surâde tot ce e ceresc; 
Prietenie, dragoste ce-alină, 

Acolo mâini de îngeri le sădesc. 


Simţiri ce-aţi isbucnit în piept odată 
Şi cu sfială?n viers le-am tălmăcit, 
Când vag, când limpede-altădată, 
Uitarea într'o clipă le-a'nghiţit; 

Abia târziu răsar în strălucirea toată. 
Când vremea le-a pătruns şi adâncit. — 
Ce străluceşte doar o clipă ţine, 

Dar ce e bun, urmaşilor rămâne. 


W. v. Goethe 





Faust 


75 


30 


90 


95 


100 


105 


110 


807 


Bufonul 


Mai lasă-i pe urmași; pot aştepta; 
Mereu de ei, dacă ne-am ocupa, 

De cei de astăzi cin'să se'ngrijească? 
Şi ei vor vremea lor să şi-o trăiască; 
Prezentul, pentr'un biet băiat, 

N'o fi nici el de lepădat! 

Pe oameni dacă vrei să-i stăpâneşti, 
Nu te-amări de gluma lor; 

Atuncea cercul poţi să ţi-l lărgeşti, 
Că ţi-i supui cu-atâta mai ușor. 

Ta lucru dar, şi-arată-ne ce poţi! 
Vezi, pune cât mai multă fantezie; 
Simţire, cuget, patimi, — ce socoţi — 
Dar nu uita, şi-un pic de nebunie! 


Directorul 


Mișcare mai ales! Dela 'nceput 

Vin ca să vadă; dă-le de văzut! 

Cu cât mai multe pe subt ochi le-i trece, 
Cu-atât mulţimea ai s'o minunezi; 

In laude-ai s'o vezi că se întrece, 

Devii un idol când nici nu visezi. 
IMulţimii — tot mulţime dă-i să vadă, 
Aleagă-şi orişicine ce va vrea. 

Dai mult? Şi-alege-oricine din grămadă 
Iar la eşire toţi te-or lăuda! 

Deadreptul dă-le piesa 'n părticele, 
Oricine partea să şi-o poată lua; 

Tu, lesne-ai conceput-o, lesne-o dai; 

De Ea întreagă, parte tot nu ai, 

Căci tot ţi-or sfâşia-o ?n bucățele. 


Poetul 


Uriît vă şade-asemenea tocmeală! 
De-aţi şti voi pe artist cât îl jigniți ! 
Voi vreţi doar înșirări de mântuială; 
E lege, şi-o "mpământeniți. 


Directorul 


Zadarnic mă 'nvinovăţeşti! 

In ce-ţi propui, de vrei să izbuteşti, 

Să ştii să-alegi unelte potrivite; 

Tot putregaiuri vezi că-ţi sunt sortite; . 
Te uiţi tu pentru cine te trudeşti? 


2 ZOR ZE A e ITI 090, a 


j 


Da 





W. v. Goethe 


In timp ce unul vine de urit, 

Vin alţii după câte-o masă mare 

Sau, ce e mai nesuferit, 

Mai vin și după ce-au citit, ziare. 

Cu gându-aiurea, ca la bal-mascat, 

Vin numai din curiozitate; 

Femei gătite, vor să se arate 

Şin loji, pe gratis, dau obolul la jucat. 

Ce mai visezi pe culmi de poezie ? 3 
Nu vrei un teatru plin? Nu vrei să placi? 
Te uiţi la cei ce au să vie? 

O parte cască, ceilalţi sunt posaci. — 

Vezi unul, după teatru, joc de cărţi ar vrea; 
Pe altu-o noapte de desfrâu o să-l amuze; 
Ia nu-ţi mai bate capu-aşa 

Şi nu mai chinui bietele muze! 

Atâta-ţi spun: dă mult şi dă într'una! 
Ce-ai pus de gând, așa îndeplinești. 

Pe oameni cată doar să-i amăgeşii — 
Să-i mulţumeşti nu-i lesne totdeauna — 
Dar ce-ai? Ori ţi-am pricinuit vre-o supărare? 


Poetul 





Ajunge ! Alte slugi îţi cată 

Dar pe poet n'ai să-l subjugi vreodată, 
Nici dreptul lui de soartă hărăzit; 
Cum! tot să calce în picioare? 

Prin ce robeşte inimile oare? 

Prin ce supune duhul răsvrătit? 

Au nu cu caldu-avânt din inimă pornit 
Şin inima mulțimii nsuflețit? 

Când Firea-şi toarce "n nepăsare 

Şi-şi deapănă al veșniciei fir, 

Când dintr'al lumii haos și vâltoare 
Doar larmă-auzi și 'nvălmăşiri, — 

Au cine tae șiruri curgătoare 

Ca'n ritmic salt să sune 'nsufleţit, 

lar ce-i răsleţ, adună cu-o chemare 

Și 'mbină într'un tot desăvârşit? 
Furtuna ?n patimi cine o aprinde 

Şi scaldă-amurgul în învăpăeri ? 

Iar pe cărarea dragii cine 'ntinde 
Boltiri de crengi şi flori de primăveri ? 
Din biete frunze verzi cine 'ncunună 
Pe cei aleși cu-al nemuririi dar? 

Şi, în Olimp, pe zei cine-i adună ? 
Avântu "ntruchipat: poetul doar. 





Bufonul 


Atuncea pune avântul în mişcare 

Şi darul tău la încercare 

Ca pentru-o aventură de amor: 
Intâmplător te vezi, simţi un fior 

Ce zi de zi te năpădeşte; 

Eşti fericit — dar vraiba isbucneşte; 
Te crezi în nori ? — durerea-a și venit, 
Și, până te trezeşti, romanul l-ai sfârşit. 
Astfel de piesă să ne dărueşti! 
Adâncul omenesc să-l răscoleşti! 

Toţi îl trăim; puţini îl pot reda; 
Desprinde-l tu, şi ne vei minuna: 

In înşirări, ceva orânduială, 

In aiureli un strop de chibzuială, 
Aşa se plămădește-un elixir, 

Aşa stârnești aplaus şi delir... 

Atunci, tot tineretul se adună 

La piesa ta şi-aşteaptă-o revelare: 
Pe unii duioșia îi încântă, 

Te urmăresc, te sorb cu 'nfrigurare; 
Şi alţii se 'ncălzesc la rândul lor, 

Se simt cuprinși în taină de-un fior, 
Râd, plâng când jocul se'nteţeşte, 
Avânt, iluzii, — pentru ei sunt vii;... 
Pe cei blazaţi, nimic nu-i mai trezeşte, 
Doar tineretul te va răsplăti! 


Poetul 


Redă-mi atunci trecute-avânturi, 
Eu însumi tânăr când eram, 
Când nesecat isvor de cânturi 
Năvalnice în piept simţeam, 
Când lumea s'ascundea în ceaţă 
Şi mugurii vesteau minuni, 
Când alergam prin văi s'adun 
Atâtea flori pline de viaţă! 
N'aveam nimic, şi-aveam averi, 
Dor de-adevăr şi sete de visări; — 
Dă-mi ne'nfrânările pornirii 
Şi-al patimilor cald şuvoi, 
Puterea urii, a iubirii — 

Dă-mi tinerețea înapoi ! 


Bufonul 


De tinereţe ai nevoe ?n orice caz: 
Când adversari pândesc în cete, 











810 


200 


205 


210 


220 


225 


230 


235 


240 


W. v. Goelhe 


Când te cuprind după grumaz 
Cele mai drăgăstoase fete, 

Când în întreceri de-alergări 
Cununa-ţi râde și te-așteaptă, 
Și'n nopţi de joc şi desfătări 
Când setea'n tine se deşteaptă! 
Dar, ca din harfă, inspirat, 

Să scoţi, și dor, și avântare, 
Şi-urmărindu-ţi gându 'naripat 
Să fii cuprins de 'nfiorare, 
Bătrâne bard, doar tu poţi isbuti; 
Cu cinste îţi vom împleti cununa; 
Nu anii ne copilăresc, s'o ştii, 

Ci noi am fost copii de totdeauna. 


Directorul 


Cu vorba prea mult timp vă treceţi; 

La treabă dacă v'aş vedea ! 

In timp ce 'n măguleli vă "'ntreceţi, 

Un spor la lucru aţi avea. 

Ce «inspirare», «poezie» ! 

Nicicând zăbava nu e bună. 

Te crezi poet ? Pun' te şi scrie 

Şi merge poezia strună ! 

i-am spus de-acuma ce-ţi cerem : 
Nerv şi mișcare — asta vrem. 

La lucru dar, și să sporești; 

Ce nu 'ncepi azi, nici mâine nu pornești. 
Acuma că te-ai hotărât, 

Zi după zi să nu-ţi mai treacă, 

Ai prins ideea, n'o slăbi ; 

S'o ţii de scurt şi nu-ţi mai pleacă, 

Va merge că o vei sili. 

In ţara asta, nu uitaţi 

Că toţi își fac de cap cum vor; 

Curaj ! Nimic să nu cruţaţi: 

Program, mașinării, decor, — 

Lumini cerești, şi mari și mici stârniţi, 
De stele faceţi chiar risipă! 

Cât despre apă, foc, prăpăstii, râpe, 
Jivini şi păsări — nu sunteţi lipsiţi, — 
Pe scena asta tu adu-mi 

Făpturile întregii lumi, 

Din goană prinde ce-i etern 

Din cer, pământ, până n Infern ! 





Faust 


245 


250 


255 


260 


265 


270 


PROLOG IN CER. 


Dumnezeu, Cetele îngerești. Apoi Meftistofeles,. 


Apar cei trei Arhangheli. 
Rafail 


In slavă soarele Te cântă 

Cu ceilalţi sori pe întrecut, 

Cu mers de tunet se avântă 
Pe-un drum sortit dintru'nceput. 
Şi îngerilor — dă tărie 

Chiar dacă taina n'o pot şti... 
Zidirea Ta rămâne vie 

Şi mândră ca 'n întâia zi! 


Gavril 


Pământu'n goană-ameţitoare 
Roteşte-a sale frumuseți, 

Se schimbă-a zilei încântare 

Cu-a nopţii 'nfiorate ceţi. 

lar marea spumegă în valuri 

Sub temeliile de stânci; 

Dar mare, stânci, se smulg din maluri 
De goana 'n spaţiile-adânci. 


Mihail 


Vuind, furtuni prind să gonească 

Din țărm spre larg, din larg spre țărm, 
Cu lanţu-urgiei să unească 

A Firii rosturi ce se sfărmi; 

Un fulger trece-a pustiire, 

La tunet calea deschizând, — 

Dar solii Tăi stau în uimire 

Slăvind al zilei farmec blând. 


Toţi trei 
Tu îngerilor dai tărie 
Chiar dacă 'n gând nu-ţi pot citi, — 
Zidirea Ta rămâne vie 
Şi mândră ca 'n întâia zi! — 
Mefisto 


Cum, Doamne, văd că pe la noi mai dai 
Şi 'ntrebi de rostu-a ce mai e pe lume, 


sii 











812 


275 


280 


285 


290 


295 


300 


W. v. Goethe 


Ştiindu-te voios când mă "ntâlneai, 
Venii azi printre robii Tăi anume, 

Mă iartă, nu mă 'ntrec în vorbe late 
Chiar dac'ai Tăi se uită încruntat. 

Eu, patos ? Dar ai râde pe 'nfundate 
Cu toate că de râs Te-ai desvăţat, 

De lumi și soare ce să zic? Le-ai nemerit; 
Dar Omul, prea de tot e urgisit; 

Biet zeişorul lumii, oricât sar trudi, 

E tot neisprăvit ca 'ntâia zi! 

Și n'ar fi fost pe el atâta chin 

De nu-i dădeai din «Verbul Tău divin». 
«Raţiune»-i zice şi-i servește 

Exact la ce îl înjosește. 

Să nu te superi: mie, omu-mi pare 

Ca o Lăcustă, lungă în picioare, 

Ce sburdă, saltăn sus câte niţel 

Dar tot în iarbă-și cântă bietu-i cântecel 
Şi "n iarbă dac'ar sta, n'ar fi nimică, 
Da-şi vâră nasu 'n toate, — asta-l strică. 


Domnul 
Cum, altceva mai bun nu ştii ? 
Ca să cârteşti, de asta vii ? 
Nimic nu ţi-e pe plac acolo jos ? 
Metisto 
Ba, dimpotrivă; toate-mi par pe dos. 
Când văd pe oameni cât o duc de. greu, 
Mi-e milă să-i mai amărăsce şi eu. 
Domnul 
Cunoşti pe Faust ? 
Metisto 
Pe Doctor ? 
Domnul 
Robul meu... 


Metisto 


Cum nu! Smerit te preaslăveşte; 
E'n nori! Nu simte pământeşte. 





Faust 


305 


310 


315 


320 


în Satin 


330 


„Presimte roada ce-i pe drum să vină. 


rc 


813 


E veşnic dus în aiurări: 

EI ştie că-i ţicnit pe jumătate; 

Vrea cele mai frumoase stele de pe cer, 
De pe pământ doar ce desfată, — 

Dar mintea-i veşnic însetată, 

Nu-şi află leacul nicăeri. 


Domnul 
Din calea Mea de s'o fi rătăcit, 


II scot Eu iară la lumină. 
Un grădinar, când pomul e 'nflorit 


Metisto 


Ne prindem că şi pe-ăsta-l scapi din mână? 
Un pic de mi-ai; da voe să-l încânt, 
Imi vine singur la 'ndemână ! 





re e 


Domnul 


Cât timp trăește pe, pământ, 
Ți-l las; încearcă, nu te-opresc. 
Greşește-un om cât este "n plin avânt! 


Metisto LB 


O pentru asta-ţi mulțumesc; | 
Cu morţii n!o duc bine niciodată; 

Obrajii plini şi rumeni mă; desfată; 

De stârvuri. fug, nu vreau să știu. nimica: 
Mă 'mpac ca șoarecele cu pisica. 


»» i Domnul : 


Ne-am înţeles; ţi-l dâu pe mână; . 
Din vechea matcă sufletu-i să-l scoţi ! 

Încearcă dar şi: vezi de-l mână puii 

Pe drumul tău greșit, de poţi!! 

Te'i ruşina destul când vei vedea 

Că omul bun, orbit'ehiar de-o pornire, 

Tot drumul drept și-l va urma. 


- Mefisto 
Bun, bun! Rămâne de văzut; — 


Iar de prinsoare nu mă tem niciun minut. 
Dar de-o ieşi dreptatea mea, 


































814 W. v. Goethe 


Să ştii, că biruinţa mi-o voi trâmbiţa! 
Ca șarpele să se târască, 
335 Din praful drumului să se hrănească ! 





Domnul 


Ne-aim înţeles ! Şi poţi veni, când vrei ! 

N'am ocolit nicicând semenii tăi. 

Din spiritele ce le văd negând, 

Tot pe glumeţ îl rabd în primul rând! 
340 Uşor ce'ncepe-un om ca să viseze 

Şi nu mai vrea să ştie de nimic — 

Trimit atunci pe drac să-l sgudue un pic, 

Ca vrând-nevrând să-l facă să creeze. 











(către îngeri) 






Dar voi, ai Cerului copii, 
345 Sorbiţi izvorul nesecat de bucurii; Au 
Puterea vie, creatoare, 

Să vă întindă braţe de-ocrotire, 

Iar inspirări de-or flutura, uşoare, 

Voi nemuriţi-le 'm gândire ! 


(Cerul se închide, Arhanghelii se risipesc), 


Mefisto 
(singur) 





Mai dau din când în când pe la Moşneagul; 
S'o rup cu El de loc n'aş vrea! 
EI, ca stăpân, mai mare dragul 
Să stea la sfat cu dracu-așa ! 















PARTEA INTAIA A TRAGEDIEI 


Noapte. 





Intr'o încăpere îngustă, gotică, înalt boltită, Faust îngândurat stă 
pe un scaun la pupitrul lui. 


. 


Faust 






Cu trudă, vai, — filosofie, 
355 Drept, medicină-am învăţat, 

! Ba încă şi teologie : 

Din scoarţe. 'n .scoarțe-am studiat; 

PI Și, pân! la urmă, biet smintit, 

E Nu-s cu nimic mai iscusit. 











365 


370 


375 


380 


385 


390 


395 


400 


405 


«Magistru», ba şi «Doctor» mă numesc, 
De zeci de ani însă-i târăsc 
Incoaci şi "'ncolo, pas cu pas, 
Pe bieţii mei şcolari de nas — 
Dar sufăr că nimic nu ştim 

Şi că în van ne mai trudim. — 
E drept, sunt mai presus de-alți cărturari, 
Magistri, doctori, preoţi chiar, — 

De îndoeli şi scrupul nu țin seamă, 

De iad şi draci nu-mi este teamă, 

Dar nici la viaţă nu mai țiu; — 

Nu mai aleg ce ştiu din ce nu ştiu, 

Nici nu mai cred cândva să izbutesc 

Să 'ndrept pe oameni ori să-i convertesc, — 
Și-așa, n'am nicio mângâeie, 

Măriri, ori faimă, ori avere. 

De-ăst traiu câinesc m'am săturat; 

Inspre magie-atunci m'am îndreptat, 

Vreun spirit să mă lumineze, 

O taină să-mi încredinţeze, 

Să nu-mi bat capul în zadar 

Vorbind de ce nu am habar; 

Ci să pătrund al lumii-adânc temei 

Şi taina ce cuprinde "n miezul ei; — 

Să văd puteri de viaţă cum ţâşnesc; 

Cu vorbe nu mai vreau să m'amăgesc ! 


O, lună plină, cum aş vrea 

Să nu-mi mai vezi tu truda mea 
Din nopţile târzii când stam 

La masă-aci şi privegheam, 

Când, tristă, te simţeam cum vii 
Să-mi luminezi cărţi şi hârtii ! 
Ah, peste culmi să mă avânt, 

De raza ta să mă încânt, 

Sus, peste-adânc să sbor cu duhuri 
'N amurg pe 'ntinsuri de văzduhuri; 
Scăpat de-a ştiinţei grea robie, 

Să sorb cu sete roua-ţi vie! 


'Tot între ziduri mă mai sbat? 
Beci îmbâcsit şi blestemat 

Unde şi razele cereşti 

Vin stingherite prin fereşti ! 
Legat de-al cărţilor noian 

Ce ros de viermi şi prăfuit 

Se urcă până 'n bolta din tavan 
Şi-ascunde zidul înnegrit; 

N'ai loc de cioburi fără nume : 
Cutii şi sticle-ai adunat, 













































































Terra rm ma i IE IRI gi În Meat n rin dna A ad ii 


816 . W. v. Goeiha 


Din moşi-strămoşi le-ai tot păstrat, — 
Asta ţi-e lumea, crezi că e-o lume ! 


410 Şi te mai plângi că ?n piept, ades, 
De-un chin ascuns eşti năpădit 
Şi că un dor neînțeles 
Al vieţii mers ţi-a stânienit ! 
In loc ca ?n suflet tu să porţi | 
415 Natura n care-ai fost creiat, | 
'Te 'nchizi în zidul afumat 
Printre schelete, hârci de morţi... 
Fugi ! Sboară către zarea largă ! 
Priveşte | Acest tainic sul 
420 Ce-i scris de însuşi Nostradamus 
Nu crezi că te vă lămuri destul ? | 
Vei şti cum sorii-aleargă 'n cer” | 4: 
Şi, sufletul de ţi-l deslegi, 
Tu vei pătrunde- -orice mister 
425 Şi duhuri ai să le "nţelegi, 
Lipsiţi de-avânt, în van aţi vrea . 
Ca semnul sfânt să îl pătrundeți ! o 
Voi, spirite din preaima mea, 
De_m'auziţi, atunci răspundeţi ! 





(Deschide cartea la: semnul : macrocosmului). 


430 Ah, ce 'ncântare-mi fuge 'n ăst minut 
Prin simţurile toate “deodată ? 
Un val de, Sfântă bucurie mi-a trecut, 
Ca o văpae “în ființa toată! 
Zeu să fi fost cel care Semnu-ă seriş, i 
435 Ce în adântuni se strecoară, - 
Mi-aduce'p suflet pacea iară 
Şi ?n tainic Best, ca. într” un vis, 
A Firii forţe î în lumină-mi desfăşoară? 
Sunt eu un zeu ? 2 Ce clar zăresc! j 
440 In trăsăturile-asteă fine “i! N / 
Văd viaţă. însăşi Care- -aleargă î înspre 4 fine. | 
Azi a "'nţeleptului” cuvinte îmi vestesc: 
«Nu, lumea Spiritelor nu € 'nchisă,, „+ 
Ci simţu-ţi mort, avântu-ţi stis.. 
445 Copile, fie-ţi iniină deschisă e 






Spre zorii, „noi ce s'au aprihs, | OA 
(Contempilâșid sedinul). 3 | 
Cum toate 'n totul se. “mpleteşc,. i 


Viiază și se gontopesc!; 
Puteri cereşti cum urcă şi coboară 
450 Şi taina una alteia-şi strecoară ! 








Faust 817 


Un svon de 'naripate mângâeri 

Adie "ntre pământ şi cer 

Şi într'a totului vibrare pier ! 

Spectacol rar dar, vai, nu şi profund! 
455 Natură, taina cum să ţi-o pătrund? 

Tu, rodnic sân, izvor a tot ce-i viaţă, 

De care-atârnă cer, pământ, 

Spre care-aleargă sterpul meu avânt. 

Țâşneşti, adăpi, — iar sufletu-mi înghiaţă ! 


(Deschide cartea, fără să vrea, la semnul Spiritului Pământului). 


460 Ah, semnu-acesta m'a înviorat! 
Tu, Duh al Terrei, eşti mai lângă mine! 
Mi-o simt puterea că-mi revine 
Şi ard ca de-un vin nou înfierbântat! 
Mă 'ncumet iar să 'nfrunt a Lumii plângeri, 
465 De-al vieții dor, de-al vieţii- -amar să sânger. 
Furtunile să mă "ntețească 
Dar naufragii să nu mă clintească ! 
Un nor parc'a trecut — 
Şi luna s'a ascuns — 


470 “ Pâlpâe lampa — 
Es aburi ! — Fulgere de flăcări 
Trec peste cap. — De sus 


Din bolți, un fior s'a lăsat 
Şi m'a cuprins ! 

475 Te „simt plutind pe sus, duh invocat! 
Arată-te ! Ah, inima mi-a îngheţat ! ! 
Noi aripi cresc 
Şi-adâncu-mi răsvrătesc ; 

450 Intregu-mi suflet simi că-ți aparcțizie | 
Arată-te ! Şi viata-mi, dau din mhime |, 


(Ia cartea şi rostește o> tainică invocare. D hacăă roşie ţâşneşte, 
Spiritul se arată în văpac), 


Spiritul 


Cin" m'a strigat? za 
N 5) i urate faţa) 
O, chip de foc! 
“Spiritul 


Cât de puternică chemare ! 
Din sferă cum m'ai smuls de tare 
Şi-acum... 











Faust 
Vai, tu îmi ţii suflarea 'n loc! 
Spiritul 


Cu sete-implori a mea venire, 

Glas să-mi auzi şi faţa să-mi vezi ; 
Cu-avântul tău mă "'nduioşezi ; 

M'arăt — de spaimă-ţi eşi din fire 
Biet supra-om ! Unde ţi-e suflu 'naripat 
Ce-o lume şi-a clădit şi desmierdat 
Apoi, nebun de bucurie, 

In rând cu spiritele-a vrut să fie ? 
Unde eşti, Faust, tu, care te 'ncordai 
Din răsputeri și aprig mă chemai ? 
Tu eşti, ce "'nvăluit de-a mea suflare, 
De spaimă tremuri până "n mădulare, 
Biet vierme, ?n drum înghemuit ? 


Faust 


Să-mi fie, straniu chip, de tine, teamă ? 
Sunt Faust, şi sunt cu tine de o seamă | 


Spiritul 


De-al vieţii curs, de 'nfăptuiri zorit, 

In tot locul sânt, 

'Ţes şi dau avânt! 

Mări în frământare, 

Ce naște şi ce moare, 

Eu le schimb haina 

Viaţa şi taina. 

“Aşa creez în timp şi 'n freamătul lumesc, 
'Ţes şi urzesc vestmântul viu ceresc. 


Faust 


'Tu care lumea 'ntreagă o 'nconjori, 
Duh fără preget, cât m'asemăn ţie! 


Spiritul 


'Te-asenmitni duhului de seama ta 
Nu mie! 


(dispare). 


W. v. Goethe 








Faust 
(sdrobit) 


Nu ţie ? Cui dar? 
Eu, propriul chip al Domnului, 
Nici măcar ţie ? 
(Bate cineva la uşă). 
Faust 
O, pacoste, — elevul meu o fi! 
Viziunea-aceea minunată, 


Izvoru "'ntreg de bucurii — 
Un sec să mi le spulbere deodată! 


Wagner 


(In halat și cu scufie de noapte, intră cu lampa în mână). 


Faust 
(Se întoarce, în silă). 


Wagner 


Ertaţi-mă, dar auzeam că declamaţi ; 

O tragedie greacă-mi pare; 

Şi "n teatru-aș vrea să mă "'ndrumaţi 

Azi teatrul este 'n cinste mare; 

Prind oamenii să se desgheţe 

Şi-şi zic: dela actor şi-un popă poat' să 'nveţe. 


Faust 


Da, dacă popa însuşi e actor 
Cum se întâmplă azi adeseori... 


Wagner 


Când însă, te închizi în turnul tău 

Şi vezi mulţimea doar la sărbători, 

Ca prin ochian şi numai rareori, 

S'o stăpâneşti. doar prin cuvânt, nu este greu ? 


Faust 


Când n'ai avânt, zadarnic te trudeşti ! 
Din suflet dacă n'a țâșnit 

Foc sacru, tainic zămislit, 

Pe-auditor să-l stăpâneşti, — 

Stai locului şi-ţi fierbe cum socoți 





Vreun sos din resturi dela altă masă 
Şi suflă în cenuşa-ţi până nu mai poţi, 
Vreo biată flacără să iasă ! 

Maimuţe şi copii vei minuna 
Dac'asta-ţi poate fi 'ncântarea, 

In suflet însă n'ai să poţi intra, 

Din suflet dacă n'a pornit chemarea. 


Wagner 


Dar... pe-orator vorbirea îl încântă ; 
Eu când s'ajung ? Tot asta mă frământă ! 


Faust 


Oricând, dar drumul drept să-l ţii ! 
Să nu baţi câmpii! Simplu fii, 
Căci cu bun-simţ şi-un crez cinstit 
Ușor e țelul de 'mplinit. 

Când ai doar adevătu 'n minte, 
Mai stai s'alergi după cuvinte ? 
Discursurile voastre strălucite 

Ce în nimicuri pun atât avânt, 
Sunt sarbede c'al toamnei rece vânt 
Ce sună printre frunze vestejite, 


Wagner - 


O, arta vreă timp lung — 

Şi scurtă ce-i o viaţă!“ 

La idealul critic pân” s'ajung 

Intreg avântu "nghiăţă |! 

Cu câtă trudă-ţi însușeşti mijloace 

Să cercetezi dela.1zvor!” ai 
Şi — naiba-l iă pe'bict: cercâtător ” 
Când calea jumătate-abia o face ! 





Faust 


Cum ! Bebintentit crezi tu apa Vie 
Ce setea ţi-o va 'stâmpără ? 

g mort ; el Viață- ceea în'o învie" 

De n'o ai vie în „simţirea ta. 
Wagner 


Ba... mă ertaţi; e o desfătare să te-afunzi 

In spiritu-altor vremi, — să le pătrunzi, — 
Să-i vezi gândind pe învățații din trecut 
Și-apoi să știi cu cât i-ai întrecut, 














Faust 


O, până 'n slavă ne-am urcat! 
Băete, dar trecutu "ndepărtat 

E ca o carte sigilată; 

ar spiritu-altor vremi, cum spui, 
E doar reflexu "n capul oarecui 
Al vremurilor de-altă dată. 
Şi-apoi cu ce te-alegi ? E-o iale; 
Dintr'o privire-ai judecat : 

'Tot lucruri de nimic, mardale ; — 

Cel mult, din când în când, vre-un act de stat 
Plin cu maxime răsuflate 

Ce 'n seamă doar la bâlci sunt luate. 


Wagner 


Dar, oameni, spiritu-unei vremi anume 
Să-l știm, — oricine o doreşte, 


Faust 
Să-l «ştim» ! Ca şi când cineva 'ndrăzneşte 


Copilului să-i pună-adevăratul nume ! 
Cei câţiva ce problema-au adâncit 


Şi-avântul tainic nu şi-au înfrânat, 
Mulţimii desvelind ce-au cugetat, — 
De mult i-au ars de vii şi răstignit !... 
Ei, dar e noapte şi târziu! 

Să mai lăsăm şi pe-altă dată. 


Wagner 


O viaţă 'ntreagă treaz aș vrea să fiu 
Pentru-o discuţie-atât de luminată. 


Dar mâine-i Paști, şi, voe de mi-aţi da, 

Mai îndrăznesc să'ntreb câte ceva. 

Din greu am învăţat cam ce se poate 

Şi ştiu destul, dar vreau să le ştiu toate ! 
(ese) 


Faust 
(singur) 


Cum niciun ideal nu vrea să muară 
In capul ce 'n nimicuri se trudește ! 
Cu sete sapă "ntr'una la comoară 
Şi-i bucuros-o râmă de găseşte! 





W. v. Goelhe 


Cum mai răsună graiul omenesc 

Aici unde-aşa spirite stătură ? 

Dar pentru-odată-ţi mulţumesc 

Sărmană, searbădă făptură, 

Căci tu m'ai smuls din disperarea 

Ce simţurile-aproape-mi copleşise ; 

Ah, prea era grozavă ntruchiparea ; 

Ca pe-un pitic, părea că mă strivise. 

Eu, chip al Domnului, ce-o clipă m'am visat « 
A veşnicului adevăr oglindă, 

In stare, bolta-albastră so cuprindă, 

De lutul astei lumi descătuşat; 

Eu, ce'n avânt de heruvim, cu forţe noi, 
In sânul Firii parcă şi pluteam 

Şi, creator, divina viață-o şi gustam, — 
Cât ispășesc de-amar tot ce visam |! 

Un glas de tunet m'a'mbrâncit'napoi ! 


C'un duh să mă măsor, n'aveam cădere; 
O clipă dacă te-am atras spre noi, 

Să te rețin, tot n'am avut putere. 

In clipa-aceea neuitată 

Ce mic, ce mare m'am simţit! 

Tu, aprig, m'ai împins de-odată 

Spre mersul lumii 'nvârtejit, 

De cin's'ascult ? De ce să mă feresc? 
Să mai ascult de-acea pornire? 
Durere, ca şi 'nfăptuire, 

Al vieţii mers ni-l stânjenesc. 


Oricât de 'nalt e-un gând ce te frământă, 
In el şi ceva josnic se strecoară; 

Un bun lumesc de-l ai, şi te încântă, 
Ce-i-suflet, amăgire o să-ţi pară ! 

Simţirile cereşti ce ne-au creiat, 

Şi-acelea, simţul pământesc le-a întinat. 


Atât cât speră, 'nchipuirea 

Spre ce'e veşnic sborul şi-l lărgeşte; 
Când însă, 'ncet-încet, se duce fericirea, 
Pe-un spaţiu de nimic se mulţumeşte ; 
Pe loc s'a cuibărit și grija "n suflet, 

Şi-a născocit dureri dintr'un răsuflet, 
Se sbate, nu-și mai află loc, 

Şi fel de fel de forme intră'n joc: 

De vină-i când femeia, casa, lumea toată, 
Când foc ori apă, — otravă ori pumnal, 
Te temi de ce nu ţi-e fatal 

Şi plângi ce nu vei pierde niciodată. 














Acum o simt : cu zei nu mă măsor, 
Nu sunt decât un vierme târâtor: 
In timp ce pulberea-l hrăneşte 
Drumeţu-l calcă şi-l striveşte. 


Și-ăst zid înalt ce stă să mă sugrume 
Cu sutele-i de rafturi, — nu-i tot praf? 
Şi-atâtea vechituri ce, puse vraf, 
Mă'nghesue cu moliile 'ntr'o lume? 

Ce îmi lipseşte — aici am să găsesc? 
In mii de cărţi nevoe-i să citesc 

Că pretutindeni omu-i chinuit? 

Că ici și colo-a fost şi-un fericit? — 
Tu, hârcă goală, ce ai de rânjești? 
Cândva, tu-însuţi, nu te-ai avântat 
Spre-a zilei zori? N'ai rătăcit prin înnoptat 
Vrând adevărul să-l găseşti? 

Şi voi, unelte știu 'n râs mă luaţi, 

Cu roţi, cu zimţi, cu dinţi, cu fiare, 
Cum să deschid gândeam să-mi arătaţi, 
Anume v'au croit „dar n'aţi deschis zăvoare. 
Inchisă 'n taină, chiar pe zi, 

Naturii să-i furi vălul, nu se poate; 

Ce singură nu-ţi va destăinui, 

Cu pârghii și șuruburi nu-i poţi scoate. 
Unelte vechi ce eu n'am folosit, 

Vă ţiu că tată-meu vă folosea; 

Tu, scripet vechi, cum te-ai funingenit 
De lampa, care pe-astă masă fumega ! 
Mai bine-mi cheltuiam puţinul meu 

In loc ca'mpovărat cu el, sasud aci ! 

Tu, moștenirea dela tatăl tău, 

Incearcă de-a ţi-o însuşi. 

Tot ce nu foloseşti atârnă greu, 

Doar ce ţi-ai însușit poţi folosi! 


Ce forţă ?n loc privirea mi-o reţine ? 
Fiola-aceea, ea m'a fascinat ? 

Ce zori de taină se deşteaptă 'n mine 
Ca raza lunii 'n codrul înnoptat ? 


Fiolă, ești unicu-odor 

Ce cu evlavie la mine îl scobor; 

In tine, omul geniu "'ntreg şi-a pus, 
Esenţă, tu, de vrajă-aromitoare, 

Tu, suc al forţelor subtil omorâtoare, 
Mângâe-ţi maestrul, azi ţie ţi-e supus. 
Te văd, — durerea-i mai senină, 

Te am, — tot sbuciumul se-alină, 





W. v. Goethe 


Furtunile din gând se sting treptat; 

Mă las purtat spre marea cea înaltă, 

Jos, valuri tremură şi luciu-și saltă, 

Spre alt tărâm, spre-o altă zi mă simt chemat. 


Un car de foc cu aripi de avânt 

Se 'ndreaptă către mine ! Gata sânt 
Pe noul drum eterul a-l străbate 

Spre lumi şi'nfăptuiri neîntinate! 

O, viaţă de cerească încântare, 

Tu, vierme, nu te temi de fel ? 

In urmă-ţi lasă-l pământescul soare 

Şi hotărât, ia-ţi gândul de la el! 
Tencumetă şi smulge acea poartă. 

Din faţa cărei” toţi se furişează ! 
Acum, prin gestul tău, probează 

Că omu-i demn, şi-i mai presus de soartă; — 
Nu-l sperie-acea genune'ntunecată 

In care înşine la chin ne-am osândit, — 
Şi-şi tae drum prin gura 'nflăcărată 
Prin care "ntregul Iad entrezărit. 

Spre acest pas, — voios te hotărăşte, 
De-ai şti chiar că'n neant te prăbușește ! 


Şi-acuma, vino, cupă cristalină! 

Din vechiu-ţi toc eşi iară la lumină ! 
De ani, uitată-acolo stai. 

Strămoşilor luceai în zile fericite, 

Şi oaspeţi gravi, cu frunţile 'ncreţite, 
Râdeau, din mână'n mână când treceai... 
Cei ce vedeau măiastra ta gravură, 

In versuri te cântau pe la ospeţe, 

Te deşertau apoi cu-o sorbitură! 

Ce nopţi îmi aminteşti din tinereţe! 

Nu te mai trec de-acuma în mulţime, 
Nici nu mă mai întrec în agerime, 

De sucul, care-l vezi, te'mbeţi pe dată! 
Cu negru val va umple golul tău: 
L-am pregătit şi l-am ales chiar eu. 
Din suflet, ultimul pahar al meu 
L-închin în preamărirea zilei ce se-arată! 


(Duce cupa la gură) 
(Sunet de clopote şi coruri) 


Corul Ingerilor 


Hristos a'nviat ! 
Mângâetoare, 
Vestea cea mare, 
Izbăvitoare, 

A răsunat ! 








Faust 


Ce murmur sfânt? Ce svon înaripat 

Imi smulg din mână cupa de dureri? 

Voi, clopote, în dangăt legănat, 

Vestiţi întâiul ceas al Sfintei Invieri ? 

Voi coruri azi cântaţi mângâetorul cânt 

Ce'n vremuri îngerii-l cântau lângă Mormânt, 
Chezaşi la Noul Legământ ? 


Corul Femeilor 


In mirodenie 
L-îmbălsămasem 

Şi cu smerenie 

Noi Il culcasem, 

In giulgiu trist 
L-am învelit — 
Şi-apoi, pe Hrist 

Nu L-am mai găsit! 


Corul Ingerilor 


Hristos a'nviat | 
Binecuvântat 

E cel ce din iubire, 
De-orice ispitire 
Sa îndepărtat ! 


Faust ie ptte 


Adânci „suave cânturi,; biata-mi fiinţă 
In pulbere dece-o mai căutaţi? .. - 
Aiurea, celor blânzi să răsunaţi; 

Eu vestea o aud, dar.n'am credinţă: 
Minunea; — în credinţă 'o aflaţi ! 

Nu mai mă'ncumet să-l privesc în față 
Tărâmul: de-nnde dulcea yeste a pornit... 
Şi totuși, cântu'n care am copilărit, 

Şi azi mă cheamă înapoi la viaţă ! 

Ce sfânt fior mă'nvăluia pe-atunci 

In dulcea sărbătorii-odihnă ! 

Nădejdi vesteau al clopotelor cânt 

Iar ruga sufletu-mi umplea de tihnă; 
Neînţelese doruri mă'ndemnau 

“Prin lunci şi pajiști să colind, 

Şi printre lacrămi ce mă năpădeau 
Simţeam o lume nouă răsărind... 
Tresaltă 'ntreaga-mi tinerețe la-acest glas 
Şi-a Sărbătorii Primăveri bucurie ! 





Doar amintiri duioase, din copilărie, 

Mă mai rețin dela grozavul, ultim pas. 
Cântaţi, cântaţi cereasca-vă cântare ! 
Simt lacrăma; pământul iar mă are! 


Corul Tinerilor 


Cel ce 'ngropaserăţi 
S'a înălţat, 

Cu slava. cerului 
S'a 'ncununat: 
Viaţa cea veşnică : 
Il desfătează, 

Iar pe noi pulberea 
Ne 'nxenunchează. 
Aici lăsatu-ne-a 
Cu suflet frânt — 
Şi cu amar plângem 
Lângă mormânt. 


Corul Ingerilor 


Hristos a 'nviat 

Din sânul pierzării ! 
Smulgeţi păcatul, 
Daţi-l uitării, 

Fapta slăvindu-l-o, 
Viaţa "nchinându-l-o, 
Dragostea dându-l-o, 
Tertfa primindu-I-o, 
Binevestindu-l-o ! _ 
Domnu-i cu voi! 

E printre noi! 


LA POARTA ORAŞULUI 
Lume de tot felul care ese la câmp. 
Câţiva ucenici 
Hei, încotro v'aţi dus ? 


Alții 


Spre casa vânătorilor, în sus ! 


Cei dintâi 


Ba înspre moară mergem noi ! 





Un ucenic 


Haidem spre apeduct în ios! 
AL doilea 


Pe-acolo drumul nu-i frumos ! 
Dar tu? 


Al treilea 
Mă duc cu ei; nu viu cu voi. 
Al patrulea 
Hai şi-om sui la cetăţue, că găsim 
Şi bere bună, şi fete cât poftim, 
Şi-i rost și de un pic de răfuială! 
Al cincilea 
Chefliule, mai cauţi o trânteală ? 
Ce ? te mănâncă iar spinarea ? 
Nu merg; nu-mi place'ncăerarea. 
Servitoarea 
Ba, nu; mai bine ne-am înapoiă ! 
Alta 
Las' că-l găsim la plopi; acolo vine! 
Intâia 
Ei şi ? Că parcă m'aş alege cu ceva! 
Pe stradă merge lângă tine, 
La horă tot cu tine joacă, 
Ce bucurie vrei să-mi facă? 


Alta 


Azi nu e singur; stai niţel; 
Şi cel cu părul creţ vine cu el. 


Școlari 


'Te uiţi cum umblă, parcă-s păsărele ! 
Ia haide să ne ținem după ele! 





W.v. Goethe 


O bere, — o sluinicuţă curăţică 
Şi-un tutun, — și nu-mi mai trebue nimică ! 


Fete dela oraș 


Ce zici! Băeţi drăpguţi, cu stare, 
Să-ţi vină rău, nu altceva ; 

Când fete bine nu i-ar refuza, 
S'alerge după nişte servitoare ! 


Al doilea școlar 


(către primul) 
p 


Stai mai încet ! Vin două 'n spate 
Așa drăgute. şi "mbrăcate ! 

Una din ele mi-e vecină ; 

Şi-mi place fata;/n'am eu vină, 
Nu se grăbesc; vin singurele, 
Dar poate că ne-ar lua cu ele ! 


Primul 


Ba ştii, te TOg, nu-mi pune, frână ll i 


Vânatul ţiu ca să-mi rămâe: EA 
Mânuţa, care-a măturat o săptămână, 
Dumineca ce dulce te mângâe! 


“Târgoveţi 
Primarul nou parcă se'ntrece, 
Tot mai semeţ e de ce trece; 
Orașul stă pe loc mereu, 
Tu, zi de zi, o duci mai greu, 
Şi-smirnă-i stai mai. mult .ca altădată, 
lar biruri curg ca niciodată ! 


Cerșetorul 
a (cântă) 


Conaşi frumoși, coniţe bune, - 
Aşa de mândri și'mbrăcaţi, 

De 'sărăcia-mi vă "'nduraţi. 
Fie-vă. milă; Domnu-o spune. 
Să nu rămân în strâmtorare; 
Ce împăcat e cine poate da.! 
Când pentru toţi e sărbătoare - 
E drept să strâng și eu ceva! 





Alt Cetăţean 


Ce drag îmi e, la câte o zi mare, | 
pere | di Fe Are, pr, 
S'auzi că-i zarvă de război în alte țări; 





Şi ?n vreme ce acolo 'n depărtări, 
Prin Turcia, se răsboesc popoare, 
Tihnit să stai la geam, să bei o bere, 
Pe râu în sus la luntri să priveşti! — 
Intorsu-acasă seara e-o plăcere 

Şi pacea "n lume o blagosloveşti ! 


Al treilea Cetăţean 


Ci las', vecine, să se certe; treaba lor! 
Şi capetele pot să-și spargă ; 
Deavalma lasă tot să meargă; 

De casa ta doar să ai zor! 


O cumătră bătrână 


(către domnişoare) 


"A, ce gătite ! Ce boboc de fete! 
Cum să nu-şi piardă capul cine v'o vedea ? 
Doar” cu mândria, știi, mai pe 'ndelete, 
Şi face baba rost de tot ce ţi vrea! 


Domnișoarete 


Agato, hai ! Te compromiţi !.Ce vrei ? 

De vorbă 'n drum cu-o vrăjitoare, şade rău; 
Dar ştii că "n noaptea Sfântului Andrei 
Aldoma mi-a arătat pe-alesul meu ! 


Cealaltă 


Ba mie 'ntr'o oglindă mi l-a arătat, 
Ca militar ; cădea 'Atr'o adunare ; 
De-atunci îl caut de m'am săturat, 
Dar el 'să vină nici habar hu are! 


Soldaţi 


Turnuri cu 'nalte 
Ziduri dinţate 
„Şi fete mândre 
Şi alintate, 
'Trebue luate ! 
Grea este lupta, 
Preţul regesc ! 


Trâmbiţi să sune 
Cântul vioi 

Şi ?n zile bune, 
Şi în război! 








Asta-i asaltul 
Şi-om da dovadă ; 
Fete şi turnuri 
Trebui să cadă + 
Grea este lupta, 
Preţul regesc, 
Și-acum soldaţii 
La drum pornesc ! 


Faust și Wagner 


Râu şi pârae-au spart zăpor de gheţuri 
Sub caldu 'mdemn de primăvară. 

Râd văi, şi înverzesc fâneţuri; 
Secătuită, iarna fuge iară 


Şi "n munţi s'ascunde mohorâtă ?n ceţuri... 


De-acolo 'n. goană-şi mai trimite 
Neputinciosul grindinei fior 

Pieziş peste ogoarele 'nverzite. 

Dar soarele, sătul de alb, ese din nor, 
De pretutindeni viaţa o trezește, 
Culori s'aprindă, năzuește, 

Şi "n lipsa florilor de prin răzor, 
Mulțimea 'n haine vii o ia drept flori. 
Priveşte-i oamenii în zare 

Cum vin mereu din depărtare 

Şi-i vezi învălmășiţi cum se 'mbulzesc 
Şi pe subt bolta porţii cum roesc ! 

Ce veseli au eșit cu toţi la soare 

Să simtă-a Invierii sărbătoare, 

Căci înșiși ei au înviat 

Din zăpuşala de prin case; 

Din meseria ce i-a 'ncătuşat, 

Din poduri cu acoperișuri. joase, 
Din ulicioare "ntortochiate, 

Dintr'al bisericii 'noptat sfinţit, — 
Cu toţii la lumină au eşit ! 

Priveşte-i cu ce "'nfrigurare 

Prin lanuri și grădini se risipesc, 
Iar râu-'n lung şi 'n lat, cât vezi în zare, 
Cu luntrile voioși îl împânzesc ! 

Vezi luntrea ce se depărtează ? 

De încărcată stă să intre 'n valuri ; 
De pe cărări, pân” sus pe maluri, 
Costume 'n soare scânteiază. 

Vuește satu 'ntreg jos prin ogor ! 

Aici e-adevăratul cer pentru popor; 
Toţi chiue; și mic şi mare, 

Aici sunt om ! Aici am o chemare! 


W. v. Goethe 





Wagner 


Pe dumneavoastră de-a vă însoţi 

E-o cinste ce mai rar mi-e dată! 
Altfel mi-ar fi urât prin astă gloată, 
Căci vulgul nu-l pot suferi. 

Viori şi larmă, sgomot de popice, 
Le simt că prin urechi îmi trec; 
E-o zarvă parcă naiba-i ia cu bice 
Și spun că-i cântec, şi petrec ! 


Țărani sub tei 
Horă și lăutari 


Păstorul s'a gătit de joc, 

Cu flori cusute pe cojoc 

Şi flori la cingătoare. 

Sub tei nu mai găseai un loc, 

'Toţi se "'ntreceau jucând cu foc: 
Zi-i mă, zi-i mă, 
Uite-așa, iar aşa ! 

In sunet de vioare! 


In horă aprig mi sa prins 


Şi pe-o fetică a împins 

Cu cotul, într'o doară; 

Sglobie, fata, cât colea, 

li zise «und'te vâri aşa ?» 
Zi-i mă, zi-i mă, 
'Uite-aşa, iar aşa, 

«Că doar' pământu-i mare !» 


Dar jocu-i fură pe-amândoi, 
Pământu-l bat tot mai vioi 
Şi păru 'n vânt le sboară, 
Se 'ncing, s'aprind, şi, cu nesaţ, 
Răsuflă-acum strânși braţ la braţ, 
Zi-i mă, zi-i mă, 
Uite-aşa, iar așa, 
Cuprinşi pe subsuoară. 


Ia vezi şi nu mă strânge-așa.! 

Câţi nu ştiu eu că le-amăgea, 

Pe fete, într'o doară! 

Dar el mai tare o strângea, 

Şi valea 'ntreagă răsuna : 
Zi-i mă, zi-i mă, 
Uite-așa, iar aşa, 

De chiot şi vioară ! 


„RATEI tai E 


PI 








832 i W. v. Goethe 


Un țăran bătrân 


Frumos din parte-vă, dom” Doctor, 
Că "n aşa zi nu ne-ocoliţi, 
Şi-un învăţat ca dumneavoastră 
Prin gloata asta o porniţi ! 
985 Primiţi-mi dară să vă 'nchin 
In cinste-acest frumos pahar 
Pe care-acuma l-am umplut, 
Nu setea să v'o stingă doar ; 
Câţi stropi or fi în el când beţi, 
990 Atâţia ani voioși s'aveţi ! ee 


Faust 


Tot vinul îl voi bea din el 
Şi pentru voi închin la fel! | 





(Poporul se strânge roată în jurul lui). 


Alt ţăran bătrân 


E drept că bine aţi făcut 
De 'n astă zi v'aţi arătat! 
995 Ei, dumneavoastră şi 'n trecut, 
La grele vremi, nu ne-aţi -lăsat — 
Destui mai sunt în viaţă-aci 
Pe cari Boerul cel bătrân 
Din friguri şi din chin i-a smuls 
1000 Când molima-și găsi stăpân! : 
Eraţi pe atuncea un flăcău... 
Câte spitale-aţi colindat 
Şi morţi de-acolo câţi scoteau ! 
Dar, bun e Domnul, aţi scăpat! 


1005 Greu v'a 'ncercat primejdia trecută ! 
Fi L-ajută Dumnezeu. pe cine-aiută ! 
” Toţi : 


Trăiască cel ce ne-a scăpat 
Şi să ne-ajute timp îndelungat ! 


Faust : E | 


La Cel de Sus să ne ?nchinăm, 
1010 Că EI ne 'ndeamnă să-ajutăm. 


(Trece cu Wagner mai departe). 


Wagner 


Cât trebuie să fii de mulţumit 
O, mare om, când ţi se 'nchină lumea 'ntreagă ! 














Faust 833 


Ferice cine știe să-și atragă 
Prin harul lui — prinosu "nsufleţit. 

1015 Vezi tatăl că la fiii lui te-arată, 
Vorbesc şoptind, se 'nghesue prin gloată, 
Arcușul stă, hora "'ncetează, 
Când treci, pe două rânduri se aşează, 
Căciuli îşi scot pân' la pământ, 

1020 Te-aștepţi să-i vezi că 'ngenuchează 
De pare c'ar vedea un sfânt. 


Faust 


Doar câţiva pași mai sunt până la stâncă sus 
Şi la urcuş e bună-un pic de odihnă. 
De câte ori n'am stat aici, pe gânduri dus, 
1025 In post şi rugăciuni — și n'aveam tihnă ! 
Plin de nădejdi credeam în zelul meu. 
Prin lăcrămi, implorări fără de nume, 
Să-l pot îndupleca pe Dumnezeu 
Să pună capăt ciumii 'n lume ! 
1030 De lauda mulţimii sunt umil.. 
O, dac'ai ști durerea-mi toată ! 
De-ai şti, părinte şi copil, 
Cât nu sunt vrednici de răsplată ! 
Biet tată-meu, om bun dar mărginit, 
1035 Natura şi puterile-i oculte 
Ș: EI le vedea, .c'un crez al lui, cinstit, 
Dar şi cu ciudăţenii multe : 
Cu-adepţii lui, pe. îndelete, 
In cabinetu-i negru se 'nchidea, 
1040 Și "n taină, după lungi rețete, 
Puterile contrare contopea. 
De pildă «leul roşu» 1 cel înflăcărat 
Cu «floarea crinului» 2 deolaltă 
In baie caldă îi purtau neîncetat 
1045 Dintr'o încăpere în cealaltă. 
Când stropi pestriţi s'au arătat, - 
«Regina juna» ? îi numeau — 
E gata leacul : oamenii mureau 
Şi nimeni nu 'ntreba.: «cine-a scăpat ?» 
1050 Cu-asemenea fierturi drăceşti, 
Prin văile și munţii-aceşti, 
Mai mult şi decât ca ciuma — am pustiit — 
La mii, chiar eu le-am dat otrava-adeseori ! 


1 «Leul roșu» se numea în Alchimie aurul sau oxidul de argint, mercurius 
praecipitatus ruber. 

2 Floare de crin era argintul sau acidul clorhidric, 

3 Regina juna erau vaporii cu irizaţii de curcubeu ce se. arătau în retortă la 


prepararea sublimatului. 
1 











Se prăpădeau... Şi-acum văd, obidit, 
Că-l proslăvesc pe-omorâtor !... 


Wagner 


Lăsaţi, zău, scrupulul de-o parte ! 

Nu e destul că 'n mod cinstit aţi căutat, 
Ca arta care vi s'a 'ncredinţat, 

La rându-vă s'o duceţi mai departe ? 
Ca fiu, pe tată de-l cinsteşti, 

Un merit tu ţi-ai însuşit; 

Domeniul ştiinţei de-l sporești, 

La rându-i, fiul tău sporeşte îndoit. 


Faust 


- Ferice cine-ar mai putea eşi 

Din ăst noian de neștiinţă ! 

Tot ce nu ştii, îţi e de trebuință 
Şi-atât cât ştii — nu-ți poate folosi. 
Dar tihna astei clipe de'ncântare 

Să n'o umbrim cu triste amintiri... 
Vezi, printre pomi, căsuţele în soare 
Scăldate de-a amurgului sclipiri... 

Se stinge ziua, soarele s'a dus 

O viaţă nouă-acolo să aprindă; — 
Dece n'am aripi să mă salte sus 

Tot mai aproape n vraia-i să mă prindă ! 
Dintrun etern amurg aş contempla 
Pământul amuţit jos la picioare, 
Văpăi pe culmi, tăcere 'n văi, 

Şi aur pe argintul din izvoare. 
Greoiul munte n'ar mai stânjeni 

Cu stânci şi râpe sfânta mea pornire, 
Ci marea, sânu-i cald şi-ar desveli 
Privirii mele în uimire. 

De tot a scoborât cerescul soare... 

Ce dor mă "'ndeamnă de-a mă avânta 
Să-i sorb lumina "n veci scânteetoare, 
S'am ziua 'n faţă, noaptea 's urma mea, 
De-asupră-mi cerul, jos adânc de mare...! 
Un vis — căci zarea s'a 'nnoptat, — 
Avântului. trupesc nu-i este dat 
Cu-aripa gândului să se măsoare ! — 
Dar scris en noi, în fiecare, 

Tot sus să tindem, tot "nainte, 

Când în albastrul plin de soare 
Se'nalţă ciocârlia "n cer să cânte, 
Când peste singuratici culmi de pin, 
Cu aripi largi. vulturii se rotesc, 


W. v. Goethe 





1100 


1105 


1110 


1115 


1120 


1125 


1130 


1135 


835 


lar peste şes şi mări, sus în senin, 
Din alte zări, cocorii când sosesc. — 


Wagner 


Umblam şi eu ades cu capun nori 
Dar astfel de porniri nu mi-am simţit; 
Câmp şi păduri îmi plac, dar rareori; 
Aripi de păsări însă n'am râvnit. 

Plăcut, en schimb, citind, să poţi să treci 
Din carte'n carte, printre rânduri, 

Nopți lungi de iarnă intim le petreci 

Şi dulce aţipeşti, purtat de gânduri. 
Când ai şi-un pergament mai de valoare, 
Nu ştiu o mai cerească desfătare ! | 


Faust 


Vorbeşte 'n tine-o singură pornire; 
Cealaltă de n'ai ști-o niciodată ! 

In pieptu-mi, două suflete deodată, 
Se sbat într'o statornică "nvrăjbire : 
Setos de viaţă 'n aprig dor, 

Legat e unul de pământ; 

Cellalt, într'un ceresc avânt, 

Spre larga zare saltă'n sbor. 

De-ar fi să fie spirite "n văzduhuri 
Ce sorţii-i ţes între pământ și cer, 

O, scoborâţi din zare, duhuri, 
Duceţi-mă spre-o altă viaţă, alt mister; 
O mantie fermecată de-aș avea, 

Spre alte lumi să mă răpească, 

Cu nici-o haină 'n lume n'aș schimba, 
N'aş da-o nici pe-o mantie repgească. 


Wagner 


Vezi, nu trezi întunecata gloată 
Ce mișună, văzduhuri împânzind 
Şi înspre patru părţi a lumii cată, 
Pe om cu mii de rele năpădind. 
Din miază-noapte, colții îndâriiţi 
Şi'nfipe 'n tine şi te biciuește, 
Din răsărit, cu secetă goneşte 
De-ţi simţi rărunchii scorojiţi; 
in miază-zi, stârnite din pustie, 
Vin valuri de văpăi cen creştet dogoresc; 
Când din apus vin roiu, de răcoresc, 
Ţinneacă tot, livezi, câmpie... 
Poruncii se supun când e să-ți facă rău, 





W. v. Goethe 


Fac haz când ştiu că-şi râd de tine, 

Işi zic că sunt trimişi de Dumnezeu 

Şi fac pe îngerii când nu le vine bine. — 
Dar să pornim; se lasă ceaţă; 

Se'ntunecă și e un frig de ghiaţă. 
Căminu-l preţueşti doar când e seară... 

De ce te'ncrunţi privind spre câmp afară ? 
Ce ai putut vedea prin înnoptat ? 


Faust 
Vezi tu un câine negru, "n mirişti alergând ? 


Wagner 


De mult îl văd; dar nu l-am luat în seamă! 


Faust 
Priveşte-l bine; e altceva, mi-e teamă. 
Wagner 


E-un câine care umblă-adulmecând, 
Să-și caute stăpânul; ce să fie ? 


Faust 


Nu-l vezi ce ocolit o ia din loc, 

Tot mai aproape vrând spre noi să vie? 
De nu mă'nşel, lasă-un. vârtej de foc 
Pe unde trece, 'n urma lui... 


Wagner 


E-un câine negru, și-alt nimic. 
E o părere; drept vă spui. 


Faust 
Ne'ncercue, pre cât îmi pare, 
Ca să ne lege paşii l-amândoi) 
Wagner 


Ba cred că dă târcol şi sare 
Că'n locul lui stâpân'său, ne vede pe noi doi. 


- Faust 


Se strânge cercul; iată-l lângă noi! 








Wagner 


E câine, nu e arătare: 
I-i ttamă, mârâe, se culcă Jos, 
Se gudură, — un câine ca oricare ! 


Faust 
Hai, cuţule, cu noi! Ei hai, frumos ! 
Wagner 


Un câine-aşa are haz mare: 
Te-aşteaptă ?n două labe când te-opreşti, 
Ți-aleargă înainte de-i vorbeşti; 

De pierzi.ceva, astâmpăr nu mai are, 

Iar băţul de-i arunci, şin apă sare! 


Faust 


Da, văd; nici vorbă de duh rău. 
. Ni E iu . 
Era dresaj; acuma Văd şi eu! 


Wagner 


Şi-un câine, dacă e dresat, 

Ii e pe plac și-unui învăţat. 

Tot are-um merit âșa-dar : 

A dovedit şi el că-i bun şcolar. 
(Trec înapoi pe sub poarta orașului). 


CAMERĂ DE LUCRU 


Faust e daia 
(intrând cu câinele) 2 
Livezi și câmpuri le-am lăsat 
In noaptea ce le-a "nvăluit; 

Fiorul sfânt, redeșteptat, 
Ce-i bun în suflet ne-a trezit. 
S'a stins sălbatică pornire 
Ge'ntunecase gândul meu... 
Vorbeşte 'n mine doar iubire 
„De oameni şi de Dumnezeu... 


Căţel, ci liniștește-te odată 

Şi lasă 'n pace pragul; ce-ai cu el ? 
La sobă, jos, ţi-e locul! Iată, 

Na, ia și perna din fotel ! 

La 'ntors din munte ne-ai înveselit 





W. v. Goethe 


Cu sărituri şi sbeguire,. 
In schimb și eu-ţi dau găzduire; y 
Să-mi fii bine-venit — dar linişţit! 


In strâmta noastră încăpere 
Când lampa îţi surâde clar, 
Se lasă "n suflet o tăcere, 

Te regăsești pe tine iar; 
Simţi în adâncuri cald fior, 
Speranţa iară încolţeşte, 

Un dor de viaţă parcă creşte, 
Alergi s'o bei dela izvor... 


Căţel, nu-mi mârâi! In sfânta pace 

Ce 'ntreaga fiinţă mi-a cuprins, 

Tu mârâi? Asta nu se face! 

Doar omul știu că e deprins 

Să-şi râdă de ce nu'nţelege el, 

Iar ce-i e greu, să 'ntâmpine morocănos, 
Răstălmăcind ce-i bun. şi ce-i frumos; — 
Acum şi câinii fac la fel? 





Dar văd că-oricât mi-aş da silință, 
S'au turburat izvor şi năzuinţă. — 
'Torentu-așa uşor să fi secat, 

Din nou lăsându-mi sufletu 'nsetat ? 
Invăţătura mea de-atunci e mare, 
Dar golul voi cerca să-l împlinesc, 
Să-mi stingă setea doar ce e ceresc... 
Mă simt împins spre revelare, 

Ori, cea mai strălucită culminare 
O am în Noul Testament. 

Ia să-l reiau eu scrisul sfânt dela 'nceput, 
La sensu-i primitiv să fiu atent, 

Şi să-l redau, întocmai absolut, 

In graiu "n care m'am născut. 


(Deschide cartea şi o aşează dinainte) 
Stă scris: «La început a fost Cuvântul». 
M'am şi 'ncurcat; cum să-mi reiau avântul ? 
«Cuvântu» -atât de mult nu-l preţuesc; 
Intr'altfel va să tălmăcesc, 
Dacă sunt bine inspirat... 
Stă scris: «La început a fost Gândirea»... 
Condei, să-ţi cumpăneşti pornirea, 
Căci rându'ntâi mai cere sfat; 
«Gândirea» pune totul în mișcare ? 
Să zic: «La început a fost Puterea» 
Dar nici n'apuc să-mi scriu părerea 
Şi simt că sensul tot nu-l are... 











Dar iată, mi sa luminat simţirea; 
Scriu împăcat: «A fost Infăptuirea». 


Căţel, de vrei să stai aci 'n odae, 
Te rog să nu-mi faci hărmălae; 
Să știi că mi-ai lătrat destul; 
De-așa tovarăș sunt sătul; 

E greu să ne 'mpăcăm noi doi; 
Mai bine-ar fi, unul din noi 

Să lase tot, s'o ia la drum. 
Te-aș fi ţinut; nu-i vina mea. 
Deschisă-i uşa, poţi pleca ! 


Dar ce mi-e dat să văd acum? 
Ăsta e lucru necurat: 

Vedenie-i ? ori e-adevărat ? 

Cum creşte câinele în lung și 'n lat, 
Se umflă, se ridică ?n loc, 

A câine nu mai seamănă deloc! 
Ce nagodă în casa mea să am! 
Ia uite-l, s'a făcut hipopotam, 
Cu ochi aprinși, cu fălci drăcești... 
Acum te știu eu cine mi-eşti ! 

Stai tu, corcitule de drac, 

Cheia lui Solomon îţi dă de hac! 


Spirite 


(din afară) 


L-au prins pe unul dintre noi! 
Afar! să staţi, că-i rău de voi! 
Ca vulpea care'n cursă-a dat 
Se sbate tartoru "ncercat ! 

Cu ochii "n patru fiţi! 

Jur împrejur plutiți ! 

Să nu vă lăsaţi 

Până nu-l scăpaţi ! 

Staţi pe lângă el! 

Nu-l slăbiţi de fel ! 

Şi el uneori 

Ne-a dat ajutor! 


Faust 


Eu, ca să sperii arătarea, 
La patru duhuri fac strigarea : 1 


Intră, Salamandră, 'n foc !2 


1 Cele patru elemente simbolizate prin: Salamandră = focul, Ondin = apa, 
Silf = aerul, Cobold sau Incubus = forţele vii dar obscure ale pământului. 
2 Ordin ca fiecare simbol să-și reintre în elementul lui de origine. 








Undin, fă-te val la loc! 
Silfe, piei ! Iţi dau poruncă ! 
Cobold, treci la muncă ! 


Cine nu ştie 
Cum să previe 
Forţele vii 

Din patru. stihii, 
Nu-l ţine'n frâu 


Duhul cel-rău ! 

In foc dispară 

Salamandra ! 

In valuri curgi iară, 
Undine ! 

Luceşte sus, ca meteor, 
Sylfe.! ; ă 

In casă adu-mi ajutor, 
Incubus! Incubus! 

Teșiţi; din el! Trebui răpus! 


In zadar l-înfrunt ! 

Astea "n el nu sunt! 

Imi rânjește” liniştit, 

Nici, măcar -nu să clintit. + 
Altcumva să 'fac 

Ca să-i dau de hac! 


Sau îţi cauţi vad” * * 

C'ai fugit din lad? 

Să-ţi arăt minune : 

Semnul ce șupune . 
'Toată neagra ceată ! A gun 


Se umflă şi-şi sbâtlește părul deodată! 


Blestemat să fii ! 
Vrea să zică-L ştii 
Pe Cel neprihănit, 
Pe Cel răstignit i 
Pe Cel nepătruns, 
La ceruri ajuns ? 


Pân' după sobă alungat, 

Cât elefantul s'a umflat, 

Se urcă-acuma până 'n grinzi, 

Se face abur, să nu-l prinzi. 

Hei! In tavan nu te sui, 

Ci mi te culcă la picioare, 

Căci nu te-ameninţ la 'ntâmplare : 
Cu Focul Sfânt te-oi nimici ! 


W. v. Goelhe 





Nu aştepta 

Lumina Trinității Sfinte ! 

Nu aștepta 

Să te învăţ și 'ntraltfel minte ! 


Metisto 
(In timp ce ceața se risipește, apare de după sobă 
în chip de «student călător) 1 


Ce-atât scandal ! De ce folos pot fi? 
Faust 


In câine-aşa dar tu mi-ai fost! 
«Student !» Mă faci să râd de-aşa scamatorii ! 


Metisto 


Dar straşnic m'aţi mai luat la rost! 
O, mare învăţat, salut ! 


Faust 
Cum te numeşti ? 
Metisto 


Ce searbădă 'ntrebare, 
Pe vorbe când nu pui temei, 
Când nu pui preţ pe 'nfăţişare 
Şi când din toate doar esenţa iei ! 


Faust 


La voi esenţa-şi are-un nume-adeseori. 

Pe grade, dela 'ncepători ; 

Şi-atunci, desigur că te lămurești 

Când vă zic «cinici», ori «perfizi», «corupători»... 
Ei, tu din care ești ? 


Metisto 


O parte-a forţii sânt 
Ce Rău-l vrea — dar face doar bine pe pământ. 


Faust 


Enigme ! Nu te înţeleg. 


1 «Scholasticus vagans» = adept ce se îndeletnicea cu necromanţia şi astro- 


logia, oa și Faust. 


15 











W. v. Goethe 


Metisto 


Sunt spiritul ce veșnic neg, 

Şi neg, căci orişice viiază-aci, 

Sortit e de-a se nărui — 

Şi-atunci nu văd la ce s'a mai creeat... 
Aşa că tot ce voi numiţi «păcat», 
«Distrugere» ori «rău», 

Acela-i elementul meu ! 


Faust 
Tu «parte»-ţi zici, da'-mi stai întreg "nainte ! 
Metisto 


E-un adevăr, de iei aminte : 

Când omul, biet pitic înfumurat, 

In ochii lumii drept «întreg» s'a dat, 

Eu «parte»-mi zic din ce a fost un «tot» cândva, 
Un strop din Noaptea ce Lumina o creea, 
Lumina cen trufia-i, Nopţii-mume 

Îi cere-acum întâetatea 'n lume. 

Dar mersu-i triumfal are-un soroc, 

Căci orice corp din spaţiu-o ţine ?n loc; 
Din corpuri ese, ele-i dau lucirea, 

Tot ele însă-i stăvilesc pornirea; — 

Dar sper că mult nu va mai dăinui 

Şi laolaltă tot so prăbuși ! 


Faust 


Îţi văd acum pioasa 'ndatorire; 
Nu-ţi reușește 'n mare-o nimicire 
Şi 'ncerci atunci ca să distrugi în mic... 


Mefisto 


Şi nici așa n'ajung la mai nimic; 

Căci ceea-ce neantului se-opune, 

Acel «pământ» greoi, vulgar, 

Ce n'am făcut spre a-l răpune! 

M'am străduit însă 'n zadar : 

Cu 'nnec, furtuni, cutremure şi foc, 
Pământ și mări tot vin pe'ncet la loc! 
Iar blestematul neam de oameni Şi jivine, 
De când încerc să-i nimicesc ! 

Îi tot îngrop, dar nu mai prididesc, 

Căci veşnic tot alt sânge curge'n vine ! 
Intr'una-așa, de-aproape mă *nspăimânt 





Când văd în aer, apă, pe pământ, 

Cum mii de germeni nasc mereu 

Din frig, din cald, din umed, din uscat! 
Ah, flacăra de nu mi-aş fi păstrat, 

N'aș mai avea nimic al meu! 


Faust 


Şi-atunci, spre-avântul pământesc, 
Spre. Forţa veşnic creeatoare, 
Ridici tu pumnu-ţi diavolesc 
Intr'o zadarnică "'ncordare ! 
Norocu "'ncearcă-l altcumva, 

O, straniu-al haosului fiu! 


Mefisto 


E-o chestie ce-o vom discuta 
De rândul viitor, când viu ; 
Dar deocamdată pot pleca ? 


4 Faust 


Cum poți să 'ntrebi așa ceva ? 
Odată-obișnuit cu tine, 

Eşti liber: du-te, vino, când vei vrea: 
Pe geam, pe ușă, cum ţi-e bine, 

Şi coşul poate-i bun, de crezi ! 


Mefisto 


Să ies, mărturisesc că mi-ar fi drag; 
Dar dau de-o piedică; o vezi: 
E semnul magic care-l ai în prag! 


Faust 


Cum? Pentagrama te-a speriat ? 
Dar, fiul Iadului iubit, 

Dacă te sperie, cum de ai intrat? 
Eşti spirit să se lase amăgit ? 


Metisto 


Nu-i semnul bine încheiat ; 
Rămâne o deschizătură 
Afară, .pe-unde am intrat. 


Faust 


Te-a pus în bună 'ncurcătură ; 
Şi-acum eşti prizonierul meu ? 
Aşa dar ai păţit-o rău! 





W. v. Goethe 


Mefisto 


Na observat la dus, cățelul, semnul tău, 
Şi sorții, iată, sau schimbat; 
II ţii acum pe drac legat! 


Faust 
Dar ca să eși pe geam, nu poţi ? 
Metisto 


Stafii ori draci, e lege pentru toţi : 
Să te întorci tot pe-unde ai intrat ; 
La dus, te duci cum vrei, — la ?ntors nu ai alt vad. 


„Faust 


Sunt legi, așa dar, şi în Iad? 
Ei bravo-atunci se poate încheia şi-un pact 
Cu Dumneavoastră — sigur pe deplin ? 


Metisto 


Ce e promis, ţi se va da din plin, 
Gustat în tihnă şi intact. — 

Dar asta o'nţelegi mai greu acum 
Şi-o s'o desbatem noi în viitor; 
Pentru moment, te rog stăruitor, 
Ingădue-mi să-mi văd de drum ! 


Faust 


Mai stai o clipă şi cu mine 
Că poate mi-oi ghici ceva ! 


Metfisto 


Dă-mi drumu-acum ! Vin eu la tine 
Şi-om sta de vorbă cât "ăi vrea ! 


Faust 


Nici gând n'aveam să-ţi stau de cap; 
Tu singur mi-ai căzut în mână. 

L-ai prins pe „drac, vezi să nu-l scapi, 
C'a doua oară nu-ţi mai e 'ndemână ! 


Metisto 


Asa vrei? Fie, gata sânt: 
Rămân să-ti tiu tovărăşie 








Dar cu condiţia barem să te 'ncânt, 
Iar arta: mea să te îmbie | 


Faust 


Bun! Te priveşte! Liber eşti; 
Atât: să nu mă plictiseşti! 


Metisto 


Prietene, în ceasu-acesta sfânt, 

Tu vei trăi prin simţurile toate 

Sensaţii încă negustute. 

Cântările ce vei desprinde, 

Imagini ce-au să se perinde, 

Nu vor fi simplă nălucire; 

Miresme *n aer vor pluti, 

In gust, delicii te-or uimi 

Ce-ţi prind apoi întreaga ta simţire... 
(Către spirite) 

Să 'ncepem, nu e timp de pregătire 

La lucru dar! Cu toţi suntem aci ! 


Spirite 


Piară 'nnoptatele 
Bolţi de de-asupra ! 
Surâs din zare 

Să se strecoare 
Spre noi de jos, 
Jar 'neguri grele 
Să se topească ! 
Pe cer lucească 
Blândele stele 
Prietenos ! 
Cerești lumine, * 
Sufluri divine, 
Scânteetoare 

Pe sus plutiţi! 
Vise uşoare, 

Voi le'nsoţiţi ! 
Brâuri de-argint 
'Tremure 'n vânt 
Peste pământ, 
Peste tufișul 
Unde "'ndrăgiţii 
In clipe sfinte 
Leg jurăminte ! 
Des e frunzișul, 
Aprigi cârcei ! 


























































1475 


1480 


1485 


1490 


1495 


1500 


1505 


1510 


1515 


W. v. Goethe 


Strugurii grei 
Cum vin grămadă 
In teasc să cadă! 
Pornesc în valuri 
Vinuri spumoase; 
Curg tumultoase, 
Cântă "ntre maluri; 
Culmea "nsorită 
In urm'o lasă, 
Cresc, se revarsă, 
Din matcă-şi iasă, 
Râd mulţumite 
Verzile dealuri. 
Păsări în zare 
Saltă spre soare, 
Sboară 'n lumină 
Spre-ostroave line 
De val scăldate 
Şi legănate. 
Unde în chiot, 
Tânără gloată 
Umple de râset 
Livada toată ! 
Sorb voluptate 
Din libertate! 
Spre culmi înalte 
Unii pornesc, 
Pe-adânc de ape 
Alţii plutesc, 
Râd toţi şi cântă, 
Viaţa-i încântă, 
Ii fură zarea 

Spre depărtarea 
Din infinit! 


Metisto 


Ei, bravo, dragi copii, l-aţi adormit ! 
Mi-aţi fost de mare ajutor 

Dar vă rămân şi eu dator! 

Pe drac, mai va până să-l ţii legat! 
Acum, în dulci vedenii legănaţi-l 
Şi'n marea'nchipuirii afundaţi-l ! 
Dar, ca să-mi roadă pragul blestemat, 
Un dinte de guzgan ar prinde bine; 
Nu cred să fie-așa de greu 

Il şi aud pe unwn jurul meu. 
«Stăpânul peste șoareci şi jivine, 
Lilieci şi broaște, pureci și țânțari, 
Poruncă-ţi dă, de unde ştii răsari, 








Faust ial 847 ă ( 


Şi pragul ăsta, vezi, să mi-l pileşti, 
1520 Să zici că-i uns, aşa săl netezeşti !» 4 
A, uite că mi-ai şi venit! | 
Dă-i zor! Vezi, vârful ce m'a țintuit j 
E tocmai sus în faţă, iată ! Î 
E Mai muşcă-odată — şi e gata! | 
1525 Rămâi visând, tu, Fauste, pân'ne-om mai vedea! : 


Faust i 
(deşteptându-se) A să 


Mă las şi de-astădată păgubit ? . şu 

Atâta farmec să sfârşească-așă, 4 
în Că'n vis, un dtmon m'amăgea 

Şi că un câine negru mi-a fugit?... 


CAMERĂ DE LUCRU ș 


= e 


Faust. Metfistofeles. = y 
Faust 
1530 Bate la uşă? Intră! Cine-i iară? 


Metisto ji 
Eu sunt! | 


Faust | 
Tu? intră! 
Metisto | 
Zi şi-a treia oară ! | 
Faust | 
Hai, intră — n'auzi ? 4 
| 
Mefisto ! 


Aşa ţi-o și cer! 
Aş vrea să fim prieteni buni, 
Căci, ca să-ţi scot din gărgăuni 
1535 Mă vezi venind ca nobil cavaler, h 
In mantie de mătase purpurie, 
Cu capă, toată 'n fir tivită, 
Cu pană de cocoș la pălărie, 
Şi spadă lungă, ascuţită. 
1540 Pe scurt, cer să-mi asculţi povaţa : 








848 W. v. Goethe 


Urmează-mă, întocmai îmbrăcat, 
Ca liber şi descătușat, 
Să guşti şi tu ce este viața. 


Faust 


In orice haine, mă va bântui : 

1545 Strâmteţea astei vieţi de străduinţe ! | 
Sunt prea bătrân pentru copilării, | 
Prea tânăr ca să n'am dorinţe. | 
Cu ce mai poate viaţa să mă 'mbie ? 

- «Renunţă'ntr'una; asta ţi-e dat ţie !» 

1550 Mereu, acelaş cântec vechi 
Ni-l cântă soarta în urechi 
O viaţă. 'ntreagă, ceas de ceas | 
Ni-l strigă fără de popas. 
Cu spaimă mă trezesc. fiece. zi. 

1555 Să plâng îmi: vine, cu amar, 
Când văd cum trece ziua, în zadar, 
Şi niciun dor, niciunul, nu-mi va împlini ! 
Ba încă şi nădejdea fericirii 
Mi-o spulberă, cu îndârjire; 

1560 De-mi crește'n. suflet vreo pornire, : 
Tot piedici vin în calea 'nfăptuirii ! 
Chiar seara, când se lasă-a nopţii tihnă, 
Eu tot cu frică 'n-pat mă'ntind 
Şi nici atunci nu aflu-odihnă, 

1565 Căci mii de vise rele mă cuprind. 
Ah, Dumnezeu ce fiinţa mi-o "'mpresoară 
Şi până în adânc mă răscoleşte, 
El. care forţe, fire-mi stăpânește, 
Nimic nu poate porunci 'n afară ! 

1570 De traiu-aicea jos sunt obosit; 
Să mor aş vreă; mi-e viaţa o povară! 





Metisto 


Nici moartea însă, nu-i un oaspe prea dorit! | 


Faust 





Ferice cui, în plină biruință, 
Ea lauri sângeraţi îi împleteşte, 
1575 Sau cui, nebun de aprigă dorinţă, 
Din braţu-unei copile îl răpește ! 
Atunci, când Duhu-atotputernic mi-a vorbit, 
In vraja-aceea, — atunci să fi murit! 


Metisto 


Atuncea, totuşi, știu pe cineva, 
1580 Ce cupa morţii n'a băut !... 





pasi 


1585 


1590 


1595 


1600 


1605 


1610 


1615 


849 
Faust 
Stai şi pândeşti din umbră, nevăzut? 
Metisto 
Nu ştiu chiar tot, dar câte ceva, da! 
Faust 


De când un dulce, tainic glas, 

M'a smuls din apriga-mi pornire 
Şi-un dor, din vremuri dragi rămas, 
Mi-a răscolit întreaga fire, 

Blestem tot ceea-ce simţirea 

Ne-o 'ncântă și ne-o ameţeşte, 

Șin astă vale-a plângerii ne ţintueşte, 
Cu năluciri orbindu-ne privirea ! 
Blestem iluzia n care ne-amăgim 
Când zicem «suflet» ori «simţire», — 
Blestem deșarta strălucire 

Ce ne supune făr'să ştim, — 

O bltstem gloria, faima trecătoare 
Ce și prin somn ne urmăresc, 
Blestem orgoliul tău prostesc 

De eşti stăpân şi-ai casă, slugi, ogoare ! 
Blestem pe diavol ,când, cu avuţii, 
Spre-omor și patimi ne 'ndrumează, 
Spre trândăvie şi orgii 

Când pernele ni le 'ndreptează; — 
Blestem al strugurelui sfânt nectar 

Şi dulcea dragostii 'ncântare, 

Blestem nădeidi, credinţă, îndurare, 
Răbdarea, însă-o blestem cu amar! 


Cor de spirite, nevăzut 


Vai, vai, 

Tu "'ntreaga lume 

Ai năruit! 

Un pumn oţelit 

Şi, gata, e dusă; 

De-un semi-zeu e răpusă ! 
Rămâne'n neant cenușa-i: 
S'o strângem 

Şi să deplângem 
Splendoarea apusă ! 

Tu, om puternic, 

Ce printre oameni 

C'un zeu te-asameni, 








Clădeşte-o iară; 

In sufletul tău reclădeşte-o ! 
Fă ca din ceaţă, 

Flux nou de viaţă 

S'apară ! 

Răsune noi cântări, 

Noi desfătări ! 


Metisto 


Sunt tot de-ai mei, 

Micii de ei! 

Spre viaţa vie 

Vezi cum te 'mbie! 

Inf.untă zarea, 

Eşi din strâmtoarea 

Ce-avânt şi viaţă-ţi stinghereşte, 
Sbori şi trăeşte ! 

Alungă-amarul ăsta-odată 

Ce-ţi roade viaţa, zi de zi! 

Cu oameni, josnici chiar, dac'ai trăi, 
Tot om eşti, ca şi lumea, toată. 
Fireşte, nu mi-e'n gând să spun 
Că tu eşti unul din mulţime... 
Nici eu nu sunt din nobilime, 
Dar dacă vrei un sprijin bun, 
Şi'n viaţă-ţi pot fi de folos, 

Mă leg bucuros 

Ca omul tău să fiu de 'ndată, 
Să-ţi fiu tovarăș, să te-ascult, 
Ba, şi mai mult, 

Să-ţi fiu chiar slugă prea plecată ! 


Faust 


Şi'n schimb, ce trebui să-ţi dau eu ? 


Metisto 
E timp destul; nimica momentan... 
Faust 


Ei, dracu-i egoist şi e viclean; 

Doar ca să-i facă ?n plac lui Dumnezeu 
Nu-i face altuia un bine! 

Hai, spune-mi limpede, — ce vrei? 

E primejdios să-mi bag în cârd cu tine! 


W. v. Goethe 








Faust i 851 Mi 
Mefisto 


Jos pe pământ, s'alerg eu pentru tine, 

La tot ce-i porunci să-ţi fiu supus, 

Dar când ne-om întâlni acolo sus, 4 
Atunci s'alergi tu pentru mine ! z | 


Faust i 


Tu, lumea asta, de mi-o nărueşti, 
Nu-mi pasă 'n urmă-i ce-o să vie; 
Pământul mi-e izvor de bucurie, Ș 
Durerea, soarele de-aici mi-o ştie; 
1665 Să mă despart de ele, de-oi putea, 
Intâmplă-se apoi ce s'o 'ntâmpla; : | 
Ca să mai ştiu, e de prisos, i 
De e şi-acolo ură ori iubire, i 
Sau dacă "n alte sfere, au vreo ştire | 
1670 De ce numim noi «sus» ori «jos». | 


) 

ÎN 

1660 De ce-o fi sus poţi nici să nu-mi vorbeşti ! | 
, 


Metisto 


Te văd pe-adevăratul drum. 
Să-l facem pactul de pe-acum — | 
Şi vei vedea că sunt în stare " 
Să-ţi dau ce nimenea în lume n'are. N 


Faust | 


L-au priceput semenii tăi cândva 
Pe om în ce-are el mai sfânt, mai avântat? | 
Ce-mi dai ? Mâncări ce foamea nu-ţi pot sătura ? ! 
Ori aur care-ţi fuge ne'ncetat 
1680 Prin mână, ca argintul viu ? | 
Vreun joc din care ieşi tot păgubit? NU 
Vreo fată care'n timp, ce'n braţe-o ţiu, 
Din ochi, ea cu vecinul s'a'nvoit ? 
Cinstiri, zeiască desfătare, 
1685 Ce pier ca, stele căzătoare ? 
Nu putrezește-un fruct pân' nu-l culegi, 
Nu'nmugureşte-un pom fiece zi. 


1675 Sărmane drac, ce-mi poți tu da ? | 


Metisto A 


N'ai teamă, ţi-o voi dovedi! 

Orice comori poţi să-ţi alegi. 

E vremea-acum și pentru tine, 
1690 Să-ţi guşti tihnit o bucurie. 











Faust 


Plăcerea de-oi găsi-o ?n trândăvie, 
S'a mântuit atunci cu mine ! 

Prin amăgire şi 'ncântări 

De mă "i abate oarecum 

Ca să-mi trec vremea 'n desfătări, 
Să mor mai bine-o spun de-acum ! 
Ne prindem ! 


Metisto 
Bate palma! 
Faust 


Şi la drum! 
De-oi zice clipii: «nu sbură, 
Mai stai: acum sunt fericit», 
Poţi tu şi'n lanţuri să m'arunci ! 
Cu mine sa sfârşit atunci, 
Să-mi sune clopotu; -am murit ! 
De legământ te-oi deslega, ; 
Oprească ceasu'-arătătoru-i cadă, 
Pe veci e-apusă steaua mea ! 


Metisto 

Voi ţine minte! la-o'n seamă ! 
Faust 

Şi bine faci; e dreptul tău ! 

Las”, ştiu ce fac, nu-ţi fie teamă. 


Odată rob prin legământul meu. 
De-oi fi al tău, al altuia, -i tot una ! 


Metisto 


De azi, la masă, pentru totdeauna, 
Porunca ta-mi va fi stăpână ; 

Der dă, şi viaţă e, şi moarte, — oricum, 
Şi-ar prinde bine s'am ceva la mână! 


. - Faust 


Ce formalist ! Mai vrei şi "nseris acum ! 
Nu ştii nici de cuvânt, nici de-omenie ? 
Nu ţi-e de-ajuns cuvântul meu 

Ce-mi leagă viaţa pe vecie ? 





Când lumea-i dusă de-un vârtej de foc 
O vorbă scrisă m'ar mai ţine 'n loc? - 
Şi totuşi e un scrupul ce ne ţine; 

Să-ţi uiţi de el, oricum, nu-ţi vine! 
Ferice crezul ne 'nfricat 

Căci nicio jertfă nu îl doare, 

Pe când un pergament scris, sigilat, 
E pentru toţi o sperietoare: 

Iţi moare slova încă din condei; 

Doar ceara şi hârtia mai e vie: 

Hai, spune, spirit rău, ce-mi cei ? 
Bronz, marmur', pergament, hârtie ? 
Cu piatră, daltă, cu condei să scriu ? 
Alege; vreau în plac să-ţi fiu. — 


Mefisto 


Cum te aprinzi în vorbărie! 

Realitaiea n'o mai vezi; 

Orice fiţuică poat” să fie; 

C'un strop de sânge doar să mi-o semnezi, 


Faust 


Un fleac dacă te poate mulţumi, 
Să-ţi fac hatârul; haide, fie ! 


Metisto 
Ei, sângelezi esenţă vie ! 
Faust 


N'aibi grijă; nu-mi calc jurământul; 
Adevărata mea tărie 

S'o ştii, e 'mai ales cuvântul ! 

Prea sus, văd, am nădăjduit; 

Pe treapta ta eu azi m'am scoborât... 
De când un spirit m'a disprețuit, 
Inchisă 'mi-este poarta Firii, 

Pe veci s'a rupt firul gândirii... 
Scârbit de tot ce e știință, 

In patimi să se potolească 
Simţirile-mi aprinse de dorinţă. — 
Din învelișul tainii nepătruns, 
Minunea, fă-o să țâșnească! 

In vuetul de vremi ne-om avânta, 
Rotească-ne vâltoarea cum '0 vrea : 
Plăceti ori plângeri, 

Isbânzi ori înfrângeri, 





Deavalma să le-aducă întâmplarea: 
Pe om îl oţeleşte frământarea ! 


Metisto 


Nu te 'ngrădesc; nu-ţi pun vreo ţintă; 
De guşti din tot ce-ţi va plăcea, 
De prinzi din sbor ce vei putea, 
Tihnească-ţi orice te încântă — 
Dar vezi şi-apucă, nu fii prost! 


Faust 


Nu mă 'nţelegi; eu vreau ce mă frământă: 
Vreau chinu'n dragoste, durerea în plăcere: 
Doar sbuciumul cenalţă are-un rost! 
Ci, sufletu-mi, de știință lecuit, 

Nicicând să nu se "'nchidă la durere; 

Tot ceea-ce-i e lumii hărăzit, 

Vreau să-l trăesc în propria-mi fiinţă, — 
Vreau culmile şi-adâncu-i să-l cuprind, 
Să-i sorb în piept plăceri şi suferinţă, 

Cu Eul ei vreau Eu-mi să-l lărgesc, 
Deodată-apoi cu ea să mă sdrobesc ! 


Mefisto 


O, crede-i unuia ce-a rumegat 

De mii de ani plămada asta-amară : 

De când se naşte, pân'i-e dat să moară, 
Nu-i om să-şi fi ieşit din vechiu-aluat. 
Intregu-acesta, de m'ai crede, 

Doar pentru-un Dumnezeu a fost creat; 
Lumina veşnică doar El o vede; 

In întuneric ne-a vârât pe noi, 

Iar zi şi noapte-o dete pentru voi. 


Faust 
Da 'ntregu-l vreau ! 


Metfisto 


Bun, ţiu eu seamă ; 
De una doar îmi este teamă 
Ştii: «Timpu-i scurt şi arta grea». 
Eu uite ce te-aş îndemna: 
Prieten cun poet de-i fi vreodată, 
In fantazia-i, fă-l să hoinărească 
Şi-apoi, virtuțile din lumea toată 








In tine să le întrunească: 

Curaj de leu, 

Cu-a cerbului iuţeală, — 
Cu-aprinsul sânge-italian 

A nordicului cumpăneală, — 

Iar calcul cu mărinimie 

Să le 'mpreune, dacă ştie, 

Cu-avânt de foc te facă să iubești, 
Cu mintea totuşi tu să chibzueşti. — 
Astfel de specimen de-aş întâlni, 
Eu Domnul Microcosmus l-aş numi. 


Faust 


Ce mai sunt eu, de nu-mi e cu putinţă 
S'ajung acele culmi lumești 
Spre care tinde 'ntreaga-ne ființă ? 


Metisto 


Nu poţi să fii decât ce eşti! 

Peruci cu-o mie de zulufi să-ţi pui, 
Pe tocuri de trei coţi să mi te sui, — 
Tot n'ai să fii decât ce eşti! 


Faust 


Zadarnic m'am trudit s'adun în mine 
Comori a spiritului omenesc; 

Pe-un pat de veci de-o fi să odihnesc, 
O altă forţă ştiu că nu-mi mai vine. 
Nici cu un fir de păr nu am săltat! 
De infinit sunt tot atât de depărtat. 


Mefisto 


Bun, vrea să zică-o poţi privi 
Realitatea-așa cum vine ! 

Să facem, dar, cum e mai bine 

Pân 'mu ne piere pofta de-a trăi. 

Ce naiba! Dacă mâini, picioare 

Şi cap, şi trupul tot e-al tău, 

Dece, o încântare din afară, 

N'ar fi şi-aceea bunul meu? 

Cum! Şase armăsari dac 'aș avea, 
Puterea lor nu e puterea mea ? 
Alerg pe sus, nici capul nu mă doare, 
De par'c'am douăzecişipatru de picioare. 
Dă naibii tot! Cu-avântul tinereţii 

Să mergem în vâltoarea vieţii ! 








Căci în abstracții vremea de-ti vei pierde, 
Drept dobitoc dus de căpăstru ai să treci, 
Şi ai să paşti în mirişti seci, 

Când lângă tine-i dulcea iarbă-verde. 


Faust 
Şi cum o 'ncepi ? 


Metisto 


Plecăm acuma chiar; 
La ce să mai înduri atât amar? 
E asta viaţă s'o trăeşti, 
Şi tu şi pe şcolari să-i plictiseşti ? 
Las” altul să se scoale până 'n ziuă; 
Cât o să baţi tu apa în piuă? 
Un singur bun ştii, da'n zadar, 
Căci nu-l poți spune la şcolari. 
L-aud tocmai pe unu n sală... 


Faust 


Cu neputinţă să-l ascult! 


Metiisto 


Te-aşteaptă, bietul, cam de mult; 

Se cade să-l mângâi pentru-osteneală. 
la dă-mi halatul şi tichia ta; 

M'ar prinde mutra de minune; 

Şi lasă-mi-l pe seama mea 

Un sfert de ceas; am eu ce-i spune ! 
Tu, vezi de drum, ca să putem pleca! 


Faust 
(ese) 


Metisto 


(În halatul lung al lui Faust, singur) 


Rencagă tu vaţiune şi ştiinţă, 

Suprema omului tărie — 

Prin vrăji, spre-o falsă năzuinţă 

Las” duhul rău să te îmbie, 

Şi, în curând, vei fi al meu! 

Căci soarta-ţi dete-un spirit plin de-avânt 
Ce sparge stavile din drumul său 

Şi uită?'n sboru-i nebunesc, 

Plăcerile de pe pământ. 

In josnicii am. să-l târăsc ; 


W. v. Goethe 











"Ţărâna am să-l fac să-i placă! 

Las! să se sbată, să se perpelească; 

E nesăţios? Las' dar să-i treacă 
Mâncări şi băuturi, să-l amăgească. 
Să-şi stingă setea, — 'n van va încerca; 
Putea, cu dracu, pact să nici nu facă; 
Tot sar fi dat la fund și-așa. 


(Intră un şcolar) 


Şcolarul 


De scurtă vreme sunt pe-aci — 

Şi viu la Dumneavoastră, prea-plecat, 
Să pot cunoaşte şi vorbi 

C'un om de toată lumea venerat. 


Metisto 


Drăguţ din partea dumitale, zău. 
Dar sunt un om ca toţi, şi eu. 
Pe alţii i-ai mai consultat ? 


Şcolarul 


La Dumneavoastră "'ntâi m'am prezentat... 
Viu plin de râvnă şi de-avânt, 

Am ceva bani; sănătos sânt; 

Mămica s'a 'nvoit cu greu să vin, 

Dar ştie că la 'nvăţătură ţin. 


Metisto 
Atunci e bine că-ai venit la noi. 


Şcolarul 


Ba drept să spun, era să fug 'napoi: 
Tot între ziduri şi "ntre coridoare 

Nu pot deloc să mă împac; 

Mă simt ca într'o închisoare : 

Nu vezi verdeață, nu copac, — 
Atâtea săli, atâtea bănci. la rând. 
Mă aiuresc, de-mi sboară orice gând. 


Metisto 


Cu asta te obişnueşti ! 
Copilul mic, când te gândeşti, 
Intâi de sânul mamii fuge, 
Pe urmă, cu ce poftă sue! 





858 



















1895 


1900 


1905 


1910 







1915 








1920 









W. v. Goethe 


Aşa e şi cu sânul ştiinţei, vei vedea! 
Cu cât înveţi, cu-atât ai învăţa! 


Şcolarul 


S'alerg la sânul ei, abia aştept 
Dar arătaţi-mi dumneavoastră drumul drept. 


Metisto 


Gândeşte, mai întâi de toate 
Ca să-ţi alegi o facultate. 


Şcolarul 


Eu erudit aș vrea să fiu! 

Să pot — ce este 'n cer şi pe pământ — să ştiu, 
E cea mai mare-a mea dorinţă: 

Intr'un cuvânt, Natură și Ştiinţă. 


Metisto 


Nici că se poate altceva mai bun. 
Dar vezi, nu te lăsa distrat! 


Şcolarul 


Pe brânci m'apuc de învățat; 

Dar, mi-ar fi drag, drept să vă spun, 
Și-un pic de sbeg și libertate, 

La zile mari, în primăvară. 


Metisto 


Să nu-ţi pierzi timpul; şi-aşa sboară; 
Ca să-l câştigi, fă-ţi ordine în toate. 
Eu cred să 'ncepi chiar de pe-acum 
Intâi «Collegium Logicum»; 
Ţi-adună gândul, ţi-l struneşte, 

i-l strânge bine ca 'ntr'un cleşte, 
Pân' ce la urmă, -l vezi, supus, 

Că de rațiune este dus; 

N'o mai ia rasna, tot pieziş, 

Ba în cruciș, ba 'n curmeziş — 

Şi în curând, ca o urmare, 

Nu mai faci gesturi la "'ntâmplare 

De pildă, când mănânci, sau bei, 
Ci ai s'o faci cu: «un', doi, trei»... 
Cu mecanismul nostru de gândire 

E ca şi cu o pânză în lucrare : 

















1925 





1930 


1935 


1940 





1945 





1950 







1955 






1960 








C'un gest, pui mii de fir în mişcare, 
Suveici, de colo-colo, fug, uşoare, 
Curg iţe "'ntr'una, în neştire, 

O lovitură 'nnoadă mii de fire. 
Dar filosoful se arată 

Şi-ţi şi argumentează 'ndată : 

A este-așa, B este-aşa, 

Deci C şi D sunt tot aşa; 

Căci A şi B, de nu era, 

C şi cu D n'ar exista! 

De adevăr, şcolarii s'au pătruns 
Dar... ţesător niciunul n'a ajuns. 
Ce-i viaţa vrând să-ţi definească, 
Elimin! tot, Materia să rămână; 
Acum au elementele în mână, 
Lipseşte, vai, doar' legătura sufletească. 
«Encheiresin Naturae» se chiamă în Chimie: 
Poţi tu să râzi, că ei nu vor să ştie | 


Şoolarul 
Pierd par'că firul uneori... 
Metisto 


Cu timpul, o să-ţi vină mai uşor, 
Ideile când le triezi 
Şi ?n ordine ţi le clasezi. 


Şcolarul 


Atât de rău m'am aiurit, 
Că mintea 'n loc mi s'a 'nvârtit. 


Metisto 


Apoi, lași celelalte baltă, 
'Te-apuci de Metafizica înaltă ; 

E-un bun prilej să te pătrunzi 

Ce "'ncape într'o minte ori nu 'ncape ; 
Iar dacă vezi, cumva, că te afunzi, 
Găsești tu un cuvânt ca să te scape! 
In prima jumătat de an, măcar, 

Să fii sârguitor şi ordonat; 

Cinci ore zilnic, cu orar, 

Şi intri “n clasă 'ndată ce-a sunat ! 
Dar vezi să intri pregătit, 

Cu paragrafe bine învăţate ; 

La urmă, vezi tu, din păcate, 

Că numai buchea ai tocit. 





Când iei notițele, 'n sfârşit, a E 
Să-ţi fie ca de Duhul Sfânt dictate. 


Șoolarul 
Lăsaţi pe mine, că știu eu! 
1965 Că prinde bine, şi-un copil.o ştie : 
Doar' negru pe-alb, scris pe hârtie, | 
Poţi să te bizui că e-al tău. 
Mefisto 
Da, dar alege-o facultate ! 


Școlarul | 


Cu Dreptul nu mă prea împac. 





Meiisto 


1970 Te cred; ba încă-ai și dreptate 
Căci lucrurile stau aşa : 
Şi legi, și drepturi, ca şi-o boală grea, 
Din tată 'n fiu, se moştenesc, 
Se învechesc, şi se târăsc cum pot: 
1975 «Rațiunea» e «non sens» iar «mila» «slăbiciune», 
Vai ţie dacă eşti nepot! 
De drepturi ce se nasc cu om de-odată, 
Nu 'ntreabă nimeni, niciodată. 


Şcolarul 


Aşa ? Atuncea sunt şi mai scârbit. 
1980 „Cu dumneavoastră cine 'nvaţă, -i fericit... 
Ce-ar fi Teologia s'o urmez ? 


Metisto 


Pe căi greșite nu te îndrumez : 

Ştiinţa asta-i nepătrunsă ; 

E foarte greu să nu te rătăceşti ; 
1985 Otrava 'n ea e bine-ascunsă, 

Din leac nici n'o deosibeşti. 

Tu cere sfat la unul, nu la mulți, 

Și doar' cuvântul lui vezi să-l asculţi. 

. In tot sto ştii, că vorba-i lucru mare, 
1990 Găsești, prin ea, o sigură intrare 

Intr'al Ştiinţei sanctuar... 

















Faust 


1995 


2000 


2005 


2010 


2015 


2020 


2025 


Şoolarul 
Dar sens în vorbă o fi doar'... 
Metisto 


De nu, tu nu te sinchisi deloc, 

Căci sensul unde-ţi pare că hpseşte, 

Ii pui, la timp, o vorbă n loc! 

Cu vorbe-atât de bine se discută ! 

Cu vorbe se clădesc sisteme ; 

O vorbă "'ntotdeauna e crezută, 

Nu furi din vorbă-o iotă; nu te temel 


Şcolarul 


Vă mai rețin cu câte-o întrebare ; 
Scuzaţi-mă, vă ostenesc cam mult ; 
Spre Medicină-mi daţi vre-o îndreptare ? 
"Ţin, sfatul dumneavoastră, să-l ascult 
Trei ani, oricum, e scurtă vreme 

Şi drumul Ştiinţii-i lung, vrea zor. 

Cu-o îndrumare nu m'oiu teme, 

Ajung la ţintă mai ușor... 


Metisto 


(în sine) 


Cu tonul sec nu mă împac; 

Să trec eu iar la rolul meu de drac: 
(tare) 

In Medicină e de-ajuns 

Pe om şi lumea să le fi pătruns... 

La urmă-i laşi lui Dumnezeu 

Ce este greu. 

In Ştiinţă, e 'n zadar să te trudeşti: 

Răsbeşte numai cine poate ; 

Dar clipa dacă ştii s'o foloseşti, 

Eşti om şi jumătate. 

Arăţi voinic pe cât îmi pare, 

Tar de "'ndrăznet vei şti să dai dovadă, 

Incredere în sine cine are 

Şi pe-alţii-i face să se 'ncreadă, 

Femeilor întâi să ştii să placi; 

Cât despre ah, şi vai-uri fandosite 

Şi nesfârșite, 

C'un singur leac ai să le 'mpaci. 

De-ajungi cu bine calea jumătate, 

Îti cad apoi în plasă, toate. 

Un titlu doar”, cât să le faci să vadă 








862 W. v. Goethe 


2030 Că tu eşti mai presus de toți ; 
De cum le vezi, de știință fă paradă, 
S'arăţi că alţii ce nu au putut, tu poţi. 
Ja-i pulsuleţu "ncetişor; 
Cu ochi de foc, zâmbind şiret, 

2035 Cuprinde-i mijlocelul binişor 
Să vezi cât e de strânsă în corset... 


Şcolarul 


Asa mai merge! Lucru pipăit... 


Metisto 
E stearpă, orice teorie, 
Mustos e numai pomul vieţii aurit... | 
Şoolarul 


2040 Nici nu visam, așa plăcut să fie! 
Pot să mai viu şi altădată 
Cuvântul să vi-l sorb mai cu temei ? 





Metisto 
Dece nu? Poţi să vii când vrei! 
Şcolarul 
Dar nu mă 'ndur să plec îndată — 
2045 Acuma, respectuos v'aş mai ruga 
Să-mi scrieţi și 'n album ceva. 


Metisto 


Cum nu?! 
(Scrie şi-i dă) 


Şoolarul 
(citind) 


Eritis sicut Deus, scientes bonum et malum 2. | 
(Il închide albumul cu grijă şi se înclină) | 


Metisto 

Ascult'o pe Şerpoaica şi-urmează sfatul meu — [ 

Te vei speria de-asemănarea ta cu Dumnezeu ! 
(Faust intră) 


1 Veţi fi asemenea lui Dumnezeu cunoscând Binele şi Răul. 














2050 


2055 


2060 


2065 


2070 


2075 








Faust 


Şi-acuma, unde mergem ? 


Metisto 


Unde "i vrea ! 
Intâi pe om, şi apoi lumea-o vom vedea ! 
E-o lecţie ce-ţi va prinde bine ; 
Va fi o bucurie pentru tine. 


Faust 


Dar barba mea, și toată 'nfăţişarea, 

Cu viaţa-ușoară nu se potrivesc ; 

Mă tem că n'am să izbutesc; 

In lume-mi piere 'ndemânarea 

De pare că nu mai sunt eu; 

Nicicând, n'am să mă simt la largul meu! 


Metisto 


Iar eu, te-asigur că-ai să izbuteşti : 
Când crezi în tine, știi să şi trăești. 


Faust 


Şi-acum, cum facem să eşim ? 
Ai cai, trăsură, servitor ? 


Metisto 


Intindem mantia binişor, 

Şi prin văzduh o să plutim... 

Dar la un pas hotărâtor 

Să-ţi iei bagaj cât mai uşor. 

Cu aburul ce îl voi pregăti, 

De la pământ curând ne vom sui, 

Şi ușuraţi, cu vântu ?'n faţă să sburăm, 
Spre zorii altei vieţi să ne 'ndreptăm ! 


PIVNIȚA LUI AUERBACH, LA LIPSCA 
Băeţi veseli, la chef. 


Frosch 


Ce ? Nu bea nimeni ? Nici nu râde? 
Ce-mi staţi așa cu feţe hâde 

Şi mutra acră și plouată, 

Când plini de foc îmi sunteţi altădată ? 





864 W. v. Goethe 
Brander 


Tu eşti de vină; stai ca o momâe, 
Nu vii cu-o glumă, nu cu-o ghidușie.., 


Frosch 
(îi toarnă un pahar cu vin în cap) 


Na, uitele-amândouă ! 


p 
4 
| 


Brander 
Ce măgar! 


Frosch 


2080 DE, tu ai vrut; înghite dar! 
Siebel 
Eșiţi afară dacă vă certaţi ! 
Cântaţi cu toţii, beţi, strigaţi: 
Sus! Ura,-așa ! 
Altmayer Poză 


Săriţi cu vată! ajutor! 
Mi-au spart urechile, vai, mor! 


Siebel 
2085 Abia când crapă un tavan 
Incepi să ştii un bas cât face! 
Aşa-i ! Să iasă cui nu-i place! 
Aa ! Tralari-lara ! 


Altmayer 


Aa! 'Tralari-lara ! i 


Frosch 
Ei bravo ! Glasul ni l-am dres! 
(cântă) 
2090 Imperiul nostru Sfânt Roman 


Cum vrei să se mai ţie ? 
Brander 


Halal de cântec ! Politic ! Altă treabă n'ai ? 
In loc ca slavă Domnului să-i dai 








Faust 865 


Că nu ţi-a dat Imperiu 'n pază ţie! 
2095 Eu, drept să spun, mă ţiu că-s câştigat 
Că nu sunt cancelar ori împărat ; 
Un cap ne-ar trebui, se înţelege ; 
Ce-ar fi un papă dacă ne-am alege ? 
Ştim ce "'nsuşiri să întrunească 
2100 Un om făcut să poruncească. 


Frosch 
(cântând) 


Du-i în sbor, psivighetoare, 
Mândrii mele-o salutare ! 


Siebel 


La naiba ! Numai să 'ndrăsneşti ! 
Frosch 


Şi-o sărutare, dacă mai crâcnești ! 
(cântă) 
2105 Piei zăvor, se lasă noapte, 
Piei zăvor la-a mândrei şoapte 
Stai zăvor ! Sunt zori de zi! 


Siebel 


Ridic'o n slavă ! Cântă-i bine! 
Ce-am să mai râd la urmă, ştii, 

2110 Când te-o 'nşela cum m'a 'nşelat pe mine! 
«Mândruţa ta» ! La dracu de s'ar duce 
S'o "'ntindă el pe la răscruce, 
Vreun ţap din Blocksberg să li se prăvale 
Şi să le behăe de bine ?n cale, 

2115 Că un băiat voinic, bine legat, 
Pentru-aşa poamă, e păcat... 
O «salutare» ? Ştii ce-ar merita ? 
Cu pietre 'n geam i-aș arunca ! 


Brander 
(trântind cu pumnul în masă) 


Atenţie, Domnilor, şi m'ascultaţi ! 
2120 Că sunt băiat de viaţă, — am dat dovadă; 
Sunt printre noi amorezați 
Şi s'ar cădea, ar fi drăguţ, 
Să le cântăm în noapte-o serenadă ! 
Dar ştiţi, un cântec nou-nouţ, 





866 W. v. Goethe 


2125 Refrenu'n cor, cu toţi să mi-l cântaţi ! 
(cântă) 

Un şoricel, într'un celar, 

In unt şi-osânză îmi intrase ; 

Făcuse burticică chiar, 

Cât Doctor Luther se 'ngrășase ! 
2130 Da-i puse-otravă care-va, 

Şi-acum, astâmpăr nu-şi găsea, 

Parcă-l muncea amorul ! 


Corul 
Parcă-l muncea amorul ! 
Brander 


Fugea năuc, încolo, "'ncoace, 
2135 Să-şi stingă setea prin băltoace, 
Rodea, sgâria prin casă ; 
Şi peste cap, bietul, s'a dat, 
Acuma toate le-a "ncercat, 
Frânt, locului rămase, 
2140 Parcă-l muncea amorul ! 


Corul 
Parcă-l muncea amorul ! 
Brander 


De spaimă-atunci, în plină zi, 
El drept în cuhnie nimeri, 
Dar, lângă vatră, cade lat 
2145 Şi-aşteaptă sufletul să-i iasă... 
Cu poftă râse jupâneasa : 
«Aha, ce bleg stă şi plouat ; 
Parcă l-a fript amorul ! 


Corul 


Parcă l-a fript amorul ! 





Siebel | 

2150 Cum râd neghiobii de-o prostie! | 
Auzi ce merit mare ai | 

Unui biet şoarece, otravă ca să-i dai! | 

Brander 


Taci, că şi milă a 'nceput să-i fie! 





Faust. 


2155 


2160 


2165 


2170 


2175 


867 


Altmayer 


Grăsunul cu chelie, biet ; 
Vezi, nenorocul l-a 'mbunat; 
Işi vede 'n şoarecele-umflat 
Pe semne propriul portret ! 


Faust şi Mefisto 


(intră) 
Metisto 


Ce-ţi prinde bine-acuma ţie, 

E să vezi oameni la beţie, — 

Să ştii cât te ia viaţa de uşor! 

Te uiţi? Din orice zi își fac o sărbătoare; 

De-un fleac, râd toţi, care de care, 

Şi, ca pisoii, se'nvârtesc în loc. 

Ca să-şi apuce coada ?n joc. 

Atât cât capul nu îi doare 

Şi cârciumarul dă pe datorie, , 
O duc tot într'o veselie. 


Brander 
Ăşti doi, dela drum lung cred c'au venit; 


O vezi din portul lor ciudat; 
Cel mult de-un ceas să fi picat. 


Frosch 


Da, văd. De Lipsca mea ce dor m'a năpădit ! 
Un mic Paris: pe om îl face rafinat... 


Siebel 
Cam ce crezi tu de-ăşti doi streini ? 
Frosch 
Mă duc spre ei! La un pahar de vin 
Le smulg eu taina-așa tiptil, 
Cum scoţi un dinte de copil. 
Sunt mari boeri; orice le faci, 


"Ţin nasul sus, nicicum nu îi împaci. 


Brander 


Reclamagii de bâlci; mă prind ! 


= 








868 W. v. Goethe 






























Altmayer 
Mai ştii ? 
Frosch 
2180 O cursă-am să le'ntind. 


Mefisto 
vă (lui Faust) 


Pe drac nu-l simt, prostuţii, nicidecum; 
Chiar dacă-i strâng de gât acum. 


Faust 
Vă spunem bună ziua ! 
Siebel 
Mulţumim ! 


(Incet, uitându-se la Mefisto, pieziș) 
Ce-o fi având de şchioapătă așa ? 


Mefisto 
2185 Ingăduiţi la masa dumneavoastră să venim ? 
Vin bun de nu putem avea, 
Pe-un loc cu toţii cel puţin să fim. 


Altmayer 


Păreţi un om cu totul rafinat ! 


Frosch 


La Hans din Rippach ! poate-aţi înnoptat — 
2190 Şi masa veţi fi luat-o împreună ? 


Mefisto 


Chiar astăzi la plecare, ne-am văzut; 

Avea aşa de multe să ne spună ! 

Despre semânii lui n'a mai tăcut! 

La fiecare vă trimite-o vorbă bună. 
(Se înclină în faţa lui Frosch) 


1 Expresie pentru a lua în râs pe un om necioplit. 


, : . - == a a să 
| 
i) 
„Da — — ——- — =, 


Faust j 869 


Altmayer . 


(încet) 
Inghite-o ! A "nţeles! 
Siebel 
2195 Al dracului vulpoi ! 
Frosch 
Așa ? Atuncea las pe noi! 
Metisto 
Mă'nşel, sau auzeam, îmi pare, 
Câteva voci cântând în cor? 
Sub bolţile-astea, ce sonor 
2200 Cred că s'aude o cântare ! 
Frosch 
Mai ştii că ești vreun virtuos ? 
Metisto 
De forţă, nu; da'-mi place ce-i frumos ! 
Altmayer 
Ne cânţi un cântec ? 
Metisto o 
Vreţi? Ştiu o. mulțime . 
Siebel 
Dar cântec nou, eşit acum ! 
Metisto 
2205 Din Spania am pornit la drum; 


Din ţara cu vin bun şi melodii sublime 
(cântă) 


A fost odată-un rege 
Şi-un purice avea... ! 


__1 E foarte probabil o șarjă împotriva vreunei camarile a timpului 





Frosch 


Un purece! Aţi înțeles ? 
E-un oaspe nu tocmai ales. 


Metisto 


A fost odată-un rege 
Şi-un purice avea, 

Dar îl iubea în lege, 
Copil parcă-i era. 
Aduse-un croitor, 
Hăinuţe să-i măsoare; 
Şi pantaloni mai vor 
Ca pentru'n boer mare... 


Brander 


Să spui la croitor, notează-ţi bine, 
Cu grijă, tot să execute, 

Şi că, la cap dacă mai ţine, 

Să n'aibă pantalonul cute ! 


Metisto 


In haine de mătasă 
Așa dar l-îmbrăcară 

Şi, pe-o panglică groasă, 
O cruce-i agățară. 
Ministru îl numiră, 

Cu stea l-au decorat, 

Şi rudele-i veniră 

În slujbă la palat. 


Curteni şi lume-aleasă 
Grozav au pătimit, —. 
Regină, fată 'n casă, 
Pe toţi i-au fost ciupit; 
Şi vai de cin” se mişcă 
Sau scarpină vreodată... 
Ba, noi, dacă ne pişcă, 
Ii puricăm pe dată! 


Corul 
(chiuind) 


Ba, noi, dacă ne pişcă, 
Ji puricăm pe dată! 


W. v. Goethe 





Frosch 

Bun! Bravo! Bravo! Are haz! 
Siebel 

Toţi puricii să se stârpească! 
Brander 

Alţi purici nu se mai prăsească ! 
Altmayer 

Sus vinul! Libertatea să trăiască ! 
Metisto 


Ei! pentru libertate, ce-aş mai bea, 
Un vin ceva mai bun dacă-aţi avea! 


Siebel 

Asta-i mai spus-o; spune şi-altceva ! 
Metisto 

De n'am avea bucluc cu cârciumarul, 

Cel mai bun vin din via noastră 

L-am da la oaspeţi rari ca. Dumneavoastră. 
Siebel 

Mi-o iau asupră-mi ! Umple ici paharul ! 


Frosch 


Dă vin pe cinste, că te-om lăuda ! 
Dar mostra să nu fie mică; 

Ştii, ca să judec fără frică, 
„Să-mi umple gura, uite-așă ! 


Altmayer 
(şoptit) 


Sunt dinspre Rin pre cât îmi pare... 
Metisto 


Daţi un burghiu ! 





Brander 


Dar ce să faci cu el? 
N'aveţi butoaele afară ! 


Altmayer 
Sunt colo'n colţ unelte; stai niţel ! 


Mefisto 
(ia burghiul; către Frosch) 


Şi-acuma, hai, din care beţi? 


Frosch 


Aveţi mai multe vinuri? Cum? 


Meiisto 
La toţi vă dau din care vreţi. 


Altmayer 
(lui Frosch) 


'Te lingi pe buze de pe-acum? 
Frosch 


De-i pe ales, un vin de Rin să fie; 
Tot ce e bun en patrie, nu 'n afară! 


Metisto 
(In timp ce din dreptul lui Frosch dă o gaură 
în marginea mesei). 


In loc de dopuri, daţi un pic de ceară! 
Altmayer 
Să ştii că e scamatorie. 


Meiisto 


!către Brander) 


Dar dumneata? 


Brander 


Eu o şampanie am să beau; 
Dar vezi, cât mai spumoasă-o vreau. 


W. v. Goethe. 





Meiisto 
(Sfredeleşte. Intre timp un altul a făcut dopurile 
şi astupă găurile), 


Brander 
Ce e strein, nu poţi oricând să ocoleşti; 
'E-aşa departe uneori ce vrei ! 
Ca neamţ sadea, pe un franţuz l-urăşti — 
Dar vinul, bucuros i-l bei. 


Siebel 


(In vreme ce Mefisto se apropie de locul lui) 


Ba eu vin acru nu beau niciodată; 
Dă-mi unul dulce în pahar. 


Metisto 
(dând gaură) 


Un 'Tokai o să-ţi curgă dar. 
Altmayer 


Hai, spune-mi adevăru'ndată, 
E-o păcăleală, ştiu eu bine! 


Metisto 
Cu-o adunare-așa aleasă 
Cum să'ndrăznesc ?' Nu se cuvine; 
Ci spuneţi iute. ce vă pasă? 


Din care vin vă pot servi ? 


Altmayer 


De-oricare, numai nu tărăgăni. 


Metisto 


(cu mişcări ciudate) 


Struguri es din viţe, 

Ţapii au cornițe; 

Ciorchini și must când din lemn vin, 
Şi masa-i lemn, şi ea-ţi dă vin. 
Adâncul firii de-i pătrunde, 
Printr'o minune-ţi va răspunde. 


Sus dopul! Beţi şi veţi vedea! 





To! 
(In vreme ce trag dopurile afară şi fiecăruia 
îi curge în pahar vinul dorit). 


Ce minunat izvor ! Priviţi! 
Metisto 


Pe ios de-o curge, e primeidie — m'auziţi ? 
(Beau într'una) , 


Toţi 


(cântă) 


Să bem cu sete, iac'așa, 
Pân 'om cădea sub masă ! 


Metisto 

In libertate, vezi, e-adevărata viaţă ! 
Faust 

Te rog, eu-unul aș pleca! 
Metisto 


Păcat, abia la urmă-ai ce vedea, 
Beţi morţi, arama când și-or da pe faţă! 


Siebel 
(bând, din nebăgare de seamă, varsă vin pe jos 
şi vinul ia foc) 


Săriţi ! S'aprinde Iadul! Ne-a vrăiit! 


Mefisto 
(dojenind flacăra) 


Mai molcom; element iubit ! 
(Către băeţi) 


Un singur strop din lad de astădată ! 
Siebel 


Ce-ai zis ? Ei lasă, vai de voi! 
V'arăt eu cine suntem noi! 


Frosch 
Să mai pofteşti şi altădată ! 





Faust 


2305 


2310 


2315 


875 


Altmayer 


“Cu binişorul zic să-i depărtăm ! 


Siebel 


Cum, Domnule? Cum să-i lăsăm 
Şarlataniile aici să ni le'nşire ? 


Metisto 
Taci, butie-umflată ! 
Siebel 
Măturoi ! 
Ne mai şi 'nfrunţi? Mă scoţi din fire! 
Brander 


Stai tu, că plouă cu ciomege! 


Altmayer 


(Scoate un dop din masă şi-i sare foc în faţă) 
Mă-aprind, mă-aprind ! 
Siebel 
Vrăiitorie ! 


Pe el, băeţi, că en afar' de lege! 
(Trag cuţitele și se năpustesc spre Mefisto) 


Mefisto 


(cu gesturi grave) 

Duh de nălucire, 

Du-i în rătăcire, 

Poartă-i în neştire! 
(Stau locului, uluiţi, uitându-se unii la alţii) 

Altmaver 
Dar unde sunt? Ce țară minunată ! 
Frosch 

Ce văd ? Tot vii... 


„Siebel 


Şi struguri la 'mdemână... 








Brander 
Sub tufa asta îndesată, 
Ce struguri grei sunt pe tulpină ! 


(Il apucă pe Sie»el de nas, Ceilalţi fac la 
fel şi stau cu cuţitele ridicate). 


Mefisto 


(ca mai sus) 
O, aătăcire, de pe ochi le cazi ! 
Să ştiţi şi voi cum face dracu haz! 
(Se face nevăzut împreună cu Faust. 


Camarazii se împrăștie) 


Siebel 
Ce vrei ? | 


Altmayer 
Cum ? 
Frosch 
Asta-i nasul tău ? 


Brander 
(lui Siebel) 


Și eu pe-al tău l-am apucat ? 


Altmayer 


Aşa ceva n'am mai văzut ! Nu zău ! 
Să-mi daţi un scaun “că-mi vine rău! 


Frosch 
Ia spuneţi-mi, — ce s'a 'ntâmplat ? 
Siebel 


Ah! Ticălosul, unde-i? Nu ştiţi voi ? 
De mâna mea are să moară! 


Altmayer 


Eu l-am văzut, la pivniță afară, 
Era călare pe-un butoi... 


W. v. Goethe 





2335 


877 
Picioarele-mi sunt plumb de'ngreunate... 
(Plecându-se peste masă). 
Dar vinu-o fi curgând, măi frate ? 
Siebel 
A fost doar” nălucire şi minciuni... 
FLosch 
Şi, Doamne,-a vin cum semăna ! 
Brander 
Dar cu ciorchinii cum era ? 
Altmayer 
Mai zi să nu crezi în minuni ! 


(Urmarea şi sfârşitul părții întâia în n-rul viitor) 


Traducere de Laura M. Dragomirescu 


| 





PENTRU ȚĂRĂNISMUL LUI ALECSANDRI 


În justa şi apriga lor luptă pentru ameliorarea soartei ţăranului, 
unii «sămănătorişti» și «poporanişti» au stigmatizat cu indignare voia 
bună a sătenilor din opera lui Alecsandri, arătând că poetul, dacă nu era 
călăuzit de-un empirism cam îngust, cel puţin falsifica patent viața 
noastră rustică, pe care n'ar fi înţeles-o şi deci n'a prezentat-o decât săr- 
bătoreşte, şi în fine, că ţaranii lui Alecsandri ar fi deplin ireali, biete 
suflete înscenate pentru operete. În acest caz, atât Goga, cât şi Ibrăi- 
leanu ?, apoi G. Panu?, cutropiţi de înaltul lor crez social, ignorau tem- 
peramentul clasic, seninătatea bardului; nu ţineau seamă că Alecsandri 
e cântăreţul naturii pitoreşti, al eroismului, mântuirii şi gloriei nea- 
mului românesc * : z 

Cântat-am mântuirea 
Poporului strivit ; 


Cântat-am fericirea, 
Iubind, de-a fi iubit. 
Cântat-am plin de viaţă, 
Al vieţii dar plăcut 

Şi gloria măreaţă 
Măreţului trecut... 

1 «EL vedea în escursiunile lui pe Român la câmp, vedea pitorescul, vedea 
frumosul și trecea mai departe. Vedea sapa răsturnată pe glia neagră strălucind în 
razele soarelui. Dar nu înţelegea strălucirea sapei și nu înţelegea amărăciunea 
gliei. Nu s'a apropiat de adevărata viaţă a ţăranului. Ușa bordeiului țărănesc n'a 
deschis-o» (0. Goga, Țăranul în literatura noastră poetică, «Viaţa Românească» II, 
1907, vol. VII pg. 384). 

2 «..ţărănismul lui Alecsandri şi al celorlalţi consta în iubirea pentru țăran 
mai întâiu ca pentru un decor val naturii, şi al doilea ca pentru un arhaism viu, 
pentru reprezentantul «vremii lui Ștefan cel Mare, zimbrului sombru și regal...» 
Țăranul mijloc, niciodată ţăranul scop! Țăranul pe scenă pentru a înveseli pe orăşeni, 
țăranul în natură — ce pitoresc e un baciu pe o cărare de pe Ceahlău! țăranul în 
pastel, etc., etc. — o altă utilizare a ţăranului, ce e drept mai inofensivă decât cea 
a «sudorii» lui, vorba lui Maiorescu !| Şi, ca culme, ţăranul logodit şi însurat în 
Arenele Romane, concurând cu celebrii «campioni internaţionali», — spre a se 
vinde mai multe bilete de intrare la expoziţia jubiliară... Ce prosper părea, 
acolo în Arenele Romane, acest produs al solului românesc: țăranul!» (G. 1., Țăranul 
în literatura românească, «Viaţa Românească» II, vol. IV, pg. 526). 

3 «Poezia a făcut mare rău țăranulu, căci nu l-a descris așa cum este și 
a justificat oarecum imposibilitatea şi indiferența clasei diriginte... Marii vinovaţi 
sânt Alecsandri şi contemporanii săi». (G. Panu spicuit în «Viaţa Românească» II, 
vol. V, pg. 149). 

4 Marea Mediterană în «Varia», II, 120. — N. B.: Poeziile le cităm după: 
V, Alecsandri, Poezii, ed, G. Adamescu, Cartea Românească 1937, indicând volumul 
şi pagina. 

















Pentru țărănismul lui Alecsandri 879 


Întemeindu-şi afirmaţiile pe viaţa sglobie din Doine şi Lăcră- 
mioare, pe seninul din Pasteluri, pe feeria din Legende, pe hâtria din 
Ostaşii noştri sau energia şi hazul din teatru (canţonete, operete şi co- 
medii), negativiştii ţărănismului alecsandrist ignoră unele locuri din opera 
poetului — ce-i drept, rare —, unde ţăranul se ivește necăjit, chiar re- 
voltat de starea-i deplorabilă, aspecte pe care clasicismul lui Alecsandri 
ma putut să le 'nsenineze, ma fost în stare să le transpună în acea 
festivă fericire caracteristică pentru opera sa, ci, doar transfigurându-le 
de proza realităţii banale, le-a'nvăluit în blândeţea poeziei sale. Unor 
asemenea. situaţii, oricât de puţine şi de izolate ar fi, se cuvine a le 
da relief spre-a stăvili stropşiri ca acele semnate de Vladimir Streinu, 
care, pastișind critica poporaniştilor, o exagerează. Cădi, pe cât de 
justificată e critica, lui Goga, Ibrăileanu și Panu, pe atât de paradoxal 
se'nfiripă cea a lui Vladimir Streinul, care, restrângându-se la un caz 
singuratec, ar fi avut toată posibilitatea ca cel puţin să nu se proță- 
pească pe argumente neverifiacte de d-sa5. 


5 Vladimir Streinu (în cartea «Pagini de critică literară», Buc. 1938) numără 
Rodica printre «opere de-a dreptul stupide» (pg. 417), deoarece fata din idilă nu 
se cheamă «Rada, Stanca, loana..., ci Rodica», derivat, cică, dela «rodie». (Mai de- 
grabă numele simbolic Rodica vine dela rodire. lar «rodie» oricât s'ar oţeri Streinu, 
căutând a înstrăina acest cuvânt de satele noastre, se găseşte în basme!) şi fiindcă 
Rodica duce apă pe umeri, nu în cap (Dacă şi-ar îndrepta Vladimir Străinu paşii în- 
spre satele noastre, ar observa că țărancele duc, de nu, ca de obicei, în mâni, mai 
mult apa pe umeri şi nu în cap! De-altfel e și imposibil să ţii cofa plină de apă 
în cap. A pus Streinu mâna pe vre-o cofă încercând de-a o așeza în cap?!! Ce-ar 
mai râde țăranii de-ar apărea Vladimir Streinu într'o asemenea echilibristică!); și 
pentrucă nu-i plac umerii albi din idila alecsandristă, d-sa dorindu-i înegriţi de 
«arșița senzuală a şesului» (ibd. 419), Cât de strein e Vladimir Streinu de literatura 
populară! Cfr.: «Feţişoara lui, / Spuma laptelui» sau, o pildă mai senzuală pentru 
Streinu: «Vedia feti velezenă / înălbindu-ș pînzili, / Râdicîndu-ş poalili / Şi să văd 
pidioarili, / Albi ca lebezili» (Ton Diaconu, Folklor din Râmnicul-Sărat Il, Focşani 
1934, pg. 60); «Albă-i lelea ca şi caşu / Şi se ţine cu nanaşu» (Gavril Ionescu, Cân- 
tece şi strigături din. județul Suceava. Suc. 1932, pg. 32); «mână-mă la vânătoare / 
după fete bălăioare» (G. Dem. Teodorescu, Cântece de lume, «Bibl. pentru toţi» nr. 
1479—1474, pg. 60), etc. În una din poeziile lui Eminescu în formă popularissimă 
citim următoarele versuri (reproduse de noi din memorie, după Literatura populară 
publicată de D. Murărașu), unde, anume fete, ca şi Rodica, «pe umerile goale! I 
Poartă donițe şi oale» ! ar acum, după sac — şi petec, precizăm că «această mizera- 
dilă poezie» Rodica, cum îi spune criticuţul Vladimir Streinu, sa întâmplat să se popu- 
larizeze întru atâta, încât astăzi, pentru gingăşia și sugestivitatea ei de bun auguriu, 
e cântată de analfabeţii satelor din Nordul Moldovei, fără intervenţia vreunui 
indemn şcolar, cu ocazia uneia din cele mai simbolice sărbători: Sorcova sau Semă- 
natul (de Anul Nou), ceeace însă, considerând fascinul inovației asupra unor ţărani, 
nu probează valoarea poetică a operei. Dar totodată poate arăta gradul în care 
aceasta corespunde sensibilităţii rustice. — Ibrăilenu, cel puţin, îşi îndrepta critica 
împotriva seninătăţii ce-o caracterizează pe Rodica, neatăcând. realizarea poetică: 
«Şi cine n'a admirat pe Rodica, pe -juna. Rodică, această falsificare a realității, 
această bătaie de joc de suferinţele țărănimii!» (ibd, 526). 





880 Petru lroaie 


Deci, admițând că, oarecum, cu drept cuvânt sămănătoriștii și 
poporaniștii îl puteau exclude pe bardul dela Mircești din umbra agitată 
a steagului lor militant, nu pregetăm de-a pune în evidență pe acel 
Alecsandri care n'a trecut numai sărbătoarea pe la sate şi care n'a ră- 
mas insensibil la necazurile săteşti, deşi amărăciunea şi jalea, în poeziile 
sale, devin cântec senin («Hora» în «Doine») € : 

Sunt sătul de biruri grele 
Şi de plug și de lopată. 


De ciocoi, de zapc'ele 
Și de sapă lată. 


Dreptu-i că aceşti țărani din Hora sânt veseli şi mândri; îşi flu- 
tură'n 'vârtejul danţului cămașa cu «altiţe» (sic!), florile şi mărgelele 
dela pălărie și-și horesc nepăsarea : 

Am cămeșă cu altiță 7 

Tot de fir și de mătasă. 

Am pe spate-o durauliță... 
De nime nu-mi pasă! 


Nici de vornic, nici de dracul, 
Nici de vraja ciocoiască, 

Nici de Turci, nici de Cazacul... 
Țara să-mi trăiască | 


Dar făcând abstracţie apoi şi de sentimentul patriotic al flăcăilor 
(care-l prinde atât de bine pe Alecsandri și-i crește valoarea pentru acea 
vreme, când, după cum arată Bogdan-Duică 5, «vorba era de-a întemeia 
o țară, nu de a discuta plăcerile artei !»), envuziasmul și gluma însoţite 
de expresia spornic țărănească indică pe creatorul pătruns de sensibili- 
tatea rustică. 

Tot astfel sufletul său vibrează de jalea haiducului, când bunul 
lui frate, codrul, îşi pierde frunza şi se supune vremuirii (Cântec hai- 
ducesc)? : 

larna vine, vara trece, 
Şi pădurea s'au rărit | 
Ziua-i vicol, noaptea-i rece, 
Greul vieţii au sosit. 


Cât mi-a fi iarna de mare, 
Ce să facem, vai de noi! 
Fără codru, fără soare, 
Făr' de bani, făr' de ciocoi! 


Dar speranţa în sosirea primăverii îmblânzeşte tângul haiducesc 
preschimbându-l în entuziasm pentru viitoarele isprăvi : 
Să-mi pun cușma pe-o ureche 
Şi să-mi las pletele 'n vânt 


Şi 'n potica mea cea veche 
Să mă 'ntind iar la pământ... 


6 Poezii |, 21. 

7 Amintim că altițe au numai cămășile femeilor. 

8 G. Bogdan-Duică, Vasile Alecsandri, Cultura Naţională 1926, pg. 19. 
9 Poezii I, 19. 











|| 


Pentru țărănismul lui Alecsandri 881 N 


Pitorescul blând încadrează pretutindeni ţăranii lui Alecsandri, 
coborîţi ca din legendă. Veșnic preamărind libertatea (Desrobirea țiga- | [+ 
nilor în «Suvenire»), iubirea, vitejia, trecutul, unirea, patriotismul, — 
cristalinul vers alecsandrist svânrează lacrimile, mângâie durerea, arată 


= 





pi . | 
VASILE ALECSANDRI | 


| 
sensul vieţii, tăria virtuţii, scrutând un viitor cât mai împăcat (Cântice 4 
şi sărutări în «Mărgăritărele») 1 : 


Versul iubirii duios străbate, 

Focul poetic e răpitor, 

Dar nu-s cuvinte mai înfocate ji 
Ca libertate |; 
Şi viitor, 


10 Poezii L; p. 112. | j 





iai 


3 mmm 


j 
N 
| 
| 
LE 


= 


= 


= 





882 Petru Iroaie 


Ideal mereu susţinut de-un prea frumos (dar utopic) vis social de 
natură alecsandresceană (La Sevastopol în «Mărgăritărele») !! : 


Când va sosi o! Doamne, un timp mai mângâios 
În care să pătrundă cuvantul lui Cristos: 

Să piară dușmănia din trista omenire, 

Să nu mai fie omul unealtă de peire ? 


Când răsări-va'n ceruri frumoasa, blânda zi, 
Ce din orbire cruntă pe Regi îi va trezi? 
Şi-a răspândi în lume simţiri mântuitoare, 
Dreptatea, libertatea, frăția 'ntre popoare?... 


Dar bogatu-i empirism îl duce la concluzia că viața-i mereu în 
fierbere, instabilă și ţărmurită. la'nceput și sfârşit, de'n veci enigmatica 
moarte. Singur frumosul răsplătește neîntrerupta agitaţie (ibd.): 


Din moarte naște viață, din întuneric soare, 
Din țărna mormântală răsare dulce floare ! 


Totuși tonalitatea elegiacă îl încearcă rareori în uşoare rotunziri 
folclorice («Cântice de lume») 2 : 
Inimă, fii răbdătoare 
Ca pământul sub picioare 
Pân' ce-i zace cu-al tău dor 
În mormânt nesimţitor. 


Ce-ţi slujeşte de a plânge, 
Într'a lumii val cernit ? 

De-a vărsa lacrimi de sânge ? 
Valul trece neoprit! 


Prietenia cu firea (ca "n folclorul nostru), introducerea neforţată 
în sensul naturii, iar nu lupta potrivnică legilor universale, este 
idealul 1% spre care trebuie să tindă omenirea: «în înfrățire cu iarba şi 
cu vântul» 14. Desăvârşirea acestei legături e viaţa țărănească (Plugu- 
rile în «Pasteluri») 15 : 


Sfântă muncă dela țară, izvor sacru de rodire, 
Tu legi omul cu pământul în o dulce înfrățire |... 


Inţelegi așadar cum țărănismul «celui mai optimist dintre cântă- 
reţii neamului nostru» 16 se 'ncadrează mereu într'un peisagiu însorit, 


N Ibid., 114. 

12 Ibd. 118. 

13 Cfr.: Ghioaga lui Briar, Poezii II, 91: «Grăind în faptul zilei cu iarba, cu 
izvorul, / Și seara cu amurgul, cu vântul, cu mohorul, / Cu vulturii, cu șoimii ce 
vin de peste plpiu...» 

14 Ibd. 90. 

15 Poezii |, 165. 

16 Leca Morariu, Alecsandri şi Bucovina în «Făt-frumos» VII. 1932, pg. 258. 
Acum, în refugiu, la lung interval dela trimiterea acestui articol la redacţia Con- 
vorbirilor, atrag atenţia asupra eseului d-lui prof. L. Morariu din Codrul Cosmi- 
nului IX—XII, unde e vorba de adânca fuziune a lui Alecsandri cu limba populară. 
Atât revista, cât şi extrasul nu-mi stau la îndemână. 








Pentru țărănismul lui Alecsandri 883 


vesel, strălucitor de fericire. E refugiul (ca şi 'n biografia sa) de meca- 
nizarea citadină, de grijile şi scornirile care nu tind să câştige prietenia 
naturii, ci pornesc s'o cucerească sgomotos. 

Țăranii săi sânt şegalnici și mulțumiți fiindcă 's luaţi ca ţărani- 
tip ! Iar tipul ţăranului român, oricât sar căina marii noştri socialişti, 
e senin, resemnat, şegalnic... Amărit şi, foarte rar, revoltat este la răs- 
timpuri de tot haine. In privinţa aceasta, e destul de semnificativ finalul 
din Baltagul lui Sadoveanu, unde, Vitoria Lipan, după atâta copleşi- 
toare jale din pricina morţii năpraznice a bărbatului său, punând la 
cale parastasele pentru pomenirea repausatului, îşi întoarce, atât de 
natural, gândul asupra realităţii indiferente şi-a viitorului senin, neui- 
tând nici chiar rostul unei bune căsătorii a fiicei sale 1? : 

«La patruzeci de zile vom fi iar aici și vom ruga pe domnu Toma 
şi pe părintele să ne-ajute a împlini datoria de patruzeci de zile. 
Atuncea om face praznic mai bun, cu carne de miel dela turma cea 
nouă. Om aduce atuncea dela mănăstirea Văraticului şi pe soră-ta 
Minodora, ca să cunoască mormântul. Ș'apoi după aceia ne-om întoarce 
iar la Măgura, ca să luăm de coadă toate câte-am lăsat. lar pe soră-ta 
să ştii că nici cun chip nu mă pot învoi ca s'o dau după feciorul acela 
nalt şi cu nasul mare al dăscăliţei lui Topor». 

Mai socoate apoi şi temperamentul blând al lui Alecsandri şi 
epoca ce saluta pentru 'ntâia oară ampla apariţie a ţăranului în lite- 
ratură, şi vei înţelege dece sătenii din opera bardului dela Mircești 
trebuiau să fie veseli. Alecsandri oficia o sfântă dreptate introducând 
țăranul reprezentativ în poezie: frumos, harnic şi voios. 

Şi cu lumea sătească, limba poetică românească făcea progrese ex- 
traordinare prin vocabularul, imaginile, locuţiile şi sintaxa de cea mai 
autentică frumuseţe şi puritate folclorică. Niciun poet până la Alecsandri 
n'a avut o limbă atât de variată, abundentă în imagini și neaoșism de 
cea mai râvnită calitate. Deficienţele sânt floare la ureche faţă de exu- 
beranţa expresiilor fericite din versuri, teatru şi proză. Ctitor al primei 
colecţii artistice de cântece populare, Vasile Alecsandri aşează piatra 
de temelie și indică direcţia limbii noastre literare moderne. Pe când 
alţii se "nchinau pela pragul muzelor exotice, Alecsandri și Alecu Rusu, 
pentru 'ntâia oară şi printre foarte puţini scriitori posteriori, au înţeles 
că poezia populară şi folclorul substitue la noi cultura și tradiţia unui 
clasicism greco-roman. 

Gestul, vorba, versul său — mustesc de vie observaţie, superstiții 
şi tradiţie folclorică, perifrazând și încumetându-se a crea în sensul 
poeziei populare 18. Dar tonalitatea la care se menţine e cea glumeaţă, 


17 M. Sadoveanu: Baltagul, C. R. ed. III, 1933, prg.. 290. 

18 Pentru pătrunderea lui Alecsandri în spiritualitatea poetică populară, dăm 
câteva spicuiri. Iată, de pildă, una din observaţiile izvorite din îndelungata și variata 
experienţă a ţăranului, atunci când spune că, de tăria gerului, «Şi în cuiburi, chiar 
sub pene, / Crapă ouăle de corb» (Noaptea albă în.«Legende» II, 85). Din firele 
basmului îi răsar comparații de felul următor: «Creștea, într'o zi numai, cât alta 
într'o lună» (Legenda Rândunicăi, ibd. 45) sau «— Ce vânt te+aduce-aici? — 
— Vânt rău şi de jălire» (Dan, Căpitan de plaiu, ibd. 50). Plugușorul îi sugerează 


e a mama 





884 Petru iroaie 


surâzătoare, senină. Suferinţa apăsătoare, jalea covârşitoare, aleanul, 
tânjirea dorului nu le-a putut suporta, iar personalitatea sa artistică le-a 
refuzat. Când scria 1 ; 

«cânticul cel mai frumos, cel mai jalnic, cel mai cu suflet ce-am 
auzit eu pe lume: doina dela munte, acea melodie curat românească, în 
care toată inima omului se tălmăceşte prin suspinuri puternice și prin 
note dulci şi duioase; doina jalnică care face pe Român să ofteze fără 
voie şi care cuprinde în sânul ei un dor tainic, după o fericire perdută. 
Eu, de câte ori aud doina, îmi pare că aud Moldova plângând după 
slava sa cea veche», — înțelegem că Alecsandri şi-a dat prea bine 
seama că această tonalitate deprimantă caracterizează specificul  lite- 
raturii noastre populare. 

Dar jalea, tângul veneau contra . te: 

Coardele inimii s ă ă 
nului în fața pri 

adevărații străne 

215): 


Căci așa-i Românul, frate, 


Dă nevoia după spate, 
Bun de braț, bun de picior; 
Luptător și dănțător. 


Fin observator al vieţii rustice, reținea. şi 'nălța la simbol acele 
imagini care caracterizează energia și sprinteneala ţăranului (Legenda 
Sfinţirii, Bisericii dela Curtea de Argeş în «Altele» II, 190): 

Şi din fundul celor munţi, 
Trec prin ape fără punți 
Albi mocani pe cai mărunți. 

Tot sub acest aspect al seninătăţii şi energiei, Alecsandri scrutează 
trecutul așa cum a fost interpretat de legenda populară (Dumbrava 
Roşie, II, 16): 

Eroi de vechi balade ce s'au păstrat în minţi, 
Trecând în moştenire la fii dela părinţi. 


belșugul grâului: «Ca vrabia de toamnă rotund spicul să fie ! / Ca trestia cea 'naltă 
să fie paiu 'nalt !» (Sămănătorii în «Pasteluri» 1, 165). Tonalitatea poetică populară 
creşte dela expresiile idiomatice şi perifrazarca acestora, până la creaţia în spiritul 
folclorului şi identificarea cu sensibilitatea artistică ţărănească: «Și ştii dragă, ori 
nu ştii» (Marioara Florioara, «Doine» 1, 27); «Opt voinici cu spete late / Şi cu 
mâneci suflecate, / Stau cu puștile 'ncărcate» (Strunga, ibd. 18); «Duce-m'aș în cale 
lungă, / Dor să nu mă mai ajungă ! / Duce-m'aş și m'aș tot duce, / Dor să nu mă 
mai apuce» (Dor de călătorie în «Suvenire», I, 82) etc., ete. Concepţie populară cu 
spontaneitatea ei estetică se cristalizează uneori în forme de admirabilă cursivitate 
folclorică, Balada Ștefan cel Mare şi codrul (<Varia» II, 136), pătrunsă de înfrăţi- 
rea omului cu natura, corespunde, atât de firesc, poeticei țărănești, încât doar unele 
note, la care ţinea prea mult Alecsandri, indică personalitatea autorului: «Ștefan 
Vodă rătăcit / Iatră ?n codrul înfrunzit. / Codru-i zice: — Domn viteaz ! / Ce-ţi 
curg lacrimi pe obraz? — / — Ah ! îmi plâng ostașii mei / Morți, luptând ca niște 
smei !», etc, i 
19 O primblare prin munţi, Proză ed. Al, Marcu, S. R. 1930, pg. 43, 








Pentru: țărănismul lui Alecsandri 885 


Şi totuşi, măcar spre a da o pildă de robot greu şi continuu, tra- 
tează fugar şi celalt aspect al vieţii săteanului: starea lui de scormonitor 
şi valorificator nedreptăţit, dar împăcat cu sine şi nepretenţios, al ţă- 
rânii productive. Astfel pilda ce simbolizează vrednicia muncii, Alec- 
sandri n'o putea reprezenta decât prin țăran (Moara de vânt în «Varia» 
II, 126): 

Şi la foc de soare 
Bietul muncitor 
Stropea cu sudoare 
Micul său ogor. 


Preocupat de mizeria ţăranului apare bardul în Bărăganul din 
«Pasteluri» (IL, 39) pe care, publicându-l în «Convorbiri Literare» din 
Aprilie 1870, îl dedică «Măriei Sale Domnitorului», tinzând să atragă 
atenţia lui Carol 1 asupra realităţii noastre rustice: 

Un car cu bvoli negri a stat lângă fântână, 
Vr'o doi Români n soare și-o sprini.nă Komână 20 


Încungiură ceaunul ce fierbe fumegos 
Pe foc, şi mai deparre un câne roade-un os. 


Pe car un copilandru priveșten depărtare.., 
Zădarnice ochi sbna'ă d'n zaren altă zare 
Nici casă, nici pădure, nici râu răcoritor, 
Nimic nu se arată pe câmpul de mohor! 


Din vreme 'n vreme numai, lungi ş'ruri de cucoare 
Sub bolta-i albăstrie sbor tainic călătoare, 

Şi vulturi mari, prădalnici, cu ghiare înarmați 
S'adună, lăsând pu'i pe vârfuri de Carpaţi. 


Fie chiar prin concursul lui Kogălniceanu, profund și îndurerat cu- 
noscător al situaţiei sociale ţărăneşti se desvăluie Alecsandri în proză 
(Mărgărita 1870, «Proză», $. R. 1930, ed. Al. Marcu, pg. 301): 

«Un popor îngenunchiat dinaintea stăpânului moșiei, dinaintea 
arendașului şi a vătavului și a feciorului boieresc; un popor secat de 
mizerie și agiuns în stare de anima vilis în ghearele Evreului care-l 
speculează fără milă !» 

Și iarăşi, bun observator al împrejurărilor zilnice în care se fră- 
mântă săteanul se arată Alecsandri când descrie în detaliu îndeletnicirile 
ori viaţa campestră, ca, de pildă, atunci când prezintă o întâmplare ca 
aceasta, unde căruțașul ştie atât de ingenios să-și repare vehicul stricat 
(ibd. 74): i 

«Cătam la dânsul, întrebându-l prin semne ce avea de gând să 
facă ? Dar el, bodogănind din gură ca un urs supărat şi apăsându-și 
căciula pe ochi cu mânie, se descinse de brâu, legă cu el schiţele roții 
celei stricate şi o aşeză la locul ei; pe urmă, scoțând șaua din spinarea 
calului: celui căzut, o puse pe lăturaș și, mai adăugând vr'o câteva 
noduri la frânghiile ce slujiau de hamuri, încălecă și-mi făcu sămn 
să mă sui în căruță». i 


20 E de notat că Român și Română (adică: Româncă) apar insistent oride- 
câteori Alecsandri are, ocazia să popularizeze numele ce simbolizează” unirea nă- 
țională. 





886 Petru. lroaie 


Firea incredulă a poporului faţă de schimbarea situaţiilor politice 
ne-o ilustrează minunat de fericit (în Dridri din 1869) atunci când ne 
povesteşte pribegia sa prin munţi, în urma revoluţiei dela 1848. Cu 
acea ocazie, paşoptistul Vali (deci: Vasile Alecsandri), proiecând răs- 
coala poporului împotriva Domniei din Iași, ţine o lungă cuvântare să- 
tenilor dela moșia Hangul, proprietatea prinţului C(antacuzino). Dar 
ţăranii se dovedesc cu totul neînţelegători ai egalităţii, libertăţii și fra- 
ternităţii. Situaţa e ca'n unul din cele mai realiste romane moderne 
(ibd. 261—262): 

«Vali improviză dar un discurs colorat de poezia “finită sale, 
grăind de patrie, de glorie, de libertate, de egalitate, de fraternitate, de 
virtuțile strămoșilor, de yiitorul măreț al României, etc., etc.... Apoi 
vroind să închee prin:o peroraţie aprinzătoare, el se adresă de-a dreptul 
la ţărani, zicându-le: 

— Aţi aflat ce s'a întâmplat în Iaşi? 

— Am aflat, răspunse un vânător înalt și spătos, anume Creţul. 
Ci-că Vodă ar fi prins pe ciocoi și le-ar fi tras o sfântă de bătae... cum 
s'ar zice bătaea păpuşoiului. Bieţii ciocoi! nu le-a fi fost prea îndemână». 

Vrednic de pana unui Sadoveanu este pasagiul ce ne prezintă 
pânda oamenilor câştigaţi de partea rebelilor paşoptiști. Observaţia, 
gluma şi vorba ţărănească a fost prinsă del Alecsandri în tot viul ei 
rost (ibd. 272—273): 

«Vali, întovărășit de doi plăeşi, se duse să viziteze sentinelele de 
prin pregiurul zidului. Eşind pe poartă, el se îndreptă mai întâiu spre 
locul unde Mehmed- Aga, aşezase avan-guarda, însă nu mai găsi pe 
nimeni în calea .lui. 

— Sau spăriet mişeii și au fugit de la postul lor; zise el în gura 
mare. 

— Cine a fugit? întrebă un glas din marginea rediului. 

— Pușcașii rânduiţi de pază aice. 

— Noi? replicară mai mulţi oamini, culcaţi pe sub copaci. Noi 
să fugim ? 

— Voi sânteţi? zise Vali; ce v'aţi retras în rediu? 

— Ne-am dat la umbră, răspunse unul sculându-se, pentru că 
bătea luna în plin pe locul unde ne pusese jupânul Mehmed. Și am chitit 
așa că de-a să vie dușmanul, el ne-ar fi luat la ochi ca pe niște rațe 
în baltă, când noi n'am fi văzut în cine să tragem. Mai bine să fim 
noi în umbră și ei în lumină. 

— Bine, dar văd că sânteţi culcaţi; v'aţi pregătit de somn. 

— Aş! Ne-am lipit urechea de pământ ca să auzim de departe 
pasurile soldaţilor. 

— Şi aţi auzit ceva, până acum? 

— Am auzit niște răcnite surde şi câte-va lovituri de pușcă. Poate 
că s'au luat la harță slujitorii cu cei zece plăeşi trimiși de eri la „capra 
podului de la Răpciuni. 

— Se poate! Să ştiţi dar că dacă vor înainta soldaţii până aice, 
să vă retrageţi în schit. 

— Ne-om retrage după ce ne-om descărca durdele în ei, ca să le 
mai răcorim. 








Pentru țărănismul lui Alecsandri 


— Rămâneţi cu bine, flăcăi! 

— De bine să auzim, cucoane ! 

Vali se depărtă mulţumit și, agiungând lângă turnul despre pârâul 
Hangu, găsi acolo pe Creţu rezemat într'o ghioagă monstruoasă de stejar. 

— Ce faci aice, Creţule? îl întrebă. 

— Stau de streajă, cucoane. 

— Singur, singurel ? 

— Ba cu astă ghioagă. 

— De ce n'ai luat mai bine o puşcă? 

— Ce să fac cu ea? Să trag odată și apoi să-mi pierd vremea cu 
încărcatul? Mai de folos mi-e ghioaga; când mă întorc într'un picior 
sfarm câte cinci tidve cu o lovitură». 

Și tot din vânzolirea acelui 1848, «încheagă-și glasul de aramă» 
(ca să'ntrebuinţăm lapidara expresie a lui Goga) ţărănismul, pe care-l 
putem socoti îhcaltea militant, al celui mai senin poet român, din bro- 
şura : În numele Moldovei, a oamenilor şi a lui Dumnezeu. 

d în baza acestor puţine spicuiri (la care putem adăoga foarte mult 
din operele teatrale), Alecsandri — care într'o scrisoare cătră Iacob 
Negruzzi, el însuși se considera țăran 21 — se prezintă altminteri decum 
ni l-au răstălmăcit unii cercetători. Seninătatea și sărbătorescul ţărănimii 
— cum ne apare aceasta în majoritatea scrierilor alecsandriste — tre- 
buie interpretată ca expresie a temperamentului său poetic și nu ca 
reductibilitate empirică, nu ca superficialitate. Alecsandri trebuia să 


scrie aşa cum a scris spre a atrage interes şi admiraţie pentru țărănime. 
De iar fi arătat numai durerile, ar fi câştigat interes din partea aristo- 
crațimii, dar mai puţin admiraţie pentru această țărănime despre care 
el îşi da bine seama că e temelia românismului de totdeauna. Iată 
adevărul acesta în poezia Păstorii și plugarii (din« Ostașii noştri», 
II, 170): ; 


1 


Priviţi pe cele dealuri înalte, înverzite, 
Pe-acele largi poene cu flori acoperite, 

Priviţi străini de lume, păstorii cei Români 
Aproape de-a lor turme păzite de-ai lor câni, 
Trăind o viață lină în tainica natură, 

Cu buciumul în mână, cu fluerul la gură, 
Cereasca limpezime, precum întrun izvor, 
Alin se oglindește în sufletele lor. 


Voi toți care de dânșii ați râs fără mustrare, 
jos capul, o! nemernici, loviți de admirare. 
Un paloș de izbândă există 'n ori-ce fier, 

În tot păstorul astăzi exită-un scutier ! 


21 «Oraşele se ocupă de politică, ear noi ţăranii am început munca de pri- 
măvară» (Scrisori, ed. Il. Chendi şi E. Carcalechi, Socec 1904, pg. 34). 





II 


Priviţi pe cea câmpie frumoasă, roditoare, 
Plugarii, muncitorii, lucrând în foc de soare 
Pe faţa lor cea blândă, pe ochii lor cei vii, 
Adie boarea dulce din verzile câmpii. 

Sub mâna lor e sapa, hârlețul, coasa, plugul. 
Alăture cu dânșii stau boii purtând jugul, 

Ș: tot ce-i încongioară, deai, luncă, șes, izvor, 
E paşnic ca blândeţea din sufletele lor. 


Voi toți, care de dânșii ați râs fără căință, 
Jos fruntea, o! nemernici căzuţi în um lință. 


O spadă-a răsbunăr i există'n ori-ce lanţ, 
În tot Românul astăzi există-un Dorobanţi 


Dela această apoteozare până la viziunea lui Goga (Carmen 
laboris) 2 : 


E rezemată lumea toată 
Pe palme aspre de plugari — 


— e un fir destul de lămurit pentru evoluţia normală a țărănismului în 
literatura română. 


Petru Iroaie 


22 O. Goga, Poezii, Cultura Naţională 1924, pg. 21. 


Pa 








ALIOTMANUL LUI ALECSANDRI 


Sa pus de curând în discuţie originea unui cuvânt extrem de rar 
în limba noastră, care se găsește și în «Scrisoarea a III-a» a lui Emi- 
nescu, anume: Aliotman. 

S'a afirmat! că acest cuvânt ar fi fost «făcut» de poet «din îm- 
preunarea acestor două cuvinte: Al şi Otman»; că poetul a fost acela 
care «i-a dat înţelesul de Turcia sau puterea turcească» şi că «a prins 
foarte bine» înţelesul acestui cuvânt, care la început însemna numai 
familia (casa domnitoare, dinastia) lui Osman și abia mai târziu însăși 
împărăţia turcească, peste care domneau sultanii coboritori din această 
dinastie. piei 

Se va vedea din cele următoare că toate aceste afirmaţii sunt 
greşite și că rămâne de lămurit numai întrebarea, ridicată de autor: 
«de unde anume a cunoscut Eminescu expresiunea Al Osman sau Ot- 
man, din care a făcut Aliotmanul său ?» 

Influenţa turcească directă, sub raportul politic, asupra poporului 
românesc încetează odată cu sfârşitul epocei fanariote, la 1821, când 
începe să se afirme curentul apusean francez, care scoate din limba 
noastră o mare parte din cuvintele vechi turceşti, istorice (mai cu seamă 
cele din domeniul administrativ, juridic şi militar), lăsând în schimb 
pe altele (în deosebi din sfera vieţii sociale) în seama țărănimii dela 
sate, care le-a păstrat în graiul ei popular până în zilele noastre. 

Avem, însă în limbă și neologisme turceşti, intrate indirect, prin 
contactul nostru mai recent, după :1821, cu literatura și cultura fran- 
ceză, iar unele încă și mai nouă, de după 1848, cari au fost importate 
direct din Orient de cătră unii dintre scriitorii noştri de seamă ca Bolin- 
tineanu, Alecsandri ș. a., cari au vizitat ocazional Turcia, 

Expresia «Aliotman» am putea-o considera pe drept ca un termen 
istoric, care de fapt ar fi trebuit să fie dat de mult uitării, dacă n'ar fi 
fost reintrodus în limba noastră ca neologism literar de cătră poetul 
Vasile Alecsandri. 

Naşterea acestui cuvânt stă în strânsă legătură cu înseși începu- 
turile existenţei istorice a Turcilor, iar acestea la rândul lor se leagă 
de numele lui Osman I-iul (1288—1336), întâiul sultan al Turcilor eu- 
ropeni, botezați după el cu numele de Osmanlii?. 


1 De cătră N. Batzaria în articolul «Aliotmanul lui Eminescu», publicat în 
«Universul literar», No. 28 din 15 Iulie 1939. 

2 Numele de Osmanlii l-a adoptat acea ramură de Turci, care a format im- 
periul otoman european, pe când numele cel vechiu, de Turci (sau Turcomani) a 
fost rezervat pentru fraţii acestora: nomazii, trăitori în interiorul Asiei. 


18 





Liviu Marian 


La 1300 acest suveran turc Osman îşi ia cel dintâi pentru sine, 
titlul de «Padișah ? Al Osman», adică de împărat din familia lui Osman. 

Turcii ajunseră în expedițiile lor războinice din Europa până la 
Dunăre. Aici se ciocnește, la 1394, în lupta dela Rovine, pentru întâia 
oară oastea Domnului muntean Mircea cel Bătrân cu cea a sultanului 
Baiazid |. 

Eminescu a descris această ciocnire dramatică în «Scrisoarea a 
III-a», în care e vorba despre întinderea victorioasă a imperiului otoman 
în Nord-vestul Europei, şi unde găsim faimoasele vorbe de dispreţ, 
adresate lui Mircea de mândrul Baiazid : 


«— Cum ? Când lumea mi-e deschisă, a privi gândești că pot, 
Ca întreg Aliotmanul să -se 'mpiedice de-un ciot ?» 


Expresia «Aliotman» are aici înţelesul evident de: împărăţia tur- 
cească, poporul turcesc, care pe la 1394 se găsea într'una din primele 
sale etape de înaintare victorioasă în Europa şi pe care a încercat s'o 
stăvilească Domnul Munteniei la Rovine. 

Dacă n'ar fi existat poeţii Alecsandri şi Eminescu, cuvântul Aliot- 
man ar fi avut desigur soarta efemeră a celorlalte cuvinte istorice tur- 
ceşti din limba română: ar fi pierit fără urmă încă acum un veac și 
mai bine. 

In această formă însă și cu acest înţeles îl găsim întâiu la Di- 
mitrie Cantemir, care ne vorbeşte despre un «Imperium Aliothmanum» +, 
adică o împărăție cârmuită de descendenţii sultanului Osman I. 

Datorăm deci acest cuvânt lui Dimitrie Cantemir, despre care știm 
că a trăit lungă vreme în Țarigrad (Istambul), unde a învăţat perfect 
limba turcească. Este sigur că el l-a introdus întâiu la noi şi prin noi 
în Europa. ! 

După Cantemir ne vorbeşte şi cronicarul muntean enache Văcă- 
rescu 5 (1740—1799) despre sultanul «Ali Osman, din spiţa căruia se 
trag toţi prea puternicii împărați Osmanlii». i 

Dar Cantemir merge şi mai departe, formând prin derivare din 
substantivul Aliotman, un adjectiv nou: «primejdia slavei aliosmăneşti»6. 

Eminescu, după cum ştim, avea o deosebită pasiune pentru studiul 
istoriei în general şi al celei româneşti în special şi trebuie deci să 
presupunem că a cunoscut bine și pe Cantemir şi pe Văcărescu și pe 


3 Titlul de Padișah este luat din limba persană, și a fost rezervat exclusiv 
împăratului turcesc, persanii având numai un rege numit simplu Șah. Padișahului 
din limba persană îi corespunde în limba arabă cuvântul de Sultan. 

4 In «Descriptio  antigui et hodierni status Moldaviae», editată de Papiu, 
în. 1872. 

5 In «Istorie a preaputernicilor împărați otomani», editată de Papiu. Ilarian 
în «Tezaur de monumente istorice pentru România», vol. II, 1863. : 

6 In «Hronicul Romano-Moldo-U,ahilor», editat în 1835—36 de G, Săulescu 
la Iaşi. 











Alioimanul lui Alecsandri 891 


istoricul german Hammer, care, după Cantemir ?, a scris o nouă istorie 
a imperiului otoman în nemţeşte &. ş 

Este însă aproape sigur că, dată fiind întrebuinţarea literară a 
cuvântului Aliotman, Eminescu l-a luat mai curând din poezia „lui 
Alecsandri, care i-a dat cel dintâiu o întrebuințare literară, recunos- 
cându-i valoarea sa poetică. Deoarece pe când denuminile curente de 
țări şi state sunt de regulă de gen feminin şi de natură ştiinţifică-geo- 
grafică-politică,. deci prozaice, nepoetice, — apelativul Aliotman, de 
gen masculin, exprimă acea energie virilă, care caracterizează poporul 
turc, şi ne dă impresia de ceva viu, personficat, activ: Aliotmanul se 
împiedică, el se sprijină, el este apărat, formând astfel o excepţie fericită 
prin singularitatea sa bărbătească în mulțimea feminină a celorlalte 
nume de ţări și state, toate la fel de incolore, de moarte, prin unifor- 
mitatea lor. 

Alecsandri a avut fără îndoială o mână fericită, când l-a introdus 
în poezie și a atras asupra-i atenţia poeţilor săi contemporani, dintre 
cari singur Eminescu, înzestrat cu un fin simţ estetic, l-a remarcat nu- 
maidecât și l-a adoptat curând, în vreme ce toţi filologii noştri sau nu 
l-au cunoscut, sau l-au nesocotit ?. 

Eminescu își publică «Scrisoarea a III-a» în «Convorbiri literare» 
(No. 5 din Maiu 1881), deci după ce îşi publicase Alecsandri tot în 
«Convorbiri literare» (din 1876—1877) cele două legende cu subiecte 
orientale-turceşti, în cari întâlnim şi cuvântul, de care ne ocupăm. 

Acestea sunt: I. legenda «Hodja Murad Paşa. Vizirul sultanul 
Ahmet, 1604» 19, în care. găsim versurile următoare : 

«Mult timp Murad în lupte, tocindu-și iataganul, 
Murise, apărase întreg Aliotmanul». , 

Apoi : 2. legenda «Murad Gazi Sultanul şi. Bekni Mustafa. 1639»1!, 
în care întâlnim versurile : . 

«lar prin alaiul falnic 


Apar în maiestate de-asupra de grămadă 
Vizirul şi Muftiul, topuzul şi Coranul, 
Coloane, care sprijin întreg Aliotmanul». 


7 A cărui «lstorie a imperiului otoman» sa tipărit întâiu în englezeşte la 
Londra (1734—1735); apoi în traducere franceză la Paris (1743) şi în sfârşit în 
traducere germană la Hamburg (1745). In româneşte a fost editată întâiu de I. Ho- 
doş, în Bucureşti, la 1876. 

8 «Geschichte des osmanischen Reiches», Pesta, 1827. în 10 volume. A apărut 
apoi la Paris, în traducere franceză, la 1835—1843. 

9 Cuvântul ru se găseşte nici în «Etymologicul» lui Haşdeu (tom I. 1886); 
nici în «Dicţionarul limbii române», editat de Academia Română (vol. I, 1913); nici 
în Dicţionarul «universal» al lui Lazăr Şăineanu: nici în cel «enciclopedic» al lui 
Candrea-Adamescu; nici în cel «istoric arheologic, geografic al României» al lui O. 
G. Lecca, etc. 

10 S'a publicat în «Convorbiri literare» (No. 4 din April 1876) cu următoarea 
notă a lui V. Alecsandri: «Aliotmanul=numele imperiului otoman». 

11 Ibidem (Nr. 4 din April 1877). 





ia ie ea > 
ÎN ee 


Za 


seg die me 


Liviu Marian 


Este de observat că atât la Alecsandri cât şi la Eminescu cu- 
vântul Aliotmanul e precedat de regulă de acelaș atribut adiectival 
(«întreg»), ceea ce desigur nu poate fi o simplă coincidență. Lui Emi- 
nescu i-a rămas probabil adânc întipărită în auz sonoritatea armonioasă 
a acestei frânturi de vers, a acestei împărecheri rare şi fericite de cu- 
vinte, care, prin contrastul ce-l cuprinde, exprimă atât de sugestiv tot 
dramatismul situaţiei: de o parte uriașul imperiu turcesc, Aliotmanul 
întreg, reprezentat prin puternicul și furtunosul Baiazid, iar pe de altă 
parte neînsemnatul ciot, Mircea, care îndrăzneşte să-l oprească în avân- 
tul său războinic şi căruia zadarnic i s'a pus în cale o lume întreagă. 


Liviu Marian 








DPI TR E ONE UE 
* 26 Octombrie 1856 — * 20 Martie 1923 


«Cel care doarme acum liniştit şi deapururi, 
neturburat de dorințele şi patimile lui, de urile 
şi răutățile altora, a luptat din greu cu marile 
furtuni ale firei sale, care-și cerea viața de- 
plină: viața cu toate bucuriile şi mulțămirile 
pământului. Dar cultul căruia se închinase, î-a 
ajutat să iasă biruitor şi încă odată, să slu- 
jeuscă drept pildă». 

U. Pârvan, Memoriale. 


Când m'am hotărit să scriu aceste rânduri despre fostul meu pro- 
fesor de Istoria Românilor dela Facultatea de litere a Universităţii din 
Bucureşti, eram convins că întreprind o lucrare peste puterile mele. Me- 
reu m'am gândit la cuvintele preotului Nicolae M. Popescu: «Să vorbeşti 
despre Dimitre Onciul, este, iarăș, nu uşor. Te aștepți să te sfredelească 
ochiul scrutător de acolo și să te întrerupă glasul vibrant pentru orice 
gând neîntemeiat din destul şi pentru orice cuvânt nu deplin de răs- 
picat» 1. 

Amintirea şi recunoștința mi-au învins însă ezitarea; scriu aceste 
rânduri, ştiind că întrun articol de revistă nu se poate prezenta o operă, 
dar se poate aduce o contribuţie și se poate creia un îndemn. 

In Ianuarie 1919 ascultam, ca student în primul an, lecţia de des- 
chidere a cursului de Istoria Românilor, citită în două ore, a profesorului 
Dimitre Onciul 2. Abia veniserăm — eu și colegii mei — din războiu, 
fiind încă sub impresia suferințelor îndurate, dar bucuroşi de izbânda 
finală. Cu toate că vârsta tânără nu ne-ar fi dat dreptul să fim îmbă- 
trâniţi înainte de vreme, totuși greutăţile prin care trecuserăm erau prea 
aproape de noi ca să le fi putut uita cu totul. Aveam nevoie să fim tre- 
ziţi la o nouă viaţă; la o muncă nouă și constructivă. 

In fața unor tineri, fericiți de victorie, însă obosiţi de necazuri, 
apare profesorul Onciul, începându-și lecţia cu aceste cuvinte: 

„„«In trecutul nostru, țara şi neamul nostru au fost adeseori supuse 
la grele încercări şi la mari jertfe. Dar cu toate răstriștile vremurilor, 
dezvoltarea noastră istorică în Statul naţional a mers mereu înainte. 
Ea s'a desfășurat în linie ascendentă, chiar şi în timpuri de decadenţă 
aparentă, când decăderea trecătoare într'o direcţie era compensată prin- 


1 Pr. Nicolae M. Popescu: Dimitre Onciul (Discurs de recepţie la Acade- 
mia Română, cetit în ședința publică din 3 Iunie 1925, cu răspuns de N, Iorga). 

2 Această lecţie a fost publicată în «Revista Istorică', anul V, nr. 8—10, 
August—Octombrie 1919, sub titlul: Ideea latinităţii și a unităţii naționale, 





89 Pamiil C. Georgian 


tr'o desvoltare ascendentă în altă direcţie. Suntem în dezvoltare ascen- 
dentă. Să avem deci credinţă tare în steaua noastră! Cu necesitate isto- 
rică, ea ne va conduce la îndeplinirea menirii noastre între popoare. 
Dar să nu uităm eterna lege a istoriei, că numai acel popor trăeşte, 
creşte şi înfloreşte, care ştie să-și facă datoria în progresul omenirii spre 
perfecționare» 2. 

Trei ani în şir am urmat cursurile şi Seminarul de Istoria Româ- 
nilor al profesorului Onciul, învățând să cunoaștem omul, metoda și 
adevărul istoric, mai ales cu privire la începuturile istoriei românești. 
Colegii dela alte facultăţi ne priveau cu oarecare admiraţie, mai ales 
când, la sfârşitul anului, coboram dealul Arhivelor Statului, unde se 
țineau examenele, cu rezultat bun. 

In ultimul timp a apărut un studiu: Dimitrie Onciul, datorit d-lui 
prof. Teodor Bălan £. . 

Din primele rânduri am desprins constatarea autorului că astăzi 
«lumea noastră a uitat că el (Onciul) a fost un mare istoric și un mare 
pedagog al neamului nostru, că el a fost iscusitul dezlegător de pro- 
bleme, dibaciul orânduitor de ştiri istorice adesea contradictorii şi ne- 
pătrunse, educatorul unei generaţii de istorici şi întemeietorul unei şcoli 
istorice»... Insă «timpul va procura distanţa, perspectiva» și atunci «el 
va străluci în adevărata sa aureolă» 5. 

Timpul dătător de distanţe şi de perspective poate, însă, în aceeaşi 
măsură, să aștearnă şi mai mult uitarea. lată de ce am socotit că în- 
semnările contemporane, —: pornite dintr'un respectuos omagiu adus 
memoriei lui Onciul, — pot fi lămuritoare pentru viitorul care va cu- 
noaște numai opera, fără creiatorul -ei. Iar, aceste însemnări doresc să 
fie începutul, prefața altora, pe care alţii, mai destoinici — foști ucenici 
ai lui Onciul — se vor sili să le dea, pentru preamărirea omului. şi 
a operei. 

Dimitre Onciul s'a născut la 26 Octombrie 1856, în satul Straja 
din Bucovina. Tatăl său, Dimitre Onciul, preot în Vicov, apoi în Straja 
şi în urmă protopop în Vicovul de Sus, a fost un cărturar cu minte 
clară, bun predicator, credincios convins, seriitor limpede şi cu judecată 
cumpănită 6, Preotul Dimitre Onciul avea 25 ani când s'a născut al 
doilea fiu al său, Dimitre. Primul copil, Aspasia, murise de timpuriu. 
Sever şi conştiincios; pătruns de adevărul că «Omul atât poate, pre cât 
ştie» 7, preotul: Dimitre Onciul şi-a crescut copiii în. aceste precepte de 
adevăr, conştiinţă şi severitate. 


3 Ideea Latinităţii... op. cit. pag. 141. 

4 Teodor Bălan: Dimitrie Onciul (1856—1923). Cernăuţi 1938. Autorul na 
respectat numele profesorului Onciul, care s'a semnat întotdeauna, pe toate 
cărţile sale, D. Onciul sau Dimitre Onciul (nu Dimitrie). 

î 5 Teodor Bălan, op, cit. pag: 3. 

6 1. Nistor: Istoria Bisericii din Bucovina, 1916. pag. 138. Predicile preo- 
tului Dimitre Onciul au fost publicate în revista «Candela» (Cernăuţi, 1893—1894) 
și apo' în broşura: Din predicile protopresviterului Dimitre Onciul, strânse de 
prectul Ştefan Saghin și tipărite la Cernăuţi, în 1894, la Tip. Silvestru-Morariu 
Andrievici. 

7 Pr. D. Onciul: Din predicile protopresviterului Dimitre Onciul, op. cit. 
pag. 8. 





Dimitre Onciul 895 


Dimitre Onciul a urmat cursurile primare la Şcoala Ortodoxă din 
Cernăuţi, pe care le-a absolvit în lunie 1867, la vârsta de 12 ani. In 
toamna acestui an a trecut examenul de admitere la liceul din Cernăuţi, 
unde a fost un elev distins. Aici în casa unchiului său Călinescu se 
împrieteni cu Teodor Stefanelli8. In 1871, când Onciul era în clasa 
IV de liceu, studenţii români, în frunte cu Mihai Eminescu şi loan Sla- 
vici, au organizat o serbare la Putna, ajutaţi şi de elevii celor două gim- 
nazii din Bucovina. Cu toată siguranţa că între aceşti elevi va fi fost şi 





DIMITRE ONCIUL 


Onciul, mai ales că prietenul său, studentul Stefanelli, făcea parte din 
Comitetul de organizare al serbării ?. 

In clasa VI, adică în 1873, Dimitre Onciul. îmbolnăvindu-se de 
reumatism, s'a retras din şcoală. Acasă, la Straja, el şi-a pregătit clasele 
VI—VIII în particular 1. Examenul de bacalaureat l-a trecut în Martie 

"1876 11, înscriindu-se, în toamna aceluiaș an, la Facultatea de litere din 


8 T. V. Stefanelli: Istoricul luptei pentru drept în ţinutul  Câmpulungului 
moldovenesc. Discurs de recepțiune, cu răspuns de D. Onciul, Academia Română, 
pag. 47—50. 

9 1. Slavici: Amintiri. 1924, pag. 60—61; Pr. Niculae M. Popescu: Dimitre 
Onciul, op. cit. pag. 6. 

10 T. Bălan, cp. cit. pag. 8 și anexele 4 și 5 (pag. 122—124) în care se dau: 
Scrisoarea lui D. Onciul către fratele său Ilarie, scrisă din Straja la 1874—8 (18 
Mai) și, adresa Direcţiunii Liceului din Cernăuţi către Consiliul școlar al Bu- 
covinei, datată 18 Ianuare 1876. 

11 'T, Bălan, op. cit. pg. 8 și anexa 6, pag. 125. 





895 A Pamiil C. Georgian 


Cernăuţi, pentru specialităţile Istoria şi Geografia 12. Profesorii la cari 
a urmat Onciul au fost: Iohann Loserth — istoria universală, Ferdinand 
Zieglauer von Blumenthal — istoria austriacă, Dr. Anton Marty — is- 
toria filosofiei, Alexander Budinsky — gramatică comparată, lon Sbiera 
— istoria literaturii româneşti şi Alexandru Supan — geografie 1. Ca 
student la Cernăuţi, Dimitre Onciul a avut de luptat cu multe greutăţi 
materiale, pe cari, cu voinţă, le-a învins. 

In anul 1875, Cernăuţii erau în mare fierbere. La 25 Aprilie (7 
Mai) se împliniau o sută de ani dela anexarea Bucovinei de către Aus- 
triaci. Cu câteva luni înainte, primarul din Cernăuţi a dat o proclamaţie 
în trei limbi, invitând populaţia să serbeze, — prin ridicarea unui monu- 
ment la Cernăuţi — jubileul centenar al anexării Bucovinei. Primarul 
orașului lași a hotărît ca în aceeaşi zi să se serbeze în capitala 
Moldovei o panahidă religioasă şi să se ridice un monument funerar 
spre veşnica amintire a lui Grigore III Ghica, Domnul care s'a îm- 
potrivit la deslipirea dela sânul patriei mume a dulcei Bucovine şi care 
a plătit cu sângele româneasca sa rezistență 14. Cu patru ani înainte, în 
1871, studenţii români din Viena comemoraseră la Putna patru sute de 
ani dela întemeierea acestei mânăstiri de către Ştefan cel Mare, de 
faţă fiind un imens public românesc venit din toate provinciile 35, In 
1875, cu prilejul serbării centenarului anexării Bucovinei, Impăratul 
Francisc Iosif a făcut ca dar supușilor săi Universitatea germană, care 
trebuia să fie un punct de atracţie pentru «tineretul barbar» al Mol- 
dovei vecine-i€. După doi ani dela. înfiinţare, în 1877, Societatea «Ar- 
boroasa» a fost desființată de guvernatorul austriac Alesani. Invinuirea 
care i se aduse a fost trimiterea unei telegrame omagiale la Iaşi, cu 
prilejul inaugurării bustului lui Grigore III Ghica. Comitetul Societăţii 
Arboroasa a fost aruncat în închisoare, învinuit de «înaltă trădare» -— 
şi a fost dat în judecată. 

Dimitre Onciul n'a fost implicat în acest proces de înaltă trădare, 
— care s'a terminat în Februarie 1878. Indată după terminarea proce- 
sului, Studenţii români din Cernăuţi s'au întrunit într'o şedinţă, și au 
ales un Comitet — în frunte cu Dimitre Onciul —, care trebuia să stu- 
dieze planul înființării unei noi societăţi. 

Acest Comitet a alcătuit statutele nouei societăţi studenţeşti, nu- 
mită Junimea, care au fost aprobate în luna Noembrie 1878. Onciul 
'deci, este înființătorul Junimei 17, 

In ziua de 2 Decembrie 1878, Dimitre Onciul a lansat un apel 


12 Pr. Niculae M. Popescu arată că «Noua Universitate Cernăuţeană (1875) 
primește printre primii ei studenţi și pe D. Onciul». Op cit. pg. 8. Data 1875 
este a înființării Universtăţii; Onciul, deci, intră în Universitate în al doilea an 
dela înființarea ei. 

13 T. Bălan, op. cit. pag. 9—10. 

14 Răpirea Bucovinei 1775, 23 Aprilie pu curesci. Tipogr. Socecu, Sandor et 
Teclu, Str. Academiei 39, 1875. 75 de pag. 

15 N. Iorga: Românismul în trecutul Bucovinei. București 1938, pag. 103. 
Id. ibid. pag. 105. 

16 Ib. ibid. pag. 105. 

17 Analele Academiei Române, Şedinţe, 43. pag. 59. 





Dimitre Onciul 897 


către toţi studenţii români, invitându-i să se înscrie ca membri ai 
Junimei 18. i 

La 7 Decembrie 1878, — în urma convocărei făcută de Dimitre 
Onciul în ziua de 4 Decembrie — studenţii s'au întrunit într'o sală 
de cursuri a Universităţii şi au constituit societatea Junimea, al cărei 
președinte a fost ales D. Onciul 1?. 

*Dimitre Onciul a rămas Preşedintele Junimei până la 11 Octom- 
brie 1879. In şedinţa din această zi, Onciul a anunţat că pleacă pentru 
studii în Viena. Pentru activitatea desfășurată, Onciul a fost numit 
«membru  emeritat și sprijinitor al Junimei» 2, 

Dimitre Onciul sia format ca student la Școala naţionalismului, 
desvoltată în societăţile studenţeşti din Bucovina. «Și tot aici, în Buco- 
vina, în această atmosferă naționalistă se naşte în Onciul înclinarea 
spre cercetarea trecutului neamului său. Bucovina este ca un muzeu al 
Moldovei, în mijloc cu acel izvor de vieaţă întremătoare, care este 
mormântul lui Ştefan dela Putna» 2!. 

Plecând la Viena, Onciul ducea cu el tradiţia neamului său, pe 
care o trăia de când văzuse lumina zilei în Straja, în acea «casă gos- 
podărească, mică și lipsită de ori ce împodobire, casă trainică şi încă- 
pătoare pentru oamenii mulţămiţi cu puţin. Acolo sa născut istoricul 
Dimitre Onciul şi în vorba lui hotărîtă şi răspicată, în lucrul lui încet 
şi sigur, în căutătura lui care-ţi caută ochii, se vede înrâurirea acestor 
săteni ai Strajei, în cari a trăit fiul de preot cei dintâi ani ai vieţii 
sale» 2. 


La Viena, Dimitre Onciul a urmat cursurile profesorului Ottokar 
Lorenz în «Institut fir &sterreichische geschichtsforschung; de asemenea 
a făcut cursuri de diplomatică cu Theodor Sickel și istoria romană cu 
Max Biidinger. Pentru a învăţa interpretarea şi descifrarea documen- 
telor, Onciul a făcut cursuri cu Dr. Carl Rieger. La Dr. lohann Urban 
Iarnik a urmat cursul de vechi texte românești, iar la Franz Xaver de 
Miklosich cursul de vechea slavă. 

De sigur că Onciul va fi audiat și alte cursuri de istoria otomană, 
de limba franceză, de paleografie latină, etc. 

Viaţa studenţească din Viena era bine organizată. Studenţii ro- 
mâni erau grupaţi în Societatea România Jună, «sora mai mare» a 
Junimii din Cernăuţi 2%, 

Dimitre Onciul a fost admis membru al «României June» și a fost 
ales Vice-Președinte al Societăţii. In această calitate el a muncit, fără 
preget, înlocuind pe Sterie Ciurcu — Preşedintele Societăţii, care era 
mai mult «o figură decorativă, de cât președinte activ» 24, 


18 Apelul studentului D. Onciul. Arhiva Soc. stud. «Junimea» Cernăuţi, 
anexa nr. 8. T. Bălan op. cit. pag. 126. 

19 T. Bălan, op. cit. pg. 15—17. 

20 Id. ibid pag. 18 — of. Raportul «Junimii», 1879/80, pg. 6, 9—10. 

21 Pr, Niculae M. Popescu, op. cit. pag. 6. 

22 N, Iorga, op. cit. pag. 267—268, 

23 T. Bălan, op. cit. anexa 13, pag. 130; 1. Grămadă: România Jună, 

24 Id. ibid. op. cit. pag. 18. Vezi de asemenea D. Onciul, Analele Ac. R. 
Şedinţele, 43 pg. 9—10 — unde spune: «..președinte, mai mult onorific, fiind ve- 
teranul doctorand Sterie Ciurcu», 





Pamiil C. Georgian 


Dimitre Onciul îşi amintea cu duioşie de anii de studenţie din 
Viena şi mai ales de Societatea studenţească «România Jună». Această 
societate a ţinut un concurs pentru un imn propriu al ei. La acest 
concurs a reușit Andrei Bârseanu, autorul imnului «Pe-al nostru steag». 
Imnul a fost pus pe note muzicale de alt membru al României June, — 
muzicantul Ciprian Porumbescu. Pentru prima oară acest imn s'a cântat, 
întrun entuziasm extraordinar, în anul 188055, 

La 25 Noembrie 1880, Dimitre Onciul adresează din Viena o 
cerere Universităţii din Cernăuţi pentru a fi admis la examenul de ca- 
pacitate. La 21 Ianuarie 1881, Universitatea îl anunţă că i sa aprobat 
examen de licență, dându-i-se subiectele tezelor. 

Abia la 5 Noembrie 1881, — după două amânări din cauză de 
boală, — Onciul a prezentat tezele de istorie și geografie, iar la 27 
Februarie 1882 a prezentat teza de filosofie. 

Teza de licenţă în istorie, scrisă, — după opinia profesorului Lo- 
serth — întrun stil foarte abil, cu bibliografie completă și cu un plan 
bine alcătuit, trata despre: «Die Bezichungen Napoleons 1 zur Tiirkei 
in den lahren 1804—1812» (Relaţiile lui Napoleon I cu Turcia între 
1804—1812). 

Teza de Geografie, — clasificată de Supan «ca o compilație fără 
originalitate, totuşi lucrată cu hărnicie» trata despre: «Der Bau der ita- 
lienischen Halbinsel in horizontaler und vertikaler Richtung und sein 
Enfluss auf die geschichtliche Entwicklung der Bewohner». (Alcătuirea 
peninsulei italice în structură orizontală şi verticală şi influenţa ei asu- 
pra dezvoltării iștorice a locuitorilor ei). 

Teza de filosofie trata: «Ueber die Aufgaben der Vâlkerpsycho- 
logie und ihre Bezivhungen zur Geschichtswissenschaft» (Despre pro- 
blemele psihologiei popoarelor şi relaţiile lor cu istoria). Această teză 
a fost socotită de Profesorul Uberhorst ca excelentă din toate punctele 
de vedere. 

In lunie 1884, Onciul s'a prezentat la examenul de capacitate pen- 
tru istorie, geografie și limba română. 

In acelaș an, Dimitre Onciul a trecut şi examenul de doctorat, 
fiind confirmat doctor în aula Universităţii din Cernăuţi la 14 Decem- 
brie 1884. 

In anul şcolar următor, Dimitre Onciul a făcut lecţiuni de probă 
pe lângă profesorul Raimund Dundaczek şi abia la 8 Martie 1886 a 
fost numit profesor cu plată la Liceul de băeţi din Cernăuţi. În Oc- 
tombrie 1887 Onciu! a fost mutat ca profesor la Şcoala Normală de 
băeţi din Cernăuţi 26. 

In anul 1889, la 1 Februarie, Onciul a obţinut un concediu de 
studii pentru o jumătate de an. Concediul l-a petrecut în Berlin, unde 


25 Analele Ac. R. Şedinţele, 43 pg. 9—10. 

26 Pr. Niculae M. Popescu, op. cit. pag. 8. Arată că Onciul a fost numit 
profesor la Școala Normală din Cernăuţi în 1885, T. Bălan scrie că în 1885 
Onciul n'a avut catedră și de aceea el a cerut să-și facă anul de probă. Abia la 
R Martie 1886 a purut fi numit cu 600 florini anua! la Liceu şi apoi în Octom- 
brie 1887 la catedra de Istorie dela Școala Normală, pentru care a căpătat defi- 
nitivatul la 27 Iulie 1888. Op. cit. pag. 52—55 şi anexele 21, 27—$1 37. 

















Dimitre Onciul 899 


Sa înscris la Universitate și unde a audiat cursul de istoria Orientului 
ținut de Profesorul Wilcken, cursul de istoria italiană al lui Freitscke, 
cursul de istoria oraşelor germane predat de Rodenberg, cel de istoria 
Hansei al lui Schieman, cursul de organizaţia germană veche predat de 
Breslau, Istoria Prusiei predată de Koser și Istoria Cruciatelor predată 
de Dr. Sternberg %. 

La Berlin, Onciul făcuse planul să strângă materialul documentar, 
în vederea lucrării despre «Relaţiile Austriei cu Principatele româneşti 
în secolul XVII şi XVIII» *%. 

In bună parte, cu multă nevoinţă, el a reușit să strângă din mate- 
rialul documentar care îl interesa 2. 

In iarna anului 1889/90 Dimitre Onciul a cercetat Arhivele Vie- 
nei şi diferite biblioteci. ; 

Din Viena, Onciul s'a înapoiat la sfârşitul lunei Ianuarie 1890, — 
iar la 1 Februarie s'a prezentat la catedră. 

In anul 1894, în Octombrie Onciul a plecat din nou la Viena pen- 
tru studii, de unde s'a înapoiat în lanuarie 1895. In acelaș an toamna, 
se anunţase la Bucureşti concurs pentru ocuparea catedrei de Istoria 
veche a Românilor până la sfârșitul veacului XVII, — nou înfiinţată 
la Universitate. Comisia de examen se compunea din profesorii: A. D. 
Xenopol, Aron Densuşianu, A. Vizanti, Leonardescu, Caragiani și Răş- 
canu. Președinte era Titu Maiorescu. 

Examenul pentru ocuparea catedrei a fost fixat în ziua de Il 
Noembrie 1895 şi se ţinea la Universitatea din lași. Pentru această ca- 
tedră au candidat doi profesori: Dimitre Onciul — din Cernăuţi și 
B. P. Haşdeu profesor la Universitatea din Bucureşti. Acesta cerea să se 
suprime concursul şi să i se acorde catedra pe baza lucrărilor. 

Inscrierea la concurs a lui Haşdeu însă nu era nici în termenul 
cerut de lege şi era făcută printr'o telegramă. Comisiunea i-a respins 
cererea-telegramă, fiind contra legii, târziu datată şi netimbrată, reco- 
mandând în acelaș timp pe bază de lucrări, pe Dimitre Onciul %. Toţi 
cei din Comisiune au fost convinși că fac cea mai fericită alegere în 
persoana lui Onciul %1. In această alegere, Titu Maiorescu a avut rolul 
precumpănitor %. 

'Timp de 28 ani, — din Octombrie 1895 şi până la 20 Martie 1923, 
Dimitre Onciul a fost Profesor la Universitatea din Bucureşti, creind 
«Şcoala de cercetări exacte în domeniul Istoriei Românilor» %. Lui i-a 
fost dat să pregătească seriile de profesori de istorie și de cercetători 


27 T. Bălan, op, cit. pg. 60—61. 

28 1. E, Torouţiu: Stud'i și documente literare, vol. I, pag. 212—213. 

29 Ibd. vol. VII, pag. 243 

30 Pr. Niculae M. Popescu, op. cit. pag. 9; id. ziarul «Evenimentul», Iași, 
11. și 14 Noembrie 1895. 

31 1. E. Torouţiu: Studii și documente literare, vil, VII) pag. LII; idem; vol 
IV pag. 399 și vol.-VII, pag. L. 

32 1. E. Torouţiu op. cit. vol. VII pag. LIII; Pr. Niculae M. Popescu, op. 
cit. pag. 9; Ziarul «Evenimentul», Iași, an. III, 1895, nr. 801 și 803. 

33 Pr. Niculae M. Popescu, op. cit. pg. 9—10. 





900 Pamtil C. Georgian 


ai trecutului cu care neamul nostru se poate mândri în acest sfert al 
veacului. XX. 


In seara zilei de 6 Februarie 1896, în saloanele Hotelului Weiss 
din Cernăuţi (astăzi Palatul Naţional din Piaţa Unirii) se strânseseră' 
toţi intelectualii români din Cernăuţi pentru a sărbători pe Dimitre 
Onciul, care pleca din mijlocul lor. In discursurile care s'au ţinut de 
fruntașii adunaţi în jurul sărbătoritului s'au evidenţiat meritele lui Di- 
mitre Onciul, care era solicitat de toţi să rămână și mai departe «unit 
în idei» cu Bucovina. Onciul a răspuns că mutarea lui la București nu 
este altceva decât o plecare dela «periferie spre centru» şi că niciodată 
nu va uita Bucovina şi oamenii ei 34, 

In anul 1899 — Academia Română l-a ales membru corespon- 
dent al ei. 

Făgăduinţa pe care a făcut-o de a nu uita Bucovina a dovedit-o 
în multe rânduri. Un fapt însă este caracteristic, care se desprinde din 
scrisorile dintre Dimitre Onciul şi Sextil Puşcariu, între 1909—1910. 

«Schimbul de scrisori dintre Sextil Puşcariu și Dimitrie Onciul 
— spune Dl. 1. E. Torouţiu —, între anii 1909 și 1910, divulgă lupta 
crâncenă care s'a dat pentru a smulge guvernului din Viena, dreptul 
Românilor de a avea la Universitatea din Cernăuţi o catedră pentru 
Istoria Românilor. Numai tactul fin al unui Sextil Puşcariu și abilităţile 
în aranjamente după culise putea să încoroneze cu succes o acţiune atât 
de însemnată pentru afirmarea noastră etnică. Dreptatea românească 
n'ar fi izbutit, dacă lipsia iscusinţa lui Sextil Pușcariu, căruia Buco- 
vinenii nu-i datoresc numai inființarea acestei catedre, ocupată cu patru 
ani înainte de război de titularul actual Prof. Dr. 1. 1. Nistor, ci și 
unui puternic curent naţionalist, în spiritul sămănătorismului, prin 
cursurile sale de limba şi literatura română şi trezirea dragostei pentru 
scrisul românesc contemporan» 35. 

Dimitre Onciul scria, — la 12/25 XI. 1909 — lui Sextil Puşcariu, 
ca răspuns la o scrisoare, că nu poate schimba situaţia din București 
cu cea din Cernăuţi — (e vorba de catedra de Istoria Românilor dela 
Universitatea din Cernăuţi) — și-l roagă să facă această propunere Mi- 
nisterului, fără să întrebe dacă el ar primi sau nu. In acest timp de 
tratative «s'ar putea abilita Nistor sau altul spre a putea fi recomandat. 
Lucrul principal e ca să nu se refuze înființarea catedrei din lipsă de 
oameni» 30. 

Acest răspuns al lui Onciul era dat la scrisoarea lui Sextil Puş- 
cariu din 23/XI 1909 și în care îl ruga să le dea un sfat, ce să facă 
pentru a nu se pierde catedra de Istoria Românilor creiată de guvernul 


34 Gazeta Bucovinei, Cernăuţi, 189%, nr. 8, 28 (9 Febr.) Ianuarie. Statul 
austriac, primind demisia lui Onciul din învățământul secundar din Bucovina, l-a 
ponegrit, sub motiv că este «recalcitrant», dându-l în judecată pentru o datorie 
de 75 florini pe care o avea de achitat din suma de 300 florini primiți ca aconc 
din salariu, în 1894, când fusese la studii în Viena. In Septembrie 1896, Onciul 
sa dus la Administraţia financiară din Cernăuţi, achitând datoria, (Bălan, op. 
cit, pag. 84—85). 

35 1. E. Torouţiu, Studii și documente literare vol, VI, pag. XLII. 

36 Id. ibid. pag. 101. 





Dimitre Onciul 901 


din Viena la Universitatea din Cernăuţi. In această scrisoare, Sextil 
Puşcariu roagă pe Onciul să primească a fi propus el la această catedră, 
pentru ca să împiedice numirea vreunui neamţ dela Viena *. 

Iată deci, cum prin «tactul fin» al d-lui Puşcariu — după cum se 
exprimă dl. Torouţiu — și prin sfaturile şi îndemnurile lui Onciul s'a 
putut creia catedra de Istoria Românilor dela Universitatea din Cer- 
năuţi la care a fost numit Ion I. Nistor. Acesta «a izbutit să treacă prin 
toate furcile caudine şi să ocupe catedra, ilustrată şi în prezent prin 
cursurile sale și bogată activitate ştiinţifică» 5%. 


Trecând peste încercările literare ale tinereţii, începute în 1873, — 
deci când Onciul era elev în clasa VI şi care i-au fost respinse la în- 
ceput și de Convorbiri Literare și de revista şcolară Bukowiner Păda- 
gogische Blătter, operele prime ale lui Onciul nu prezintă prea mare 
însemnătate. Ele sunt scrise în gen literar, adică în genul care nu i se 
potrivea lui Onciul. Din aceste începuturi putem cita o conferinţă despre 
Mihai Viteazul — ţinută la o Şedinţă a Societăţii Arboroasa la 3/15 
Maiu 1877 ; de asemenea o nuvelă intitulată: «Primul amor al unui 
ministru, cetite tot la o ședință a Societăţii 2. 

In Societatea studențească România Jună din Viena, Onciul a 
ținut la 6 Martie 1880 o conferință despre: «Românii și Bulgarii în 
Evul Mediu» %. 

'Tot lucrări mai mici sunt şi recenziile făcute de Onciul în revista: 
Zeitschrift fiir âsterreichische Gymnasien, — apoi mici bucăţi de citire 
pentru cărţile de curs primar și un «Indreptariu pentru ortografia ro- 
mână» — tipărit în Viena la 1893. 

In anul 1884, Dimitre Onciul scrie primul. său studiu istoric, în 
Convorbiri Literare, asupra lui Iuga Vodă, Domnul Moldovei, bine 
apreciat de Iacob Negruzzi, Directorul Convorbirilor 4. 

Apariţia acestui studiu, în care Onciul a susținut identitatea lui 
luga Vodă din 1400 cu a lui Iurg Coriatovici din 1374, a dat prilej 
lui Xenopol să formuleze o critică aspră, care nu se referea numai la 
studiul în sine, ci ataca și pe autor 2. 

Onciul a răspuns lui Xenopol cu un alt articol intitulat: «La ches- 
tiunea lui Iuga Vodă» — publicat tot în Convorbiri Literare și în care 
îşi menţine concluziile din primul articol %, 

Studiul despre luga Vodă şi concluziile lui nu mai sunt susţinute 


37 Id. ibid vol. VI, pag. 104—106. 

38 Id. ibid. op, cit. vol. VI, pag. 471. Nota 102. 

39 Manuscrisele sunt la Soc. Stud. «Junimea» din Cernăuţi. (Vezi Bălan, 
o0j. cit. pag. 91, nota 6). 

40 Ion Grămadă: România jună, pg. 155. 

41 Iuga Vodă: Domn al Moldovei la 1374—1400, «Convorbiri Literare», anul 
XVIII, 1884 nr. 1, N. 1—9; 1. E. Torouţiu: Studii și documente literare, vol. 1 
pag. 208. 

42 Critica lui Xenopol în «Revista pentru istorie, archeologie. și filosofie», 
anul II, vol. IV, 1885 pag. 714—717. 

p 43 D. Onciul: La chestiunea lui Juga Vodă, «Conv. Lit.», an. XX, 1886, nr.3, 
pg. 266—278. 





902 Pamiil C. Georgian 
astăzi. Insuşi autorul a revenit asupra lor, mai târziu, când noi docu- 
mente i-au arătat adevărul în această chestiune, 

Incurajat de Iacob Negruzzi, prin scrisoarea ce i-a adresat la pu- 

blicarea studiului despre luga Vodă, Dimitre Onciul a trimis spre pu- 
blicare tot la Convorbiri, — în acelaşi an 1884, — un studiu despre: 
«Dragoș şi Bogdan, fondatorii Principatului moldovenesc» 44. In acest 
studiu, Onciul a arătat cu claritate că Dragoș a pus temeiul Moldovei, 
a cărei independenţă a fost câştigată de Bogdan. EI susţine descălecarea 
din Maramureș și arată greșala ce se face prin confundarea lui Laslău 
(Ladislau), regele Ungariei cu Andrei fiul lui Laţe — Voevodul Ar- 
(dealului. 
/ Anul 1885 îi aduce lui Onciul bucuria de a fi rugat de lacob Ne- 
gruzzi să facă o recenzie asupra recentei lucrări a lui Xenopol, intitu- 
lată: «Teoria lui Râsler» 45. Tot atunci, Onciul a fost rugat şi de Xeno- 
pol să-i facă recenzia studiului său 46. Onciul a răspuns lui Xenopol 
că va face această recenzie, care «nu va putea să vă displacă chiar 
atingând şi câteva erori sau lipse» 17, 

Haşdeu scrisese în grabă un răspuns istoricului Roesler, care în 
catea sa Românische Studien susținea că Românii n'au stăruit totdea- 
una pe malul stâng al Dunării şi că ei au apărut aici abia în veacul 
XIII 48. Tot ca un răspuns lui Roesler scrisese şi Xenopol cartea asu- 
pra căreia avea să facă Onciul recenzia cerută. Recenzia făcută este 
un studiu. De altfel chiar autorul ei spune: «Nu am de scop a da aici 
numai 0 simplă recensiune; voesc mai mult să încerc a împlini pe cât 
voiu putea sub această formă lipsele mai însemnate... cum şi de a lua 
în vedere resolvirea chestiunii după o dreaptă cumpănire a deosebitelor 
argumente» 9. 

Onciul arată că Xenopol a trecut peste unele chestiuni cu ușurință, 
iar în privinţa expunerii trebuia să se îngrijească mai mult de claritate 
şi ce exactitate. In multe părţi, Xenopol a tratat problema cu ușurință, 
iar în altele cu superficialitate. « 

Onciul prezintă apoi problema în tot complectul ci. Cu mărturii 
din limbă, istorie şi toponimie, Onciul dovedeşte stăruirea Românilor în 
Dacia Traiană, la care s'a adăogat admigrarea de peste Dunăre, înce- 
pând din veacul VII înainte. Poporul român se formează de o parte 
şi de alta a Dunării, în strânsă unitate teritorială şi numai în veacul 
VII, năvălirile Avarilor şi Slavilor împing în Sud pe Macedo-Români, 
iar pe alţii în stânga Dunării. Teoria lui Roesler nu admitea Români 
în stânga Dunării înainte de secolul XIII. Xenopol nu admite admi- 
grarea- din Sudul -în Nordul Dunării. Și pe o teorie şi pe alta Onciul 
le combate, admițând perzistenţa elementului român în Nordul Dunării 
şi admigrarea din Sudul Dunării. 


44 «Convorbiri Literare», an. XVIII, pag. 253—266 și 304—319. 

45 1. E. Torouţiu: Studii și documente literare, vol. 1, pg. 209, 

46 Id. vol. VII, pag. LV. 

47 D. Onciul: Teoria lui Roesler, Studii asupra stăruinței Românilor în 
Dacia Traiană de A. D. Xenopol. Dare de seamă critică în «Convorbiri Literare», 
an. XIX, 1885, pag. 60—80; 174—187: 255—278; 327—348; 424—439; 589—602. ! 

48 Roesler Robert: Românische Studien, Leipzig 1871. 

49 «Convorbiri Literare», an. XIX, pag. 175. 








Dimitre Onciul 903 


Xenopol n'a fost prea încântat de această recenzie pe baza căreia 
l-a recomandat pe Onciul-la catedra universitară — totuși a recunoscut 
că «Onciul este un om atât de mare, în cât nu e chip ca vreun muritor 
să-i stea înaintea lui» 5. 

Invăţaţii germani au cunoscut părerile lui Onciul exprimate în 
recenzia amintită, din studiul său întitulat: Zur rumânischen Streitfrage 
— unde recenzează cartea lui |. L. Pit intitulată: Ziir rumânisch-unga- 
rischen Streitfrage. (Leipzig 1886) 51. 

In anul 1887, Onciul a scris în Anuarul Liceului din Cernăuţi un 
studiu intitulat: «Zur Geschichte der Bukowina» %. In acest studiu. On- 
ciul descrie istoria Bucovinei, dela știrile găsite în Herodot și până la 
întemeierea Moldovei. . 

Un alt studiu despre Istoria Bucovinei a fost publicat de Onciul 
în «Die âsterreichisch-ungarische Monarhie in Wort und Bild — în 
volumul: Bukovina (pag. 57—116) cu titlul: Vor der Vereinigung bis 
1775 (Inainte de unirea din 1775). In această lucrare, Onciul a împărțit 
istoria Bucovinei în trei perioade: l-a Prcistoria; 2-a Perioada moldo- 
ci dela 1349—1527, și 3-a Perioada suveranităţii turcești (1527 
— 1775), . 

Tot în anul 1887, Onciul a scris biografiile lui Mihail Cogălnicean: 
şi Lascăr Catargiu pentru: Deutsche Encyklopădie. Aceste schițe bio- 
grafice se găsesc în lexiconul german F. A. Brockhaus 5. 

In anul 1890, Onciul a publicat mai multe studii restrânse. Astfel 
a fost: Zur Gesichte der Rumânen in Marmorosch 5, în care critică pe 
nişte scriitori unguri, cari. susțineau că: colonizarea Maramureșului cu 
Români s'a făcut abia în 1284, sprijinindu-se pe ştirile greşite luate 
dintr'o cronică rusească. 

In acelaș an, Onciul începe publicarea uneia din cele mai inte- 
resante probleme ale noastre, aceea a Intemeierii Țării Românești, în- 
tr'un studiu intitulat: «Radul Negru și originile Principatului ţării ro- 
mâneşti. Publicarea a durat din 1890 până în 1892 5%. Studiul acesta a 
fost făcut de Onciul într'un timp atât de îndelungat, întru cât era foarte 
ocupat cu școala 56. 

In acelaș timp. Hașdeu publica cu acelaş titlu un studiu în Istoria 
Critică 57. Tot în 1890, Onciul a publicat şi «Acte privitoare la instala- 
rea Episcopului Dosoftei în Cernăuţi la 30 Ian. (10 Febr.) 1782 5. 


50 1. E. Torouţiu: Studii și documente literare, vol. VII, pag. 34 și 26. 

51 Onciul D.: Zur rumânischen Streitfrage, în Mitteilungen des Instituts 
fir osterreichische Geschichtsforschung (1887). 

52 Demetrius Onciul: Zur Geschichte der Bukowina. Czernowitz 1887. R. 
Eckhardsche Buchdruckerei, Separatabruk aus dem Programm des Obergymna- 
siums Czernaertz 1887; cf. Torouţiu Stud. și doc. lit; 210 hr. IV. 

53 1. E. Torouţiu: Studii și documente literore, vol. I, pag. 211. 

54 «Rumănische Revue», VI Jahrgang, 1890 pag. 1—15. 

55 1. E. Torouţiu, op. cit., vol. I, pag. 215—216; «Convorbiri Literare”, 1890. 
pag. 817—833; 944—958; 1044—1055; anul 1891, pag. 41—50; 100—110; 529—539; 
anul 1892, pag. 24—38, 257—268, 332—337. 

56 1. E. Torouţiu, op. cit. vol. I[, paag. 212—213, 214—215; id. pag. 217— 
1218, 220, 221. 

57 1. E. Torouţiu, op. cit. I, pag. 222; Vezi «Istoria Critică» a lui Hașdeu. 

58 «Candela», Cernăuţi, anul IX, 1890. nr. 3 pag. 149—158. 





9C4 Pamfil C. Georgian 


Xenopol susținea descălecarea lui Negru Vodă din Făgăraş, ceea 
ce nu se putea admite. Onciul pornește dela cercetările mai critice ale 
lui Hajdeu şi ajunge la concluzia că Statul "Ţării Românești este mai 
vechiu de 1290 — data arătată de Cronici. Statul din stânga Oltului 
a luat fiinţă pe vremea Asaneștilor. Inchinarea Basarabilor din Ol- 
tenia la voevozii din stânga Oltului, pomenită de cronică, este recu- 
noașterea suzeranității asaneşti. — In secolul XIII Basarabii au rămas 
stăpâni ai voevodatelor lor, din care s'a născut ţara românească, conso- 
lidată în veacul XIV de Basarab, Alexandru şi urmașii lor. Radu Negru 
al tradiţiei este un personagiu format din numele Radu, domnul al 4-lea 
în ordine cronologică şi din Negru, personagiu legendar. Tot în acest 
studiu, Onciul a arătat că data de 1290 nu este aceea a Intemeierii Ţării 
Românești, ci adevărata. dată este 1330. 

In 1893, Onciul a publicat: Zur Geschichte der Stadt Ozernowitz 5%; 
în 1894 a publicat un Document inedit dela Roman Vodă din Suceava 
18. XI. 13926, iar în 1897 a publicat un studiu despre: «Populaţiunea 
Ungariei și Ardealului în 1720—1721» €1. 

In anul 1898, Onciul a deschis ciclul de conferinţe istorice orga- 
nizat de C. Esarcu la Ateneul Român. Onciul a ţinut două conferinţe 
despre întemeierea Principatelor, în care a.arătat concluziile studiilor 
lui cu privire la această problemă grea şi nelămurită. Cele două confe- 
rinţe 'au fost publicate apoi în 1899, cu note lămuritoare *. Cartea a 
apărut în timpul când Hașdeu redacta bizarul său studiu asupra lui 
Negru Vodă. Onciul «cercetează respectuos obiecțiile într'adevăr neîn- 
temeiate ale lui Hajdeu», care spunea că Onciul, în concluziile sale cu 
privire la Negru Vodă a ajuns la o «teorie bulgărească», şi rămâne la 
convingerile lui. 

«Şi dacă numărul celor ce mai cred azi în Negru Vodă al lui 
Hajdeu nu trece peste unul sau doi, în schimb «mai multă lumină în 
întunerecul ce acoperă începuturile noastre politice» adusă de Onciul, 
străluceşte şi azi. atât cât mersul ştiinţei istorice îngăduie să lumineze 
o făclie apusă acum 27 de ani» 6. 

In anul 1900, Dimitre Onciul a ţinut să cinstească printr'un stu- 
diu, publicat în volumul omagial, personalitatea lui Titu Maiorescu %. In 
acelaş an, Onciul a ţinut cuvântarea la serbarea şcolară dela 10 Mai, 
pe care asemenea a publicat-o %. 

In 1901, Onciul a publicat şi «Un act românesc dela mama lui 


59 Publicat în «Czernowitzerzeitung», 1893, 

60 Publicat în «Revista pentru istorie, archeologie și filologie», VII. 1894, 
pg. 367—370. 

61 Publicat în «Convorbiri literare», XXXI, 1897, pg. 44—52. 

62 D. Onciul: Originele Principatelor Române, Bucureşti, 1899. «Elzevir». 

63 Pr, Niculoe M. Popescu, op. cit. pag. 15. 

64 D. Onciul: Papa Formosus în tradiția noastră istorică, în «Omagiu Im 
Titu Maiorescu», București, 1900, pg. 620—631. 

65 D. Onciul: Zece Mai. Conferință ţinută la serbarea școlară din 10 Mai 
1900.- Bucureşti, 1900. 1. V. Socecu. Editura Ministerului Cultelor și Instrucțiunii 
publice. £ 





Dimitre Onciul 905 


Mihai- Viteazul, cu prilejul centenarului al 3-lea dela moartea lui Mihai 
Viteazul 6. 

Din 1901, Onciul începe publicarea unui alt studiu de mare va- 
loare listorică, intitulat: Titlul lui Mircea cel Bătrân şi posesiunile lui. 
Publicarea a durat trei ani. In acest studiu a urmărit cu toată priceperea 
şi siguranţa izvoarele şi documentele, ajungând la concluzii hotărâte 
cu privire, mai ales, la feudele ungurești, stăpânite de domnii români %?. 

In acelaş timp, în 1902, a apărut un studiu mai mic, intitulat: Ro- 
mânii în Dacia Traiană până la întemeierea Principatelor. (Chestiunea 
română), în care D. Onciul îşi fixează părerile asupra perzistenţei ele- 
mentului român în Dacia şi asupra imigrării din Sudul Dunării 6, 

In anul 1903, Onciul publică un studiu asupra filiaţiunii lui Basa« 
rab cel tânăr, sub forma unei scurte comunicări 6 şi o dare de seamă 
asupra Arhivelor Statului ?%. 

Anul 1904 amintea Românilor. de Marele Voevod Ştefan, care 
îşi dormia somnul de veci de 4 veacuri la Putna. Cu prilejul pelerina- 
giului la Mânăstirea Putna. în ziua de 3 Iulie 1904, Dimitre Onciul a 
inut acolo, lângă mormântul. slăvitului Voevod, o cuvântare în. care 
mândria naţională se îmbina cu nădejdile în viitorul de aur al neamului: 
«Istoria se închină eroului care, însufleţit de geniul nemurirei, din 
scânteia sa divină a dat nouă viaţă şi lumină unui timp întreg şi unui 
întreg popor» —, iar această închinare a Istoriei se făcea prin glasul 
autorizat al lui Onciul”. 

Un alt studiu temeinic al lui D. Onciul este acela publicat în 1905, 
asupra anilor de domnie ai lui Alexandru cel Bun ?. In acest an a 


publicat și cuvântarea ținută cu prilejul serbării Unirii Principatelor ?. 

Cu prilejul expoziţiei. din 1906, apare interesanta lucrare: Din 
Istoria României, pusă de Onciul la îndemâna vizitatorilor 74. In acelaş 
an, Onciul a ţinut și discursul de recepţie la Academia română, tra- 
tând despre «Epocele istoriei române şi împărţirea ei», la care a răs- 
puns Dimitrie A. Sturza secretarul general al Academiei Române %. La 


66 D. Onciul: Un act românesc delo mama lui Mihai Viteazul, «Conv. 
Lit», XXXV, 1901, pg. 715—718. 

S7 D. Onciul: Titlul lui Mircea, op. cit. în «Convorbiri Literare», an 
XXXV, 1901. pag. 1010—1035; XXXVI, 1902 pag. 27—53; 716—753 şi 
XXXVII, 1903 pg. 16—30, 209—231. Unele dintre concluziile acestui studiu nu 
mai sunt azi admise. 

68 D. Onciul: Românii din Dacia Traiană... Buc. 1902; reprodus în Enci- 
clopedia Română de C. Diaconovich. Sibiu. 1904 vol. III pa. 795—802. 

69 D. Onciul: Comunicare în chestiunea filiațiunii lui Pasarab cel Tânăr, 
«Conv. Lit», XXXVII, 1993, pag. 710—711 

30 D. Onciul: Din istoria Arhivelor Statului — cu regulamentul Arhivelor 
Starului, București, 1903 (id. în «Prinos lui D. Sturdza 1903). 

71 D. Onciul: Ştefan cel Mare şi Mihai Viteazul, București, 1904. 

72 D. Onciul: Datele Cronicilor Moldoveneşti asupra anilor de domnie al 
lui Alexandru cel Bun. An. Ac. ROM. seria II tom. XXVII. 1905. 

73 D. Onciul: XXIV Ianuarie. Conferinţă ținută la serbarea școlară din 
24 Ianuarie 1905 la Ateneul român, București, 1905. 

. 74 D. Onciul: Din istoria României, extras din «Călăuza oficială a expozi- 
ției Generale Române». Bucureşti, 1906; ed. II în 1914. 

75 D. Onciul: Epocele istoriei române și împărţirea ei, Buc. 1906. (Ac. 
Rom. Discursuri de recepțiune XXIX). 

19 








906 Pamfil C. Georgian 


câteva zile în urmă, Onciul a vorbit la Ateneul român despre «Alege- 
rea Regelui Carol 1 al României» 76. Cuvântarea aceasta este plină de 
avânt și de dragoste pentru dinastia românească. 

Anul 1907 îmbogățește studiile noastre istorice cu o nouă lucrare 
de metodă și critică istorică asupra Tradiţiei istorice în legătură tot cu 
originile românești 77, 

In anul 1910 Onciul publică, în Buletinul Comisiunii Monumen- 
telor istorice, un raport despre Schitul Golești, iar în 1911, publică 
răspunsul la discursul de recepțiune al lui Ştefanelli 78, 

In anul 1914, când războiul cel mare zguduia o parte din ţările 
Europei, Onciul a înaintat un memoriu Majestății sale Regelui Ferdi- 
nand I și a comemorat pe Regele Carol I într'un panegiric publicat în 
Buletinul Comisiunii Monumentelor istorice 79, 

Anul 1915, a adus fiorii războiului care se apropia. In acest an. 
Onciul a publicat un istoric asupra Bucovinei 8 şi a înaintat Academiei 
Române un raport privitor la Biserica domnească din Curtea de Argeş 81. 

Tot Onciul face și panegiricul Reginei Elisabeta în 1916 8 şi arată 
câteva păreri cu privire la biserica domnească dela Curtea de Argeș 5. 

Războiul a venit cu toate necazurile lui. Onciul a rămas în Bucu- 
reşti, la Arhivele Statului. Şi totuși curajul nu i-a lipsit, fiind sfătuitor 
şi al altora. Onciul a desvoltat şi atunci o activitate destul de lăudabilă. 
Astfel în şedinţele dela 28 Sept. şi 5 Oct. 1917 el a vorbit la Academie 
despre Mihail Cogălniceanu. 

In ziua de 31 Ianuarie 1918 se împlineau 500 de ani dela moartea 


lui Mircea cel Bătrân. «Nici odată n'a răsunat mai cald și mai bărbă- 
tesc glasul lui Onciul, ca atunci în Mitropolia Ungro Vlahiei şi, cred, 
mai rar o cuvântare istorică a înviorat pe auditori ca aceea. In gerul 
stăpânirii streine, ziua de 31 Ianuarie 1918 a fost plină de soare în- 
călzitor» 84, 

La 26 Aprilie 1918, după aproape doi ani de întrerupere, Onciul 


76 D. Onciul: Alegerea Regelui Carol I al României. Conf. la 9 April'e 1906, 

?? D. Onciul: Tradiţia istorică în chestiunea originilor ro.aâne. Analele Ac. 
Rom. seria II, Com. XXIX, 1907. (Mem. Secţ. ist.) 

78 D. Onciul: Raport despre Schitul Golești, de lângă Câmpulung  (Bulet. 
Com. Mon. Istorice an. III, 1910 pag. 190—19iș și Răspuns la discursul de recep- 
țune al lui T. V. Stefanelli. D'scursuri de recepțiune XXXIX, 1911. 

19 D. Onciul: Acţiunea universitară în chestia națională. Memoriul supus 
M. S. Regelui la 26 Oct. 1914 (redactat de D. O.) Bucureşti 1914; și: Regele Carol 
1 Întemeietorul (Bul. Com. Mon, Ist. VII, 1914. pg. 145—147). 

80 D. Onciul: Din trecutul Bucovinei. «Conv, Lit», XLIX, pg. 589—606, 
729—744. 

831 Raport înaintat Ac, Rom. cu privire la biserica domnească din Curtea de 
Argeş. Bul. Com. Mon. Istorice, VIII, 1915 pag. 141—143. 

82 D. Onciul: Regina Elisaveta, Bul. Com. Mon. Ist. IX, 1916 pg. 1—5; idem, 
Regina Elisaveta. necroloe pronuntat la Cursul de Istoria Românilor dela Uni- 
versitatea din Rncuresti. «Conv. Lit.», 1916, anul L, pg. 254—258. 

8 D, Onciul: In chestiunea bisericii domnești dela Curtea de Argeş. Bulet. 
Com. Mon. Ist. IX, 1916, pg. 49-68, 

84 Pr. Niculae M. Popescu, op. cit. pag. 17. Verzi si D. Onciul: Mirrea cel 
Bătrân Cuvântare comemorativă la cinci sute de ani dela moartea lui, Bucu- 
reşti 1918, 





Dimitre Onciul . 907 


şi-a deschis cursul de istorie la Universitatea din Bucureşti, aducând 
omagiu memoriei celor căzuţi pentru patrie şi prăznuind unirea Basa- 
rabiei cu patria mumă'5. Cu puţin timp înainte, în Februarie 1918, 
Onciul redactase un memoriu cu date istorice asupra Dobrogei **. 
Anul 1919 a adus profesorului Onciul o mare satisfacţie. El a 
expus, în şedinţa solemnă a Academiei Române, dela 14 Mai 1919 — 
în fața Regelui Ferdinand «Fazele dezvoltării istorice a poporului şi 
Statului român dela origină până în zilele noastre» 87. 
«Este testamentul său istoric, colorat de căldura momentelor si- 
blime a îndeplinirii idealului naţional, după 18 secole de lupte eroice» 88. 
In acest an, în Ianuarie. Onciul și-a deschis și cursul universitar 
cu cele două lecţiuni asupra Ideei latinităţii şi a unităţii naționale £. 
Din anul 1923 se mai cunoaşte un singur studiu al lui Onciul 
asupra anului morţii lui Basarab Vodă %, iar după moartea lui, întâm- 
plată la 20 Martie 1923, a rămas o lucrare neterminată, asupra Româ- 
nilor și Ungurilor, publicată de Academie %!. 


Din ştirile pe care ni le-au păstrat împrejurările, se vede că Onciul 
avea şi alte lucrări istorice la care sa gândit. Una din ele asupra 
Asaneșştilor și Basarabeştilor, n'a văzut lumina zilei, dar nici măcar 
n'a fost înseilată %. Tot aşa a fost lucrarea, pe care el a redactat-o 
în bună parte, dar nu s'a păstrat, asupra Relaţiilor Austriei cu prin- 
cipatele românești în sec. XVII şi XVIII %. 


Onciul a avut de gând să studieze și să publice și «Înrâurirea 
umanismului asupra istoriografiei române» 9. 


Dimitre Onciul a fost influenţat în privința metodei și teoriei 
istorice de profesorul său Ottokar Lorenz. Făcând distincţiunea între 
epocă şi între perioadă și adoptând teoria profesorului său, care ad- 
mitea secolul ca măsura de timp cea ma: naturală a evenimentelor 
istorice, Onciul a arătat că evenimentele istorire se înlănţue într'o 
logică severă, fiind condiţionate de precedente. Epoca. spune Onciul, 
este un punct fix în istorie, o dată, sau un moment, în care se în- 
tâmplă un fapt însemnat, iar perioada este spaţiul de timp între două 


8 D. Onciul: Cuvânt la dechiderea cursului de istoria Românilor în 26 
Aprilie. București 1918. 

86 D. Onciul: Date istorice asupra Dobrogei, «Rev. istorică», Martie 1911, 
Da. 48—50. 

87 An. Ac, Rom., seria II Com. XXXIX, 1920. Tot în 1919, în Februarie, 
Onciul a publicat și «Date Istorice despre Banat» în «Rev. istorică» din Mar- 
tie 1919. 

88 Pr. Niculae M, Popescu, op. cit. pg. 17. 

89 Vezi nota 2. 

% D. Onciul: Anul morţii marelui Basarab Voevod. Buletinul Com. Mon. 
îst. anul X—XVI. 1917—1923, Buc. 1923, pg. 101—104. 

91 D. Onciul: Românii și Ungurii în trecut. An. Ac. Rom. s, III. tom. IX, 
M. Sect. Ist. Bucureşti 1928. 

92 1. E. Torouţiu, op. cit. vol. I pg. 211—212. 

93 Id. ibid. pg. 212—213 Nr. VII şi 214—215 Nr. VIII, 

94 Id. ibd. pg. 220—221 Nr. XIV. 





908 - Pamiil C. Georgiân 


epoci %. Ottokar Lorenz arată că perioada cea mai naturală în istorie 
este aceea de 300 sau de 600 de ani %. ; 

Adoptând teoria acestui profesor, Onciul împarte istoria Româ- 
nilor în trei faze mari, fiecare având 6 secole. Aceste faze au urmat 
cu o mare regularitate, «în cât par determinate de o lege sau ordine 
inerente fenomenelor istorice» %. 

In prima fază de 6 secole s'a format naționalitatea română, în a 
doua fază de 6 secole, Românii s'au organizat, — având legături în 
primele 3 secole cu statul slavo-bulgar, -iar în celelalte 3 secole cu 
statul ungar. Această a doua fază se termină cu întemeierea Principa- 
telor. A treia fază, tot de 6 secole se termină cu Unirea tuturor Ro- 
mânilor sub Regele Ferdinand. Şi în această fază, după primele trei 
secole, Românii au fost uniţi sub Mihai Viteazul. 

În toată prezentarea evenimentelor istorice, Onciul era preocupat 
de a demonstra cum s'au dezvoltat ele şi cum au devenit ceea ce sunt 
în prezent: «Prin cunoașterea trecutului se înţelege prezentul şi a în- 
drepta viitorul este problema cea din urmă și tot rostul istoriei» %. 

Onciul a arătat că istoria este o ştiinţă exactă şi a introdus în 
orcetarea istorică metoda critică. Această metodă obligă pe istoric la 
o cercetare amănunţită a izvoarelor, la un control sever al autenticităţii 
lor și numai după o verificare şi clasificare a lor să poate trece la 
alcătuirea adevărului istoric. 

Din toată opera lui Onciul răsare această metodă critică, dătă- 


toare de opere temeinice, consecvente, — precise. 


Dacă studiul D-lui T. Bălan, asupra lui Dimitre Onciul ne pune 
la îndemână multe date cu privire la viaţa acestui «uriaș al gândirii 
româneşti», trece totuşi cu prea multă ușurință peste opera lui Onciul, 
atunci când este vorba de o caracterizare exactă a ei. Astfel afirmarea 
că: «Neglijind forma — stilul lui Onciul nu este nici uşor, mici ele- 
gant — el nu urmărea de cât fondul» și că «Onciul nu este un scriitor, 
ci un explorator, un descoperitor» — este absolut neîntemeiată şi 
eronată. 

Onciul, în opera lui, a îngrijit cu aceeaș rigoare şi forma ca şi 
fondul. Ca profesor, niciodată n'a. intrat la curs fără prelegerea scrisă 
într'o formă perfectă, care făcea să curgă cuvintele ce le rostea cu o 
cadență perfectă. Nici un cuvânt de prisos; forma studiată până în cele 
mai mici amănunte. Onciul a scris clar și din moment ce urmăria 
lămurirea problemelor atât de umbrite pe care le-a studiat, nu putea 
să fie de cât clar. Şi atunci, afirmarea D-lui T. B. că stilul lui Onciul 
nu este uşor, nici elegant nu-și are temei şi trebue îndepărtată. Cu 
atât mai puţin Onciul n'a fost explorator şi descoperitor, fiindcă în 
cazul acesta s'ar fi mulţumit să publice documente. EI a cercetat do- 


95 D. Onciul: Epocele istoriei Române op. cit. pag. 7. 
96 Ottokar Lorenz: Die geschichtswissenschaft in Hauptrichtungen und Auf- 
gaben, Berlin, 1886. —-ap. Onciul: Epocele op. cit. pag. 19. i 


97 D. Onciul: Fazele dezvoltării istorice. An. Ac. R i 
girat e E c. R. seria Com. XXXIX 


98 D. Onciul: Epocele Istoriei Române. pag. 7. 





Dimitre Onciul 29 


cumentele pentru a creia; deci a fost un creiator. Şi creiatorii au tot- 
deauna bucuria operei pe care o alcătuesc şi în legătură cu bucuria 
creaţiei, ei nu neglijează niciodată forma pentru fond sau fondul pentru 
formă. 

„Sar fi putut ca Onciul să scrie opera lui istorică lipsită de ușu- 
rinţa exprimării şi de eleganţă în stil — așa cum afirmă d. T. B. 
Aceasta, în cazul când el n'ar fi avut putinţa de a exterioriza, sau în 
cel mai rău caz, dacă n'ar fi simţit aceea ce clădia. 

Onciul a avut un suflet care a vibrat totdeauna puternic și a avut 
şi darul de a exterioriza. «Cu duioșie îmi reamintesc de anii de studii 
dela Universitatea din Viena, unde, în acelaş timp cu răposatul (Andrei 
Bârseanu) am urmat facultatea de filosofie şi eram membrii în socie- 
tatea România Jună... Neuitată îmi este şedinţa în care prima dată 
S'a cântat imnul nostru (Pe-al nostru steag), deşteptând un entuziasm 
extraordinar. Era în anul 1880. Treizeci şi şase de ani pe urmă, în 
seara marei zile de 14/27 August 1916, când goarna chema feciorii 
români la lupta pentru desrobirea Ardealului, primul cântec de luptă 
ce am auzit răsunând în parcul dela Călimăneşti, unde mă aflam pentru 
cură, era: «Pe-al nostru steag e scris unire». Nu pot descrie adânca 
emoţiune ce m'a cuprins atunci la auzul acestui imn, care mi-a încălzit 
sufletul în tinereţe şi mi-a întinerit bătrâneţele în acel mare moment 
de însufleţire. In sunetul lui un mănunchiu de studenţi români au pornit 
la luptă pentru cultura naţională ; în sunetul lui, ostașii români, au 
pornit la luptă pentru dezrobirea neamului; în sunetul lui sa înfăptuis 
unitatea naţională» %. Iată ce spunea Onciul! 

Cine citeşte cuvântările lui Onciul, care sunt documentate ca şi 
studiile istorice, va simţi cum i se furișează în suflet acel patriotism 
cald care l-a stăpânit totdeauna pe cuvântător. In studiile istorice stilul 
lui Onciul este clar și studiat. “Tocmai în formele lapidare de expri- 
mare a adevărului, în această cugetare dreaptă şi precisă stă eleganța, 
frumuseţea și ușurința stilului istoric. De altfel, în aceste studii, — 
aproape în toate — Onciul nu uită să adaoge, din loc în loc, şi cuvinte 
calde, patriotice, frumoase. 

In studiile istorice, ca și în cuvântările sale documentate, Onciul 
n'a uitat niciodată principiul sau mai bine zis concepţia care l-a stăpânit, 
că scopul final al istoriei, ca ştiinţă, este de a face să înţelegem pre- 
zentul prin cunoaşterea trecutului 1%. Prin urmare scopul final al isto- 
riei este: prezentul. «Ceea ce ea caută să cunoască, nu este atât faptul 
cum oamenii au fost în trecut, cât modul cum ei au devenit ceea ce 
sunt în prezent» 101. 

După ce arată epocele istoriei române, Onciul nu uită a afirma 
că fiecare generaţie nouă, ca urmare a generaţiilor trecute, e chemată 
să cultive mai departe moștenirea primită. Generaţia noastră a primit 
din trecut: Unirea, Dinastia și Independenţa şi are datoria să întărească 
viitorul. «Fie ca învăţămintele istoriei din pildele trecutului să lumi- 


99 Analele Ac. R., Şedinţele, 43 pg. 9—10. 
100 D Onciul: Românii şi Ungurii în trecut, pag. 9. 
101 D. Onciul: Epocele istoriei, pg. 6 29. - 





910 Pamiil C. Georgian 


neze prezentul, pentru a îndruma viitorul ce are să aducă o nouă epocă 
în vieața neamului român» 102, 

Cine dintre cei ce se ocupă cu studiile istorice n'a avut sub ochi 
volumul intitulat: Originile Principatelor române? Ideile din acest volum 
se rânduesc «într'o formă limpede, uşoară de urmărit 1%, In acest studiu 
Onciul nu uită să presare, — îngrijind forma, — şi axiome istorice, 
expuse în cuvinte minunat alese. Astfel, amintind de moartea Impă- 
ratului Manuil, spune că imperiul bizantin după moartea lui, de mult 
putred în sine, încearcă o grea criză, prin înfiinţarea imperiului româno- 
bulgar, pentru ca apoi să cadă în mâna cruciaților. «Şi cel mai viteaz 
duce în război şi cel mai înţelept om de stat nu mai poate scăpa de 
cădere un organism politic ajuns în descompunere» 1%, Intemeierea 
Principatelor în colțul cel mai depărtat spre Nord Est al Lumii Roma- 
ne» însemnează ridicarea unui zid la hotar. «Istoria l-a pus aci, ca noi 
să-l facem zid de piepturi și de braţe. Şi să avem credinţa tare că pe 
unde au mai călcat străbunii noştri, noi mai avem încă o chemare de 
îndeplinit» 195, 5 

Citirea cuvântărilor comemorative despre Ştefan cel Mare şi 
Mihai Viteazul. arată și mai mult acea vibraţie sufletească şi acea 
putere de redare, într'un stil frumos şi elegant, pe care Onciul a avut-o 
din plin. După spusele lui, «din complexitatea de cauză şi efecte, din 
care se desvelește istoria omenirii, marile personalităţi istorice se înalţă, 
prin acţiunea lor hotăritoare în viaţa popoarelor, întocmai ca munţii 
giganti deasupra câmpiilor 106, 

Şi dacă Ştefan cel Mare, biruitor contra Turcilor, el singur lup- 
tând eroica luptă, a hotărit pasul soartei 107, celălalt mare erou creștin, 
Mihai Viteazul a căzut jertfă penru ideea întrupată prin dânsul. «EI a 
căzut jertfă pentru ca să se împlinească adevărul cuvântului: nici o 
idee mare, dela care purcede mântuire, nu învinge fără jertfă» 108, 

La 8 Noembrie, 1901, — la Centenarul al III-lea al morţii lui 
Mihai Viteazul, glasul lui Onciul a răsunat în aula Ateneului român, 
comemorând pe eroul căzut pe câmpia Turdei 

Adept credincios al teoriei seculare, — luată dela Profesorul 
său Lorentz, — Onciul nu uită a spune că Unirea ţărilor surori sub 
Mihai Viteazul se. împlinise tocmai când se înmplineau 15 secole de când 
Traian Împăratul a pus piciorul pentru întâia oară în Dacia. Atunci. 
istoricul vizionar şi calculat a făcut o profaţie, pe care a avut fericirea 
să o vadă împlinindu-se. «Traian şi Mihai Viteazul — spunea el — sunt, 
în trecutul nostru, cele două nume care înfăţişează în istorie Unitatea 
României. Dar este o veche zicătoare: Omne trinum perfectum. In treime 
este deplinătate. Să sperăm şi să credem că nepătrunsul viitor ne păs- 
trează un al treilea nume» 109. 


y 


102 Id. ibid. pg. 20. 

103 Pr. Niculae M. Popescu, op. cit. pag. 14. 

104 D. Onciul: Originile, pg. 25. 

105 Id. ibid. pg. 105. 

106 D Onciul: Ştefan cel Mare și Mihai Viteazul, pg. 4—5. 
107 Id. ibid. pag. 20—-21. 

108 D. Onciul: «Ideea latinităţii». pg. 142. 

109 D. Onciul: Ştefan cel Mare și Mihai Viteazul, pg. 58. 





Dimitre Onciul 9 


Acest al treilea nume a fost acela al Regelui Ferdinand care a 
xondus România la Biruinţă. «Şi privind îndărăt spre a măsura puterea 
şi mijloacele prin care s'a îndeplinit unirea (tuturor Românilor), aspi- 
raţia seculară a neamului nostru, ne simţim îndemnați a zice cu poetul: 
«O Românie, Va ta mărire, lucrează brațul Dumnezeesc» 110, 

Alegerea Principelui Carol ca Domnitor al României în sărbăte- 
rile Paştelor era de bun augur, fiindcă ea coincidea cu alegerea, tot în 
sărbătorile Paștelor, a lui Ştefan cel Mare, care a avut o glorioasă şi 
lungă domnie 411, Sid nacta. 

Tot astfel sărbătoarea zilei de 10 Mai 1900, coincidea. cu intrarea 
în Suceava a lui Mihai Viteazul cu 300 de ani înainte, ca Domn al 
țărilor unite 112, 

Apropieri de acestea între evenimentele istorice sunt destule în 
opera lui Onciul. Primul atac la Griviţa în 1877 a fost făcut de regi- 
mentul XIII de dorobanţi, ajutat de un batalion din regimentul V de 
linie, numere memorabile în istoria noastră, care amintesc de legiunile 
a XIII Gemina şi a V Macedonică aduse de Traian în Dacia 113, 

In vremurile de. restriște ale războiului, în care toţi erau abătuţi, 
Onciul deschidea cursul de Istoria Românilor şi nu se sfia să spună: 
«Suntem în dezvoltare ascendentă. Să avem credință tare în steaua 
noastră ! Cu necesitate istorică, ea ne va conduce la îndeplinirea me- 
nirii noastre între popoare»... In aceeaş lecţiune, Onciul arăta menirea. 
Şcoalei în formarea tinerelor generaţii. Şi ca inspirat de o putere ne- 
văzută, a anunţat că în acel an, — în care odată cu raza vestitoare a 
mântuirii Basarabiei din robie se comemorase şi 500 de ani dela moar- 
tea lui Mircea cel Bătrân — cursul de Istoria Românilor va fi închinat 
domniei lui Mircea «principe între creştini cel mai viteaz şi cel mai 
ager» 114, 


Dimitre Onciul moare la 20 Martie 1923. Cu puţin timp înainte 
de a trece la cele veşnice, am fost la Archivele Statului și am cerut 
să mă primească să-l văd. M'a primit imediat bucurându-se că elevul 
său nu l-a uitat în momentele grele, prin care trecea. Onciul era țintuit 
pe patul suferinţei. Și acum îl am în faţa ochilor; cu capul umbrit de 
păr cărunt. ridicat pe perne, cu faţa palidă de chinul boalei, cu mâinile 
slăbite. Totuşi, aceeaş voce, acelaș cuvânt răspicat, aceeaș luciditate 
şi aceeaş convingere că va birui boala. Am vorbit de cursul dela Uni- 
versitate, de Seminarii, de examenele de Capacitate care erau în curs, 
în sfârşit de Şcoală, de activitate. Nu doriam să-l obosesc și de aceea 
m'am ridicat să plec în două rânduri. M'a oprit insistent, spunându-mi 
că singurătatea îl apasă şi discuţiile nu-l obosesc. Inainte de a pleca 
mi-a spus că după Paşte va începe cursurile la Universitate şi m'a ruga! 
să trec să-i mai aduc vești. i : . 


110 D. Onciul: Ideea latinităţii, pg. 162. 

111 D. Onciul: Alegerea Regelui Carol, pag. 29. 

112 D. Onciul: Zece Maiu, pg. 20—23. 

113 D. Onciul: Din istora României, ed. II, pg. 151. 

314 D. Onciul: Cuvânt la deschiderea cursului de Istoria Românilor, 1918. 
pa. 6 şi 21. ) 





972 Pamiil C. Georgian: 


Am pornit abătut; uriașul era prăbuşit; privirile din ochii lui erau 
acelea ale despărțirii din această lume. 


După câtva timp am fost martor la cuvântul de despărţire pe 
care Vasile Pârvan îl rostea lângă sicriul celui ce fusese şi Preşedinte 
al Academiei Române. Onciul se întorcea obosit, adormit în somnul de 
veci, în Bucovina lui iubită, de unde plecase cu aproape 30 de ani în 
urmă, «încărcat de darurile tinereţei harnice». 

În cuvintele duioase ale lui Vasile Pârvan, fostul elev al lui On- 
ciul, am: văzut încă odată omul și opera. 

«Onciul nu s'a obosit niciodată; indignat tragic pentru câte o vir- 
gulă uitată de speriaţii învăţăcei, era totuși bun chiar cu cei slabi cari 
dovedeau în munca lor că au descoperit aurul unei noutăţi. Un om 
care nu și-a uitat școlarii și care le-a fost credincios, chiar atunci, 
când ei nu se arătau vrednici de el. Onciul «a fost omul legilor, al le- 
gămintelor și al legăturilor». A fost omul, care a urmărit perfecta 
claritate în corectitudinea și sistema lucrărilor. 

Pârvan, acel mare cugetător şi neîntrecut în scrisul clar istoric, 
spune despre Onciul că «a înlănţuit în formele convenţiunii celei mai 
distinse gândul său, scrisul său, viaţa sa... iar când a fost să-și aleagă 
piatra de încercare a talentului său de cetitor în cărţile sibylline ale 
Istoriei, el nu a întârziat la întrebări uşoare, la rezumări de documente 
limpezi, ci, în romantică îndrăzneală, a atacat problema cea unică; mis- 
terul originei noastre în ţările de azi. Şi cuminţenia sa, tactul său, în- 
vățătura sa, nau fost mai prejos de îndrăzneala sa... el a dăruit tot 
ce avea în puterile sale: statornicia întregei sale vieţi întru lupta cu 
sfinxul. Și credința sa a fost răsplătită. Vor trece secole și numele 
lui va fi legat mereu de povestea epică a luptei cu taina cea mai mare 
a istoriei noastre» 115, 


Onciul a fost iniţiatorul studilor critice de Istoria Românilor. 
Toate, obligaţiunile şi le-a împlinit cu scrupulozitate ce poate fi dată 
ca exemplu, iar ca profesor a transmis, cu autoritate, elevilor săi, o 
doctrină severă al cărei strict păzitor a fost toată viaţa 116. 

O caracterizare a lui D, Onciul o dă şi d-l Prof. Mehedinţi prin 
aceste cuvinte: 

«Ca pildă de erudiție solidă, am putea aminti din sfera culturii 
noastre pe răposatul Dimitre Onciul, membru al acestei Academii şi 
întemeietorul Şcoalei de critică istorică la noi. Deşi activitatea lui s'a 
mărginit în sfera, ştiinţei şi a profesoratului, prestigiul său ca istoric 
era atât de real, în cât s'a bucurat şi se bucură şi până azi de cel mai 
adânc respect din partea tuturor, celor cari s'au împărtăşit din învăţă- 
tura sa. Asemenea unui censor roman, față de care nui exista altă 
autoritate de cât aceea a legilor, Onciul n'a şovăit o clipă să se. plece 


115 V. Pârvan: Memoriale. La mormântul lui Dimitre Onciul. București, 
1923 pag. 85—90. 

116 N, Iorga: Dimitrie Onciul, «Rev. istorică», an. IX (1923) nr. 1-—3, pag. 
52; idem, în Buletinul Comistei Istorce a României 3 (1924) IX. 





Dimitre Onciul 913 


înaintea argumentării întemeiate, dar niciodată ma căutat să ascundă 
sub abundența şi strălucirea vorbelor sărăcia dovezilor. Erudiţia sa de 
o superlativă probitate a fost o binefacere pentru discipolii săi și un 
puternic imbold pentru progresul studiilor istorice la noi. Numai prin 
astfel de erudiție, frontul științei poate înainta fără primejdia de a 
mai fi dat îndărat 117. 

Opera lui Onciul răspândită prin reviste şi broşuri, atât de greu 
de folosit, ar trebui strânsă şi publicată într'o ediţie critică, Socotim 
că Academia Română, al cărei Preşedinte a fost, ar putea să aducă 
cel mai pios omagiu memoriei lui Onciul luând asupra sa această sar- 
cină. La această operă s'ar putea adăoga şi tipărirea cursurilor uni- 
versitare ţinute după război, cursuri pe care noi, studenţii lui Onciul. 
le avem ca pe o comoară nepreţuită dela cel care ne-a instruit şi ne-a 
educat în cel mai înalt spirit naţional. Altfel, multe din scrierile lui 
Onciul, nu se pot cunoaşte. Revista Convorbiri Literare, în care se găsesc 
publicate multe din aceste studii, abia se mai află în câte un exemplar, 
la bibliotecile publice din Bucureşti, «și mai totdeauna aceste volume, 
zdrenţuite azi, sunt consultate şi de alţii, pentru alte probleme» 118, 

Convorbirile Literare, în care Onciul a publicat studii de mare 
valoare istorică, s'ar simţi onorate ca aceste studii din paginile ei să fie 
strânse și publicate, — alături de celelalte studii ale lui Onciul, — 
întrun volum sau în mai multe volume, care să fie puse la îndemâna 
Românilor. Pentru noi această operă ar forma o Evanghelie a trecutului, 


iar pentru Onciul ar fi un omagiu bine meritat, pe, care Academia i 
l-ar aduce după moarte. 


Pamfil C. Georgian 


SCRIERILE PUBLICATE ALE LUI D. ONCIUL IN ORDINEA CRONOLOGICĂ 


1874 Păstorul, poezie tradusă dn H. Heine, publicată în «Bukowiner Pădago- 
gische Blătter, nr. 22, pag. 362. 
1875 împărţirea pământului, poezie tradusă din Fr. Schiller în aceeași revistă. 
nr. 3, pog. 36—36. 
Țăranul și papagalul, anecdotă în versuri, în aceiași revistă, nr. 6. pag. 83. 
1884 Iuga Voră, Domn al Moldovei la 1374 și 1400. În «Convorbiri Literare», 
an. XVIII, 1884, pag. 1—9. 
Dragoş şi Bogdan — fundatorii Principatului moldovenesc, În «Convorbiri 
Literare», an. XVIII, 1884, pag. 253—262; 304—319, 
1885 Teoria lui Roesler, Studii asupra stăru'nţei Românilor în Dacia Traiană de 
A. D. Xenopol — dare de seamă critică. În Convorbiri Literare ., an. 
XIX, 1885, pag. 60—80; 174—187; 255—278; 237—348; 424—439; 589—602, 
1886 La chestiunea lui Iuga Vodă, «Convorbiri Literare», an. XX. 1886, 266—278 
1887 Recenzie asupra lucrării lui Constantin Mandicevschi intitulată «Der geo- 
graphische Einfluss in der alt-oriental:schen Entwicklung3. Programm 
des Obergymnasiums Suczawa, 1885, publicată în «Zeitschrift fir 5ster- 
reichische Gymnasien», Wien 1887, pg. 801. 
Zur Geschichte der Bukowina :n Programm des K. K. Obergymnasiums 
in Czernowitz 1887. R. Eckard'sche Buchdrukerei, 1887, 
1887 Zur rumănischen Streitirage — în Mittheilungen des Instituts făr psterrei- 


117 S Mehedinţi: Trilogia Științei. Cercetător, Erudit. Savant, Bucureşti, 
Ac, Rom. 1939, pag. 5. 
118 Pr. Niculae M. Popescu, op. cit. pg. 14. 








Pamiil C. Georgian: 


chische Geschichtforschung. Ergânzungesbam II 2 Heft, 1887, Innsbruck 
pag. 277—294. 

(Biografiile lui M. Kogălniceanu și Lascăr Catargiu in Lexiconul F. A. 
Brockaus). p 

Recenzie asupra lucrării lui E. Cărăuș: Die Entwicklungsgeschichte der 
românischen Ortographie mit. Zugrundelegung der diesbeziiglichen Ver- 
handlungen in der Bukarester Akademie der Wissenschaften. Programm 
des Gymnasiums im Radautz 1888, publicată în «Zeitschrift fur oster- 
reichische Gymnasien». Wien, 1889 pag. 568—69. 

Zur Geschichte der Rominen in Marmorosch, în «Românische Revue», VI, 
1890, nr. 1—2. pg. 1—15. 

Acte privitoare la instalarea Episcopului Dosoftei în Cernăuţi — la 39 
Ian, (10 Febr.) 1782, culese din Arhiva Ministerului i. r. de resbou din 
Viena, În revista «Candela», Cernăuţi, IX, 1890, nr. 3. pg. 149—158. 

Radu Negru şi Originile Principatului Ţerii-Românești. În «Convorbiri 
Literare», XXIV, 1890, pag. 817—833; 944—958, 1044—1055. 

Radu Negru și originile Principatului Țerii Românești, continuare în «Con- 

„__ Vorbiri Literare», XXV, 1891, pag. 41—50, 400—110; 429——539. 

Radu Negru și originile Principatului Țerii Românești, continuare în «Con- 
vorbiri Literare», XXVI, 1892, pag. 24—38; 257—268; 332—337. 

Zur sgeschichte der Stadt Czernowitz. În «Czeinivilzer Zeittung», 1893, 
Aprilie, 

Indreptariu pentru ortografia română, 1893. K, K. Schulbucherverlag in 
Wien. 

Document inedit dela Roman Vodă din Suceava 18/XI 1392. În Revigta 
pentru Istorie, Arheologie și Filosofie VII, 1894 pag. 367—370, 

Populaţiunea Ungariei și Ardealului în 1720—1721. In «Convorbiri Literare», 
XXXI, 1897, pg. 44—52, 

Originile Piincipatelor române, București. 1899, Tip. «Elzevir». (VI+252 
pag. + erata). 

Papa Formosus în tradiţia noastră istorică. 

Zece Maiu, conferinţă ținută la serbarea școlară din 10 Mai 1900, Bucu- 
reşti 1900. Editura Ministerului Cultelor și Instrucțiunii publice, 23 pag. 

Un act românesc dela mama lui Mihai Viteazul. În «Convorbiri Literare», 
XXXV, 1901, pg. 715—718, 

Titlul lui Mircea cel Bătrân şi posesiunile lui. În «Convorbiri Literare». 
XXXV, 1901, pag. 1010—1035, 

1902 Românii în Dacia Traiană până la întemeierea Principatelor (Chestiunea 
română, București, 1902 (40 pag.) reprodus apoi în 1904 în Enciclopedia 
Română de C. Diaconovich, Sibiu, vol. III pg. 795—802). 

1902 Scri:osi inedite dela N. Bălcescu. În «Conv, Lit.>, an. XXXVI. 1906, pg. 
277—284. Ă 

Titlul lui Mircea cel Bătrân și posesiunile lui, continuare în «Convorbiri 

literare», XXXVI, 1902, pag, 27—53, 716—753, 

1903 Titlul lui Mircea cel Bătrân şi posesiunile lui, continuare în «Convorbiri 
Literare», XXXVII, 1903, pag. 16—30, 209—231. 

Comunicare în chestiunea filiațiunii lui Basarab cel Tîner. În «Convorbiri 
Literare», XXXVIII, 1903, pg. 710—711, 

Din Istoria Archivelor Statului, București, 1903 și în «Prinos lui D. 
Sturza», pag. 329—353. 3 

La ziua de 2 Iulie 1504—1904. În «Convorbiri Literare», XXXVIII, h904, 
pag. 609—622. 

Ștefan cel Mare și Mihai Viteazul: Două cuvântări comemorative, Bucu- 
reşti,. 1904 (X + 70 pag.) 

XXIV Ianuarie, conferinţă ţinută la serbarea şcolară din 24 Ianuarie 1905 
în Ateneul Român. București 1905. Editura Ministerului Cultelor și Ins- 
trucţiunii publice. (40 pag.) 

Datele Cronicelor moldovenşti asupra anilor de domnie ai lui Alexandru 
cel Bun. Analele Ac. Române seria II Lom. XXVII; Memoriile Secţ. isto- 
rice, 1905 (25 pag.) 








Dimitre Onciul 915 


1906 


nr. 3 
1920 


1921 


1923 


Din Istoria României, extras din «Călăuza oficială a expoziţiei generale 
Române», ediția II apărută în București, Socec, 1914, 192 pag. 

Alegerea Regelui Carol 1 al României, conferință ținută la 9 Apr.lie 1906 
în Ateneul Român. București (41 pag). Idem Regelui Carol 1 al României, 
în «Convorbiri Literare», XL, pg. 497—518. 

Epocele istoriei române și împărțirea ei Discurs de recepțiune XXIX. Bu- 
curești 1906, 25 pag. 

N. Bălcescu: Scrisoare către Eudoxiu Hurmuzache, «Conv, Lit.», XLI, 1907, 
pa. 561—562. 

Tradiţia istorică în chestiunea originilor române Analele Ac. Rom. seria 
II, tom. XXIX, 1907. Memoriile Secţiei istorice. pag. 565—585. 

La XXIV Ianuarie. În «Conv. Literare», 1909, XLIII, pg. 14—36. 

Recenzie asupra Cărţii lui 1 Ursu: La pol tique orientale de Francois Ier. 
Apreţiarea unui istoric român în streinătate. În «Convorbiri Literare», 
XLIII, 1909, 1352—1355, 

Raport despre schitul Goleşti de lângă Câmpulung. În Buletinul Comis unii 
Monumentelor istorice, anul II, 1910, pag. 190—191. 

Răspuns la discursul de recepţiune al lui T. V, Stefanelli. Ac. Rom., 
XXĂIX, 1911. 

Acţiunea universitară în chestia naţională, Memoriul supus M. $. Regelui 
la 26 Oct. 1914 (redactat de D. 0.). București 1914. 

Regele Carol 1 Întemeietorul. In Buletinul Comisiunii Mon. Istorice VII 
1914 pg. 145—147 

Domnia Regelui Carol 1. Conferinţă. București 1914. 

Titu Maiorescu și Academia Român,. În «Conv Lit», XLIV, 1910, nr. 1, 
LXVII—XCII. 

Ideea din:stică în dezvoltarea Statului român (în "« Convorbiri litOrare» 
1999 an. 43, pag. 372—377; 486—494). 

Raport înaintat Academiei Române cu privire la Biserica Domnească dela 
Curtea de Argeș. În Buletinul Comis.unii Mon. Istorice VIII. 1915 pg: 
141—143. 

Din trecutul Bucovinei. În «Convorbiri Literare», XLIX 1915 — pg. 589— 
606; 729—744, a 

In chestiunea Bisericii Domnești dela Curtea de Argeș. In Buletinul Com. 

Istorice IX, 1916, pag. 1—5. 

Regina Elisaveta — Necroloa pronunțat la Cursul de Istoria Românilor 
dela Universitatea din Bucureşti. În «Convorbiri Literare», L, 1916, pg. 
254—258, 

Mircea cel Bătrân — Cuvântare comemorativă la cinci sute de ani dela 
moartea lui. Ediţiunea Academiei Române, București, 1918, 25 pag. 
-+ 2 planșe. 

Cuvânt de deschiderea cursului de Istoria Românilor în 26 Aprilie 1918, 
București. 1918, 22 pag. 

Mihail Kogălniceanu — Memoriu la Centenarul nașterii lui. Ed. Acad. Ro- 
mâne. București 1918, Şedinţele dela 28 Sept. și 5 Oct. 1917, 30 pag. 
Ideea latinităţii şi a unităţii naționale. Două lecţiuni la deschiderea cursu- 

lui de Istoria Românilor. Extras din «Revista Istorică», an. V, Aug. 1919, 
24 pag. Date istorice despre Banat. |. Românii în Banat. II. Sârbii în 
Banat. Scrise pentru informaţiune oficială, în Februarie 1919. În «Re- 

vista istorică», an. V, nr. 3 din Martie 1919. pag. 41—47. 

Date istorice asupra Dobrogei[ Traducere după originalul redactat în Fe- 
bruarie 1918 pentru informaţiune oficială. In «Revista istorică», an. V, 

din Martie 1919. pag. 48—53, 

Fazele desvoltării istoric6 a poporului și statului român. An. Ac. Rom. 
seria II Com. XXXIX, 1920. Mem. Secţ. Ist, 

Despre Titu Maiorescu, an. LII, 1920, pag. 292—294. 

Les Phases du developpement historique du peuple et de I'tat roumain. 

Extrait du «Bulletin de la section historique» de l'Academie Roumaine 
IX ann€e nr. 1 Bucarest 1921, 

Anul morţii marelui Basarab Voevod, În Buletinul Com. Mon. istorice, an. 


X—XVI. 1917—1923, București, 1923, pag. 101—104. 





Pamiil C. Georgian 


Domnul lacob Negruzzi la optzeci de ani. În «Conv, Lit», an, LV, nr, 
1923 nr, 1. i al 7 

dată Vor Vereinigung bis 1775. In Die  âsterreichisch-ungarische Ma 
narchie in Wort und Bild», tomul «Bukowina» pag. 47—116. 

Românii și Ungurii în trecut, relaţiunile lor politice în dezvoltarea sta- 
tului român și a Românilor de peste munţi. Scriere postumă, tipărită de 
Acad, Rom. Anale seria III Com. IX. Mem. Secţiei Istorice, 36 pag. 


SCRIERI NEPUBLICATE 


Mihai Viteazul, Dissertaţiune istorică, prelegere pentru siedintia litterară 
a Societăţii academice Arborosa, Cernăuţi 3/15 Mai 1887. 
Primul amor al unui ministru. Nuvelă nepublicată. 


SCRIERI PIERDUTE 


Infiinţarea imperiului româno-bulgar prin Asanizi. Conferinţă ţinută la 2 
Mai 1879 în Cernăuţi, 

Românii şi Bulgarii în Evul Mediu, Conferință ţinută la Viena la 6 Mar- 
tie 1880, 


SCRIERI DESPRE DIMITRE ONCIUL 


N Basilescu: Originile Principatelor Române. Recenzie în «Conv,. Literare», 
an. XXXIII, 1899, pag. 1006—1025; 1085-1099, 
Em. Panaitescu: Tradiţia istorică în chestiunea originilor române — Re: 
cenzii în «Conv. Literare», VLI, 1997, pg. 638—639. 
1. Nistor: Dimitre Onciul — Discurs în «Junimea Literară» 1908, nr. 7—8. 
1. Nistor: In amintirea lui D. Onciul — In «Junimea Literară», 1923, nr, 4—5, 
V Pârvan: La mormântul lui D, Onciul — «Memoriale», pag. 85—99, 
C. Moisil: Dimitre Onciul — In Anuarul institutului de Istorie naţională din 
Cluj 11, 1923. 
N. Iorga: Dimitre Onciul. In «Rev, istorică», 1923, 
N. Iorga: D, Onciul. In Buletinul Com. istorice a României, vol, 3, 1924,. 
V Gheorghiu: La mormântul lui Dimitre Onciul. In «Candela», Cernăuţi 1923. 
1. C. Filitti: $ Lui Dimitre Onciul. In «Conv, Literare», an. V, 1923. 
Pr. Niculae Popescu: Dimitre Onciul. Acad, Rom. Discurs de Recepție, LIX, 1925. 
Al Tzigara Samurcaș: Pro Onciul, In «Conv, Literare», anul LXIV, 1931, pg 
244—249, 


1. Nistor: În amintirea lui D. Onciul. In «Junimea Literară», 1923, nr. 4—5, 
C. Moisil: Dimitre Onciul. In «Lui D. Marmeliuc», 1936. 

Teodor Bălan: Dimitre Onciul (1846—1923). Cernăuţi 1938, 176 pag. 

1. E. Torouţiu: Studii și doduaehie literare, vol. I—VII. 





SOCIETA DI CULTURA MACEDO-ROMENA — BUCAREST 


SGUARDO RETROSPETTIVO SUL MOVIMENTO 
NAZIONALISTA DEI MACEDO:ROMENI 
NELLA PENISOLA BALCANICA 


„Salve, Dea Roma, 
„chi disconosceti 
„cerchiato hă il senno 
„di fredda tenebre”. 


GIOSUE CARDUCCI 


IL PINDO UNO STATO A SE 


Romeni di Macedonia o Aromeni che la Conte- 
renza di Versailles avrebbe dovuto costituire in uno 
Stato a se', come essi domandarono e vogliono, op- 
pure, per ora, includere nell' Albania, perchă con la 
loro intelligente esperienza ed attivita' essi avrebbero 
potuto portare giovamento innegabile 'allo  svolgi- 
mento della nuova Albania.” Questo sarebbe stato 
eziandio per I'Italia il mezzo di dare una sistemazione 
alla gente romena del Pindo, in considerazione della 
loro origine e delle loro aspirazioni anche recentis- 
sime, come fa tede'un loro appello al Governo di 
Roma, appello che venne firmato da tutti i sindaci 
del Pindo, quando le trupe italiane entrarono a Gian- 
nina. 








ANTONIO BALDACCI 
Prof. nella R. Universita! di Bologna 
(vedasi Albania pag. 160) 


SGUARDO RETROSPETTIVO 
SUL MOVIMENTO NAZIONALISTA DEI MACEDO-RUMENI 
NELLA PENISOLA BALCANICA 


1 Macedo-rumeni si chiamano. fra di loro: „Rumeni'. 
Solo i Greci li chiamano Vlahi, Cutzovlahi, Vlahofoni e anche 
Latinofoni, In Italia sono conosciuti col nome di Valacchi. 
Gli Albanesi li chiamano ab antiquo Vla, il che vuol dire 
fratello, 























98 Sguardo retrospettivo sul movimento nazionalista dei Macedo-Romeni » 


L'origine dei Macedo-rumeni € latina, came latina €& 
anche la lingua da essi parlata, la quale € un dialetto della 
lingua dei Daco-rumeni. 

Il dialetto Macedo-rumeno assomiglia alle lingue neo- 
latine e in special modo alla lingua italiana. (Vedasi „La leg- 
genda del Pindo“: „Limba voastră i latinească, limba veacgli 
și avută, limba voastră u sburăscu milioane una sută'). 

1 Macedo-rumeni vivono da secoli sparsi per tutta la 
Penisola Balcanica; essi formavano delle forti comunită in 
quasi tutte le cittă dei paesi del Sud-Est Europeo, ma sopra- 
tutto nella Macedonia propriamente detta, nell'Epiro, nel 
Pindo e nella Tessaglia (la Grande Valachia di un tempo) dove 
si trovano in masse compatte e omogenee. 

Tutti gli scrittori stranieri i quali hanno studiato i Macedo- 
rumeni sul posto, sono unanimi nel riconoscere che essi rap- 
presentano un popolo di aristocrazia nella Penisola Balcanica. 
Essi hanno il sentimento e la coscienza della loro stirpe, e 
dichiarano. con fierezza di essere i discendenti degli antichi 
legionari di Roma. 

1 Macedo-rumeni hanno avuto, attraverso i secoli, ac- 
canto al bravo popolo di Skander-Beg, un compito spiccato 
nella risurrezione dei popoli balcanici. | piu grandi eroi 
dell'indipendenza greca sono infatti Albanesi e Rumeni. 

Chi non conosce „Riga Velestinli” e i suoi 7 colla- 
boratori ? Egli € stato il piu grande precursore della rivolu- 
zione e fu il primo a preconizzare l'unione di tutti i popoli 
balcanici per scacciare il Turco dall'Europa. 

Sospettato per le sue relazioni con Napoleone I, esso 
fu consegnato dall'Austria nelle mani del Pasciă turco di 
Belgrado e fini miseramente in condizioni assai tragiche. 

Albanesi e Macedo-rumeni erano del pari, nella loro 
maggioranza, gli „Everghetti”, i quali con atti di generosită 
hanno portato Jargo contributo alla creazione di istituzioni 
culturali, religiose e sociali, non solo nello stesso Stato greco, 
ma anche nei principali centri ortodossi di Constantinopoli, 
Salonicco, Monastir, Coritza, Moscopoli, Giannina, Metzova 
(Minciu) etc. etc. 

Nel Pantheon di Atene, come anche nei libri d'oro custo- 
diti dai Municipii dei sovracitati centri, lorigine albanese” e 
rumena degli eroi e degli Everghetti € indiscussa. 

Durante i due ultimi secoli, la forza dell'ellenismo risie- 
deva appunto in questa clientela Albano-rumena, in base a 
cui venivano sostenute le rivendicazioni politiche e territo- 
riali sull'Epiro, sulla Macedonia e sull'Albania. 

L'esimio pubblicista italiano Battista Pellegrini, il quale 
aveva studiato sul posto le questioni balcaniche, era arrivato 
alla seguente conclusione: „„Arracher ces Kutzovalaques ă 
Yhellenisme, signifie, en realite, supprimer l'hellenisme en 
Macedoine dans une păriode tr&s courte“. 

Un conoscitore profondo delle questioni balcaniche, il 
Prof. Antonio Baldacci, che nei suoi innumerevoli viaggi di 





Sguardo retrospettivo sul movimento nazionalista dei Macedo-Romeni 919 


studio nella Macedonia e nell'Albania ha conosciuto „de visu'“ 
uomini e cose, — cosi si esprime nella prefazione che face al 
libro di C. N. Burileanu sui „Romeni di Albania“ (Vedasi 
„IL Romeni di Albania" di C. N. Burileanu, Tip. Andreoli, Bo- 
logna — 1912, e la carta annessavi): 

„Sono veramente degni di Roma quei lontani suoi figli. 
Non importa che essi siano perduti nelle pianure e sui monti, 
e che non conoscano la vita civile, (L'autore si riferisce ai 
Rumeni nomadi, pastori, che vivono nelle capanne sparse per 
la Musachia) essi resistettero con la lingua e con i costumi 
a tutte le tempeste etnografiche che sconvolsero per 19 se- 
coli la Penisola Balcanica, e tali e quali li mandarono le varie 
provincie d'Italia cosi rimasero; essi rappresentano il monu- 
mento vivente che attesta anche nell'Albania, come in Dal- 
mazia, la potestă della civiltă latina dinanzi al mondo e il 
diritto che ha la romanită d'essere anche colă rispettata e 
amata dallo straniero'. A parte ogni altra considerazione po- 
litica parmi che quel sangue latino resistito per quasi duemila 
anni ad ogni incrocio di gente non propria, dovrebbe signi- 
ficare qualche cosa anche per L'Italia! 

Devesi altresi ritenere che Re Carlo 1 di Romania, per 
aver sostenuta l'opera dell'autore sui „Romeni di Albania” e 
quella del Prof. A, Baldacci, ipso facto veniva ad approvare 
lidea della creazione di un ponte di passaggio tra I'Italia e la 
Romania attraverso quei Macedo-rumeni stessi, che in forti 
nuclei vivono tuttora sparsi tra l'Adriatico e la valle del Da- 
nubio. 

Questa era la situazione nella Turchia d'Europa mentre 
il Patriarcato Ecumenico del Fanar aveva la supremazia spi- 
rituale su tutti i cristiani bulgari, greci, rumeni ed albanesi, 
i quali costituivano, sulla base delle prime capitolazioni ac- 
cordate dallo stesso Sultano conguistatore di Costantinopoli, 
Mohamed II, una sola ed unica comunită cristiana, la comu- 
nită greca denominata „Rum-Mileti“. 

Allora non esistevano che le due concezioni: luna musul- 
mana, laltra cristiana. La religione vi si confondeva con la 
nazionalită e tuti i cristiani, senza distinzione di razza, veni- 
vano considerati dai Turchi quali rum, ossia greci. 

Nel secolo XVIII (1767) nella cittă di Moscopoli, famosa 
in tutta la Penisola Balcanica tanto per le sue istituzioni di 
grande cultura quanto per le sue corporazioni commerciali, 
industriali e sociali guidate da persona nominata con firmano 
Imperiale e avente privilegi e immunită extra territoriali, si 
produsse spontaneamente il risveglio della coscienza nazio- 
nale presso le popolazioni autoctone di quella stessa pro- 
'vincia: Albanesi, Rumeni e Bulgari. 

Il Patriarcato Ecumenico, informatosi di questo fenomeno 
che metteva in pericolo la politica di ellenizzazione di tutti 
i cristiani della Penisola Balcanica, ricorse alle piu gravi mi- 
sure per soffocare questa nuova corrente, sterminando sem- 
plicemente tutti i promotori della cultura nazionale. 








920 Sguardo retrospettivo sul movimento 'nazionalista dei Macedo-Romeni 


Sicomme tra i fautori di questa corrente per la cultura 
delle proprie lingue nazionali e la loro introduzione nelle 
funzioni religiose nelle chiese vi erano il Patriarca di Ochrida 
e quello dell'Ipek, il Patriarcato Ecumenico chiese ed ottenne 
dal Sultano di Costantinopoli un firmano imperiale per l'abo- 
lizione di questi due Patriarcati come dannosi agli interessi 
superiori dello Stato Ottomano. 

Non si deve dimenticare che il famoso Arcivescovo 
Ioasaf (1660—1754) della „Prima Giustiniana'” d'Ochrida era 
macedo-rumeno di Moscopoli della nobile famiglia Gontu. 

Ioasaf aveva ricostruito il palazzo arcivescovile di Och- 
rida e ha lasciato dopo di se molte reliquie religiose tra cui 
una mitra sfolgorante d'argento dorato incastonata di pietre 
preziose, che si pud ancora ammirare al vicariato bulgaro di 
Ochrida (oggidi rifugiatosi a Sotia). 

Questa mitra era stata donata a Joasaf dai ricchi com- 
mercianti di Moscopoli (Vedasi la Rivista storica anno XVIII 
Nr. 10—12 ottobre-dicembre). 

La cultura rumena continud a svilupparsi in Ochrida fino 
al 1848 malgrado non avesse uno spiccato carattere naziona- 
lista. In quell'anno si potevano leggere sui frontoni delle due 
scuole rumene di Ochrida e delle chiese, queste parole: „Queste 
istituzioni culturali e religiose sono state create ad uso della 
comunită rumena'. Oggidi, una sola di queste due scuole porta 
ancora intatta tale iscrizione. 


C'e voluto un secolo, prima che la coscienza nazionale 
dei Rumeno-macedoni si risvegliasse per la seconda volta. 
Questo accadde negli ultimi anni del regno di Allessandro 
Ion Cuza di Romania, quando larchimandrita Averchie ori- 
ginario del comune rumeno di Avdela nel Pindo, fece venire 
in Romania un fascio di giovani rumeni del Pindo. 

Fu allora appunto che si costitui la prima scuola Ma- 
cedo-rumena dei Santi Apostoli, a Bucarest. Poco dopo ve- 
niva aperta una scuola rumena a Târnava nella Macedonia, e 
un'altra nel Pindo ad Avdela. 

In breve tempo il numero di queste scuole & andato man 
mano aumentando, grazie all'entusiasmo dei giovani istitutori 
mandati sul posto da Bucarest, cosi che la questione nazio- 
nale ebbe grande incremento nei principali centri della Ma- 
cedonia e del Pindo, e precisamente a Vlaho-Clissura, Ne- 
vesca, Veria, Selia, Xirolivad, Neauste, Perlepe, Grușova, Go- 
peș, Moloviste, Hrupiște, Corizza, Pleasa, Samarina, Furca, 
Avdela, Perivole, Baiasa (Vojussa) etc. etc. 


La prima manifestazione politica dei Macedo-rumeni 
quale popolo distinto nella Penisola Balcanica, si ebbe alla 
vigilia del Congresso di Berlino (1878), dove fu inviato un 
memorandum con i loro desiderata. Allora vi ebbe luogo an- 
che la protesta della Lega albanese di Prizrend, in collabora- 
zione con i capi Macedo-rumeni: Apostol Margarit, Ghitzi T. 





Sguardo retrospettivo sul movimento nazionalisia dei Macedo-Romeni 921 


Papahagi, Miha Papagheorghe-Ciutra, Dina Gargala, Spiru 
Balamaci e George. Magiari. 

Tanto i Macedo-rumeni quanto gli Albanesi che lotta- 
vano uniti nella questione nazionale e politica protestarono 
due anni dopo il 1878 presso la conterenza degli Ambascia- 
tori delle Grandi Potenze a Costantinopoli, contro la cessione 
della Tessaglia e dell'Epiro ai Greci, in quanto queste pro 
vincie, come dimostravano i delegati albanesi e rumeni alla 
detta conferenza, erano abitate in maggioranza da albanesi 
e rumeni: 

Grazie a queste proteste, le decisioni del Congresso di 
Berlino di cedere alla Grecia le cittă di Giannina, Arta e Me- 
tzova, furono rimandate. 

L'alleanza fra i capi albanesi nelle questioni politiche 
data appunto da quel tempo, ed € rimasta tale fino ai giorni 
dell'ex Re dell'Albania, Ahmed Zogu. Questi per ha preso 
un atteggiamento sfavorevole nella questione. culturale na- 
zionale dei Rumeni di Albania, smentendo cosi senza scrupolo 
la tradizionale „bessa'' (impegno d'onore) dei suoi antenati 
albanesi. 


All'epoca delle riforme in Macedonia, gli Albanesi hanno 
dato tutto il loro appoggio ai Macedo-rumeni. Cosi, nell'azione 
diplomatica dello Stato Rumeno presso il Governo Centrale 
di Costantinopoli a sostegno degli interessi culturali nazio- 
nali dell'elemento rumeno di Macedonia, del Pindo e dell'Al- 
bania, i grandi dignitari albanesi, con a capo il Grande Vizir, 
Ferid Pasciă-Vlora, sono stati favorevoli ai Macedo-rumeni. 
Cosi pure in occasione dell'incidente di Giannina provocato 
dal Governatore Generale Tatar Osman Pasciă, il quale si era 
rifiutato di riconoscere l'Ordine viziriale concernente lam- 
ministrazione delle scuole e chiese rumene nel suo vilayet. 

Le cose erano arrivate a tal punto, che due ispettori 
delle scuole rumene N. Tacit et A. D. Balamaci vennero ar- 
restati e messi in carcere a Giannina, come anche tutti i mem- 
bri della comunită rumena di Vojussa. Inutili furono le pro- 
teste del Console rumeno a Giannina, Al. Padeanu, appoggiato 
dal Console Generale d'Italia, Millelire, Osman Pasciă non 
sentiva ragione, sapendo di essere persona grata al Sultano. 

Ma poco dopo, intervenne lazione energica del Go- 
verno di Bucarest presso il Sultano stesso, appoggiata anche 
dagli Ambasciatori della Germania e dell'ltalia a Costanti- 
nopoli. 

Cosi si ottenne L'Irad& Imperiale del 9/22 Maggio 1905, 
il quale consacrava solennemente l'esistenza della nazionalită 
rumena nella Turchia' d'Europa, accordando ai Macedo-ru- 
meni dei diritti civili uguali a quelli di cui godevano le altre 
nazionalită cristiane dell'Impero. 

Inoltre l'Iradă del 9/22 maggio. 1905 accordava il libero 
uso della lingua rumena nelle chiese e nelle scuole delle Co- 
munită rumene. 


20 








922 Sguardo retospettivo sul movimento nazionalista dei Macedo-Romeni 


Questo rescritto Imperiale & la costituzione della nazio- 
nalită rumena, poich€ riconosce l'esistenza legale delle co- 
munită rumene, investendole di tutti i diritti di cui godevano, 
in base alle leggi dell'Impero, tutte le comunită cristiane. 

Questo successo del Governo di Bucarest fu dovuto al 
patriottismo dei rappresentanti diplomatici rumeni, I. N. Pa- 
piniu, Alex. Em. Lahovary, coadiuvati dai consoli rumeni di 
quel tempo nella Grecia e nella Turchia d'Europa. 

Questo successo dei Macedo-rumeni non modificava 
punto latteggiamento decisamente ostile del Patriarcato del 
Fanar. E non solo il Patriarca, ma anche il Governo greco 
protest contro le giuste misure prese dal Governo del Sul- 
tano a favore dell'elemento rumeno. 

Cosi per ordine del Patriarcato avvenne la piu terribile 
persecuzione contro i capi delle comunită rumene, contro i 
maestri e professori e in special modo contro i preti rumeni. 

Delle bande armate, capitanate da ufticiali dell'esercito 
greco, si formarono in Grecia per massacrare semplicemente 
gli sfortunati rumeni, 

Questa criminale azione del Patriarcato e del Governo 
greco feriva profondamente i santi diritti dell'umanită e il 
sentimento nazionale del popolo romeno, cosi che ebbe per 
consequenza la rottura immediata delle relazioni diplomatiche 
tra la Romania e la Grecia. 

L'applicazione dell'Irad€ Imperiade di cui sopra, ha cos- 
tato enormi sacrifici ai rumeni, poiche pi di 400 tra di essi 
furono uccisi, fra cui i direttori delle scuole rumene Cons- 
tantin Ghica di Vlahoklissura, Gușu Marcu di Nijopole, Dem 
Șumba di Băeassa etc. etc. 

L'ispettore generale stesso delle scuole e delle chiese 
rumene, Lazar Duma cadde vittima di un grave attentato in 
occasione dell'inaugurazione della chiesa rumena di Salonico. 
1 presidenti delle comunită rumene, George Galbagiari di Vla- 
hoklissura, Toli Hagigogu di Veria, Tașula Sega di Florina, 
N, Petrașincu di Crușova, I. N. Papahagi di Grebena, [. Papa- 
costa di Samarina ebbero la stessa sorte. 

Il primo podestă rumeno George Pupi, eletto nel co- 
mune di Avdela (Pindo)) fu ucciso della propria mano del 
Metropolita greco di Grebena. Per ordine di questo stesso 
Metropolita brigante vennero trucidate dalle bande organiz- 
zate dal governo di Atena il grande celnic rumeno, Toli Papa, 
suo figlio Sterie Papa e suo genero Costache Puiareu tutti 
capi nazionalisti del comune di Avdela. Case, scuole e chiese, 
vennero messe a fuoco e distrutte, 


Al tempo della proclamazione delia Costituzione in Tur- 
chia del 10/25 luglio 1908, gli Albanesi e i Rumeni presero 
attivissima parte alla rivoluzione stessa. 

A capo delle manifestazioni erano gli Albanesi e gli 
„Armatoli” rumeni; venivano dopo i comitagi bulgari, gli an- 
tarti greci e i cetnici serbi, 





Sguardo retrospettivo sul movimento nazionalista dei Macedo-Romeni 923 


L'epoca d'oro si pud dire, dei Macedo-rumeni, € quella 
compresa fra la proclamazione della Costituzione e la vigilia 
dello scoppio della prima guerra balcanica. (10/23 luglio 1908 
— otttobre 1912). 

an In questo breve intervallo di tempo l'elemento rumeno 
si & rafforzato in tutte le direzioni, e specialmente nel campo 
nazionale e politico. 

Nel parlamento Ottomano figuravano giă due valorosi 
rappresentanti rumeni, l'uno senatore, lo scrittore N. Batzaria, 
e l'altro deputato, il Dr. Filip Mișea, i quali godevano di un 
grande prestigio nel partito dei giovani turchi „Itihad ve Te- 
reki'' (Unione e Progresso) di cui erano membri attivi. 

Grazie a questi due emeriti personaggi, venivano appli- 
cati integralmente tutti i diritti politici e civili concessi ai 
rumeni dall'Irad& Imperiale del 9/22 maggio 1905. 

Tutte le comunită rumene avevano dei podestă a se, 
come anche dei delegati nei consigli di amministrazione dei 
vilayets, delle prefetture e dei circondarii. 

I giovani Macedo-rumeni potevano entrare nella ma- 
gistratura e in tutte le cariche pubbliche, specie in quelle di 
fiducia, poich€ erano considerati come i piă devoti cittadini 
dello Stato. 

In ultmo ebbero anche un ministro nella persona di un 
emerito uomo di Stato con molto senso politico, il su ricordato 
scrittore e pubblicista, N. Batzaria, 

Per contro, e sfortunatamnete per i Turchi, gli Albanesi 
non godevano della stessa fiducia addimostrata ai Rumeni, 
questo per il motivo che, dopo la costituzione, essi Albanesi 
si erano affermati ancora piu nazionalisti e piu decisi che 
mai a proclamare lindipendenza dell'Albania. Gli Albanesi 
avevano pienamente ragione di essere malcontenti, visto che 
i Giovani Turchi, continuavano a loro danno lo stesso atteg- 
giamento politico del Sultano detronizzato, Le conseguenze 
di questo atteggiamento si risentirono alla vigilia della prima 
guerra balcanica, quando i turchi ebbero a subire delle dis- 
fatte su tutti i fronti di guerra anche per il fatto del disarmo 
del popolo Albanese. 

1 Macedo-rumeni, per contro, sono sempre stati accanto 
ai turchi: quelli del Pindo avevano costituito anche un corpo 
speciale di volontari, che operavano dietro il fronte degli 
eserciti regolari turchi. Gli studenti Macedo-rumeni della Fa- 
coltă di Medicina di Bucarest si erano iscritti volontari ar- 
ruolandosi nella „Mezzaluna rossa” di Costantinopoli. 

Dopo la disfatta dei Turchi, molti dei capi delle comu- 
nită rumene e del movimento nazionalista si sono rifugiati 
in Romania, dove intendevano di incominciare una vigorosa 
azione politica per salvaguardare Vindividualită etnica dei 
loro “connazionali rumeni nel futuro stato di cose dei Balcani. 

Essi si rendevano perfettamente conto delle conseguenze 
della disfatta turca, che lasciava la Macedonia e l'Epiro agli 
stati balcanici, i quali erano stati fino alla vigilia i nemici 








924 Sguardo retrospettivo sul movimento nazionalista dei Macedo-Romeni 


mortali dei Rumeni e degli Albanesi nazionalisti. La scom- 
parsa dell'elemento rumeno quale nazionalită distinta nei Bal- 
cani veniva cosi ad essere definitivamente suggellata. La ri- 
surrezione non si sarebbe prodotta che in una Macedonia au- 
tonoma. 

A questo fine, si costitui una delegazione nel seno della 
Societă di Cultura Macedo-rumena di Bucarest con i seguenti 
delegati: Prof. George Murnu, Prof. N. A. Papahagi, Prof. 
Tuliu Valaori, la quale si presento ai Governi delle Grandi 
Potenze di Berlino, Roma, Vienna, Parigi e Londra perorando 
la causa di una Macedonia autonoma. 

1 delegati, secondo la loro stessa dichiarazione, „ont 
recu le meilleur accueil, on les a 6coute avec attention et on 
leur exprima les sympathies qu'inspirait la noble cause qu'ils 
€taient venus plaider'“. 

Ma il principio di una Macedonia autonoma non figu- 
rava nel programma delle Grandi Potenze, e non era punto 
condiviso dalle Potenze dell'Intesa Cordiale. La loro divisa 
era: „i Balcani ai Balcanici“ e per conseguenza gli alleati 
balcanici dovevano dividersi tra loro le provincie strappate 
con le armi ai Turchi. 

Visto il pericolo che minacciava i Macedo-rumeni, il 
Governo di Bucarest ebbe a intraprendere una energica azione 
diplomatica presso la Conferenza di Londra, domandando che 
in occasione della fissazione dei confini naturali del futuro 
Stato Albanese, i gruppi principali dei rumeni compresi tra 
il Gramos e Monastir, venissero incorporati nello Stato alba- 
nese sotto la forma di una provincia autonoma. 

Al pro-memoria presentato alla Conferenza di Londra 
dal Rappresentante di Romania, il Governo greco, riconos- 
cendo la giustezza delle rivendicazioni rumene, si dimostrâ 
disposto ad accettare che i rumeni del Pindo venissero ad 
essere annessi allo stato ellenico piuttosto che a quello Al- 
banese, in quanto che anche la Grecia avrebbe offerto delle 
garanzie per salvaguardare la loro individualită etnica. (Ve- 
dasi l'annesso Nr. 3). 


Lo stesso avrebbe fatto il Governo._ serbo per i rumeni 
che fossero caduti entro i confini della Serbia. 

Cosi, Venizelos da una parte, e Pasici dall'atra, questi 
due „panurgi'” dei Balcani, si erano offerti di colmare. di ga- 
ranzie i poveri rumeni che venissero a trovarsi nell'uno e 
nell'altro Stato. . 

Infatti nel trattato di pace di Bucarest del 1913, che 
segui alla seconda guerra dei Balcani, a cui aveva preso parte 
anche la Romania quale mandante delle Grandi Patenze per 
pacificare i Balcani si stipulava tra l'altro che i due Governi 
greco e serbo: „consentivano a dare l'autonomia alle scuole 
e alle chiese Macedo-rumene che si sarebbero trovate nei 
futuri possessi greci e serbi, e che avrebbero acconsentito 
alla creazione di un Vescovado rumeno, con la facoltă per 





Sguardo retrospettivo sul movimento nazionalista dei Macedo-Romenii 925 


il Governo di Bucarest di sovvenzionare le istitutizioni cul- 
turali presenti e future dei Macedo-rumeni”. (Vedi Allegato 3). 

Ma questi impegni non furono mai rispettati. Nello 
stesso anno 1913 delle bande armate greche, conosciute sotto 
il nome di „ierolohiti'' (Legione sacra) e provenienti dall'Al- 
bania meridionale massacravano il Presidente della comunită 
rumena Haralambie Balamaci e tutti i membri della comunită 
rumena di Coritza. La stessa sorte ebbe D. Cicma, che era 
uno dei capi del movimento nazionale rumeno. A nulla val- 
sero le assicurazioni di Venizelos e del Patriarca Ioachim III. 

Quanto ai. Macedo-rumeni che erano caduti entro i con- 
fini bulgari essi non hanno avuto una sorte migliore, molti 
degli intellettuali e capi delle comunită venivano internati 
dalle autorită bulgare e sottoposti ai piti barbari trattamenti. 

Quelli della Macedonia e del Pindo si erano arruolati 
negli eserciti alleati di Salonicco operando dietro il fronte di 
guerra, rendendo grandi servizi. (Il capo Macedo-rumeno 
George 1. Celea € stato citato nel Comunicato Ufficiale del 
Comando di Salonicco). 

Nell'estate del 1917 le truppe italiane avendo occupato 
il Pindo e la intera regione del Zagor abitata esclusivamente 
da rumeni, questi erigevano spontaneamente degli archi di 
trionfo aventi le iscrizioni di „Vivat Italia”, „Vivat Roma 
eterna”. 

Per la prima volta cosi il popolo del Pindo viveva giorni 
di gloria latina. 1 capi di tutte le comunită del Pindo e del 
Zagor avevano convocato un grande congresso nella cittă 
di Samarina, in seguito al quale veniva costituito un Consi- 
glio Nazionale a capo della Repubblica dei rumeni del Pindo 
e del Zagor, il quale non manco di notificare telegraficamente 
a tuttti i rappresentanti dei grandi alleati la volontă ferma 
dei Macedo-rumeni di vivere per lavvenire liberi e indipen- 
denti nel loro paese fino alla vigilia rimasto sotto il giogo 
tirannico degli stranieri. 

Ma la Repubblica del Pindo non e stata di lunga durata. 
Ed 6 peccato! (Vedasi l'allegato Nr. 5). 

Le truppe italiane essendosi ritirate dalla suaccennata 
regione, la piu terribile persecuzione si scaten6 contro i ru- 
meni, malgrado che tra il comandante delle forze italiane e 
"le autorită greche fosse intervenuto un accordo, nel senso 
che i capi rumeni i quali avevano manifestato a favore dell'lta- 
lia non venissero punto molestati. 

Ma la „greca fides'' non si & smentita mai: i membri del 
Consiglio Nazionale vennero quasi tutti messi in prigione e 
deportati nell'isola di Zachintos (Zante) Solo il Prof. Geagea, 
grazie all'uniforme francese che indossava, riusci a salvarsi. 
Lo stesso Console rumeno di Giannina e il suo segretario ve- 
nivano molestati, malgrado la loro immunită consolar=. 

Per dei mesi i Macedo-rumeni del Pindo e del Zagor 
dovettero vivere sotto un regime di terrore. 





926 Sguardo relrospeltivo sul movimento  nazionalista dei Macedo-Romeni 


usa dei Macedo-rumeni alla presenza di Ve- 
i allora, ai quali aveva rimesso un memoran- 
ato da uno stud 


i piu remoti fino 


B. POUR LES AUTRES GROUPES DE MACEDO-ROU- 
MAINS, ă savoir: 


1. — Groupe de Monastir (Bitolia) 83.145 habitants: 

2. — Groupe de Musakia-Corytza: 77.814 habitants: 

3. — Groupe de Veria — Meglenia (Salonique) 103.877 
habitants; 

4, — Groupe de Thessalie: 81.520 habitants. 


„Ainsi que pour tous les autres Mac6do-ro 
nvivent dans | 


„ront comme | 
„l'Albanie, ă 1 

"LA PL IE 
„STIQUE, ET UN REGIME POLIT 
"UN LIBRE DEVELOPPEMENT 





Sguardo retrospettivo sul movimento nazionalista dei Macedo-Romeni 927 


„ETHNIQUE, sous la surveillance de la Societe des Nations, 
„la Roumanie €tant autorisce ă subventionner leur instituions 
„culturelles et ă intervenir au cas ou les droits concedes ne 
„seraient pas respectes. 

„Ces revendications, modestes et legitimes, tendent a 
„obtenir: 

„19. Le libre developpement ethnique de l'€lement latin 
„que representent les Macedo-roumains dans la peninsule bal- 
„kanique. 

„29. La disparition de tous foyers de discorde politique 
„ou de guerre de nationalites dans la peninsule, 

„3%. La creation et le developpement d'une oeuvre de 
„Civilisation en Orient. 

„La region du Pinde presente, sous tous les rapports: 
„historique, ethnographique, economique, strategique et poli- 
„tique, toutes les conditions necessaires ă une existence inde- 
„pendante durable. 

„Les Macedo-Roumains ont la ferme conviction que le 
„Congres 'de la Paix, reuni pour reparer toutes les injustices 
„et assurer l'existence libre la solidarite et la fraternite des 
„nations leur rendra la justice qui leur est due, car: „La chose 
„juste est la seule chose permanente dans le monde, et une 
„Solution vicieuse n'est qu'une solution temporaire“ (Wilson). 


(ss) George Murnu 
(ss) Nicolae Tacit 
(ss) Arghir Culina 
(ss) Tache Papahagi 


Nello spazio di piu di 20 anni trascorsi dalla Con- 
ferenza di. pace di Versailles fino ad oggi, la Grecia e la 
Jugoslavia non solo non hanno rispettato gli impegni formali 
a cui si erano obbligate per i protocolli del Trattato del 13 
agosto 1913 di Bucarest, ma non hanno neppure riconosciuto, 
n€ di fatto ne di diritto, le comunită nazionali dei Macedo- 
rumeni. 

Le scuole rumene sono state paralizzate per Listituzione 
di scuole greche di propaganda nei centri rumeni, e la stessa 
sorte hanno avuto anche le chiese. Inoltre € stata proibita la 
riparazione dei vecchi locali di scuole e di chiese, come € 
stata proibita anche la costruzione di nuovi locali. 

Dal suo canto il Governo jugoslavo non ha mai tollerato 
pella Macedonia serba denominata oggidi la Serbia meridio- 
nale, ne comunită, ne scuole, n€ chiese, n€ alcuna manifesta- 
zione rumena considerando decaduto il Trattato di Bucarest. 
Una eccezione € stata fatta per la chiesa della comunită ru- 
mena di Monastir, ma solo fino al 1939. In quell'anno il Me- 
tropolita serbo Platon, a capo delle autorită civili e militari 
del luogo veniva a confiscare semplicemente detta chiesa, 
invocando non solo il fatto che il Governo rumeno non avreb- 
be potuto possedere degli immobili nella Jugoslavia, ma anche 





928 Sguardo retrospettivo sul movimento nazionaiista dei Macedo-Romeni 


quello che i rumeni di Monastir e dintorni non avrebbero al 
cuna affinită con i daco-rumeni in quanto essi parlano un idio- 
ma che si avvicina piuttosto al latino. Confiscato del pari fu 
anche il locale del Liceo rumeno di Monastir ed anche il Ci- 
mitero, dove riposano i martiri rumeni insieme al grande 
Apostol Mărgărit e molti eroi daco-rumeni caduti sul fronte 
di guerra degli alleati nell'oriente. 


In quanto alle scuole e chiese rumene nell'Albania, Ah: 
med Zogu le aveva tutte Statizzate, non riconoscendo che le 
scuole greche degli albanesi ellenizzati. 


Per finire, la creazione di un Vescovado per i Macedo- 
rumeni € rimasto pio desiderio poich€ mai gli stati Balcanici 
furono disposti a soddisfarlo. 


CONCLUSIONE 


Da quanto € stato detto fin qui, si pu concludere che 
tutte le richieste dei Rumeni e degli Albanesi a tutti i con- 
gressi incominciando da quello di Berlino fino a quello di 
Versailles, non sono state tenute in alcun conto dagli Stati 
Balcanici per la paura che non venissero messe in pericolo 
le loro aspirazioni chimeriche, 

Che cosa si dovrebbe fare ora mentre l'asse Roma-Ber- 
lino fa degli sforzi sovrumani per creare un nuovo ordine nel 
mondo e cosi anche nella Penisola Balcanica? 

Sotto i Turchi che avevano so 
Balcanici riducendoli 
veables ă discretion) 
conservare la loro au! 
capitolazioni che sono 


laborioso e intre- 
a cultura, i quali 
„degli Stati Balcanici 


mento piu forte contro di essi, 
discendono dai Daco-rumeni, 
direttamente latini. 

Questa tesi € stata invocata tanto dagli scrittori quanto 
dai diplomatici greci per combattere gli argomenti dello Stato 
Tumeno protettore naturale e legittimo in tutta la sua azione 
a favore dei Macedo-rumeni per il risveglio e l'affermazione 
della loro coscienza nazionale, 

Fin dal giorno in cui i Macedo-rumeni ebbero la grande 





Sguardo retrospettivo sul movimento nazionalista d-i Macedo-Romeni 929 


fortuna di venire a contatto, nell'estate del 1917, con le glo- 
riose truppe italiane al congresso tenutosi a Samarina da tutti 
1 capi delle Comunită rumene del Pindo e del Zagor, essi 
hanno assunto solennemente limpegno di realizzare l'auto- 
nomia e l'indipendenza del Pindo notificando questa loro deci- 
sione a tutti i Gabinetti alleati dell'Italia. 

Ora o mai, € venuto il momento di riannodare le fila 
degli antichi legionari di Roma con i loro discendenti d'oggi, 
i legionari rumeni, incorporando all'Italia l'Epiro, il Pindo e 
tutte le contrade albanesi e rumene tra Gramos, Monastir, 
Crușova, Ochrida, Dibra, Prizrend, Giacova, Ipek, etc., etc. 

Cosi il ponte di passaggio tra l'Adriatico e il Ponto, 
ossia tra I'ltalia e la Rumenia, sară un fatto compiuto. 


Bucarest 6 Settembre 1940. 


Allegato Nr. 1 


TEXTE XII 


Privileges des Valaques 
Irade Imperiale 
23 mai 1905 


Levant Herald 


Sa Majeste Imperiale le Sultan, qui, dans ses sentiments 
de haute justice et sa sollicitude paternelle pour ses peuples, 
€tend ses bienfaits et ses faveurs ă tous ses sujets fideles sans 
distinction de race ni de religion, prenant en consideration 
des suppliques soumises dernicrement au pied du Trâne Im- 
perial par ses sujets valaques a daign& ordonner qu'en vertu 
des droits civils dont ils jouissent au mâme titre que les au- 
tres sujets non-musulmans, lsurs communautes designent des 
mouktars, conformement aux reglements en vigueur: qu'ă lin- 
star de ce qui se pratique pour les autres communautes, des 
membres valaques soient &galement admis, suivent la regle 
dans les Conseils administratifs, et que des facilites soient 
accord6es par les autorites Imperiales aux professeurs nom- 
mes par les dites communautes pour linspection de leurs &co- P 
les et laccomplissement des formalites €dictees par les lois 
de l'Empire pour l'ouverture de nouveaux &tablissements sco- 
laires. 

Cette ordonance Imperiale a ste communiqute aux d€- 
partements competents pour son execution. 


GEORGE YOUNG 
Corps de droit ottoman 
Vol. II Ottoman Lard, ii p. 69 





930 Sguardo retrospettivo sul movimento nazionalista dei Macedo-Romeni 


Allegato Nr. 2. 


PRO MEMORIA REMIS AU FOREIGN-OFFICE SUR LA DE- 
MANDE DE SIR EDWARD GREY (DOCUMENTS DIPLOMA- 
TIQUES DE LA ROUMANIE, .1913 jș 91—92). 


Londres, le 14/27 mars 1913 


Le Gouvernement roumain voit avec satisfaction la 
cr6ation d'un Etat albanais independant, d'autant plus qu'il 
espere que, par les mesures que les Grandes Puissances ga- 
rantes voudront bien prendre, l'individualite des nombreux 
Roumains qui y seront incorporâs, sera sauvegardâe. Dans ce 
but, les limites de la future Albanie devraient tre tracees de 
telle maniere que non seulement cet Etat fât ă labri de toutes 
difficultes ulterieures avec ses voisins, mais qu'aussi la popu- 
lation roumaine, qui est la plus compacte au sud-est de I'ALl- 
banie, fit conservâe intacte dans les confins de IEtat Al- 
banais, 

La region comprise entre les villes de Janina, de Metzo- 
vo, de Grebene et le mont Gramos, est habitee par une popu- 
lation en majorite roumaine, qui peut-âtre &valute ă plus de 
80.000 habitants et qui est groupee dans 86 villages et bour- 
gades, dont les principales sont: Minciu (Metzovo), Samarina, 
Avdela, Perivoli, Turia, Labanitza, Siraco, Laca, Breaza, 
Zmixi, etc. 

Il y a lieu de faire remarquer que les deux versants du 
Pinde, depuis le mont Gramos jusquă l'Agrafa, sont occupes 
en majorite par les Roumains. Une partie de cette population 
ă 6t€ annexee ă la Grăce apres le Trait6 de Berlin. Les Rou- 
mains ont protestă alors contre cette annexiom,. Il serait in- 
juste de permettre de nouveau la s6paration du tronc com- 
pacte des Roumains et de les annexer ă d'autres Etats que 
l'Albanie. La Roumanie est d'avis que leur individualite na- 
tionale sera mieux conserve dans un Etat albanais indepen- 
dant, sous la garantie et le contrâle des Grandes Puissances, 
dont les limites devraient âtre fixces d'une maniere aussi in- 
discutable que possible pour €viter les troubles ă l'avenir 
dans ces contrees. 

Le Gouvernement Roumain considere que les meilleurs 
frontieres naturelles pour l'Albanie du sud seraient les mon-. 
tagnes du Zagori Mitchikeli et Papingo, la vallee de la rivitre 
Inhaos jusquă son confluent avec la rivi&re Arta (Arachtos), 
jusqu'ă la:source de cette riviăre Joug (Zygos), d'ici ă Met- 
zovo et en suivant la frontiere actuelle de la Grece, jusqu'ă la 
riviere Bistritza (Aliacmon Indje-Sou), suivre le cours de la 
Bistriiza vers Darda, Gramoste, Koritza, jusqu'au lac de 
Prespa. 

La population de ces confins est en grande partie rou- 
maine, musulmane (Roumains mahometans-Vlahades) alba- 
naise et une minorite grecque. 





Sguardo retrospettivo sul movimento nazionalista dei Macedo-Romeni 931 


Pour la sauvegarde de lindividualite nationale des Rou- 
mains de ces contrees, lesquels seront incorpores ă l'Albanie, 
les Grandes Puissances voudront bien inscrire, non seulement 
dans le Traite international qui remplacera le Traite de Berlin 
mais aussi dans la Constitution ou statut organique de Ll'Al- 
banie, le principe que dans ladministration de toutes les lo- 
calites ou la majorite serait roumaine, de mâme que dans 
toutes les €glises et 6coles roumaines, la langue usuelle soit 
roumaine. 

Le nouvel Etat albanais devrait garantir une autonomie 
administrative et communale et, autant que possible, politi- 
que aux Roumains de l'Albanie, en ne mettant aucun obsta- 
cle au functionnement des chefs religieux roumains des can- 
tons habites par des Roumains. 

L'Etat Roumain pourra comme par le pass€, subvention- 
ner les institutions de culture roumaine de l'Albanie, sans 
aucune restriction de la part de l'Etat albanais. 


N. MISU 


Allegato Nr. 3. 


LE MINISTRE DE ROUMANIE A LONDRES AU MINISTRE 
DES AFFAIRES ETRANGERES (Ibidem p. 110). 


Londres, le 2/15 juin 1913 


On m'a demande sil n'y avait pas moyen d'accepter 
que les Roumains du Pinde fussent plutât annexes ă la Grece 
qu'ă l'Albanie, du moment que la Grece offrait des garanties 
pour la sauvegarde de leur individualite. J'ai repondu n'avoir 
pas encore requ de nouvelles instructions et que Votre Ex- 
cellence, avant de se prononcer, attendrait le resultat des pour- 
parlers qui seront probablement entames par notre nouveau 
ministre ă Athenes. 


MISU 


LE MINISTRE DES AFFAIRES ETRANGERES AU MINISTRE 
DE ROUMANIE A LONDRES (Ibidem p. 112), 


Bucarest le 5/18 juin 1913 


Vos instructions pour les Roumains du Pinde ne peuvent 
€tre changees. Entre la Roumanie et la Grece il n'y a pas des 
pourparlers ă ce sujet. L'incorporation ă l'Albanie est la meil- 
leure garantie pour les Macedo-Roumains, si la constitution 
dune Macedoine autonome est impossible. La Roumanie ne 
peut pas abbandonner son point de vue. 


MAIORESCU. 





932 Sguardo retrospettivo sul movimento nazionalista dei Macedo-Romeni 


SON EXCELLENCE MONSIEUR T. MAIORESCU, PRESIDENT 
DU CONSEIL DES MINISTRES DES AFFAIRES ETRANGEREȘ 
DE ROUMANIE (Le Traite de la Paix de Bucarest — 
Roumanie — p. 84). 


Bucarest le 23 juillet (5 aotât) 1913 


Monsieur le President du Conseil, 

En reponse ă la note, en date de ce jour, que Votre Ex- 
cellence a bien voulu me remettre, j'ai l'honneur de confirmer 
ă Votre Excellence que: 

La Grece consent ă donner l'autonomie aux &coles et aux 
eglises des Koutzo-Valaques se touvant dans les futures pos- 
sessions grecques et ă permettre la creation d'un Episcopat 
pour ces mâmes Koutzo-Valaques, avec la faculte pour le 
Gouvernement Roumain de subventionner, sous la surveil- 
lance du Gouvernement Hellenique, les dites institutions cul- 
turelles, presentes et ă venir. 

Veuillez agreer, etc. 

(signe€) E. K. VENIZELOS 


Allegato Nr. 


SON EXCELLENCE MONSIEUR T. MAIORESCO, PRESIDENT 
DU CONSEIL DES MINISTRES DES AFFAIRES ETRANGERES 
DE ROUMANIE. 


(Ibidem pag. 85). 
Bucarest, le 25 juillet 1913. 


Monsieur le President du Conseil, 

En reponse ă la note que Votre Excellence a bien voulu 
n'adresser en date du 23 courant, Nr. 17.276, jai l'honneur 
de vous informer que la Serbie consent ă donner l'autonomie 
aux 6coles et aux 6glises des Koutzo-Valaques se trouvant 
dans les futures possessions serbes et ă permettre la creation 
d'un Episcopat pour ces mâmes Koutzo-Valaqies avec la fa- 
culte pour le Gouvernement Roumain de subventionner, sous 
la surveillance du gouvernement Serbe, les dites institutions 
culturelles, presentes et ă venir. 

Veuillez agrâer, etc. 

(Signe€) NIC. P. PACHITCH. 


Allegato Nr. 5. 


Samarina, le 25 juillet 1917, 10 Heures 
Nr. 107 — Urgent. 


A. S. E. IONJ. BRATIANO, 
President du Conseil des Ministres, 
JASY. 


„A Vheure suprâme ou la population du Pinde et de Za- 
gori pleine de joie d'âtre libere de la tyrannie par l'action 








Sguardo retrospeitivo sul movimento nazionalista dei Macedo-Romeni 933 


glorieuse de l'armee italienne, se reunit pour reclamer d'une 
seule voix ses droits ă la liberte, â la langue et ă des insti- 
tutions particulieres devant le mond civilise, nous vous adres- 
sons ă Vous, nos freres, notre salut chalereux et affecteux. 
Une vaste €tendue de terres occupees par des peuples €tran- 
gers nous separe mais nos coeurs battent ă lunisson des 
Vâtres, avec le meme sang sorti des veines de l'antique Rome, 
pour les mâmes aspirations et le meme ideal. Par la puissance 
de l'armee victorieuse de notre mere, I'Italie, ont ete bris6es 
les chaines qui nous tenait sous le joug de l'tranger. L'aigle 
romaine s'est €levee de nouveau dans nos montagnes, reunis- 
sant sous ses ailes paternelles ses fils disperses. Par elle, nous 
sommes stârs d'entrer parmi les populations civilisees et d'im- 
poser le respect ă nos ennemis qui se sont efforces en vain 
d'6teindre le nom roumain de la surface du globe. Dans cette 
heure supreme, nous souhaitons du fond du coeur pour vous, 
Vextermination des ennemis, le triomphe de la cause com- 
mune, la realisation de ideal national, la grandeur de la pros- 
perite de la patrie, et pour nous, nous souhaitons que Votre 
puissante voix s'eleve pour que les Puissances allices nous 
garantissent, par des engagements certains, la liberte et la 
prosperite de notre avenir parmi les nouvelles nations lati- 
nes, contre les menaces injustifices des vos ennemis qui veu- 
lent nous enchainer de nouveau pour effacer le nom roumain 
de ces montagnes, heritage precieux laisse par nos ancetres. 
Maire du peuple de Samarina: J. Daboura, Delegues: Zi- 
cou Araia, Zouca Sorbi, Helidoni, Papaiani—Maire de Abella 
(Avdella) Carajani, delegues Papa, Exarhou, Papahagi, Toul- 
lio. — Maire de Perivole: Tegouiani, deleguces: Vardouli, 
Zdroula, Constantinescu, Scrâma, Piha, Take Vardouli, Mir- 
minga. — Maire de Bâiassa: Nolla, delegues: Vachoti, Tega, 
Zerva, Djima. — Maire de Amintchou (Metzova): Mihou, de- 
legues: Belibaschi, Nicolau, Diamandi. — Maire de Paleosseli: 
Zissaki, delegues: Zaca, Pantazi. — Maire de Padzes: Paponi, 
delegues: Tosca, Grasso. — Maire de Touria: Scoufi, delegues: 
Nibi, Grigioti, Dafoula, Mihadaschi. — Maire de Breaza: Pispa, 
delegues: Tschiaprangani Poupi, Catibari. — Maire de Laca: 
Schafarica, delegues: Gadjani, Casso. — Maire de Dobrinova: 
Caragiorgo, delegues: Caroni. — Maire de Armata: Vraca, 

delegues: Rafti. — Maire de Zmixi: Levendi. 
Samarina Pinde — Nr. 103, 

le 27 juillet 1917. 


A. $. E. SONNINO, 
Ministro Affari Esteri, Roma 

Fratelli di sangue accogliamo entusiasmo esercito Vos- 
tro liberatore. Popoli stranieri occupata nostra terra tentarono 
invano cancellare violenza carattere e nome nostro romano. 
Uniti oggi solenne manifestazione. Noi, popolo romano del 
Pindo, et dello Zagori, dichiariamo volontă proposito immuta- 
bile unione fraterna Italia. 





934  Sguardo retrospettivo sul movimento nazionalista dâi Macedo-Romeni 


Invochiamo grida altissime concordi nobile generosa na- 
zione, sorella assumere impegno protezione perpetua. Fratelli, 
difendere insaziabile desiderio vicini assorbimento, garantire 
nostra vita, prosperita, avvenire tutrice vindice comune ma- 
dre nuova eterna Roma. 

Seguono le stesse firme. 


Allegato Nr. 7. 
Metzova le 22 juillet 1917. 


A. $. E. le Consul de France âă Janina, 
= 


Les representants Roumains des villages du Pinde, 
reunis ă Metzova, se permettent d'envoyer les plus sinceres 
felicitations ă V, Excellence et ă la grande nation Francaise, 
qui a donne au monde un si grande exemple de vertu mili- 
taire et prient encore V. E. de se rappeler la nationalite des 
Roumains du Pinde, occupee en ce moment par la vaillante 
armâe italienne. 

Il seront bien heureux si ces sentiments peuvent âtre 
transmis au grand Gouvernement francais. 


1. T. M. NICOLAU 
Direteur de lecole roumaine 
Demetre Papahagi „ Mihali Tegoiani 
„ Sterie Georgescu „ Couchou Iditou 
. Milt. Manakia „N. Nibi 
„ Toli Tulliu „ Papatanassi Grigiotti 
„ George Srâma „ Gouli Vaeni 
. Mihail Belibași „ Christu Mihadassi 
„ George Caragiani „ Djaca Papatanassi 


. Stere Piha „ George Zdroula 
. Lambraki Papahagi . Jean Vardouli 
„ George Tegou . Jules Zdroula 
„ Milt. Bragiotuli . Tacke Vassiotti 


2 
g 
4 
5 
6 
a 
8 
9. George Papa-Pericle „Zissi Caloyeru 
10 
11 
12 
13 
14, Alexandru Dronia 


Allegato Nr. 7? pag. 2. 
Abella Pindo Nr. 43. 30.VII.1917 


Generale RICCIOTTI GARIBALDI 
Roma. 


I Romeni del Pindo-Zagori, da secoli oppressi da popoli 
stranieri che in ogni modo cercano di distrugerre la razza, 
riuniti oggi ad Abella in imponente comizio, rivolgono a Voi 
sostenitore della libertă di popoli un caldo appello, chiedendo 
il Vostro appoggio affinchă loro sia mantenuta sotto la pro- 
tezione dell'Italia la libertă ed indipendenza apportata dalle 
valorose truppe italiane, dichiarandosi pronti a difendere con 
i loro petti e con il loro sangue. 





Sguardo retrospettivo sul movimento nazionalista dei Macedo-Romeni 935 


Il sindaco del popolo di Abella: Caragiani. Il sindaco 
di Samarina: I. Dabura. Il sindaco di Perivole: Teguiani. Il 
Sindaco di Palten: Paponi. Il sindaco di Laca: Safarica. Il sin- 
daco di Armata: Vraca. Il sindaco di Breaza: Pispa. Il sin- 
daco di Turia: Scufi. Il sindaco di Baiasa (Voiioussa): Nolla. 
II sindaco di Metzova (Aminciu): Mihu. Il sindaco di Zmixi: 
Levendi. 

1 delegati del popolo romeno: Papa-Pericle, Tomescu, 
Ceapara, Cealera, Zarma, Ghiamissi, Belibassi, Nicolau, Nibi, 
Dafula, Papatanassi, Mihadassi, Exarhu, Pupi, Araia, Matus- 
siu, Gima, Micit, Malam, Emanuele, Zaraiano, Frank e Zdrulla. 


Allegato Nr. 2. 


„TO MACHEDONICON'“ 
(fasi della questione orientale — 1878—1908) 


Cap. VII, pag. 378—380. 
L'attivită delle bande di „antarti“ greci contro i rumeni 
nazionalisti. 


Le bande di antarti greci si scatenarono con crudeltă e 
furia anche contro i rumeni nazionalisti che avevano appog- 
giato lattivită delle bande bulgare o denunziato alle Auto- 
rită Ottomane i movimenti degli antarti greci. 

La tattica del sotto uftficiale Costa Gareti, il quale, per- 
correndo i villaggi rumeni di Caterina e di Veria, si era limi- 
tato a dare dei consigli e avvertimenti minacciando che „solo 
in caso di forza maggiore avrebbe vendicato dei fratelli che 
amava'”, a nulla valsero. 

Del pari, le istruzioni del Console Generale di Salonicco: 
„ho impartito ordini espressi per far cessare il massacro dei 
rumeni, essendo nocivo agli interessi commerciali ellenici e 
impedendo l'affratellamento fra i due paesi a causa di ben 
fondati sospetti“', correvano il rischio di non riuscir sempre. 

Per contro le bande di antarti greci spinte da gente del 
luogo e qualche volta anche dai Metropoliti rispettivi massa- 
crarono sovente i rumeni nazionalisti diminuendo cosi il pres- 
tigio della sacra missione che era stata loro affidata. 

Oltre alla violenza che si usava ai rumeni nazionalisti, 
per costringerli a scacciare i loro preti e maestri, — il massa- 
cro di numerosi rumeni a Gramaticova nel Dicembre 1904, — 
il massacro a Negovani-Florina nel febrario 1905 di tre bul- 
gari e alcuni capi rumeni, tra cui due preti, per aver questi 
denunziato i movimenti delle bande di antarti, — il massacro 
dei tre capi rumeni di Avdela-Grebena in agosto 1905, consti- 
tuiscono la prova delle gesta delle bande greche che opera- 
vano nella Macedonia prima che le relazioni tra la Grecia 
e la Romania fossero entrate nella loro fase acuta. 

In seguito alle energiche proteste del Governo di Buca- 
rest appoggiate dalla Germania e dall'ltalia, le Autorită tur- 








936 Sguardo retrospettivo sul movimento nazionalista dei Macedo-Romeni 


che perseguitavano severamente e senza scrupoli le truppe 
di antarti greci che operavano in connivenza con i Metro- 
politi di Grebena e di Pelagonia contro i rumeni nazionalisti, 
commettendo attentati e massacri a Veria, Sporlita, Grama- 
ticova, Osani etc. non risparmiando neppure i rappresentanti 
ufficiali dello Stato Rumeno. (Il Console Generale D. Geor- 
gescu € rimasto vittima di un attentato del comitato terro- 
rista di Salonicco). 

Il Ministro Plenipotenziario di Romania ad Atene, IL. N. 
Papiniu, aveva chiesto energicamente al Governo greco di far 
cessare linvio di bande armate contro i rumeni, e in pari 
tempo di raccomandare al Patriarcato di non ostacolare lin- 
troduzione della lingua rumena nelle scuole e nelle chiese 
delle lcro comunită. 

Dietro il rifiuto categorico del Primo Ministro greco D. 
Rallis di intervenire presso il Patriarca Ecumenico, il quale, 
a suo parere, non faceva-altro che esercitare semplicemente i 
privilegi concessigli ab antiquo dal Sultano, le relazioni di- 
plomatiche tra la Romania e la Grecia vennero rotte. 


Allegato Nr. 6. 


Telegrammi scambiati tra i due capi armatoli Macedo- 
rumeni Nicolae Nicea e Mihai Zografu rifugiatosi in Romania, 
e S. E. Ugo Sola Ministro d'Italia a Bucarest: 


A. S. E. UGO SOLA, 
Inviato Straordinario e Ministro Plenipotenziario di S. M. 
il Re d'Italia a Bucarest. 
Calea Victoriei, 196. 


CONDIVIDIAMO CON TUTTO IL NOSTRO CUORE LA 
GRANDE GIOIA CHE SENTE OGGI LA NOSTRA MADRE 
COMUNE ITALIA PER LA SFOLGORANTE VITTORIA D'AR- 
MI OTTENUTA DALLE TRUPPE ITALIANE SUI CAMPI DI 
GUERRA DELL'AFRICA (ETIOPIA) RAMMENTANDO IN 
QUESTA OCCASIONE A V. E. CHE I MACEDO-RUMENI 
ATTENDONO DALL'ESERCITO ITALIANO LA LORO LIBE- 
RAZIONE DAL GIOGO TIRANNICO STRANIERO. 


(ss) NICOLAE NICEA 
(ss) MIHA ZOGRAFU 


Risposta di S. E. Ugo Sola Ministro d'Italia a Bucarest: 


S. E. UGO SOLA INVIATO STRAORDINARIO E MI- 
NISTRO PLENIPOTENZIARIO DI S. M. IL RE DITALIA A 
BUCAREST ESPRIME 1 SUOI PIU'VIVI RINGRIAZIAMENTI 
PER LA CALOROSA MANIFESTAZIONE D'ANIMO DEI MA- 
CEDO-RUMENI PER LA VITIORIA DELLE TRUPPE ITA- 
LIANE. ; 





CE TREBUE SĂ ȘTIM DESPRE BASARABIA 


«Să nu dăm locul, că pământul a- 
cesta este frământat cu sângele moșilor 
şi strămoșilor noştri !» 1. 

Miron Costin 


I. Cuvânt introductiv. La 28 lunie 1940, U. R. S. S. (Rusia) ocupă 
a doua oară Basarabia, provincia dintre Prut și Nistru, al cărei nume, 
curat românesc, aminteşte pe acela al lui Basarab I. Voevod, dela înce- 
putul sec. al XIV-lea, adevăratul întemeietor al Ţării Româneşti. Fapta 
săvârşită, de curând, de către vecinul nostru dela, răsărit, ca şi 
la 1812, când sa întâmplat primul «rapb al Basarabiei, — cum îi 
spuneau Moldovenii, — n'are decât o singură jusificare : forţa : căci de 
drepturi istorice sau de anumite înfăptuiri ruseşti, care să vădească o 

„superioritate de civilizaţie, nu poate fi vorba. 


Un sat răzeşesc din Basarabia 


Prin trecutul său istoric, ca şi prin nume, Basarabia aparţine româ- 
nismului, aşa după cum picătura de apă marină aparţine mării, din care 
s'a deprins, oglindind toate însuşirile acesteia. «Istoria Basarabiei nu 
mai are nevoie de cercetări, — spunea un învăţat rus, — căci ea este 
legată de istoria Valahiei și Moldovei» 2. Secole dearândul tot una cu 


1 1. Neculce: Cronica, pag. 95. (Ed. Ai, Procopovici). 
1a Veltman: Istoria veche a Basarabiei, apud Și. Ciobanu: Basarabia pag. 243. 


21 











938 . Ac .-- Constantin D. Vasilcoiu 


țara Moldovei, încă dela întemeierea ei, Basarabia cunoscu întreg sbu« 
ciumul, dar și strălucirea voevodală a acesteia. Cetățile ei: Cetatea Albă, 
Tighina, Soroca şi Hotin, în ruină azi, străjuesc încă pe malul Nistrului 
înstrăinat. Adevărate «acropole» ale românismului, ele au rămas, până 
în vremurile noastre, hrisoave de nepieritoare glorie străbună. 

Pământul său se leagă organic de acela al Moldovei ; iar stăpâ- 
nitorii şi străjuitorii acestui pământ «moldovenesc», din vremuri ime- 
moriale, prin îndepărtaţii strămoşi daco-geţi, am fost noi Românii. 
Cu toată apăsarea străină, am rămas neclintiţi pe acest pământ strămo- 
şesc, ca şi stânca în faţa furtunii. Ne-am înfrățit de veacuri cu pămân- 


Valea Culei 


tul cuprins între: Nistru, Tisa, Dunăre şi Mare. Formăm un tot unitar, 
pământ și oameni, ţară şi neam. La noi, nu poate fi vorba de provincii 
deosebite, căci toate sunt românești prin înfăţişarea lor generală sufle- 
tească, adică toate se integrează. perfect, în marea unitate de credință, 
de ideal, de simţire, de amintiri şi de speranţe, care este românismul. 

Pentru noi, deci, nu există o Moldovă, o Basarabie, o Bucovină, 
o Muntenie, o Transilvanie, sau oricare altă provincie, deosebită, ci 
numai una singură, România, în hotarele Daciei vechi, orânduite de 
Providenţă. Deaceea, înstrăinarea oricărei părţi e o rană deschisă adânc 
în trupul țării întregi și durerea ne cuprinde pe toţi, deopotrivă, 

Prin greșelile noastre, ţinutul românesc dintre Prut și Nistru a fost 
din nou înstrăinat. Din această cauză, un neam întreg este copleșit de 
durere. Şi aceasta e cu atât 





“Te trebue să ştim despre Basarabia 939 


său, românească. Basarabia a înpărtăşit în toate timpurile destinul nea- 
mului românesc întreg, victoriile ca şi înfrângerile acestui neam, bucu- 
şiile ca şi durerile lui. 

In paginile ce urmează, ne vom strădui deci, să desvăluim cetito- 
rilor noştri întreg trecutul plin de suferinţă dar şi de strălucire, de care, 
în cadrul Moldovei lui Ştefan cel Mare, s'a împărtășit ținutul dintre Prut 
şi Nistru, astăzi din nou înstrăinat, pentru ca din împletirea acestui 
trecut voevodal, cu durerea ce ne-o pricinueşte pierderea lui, să putem 
făuri cununa nădejdii noastre, în izbânda dreptului și a dreptăţii nea- 
mului românesc. 

II. Consideraţiuni istorice asupra numelui Basarabiei. Prin Basa- 
rabia înţelegem astăzi întreg ținutul dintre Prut şi Nistru. 





Soroca 


In epoca de formare şi consolidare a statelor româneşti, în sec. 
XIV—XV, «Basarabia» însă, spre deosebire de ceeace cunoaştem noi 
sub acest nume, a însemnat, "Țara lui Basarab, sau «Basarabeană» după 
numele lui Basarab I Voevod, primul şi adevăratul întemeietor al Mun- 
teniei ; că aşa a fost, o spun aceasta diferite documente ale vremii. 

Iată de pildă, întrun document de interzicere al comerţului cu 
arme, dat la 1349 de către Ştefan Dușan, despotul Serbiei, cetăţii Ra- 
gusa, de pe coasta. dalmatină, se spune între altele: «Oricine poate trece 
în voie şi fără nici o piedecă prin ţara noastră, ducând marfă pentru 
alte ţări, afară numai de arme, care să nu se exporte nici în Bulgaria, 
nici în «Ţara lui Basarab», nici în Ungaria, nici în Bosnia, nici în Gre- 
cia» 2. In acest document vedem că i se spune "Ţării Româneşti, după 
numele voevodului, «Ţara lui Basarab» şi nu Ungro-Vlahia, cum apare 
obicinuit în documentele vremii. 

Intrun alt document, din 8 Oct. 1408, dat de Alexandru cel Bun 
negustorilor din Liov (Polonia), găsim chiar numele de «Basarabia», 
pentru "Ţara Românească, scris sub forma «Besarabă». De ex., se spune; 


2 B. P. Hasdeu: Ist. critică, I, pag. 64. 








940 Constantin D. Vasilcoiu 
în acel document : «cine va duce postav în Basarabia, va da la vama 
principală în Suceava de grivnă 3 câte trei groși 4, iar la marginea țării 
în Bacău, de grivnă doi groși» 5, 

De observat, că numele de «Basarabia» apare de mai multe ori în 
textul acestui document, ceeace nu poate fi considerat drept o greşală 
sau confuzie a diacilor de cancelarie. 


Nistrul de lângă Tighina 


In alte documente, tot externe, se arată că Țara Românească «este 
țară basarabeană» ?, | 
Deci, din documentele citate 
Românească 


ştim: până unde se întindea 

„ în părţile răsăritene ? De răspunsul 
cum vom vedea circumscrierea numelui 
ai târzie, numai la părţile «basarabene» 


Incă din sec, XIII, stăpâni ai regiunilor din Nordul. Mării Negre, 
către Nistru, erau Tătarii. Din aceste părţi, ei năvălesc deseori asupra 
țărilor noastre, ba încă mai departe, dincolo de Carpaţi, în regatul 
Ungariei, jefuind şi acoperind de ruine tinuturile prin care treceau. Ca 
să pună capăt acestor măvăliri pustiitoare, Ludovic cel Mare, regele 
Ungariei întreprinde, după urcarea sa în scaun (1342), o seamă de expe- 
dițiuni împotriva Tătarilor. La acestea 'se asociază şi Basarab, voevo- 
dul "Ţării Românești, trimițând cu oaste pe fiul său Nicolae Alex. 


3 Grivnă = monedă, marcă apuseană (germană) = 48 groși, 
1 groș=monedă mică de argint. 

5 M. Costăchescu: Doc, Moldoveneşti, I, pag. 634. 

6 P. P. Panaitescu: Doc, Ț.- Româneşti, I, pag. 121—192. 





Ce trebue să știm despre Basarabia 941 


Basarab. In această privinţă, iată ce spune un izvor, publicat de B. P. 
Hasdeu sub numele, «fântâna necunoscută a lui Greceanu»: «lar când 
fu leat 6856 (1348) (sic)... într'acea vară loviră Tătarii în Ardeal. Deci 
Craiul trimise oşti şi porunci lui Alexandru Voevod să fie el mai mare 
peste oşti și să se bată cu Tătarii; şi sau bătut la Săcuiu două zile şi au 
biruit pre Tătari şi i-au tăiat și i-au robit foarte rău şi au prins pre 
Atlam, sultanul tătăresc şi i-au tăiat capul; iar alţi robi mulţi și steaguri 
i-au trimis legaţi la Craiu, la Văişigrad 7. Aceste lupte sunt amintite şi 
de alte izvoare. 

Ca rezultat al lor, între 1345—1350, Ţara Românească anexează 
regiunea din Sudul Moldovei şi Basarabiei de azi, până aproape de 
Bacău şi Bârlad, iar spre răsărit, până dincolo de Chilia genovesă, sau 
Licostom-ul grecesc. Teritoriul acesta de răsărit va fi cunoscut sub 
Mircea cel Bătrân şi urmaşii săi, sub numele de «părţile din spre Tă- 
tari» sau documentar «spre părţile tătărești» $, și nicidecum «Basarabia», 
cum s'a crezut greşit de istoricii noştri. «Basarabia» însemna încă, în 
vremea aceea, "Ţara Românească întreagă, : dintre Carpaţi, Dunăre şi 
Mare, cum am văzut din doc. lui Alexandru cel Bun, din 1408, citat 
mai Sus. - ..: . ' 

Dar în acest timp, 1359, tot ca rezultat al năvălirilor tătărești, ia 
fiinţă, la răsărit de Carpaţi, statul moldovenesc. Născut din necesitatea 


O fântână din regiunea Codrului 


de apărare a regatului unguresc, împotriva Tătarilor, noul stat va 
adopta în curând forme de viaţă proprie, ţintind să atingă în desfăşu- 
rarea sa politică, marginile unităţii geografice, pe care o prezintă teri- 
toriul dintre Carpaţi, Nistru, Dunăre şi Mare. 


7 B. P. Hasdeu: Etymologicum. IV, Introd. (Negru-Vodă) pag. CXCV. 
8 P. P. Panaitescu: op. cit., pag 68 etc.; 120, 127, etc. 








942 Constantin D. Vasilcoiu 


In expansiunea sa, către Sud, statul moldovenesc va întâlni la 
Dunăre, Ţara Românească cu «părţile basarabene», de către 'Tătari. 
Din conflictul ce se naște între cele două țări românești, pentru stă- 
pânirea cetăţii Chilia, dela Dunăre, va ieși biruitoare în cele din urmă 
Moldova, sub Ştefan cel Mare, anexând, în 1465, această cetate, cu 
întreg hinterland-ul său «basarabean». : 





Cetatea Albă. Cetatea de piatră (a doua) 


In chipul acesta, «părţile basarabene» dela Nord de gurile Du- 
nării, înglobate definitiv Moldovei, vor purta singure, de acum înainte, 
numele de «Basarabia». 

Deci, numai din vremea lui Ştefan cel Mare, înainte, «Basarabia» 
va însemna teritoriul din vecinătatea de Nord a gurilor Dunării, înţe- 
lexându-se prin aceasta, teritoriul muntean anexat de către Moldoveni, 
dela Basarabi. 

Acestă semnificaţie teritorială, o va păstra numirea de «Basara- 
bia», până la 1812, când Rușii, ocupând întreg ținutul dintre Prut şi 
Nistru, până la hotarul Bucovinei, extind oficial această numire la tot 
teritoriul ocupat de ei. 

De observat, că din vremea Ecaterinei a II-a, Rușii ajung să deo- 
sebească Basarabia de Moldova, cu ocazia numirii de. consuli ruşi în 
Principate, când se indică aceste ţări româneşti, cu numele lor: Valahia, 
Moldova şi Basarabia ?, 

Iată, aşa dar, cum s'a ajuns, în decursul timpului, ca Basarabia, 
care a însemnat la început "Țara Românească a lui Basarab, să însem- 
neze pentru noi azi, întreg ţinutul dintre Prut şi Nistru. bă 

Ca încheiere a părţii privitoare la nume, adăogăm, că Ruşii, ocu- 
pând la 28 Iunie 1940, Basarabia. au înglobat-o republicii moldoveneşti 


9 X. Iorga: Relaţiile româno-ruse, pag. 240, 





Ce trebue să știm despre Basarabia 943 


transnistriene, formând cu aceasta un singur ținut cu numele de «Re- 
publica Moldovei». 

Prin noua schimbare atât de sens, cât şi de nume, operată în ulti- 
mul timp, vecinii noştri dela răsărit n'au făcut altceva, decât să recu- 
noască, indirect, vnitatea geografică și etnică a provinciei răpite, cu 
vechea ţară a Moldovei. 

III. Consideraţiuni geo-politize. Basarabia este ţinutul din răsă- 
ritul României, cuprins între Prut şi Nistru, ce începe la Nord din 
hotarul Bucovinei, şi se termină spre Sud, la Dunăre şi Mare. 

Intinderea acestui ţinut este de 44.422 km2. 10, 

Ca înfăţişare geografică, pământul Basarabiei, după observările 
geografilor de seamă, este în strânsă legătură cu podişul Moldovei, for- 
mând cu acesta un tot organic, sub numele de «podişul moldo-basa- 
rabean» !!. Dăltuit adânc de cursurile de apă, acest podiș, prelungindu-se 
dincolo de Nistru-cu podişul podolic, scade treptat, în înălțime, până se 
pierde în șesul rusesc, spre răsărit și în şesul Bugeacului, spre miază-zi. 

Prin aşezarea sa la marginea de răsărit a ţării, pe linia istmului 
ponto-baltic, Basarabia a fost în toate timpurile hotar despărțitor între 
două lumi, fundamental deosebite: de o parte, spre apus, lumea curo- 
peană înclinată spre un traiu aşezat și de un pronunţat realism civili- 
sator; iar de ceailaltă parte, spre răsărit, lumea stepei euro-asiatice, în 


Cetatea Soroca 


veşnică rătăcire. Aşezată «în calea tuturor răutăţilor», cum spune croni- 
carul, Basarabia a suferit, din cauza aceasta, mai mult decat oricare ăltă 
provincie românească, încălcările și pustiirile acestei lumi răsăritene, 
ce nu-şi găseşte loc de aşezare, ca şi scaiul rostogolit de vânt pe 
întinsul acestei stepe. Fa a cunoscut furia de început a tuturor acestor 
neamuri răsăritene. 


10 Și. Ciobanu: op. cit., pag. | şi urm. 
11 Ibid. pag. 2. 








944 Constantin D. Vasilcoiu 
“+ 
Cu mult înainte de Cristos, Prin aceste părţi au rătăcit cetele Cimme- 
rienilor, alungate din urmă de către Scito-Sarmaţi. confederație de 
neamuri irano-turaniene !?. Mormintele celor dintâiu, spune istoricul grec 
Herodot, străjuiau încă, pe vremea sa, pe malul Tyras-ului 1%, Nistiul 
de azi. 
Apoi în perioada migraţiunilor barbare, Basarabia cunoscu. furia 
tuturor. neamurilor uralo-altaice. Ea a fost, secole dearândul, drumul 


| 


Cetatea Hotinului 


de scurgere al acestor neamuri, către Dunăre, în Imperiu şi sălaş de 
aşezare temporară.. Dintre toate însă, 'Tătarii o pustiiră vreme mai în- 
delungată. Nu fu cruțată nici de jafurile Cazacilor. 

Dar n'au fost de ajuns toate aceste nenorociri ce s'abătură asupra 
Basarabiei, pentru ca mai aprope de vremea noastră să cunoască şi ce-i 
încălcarea muscălească. 

IV. Zpecutul Basarabiei. a) Epoca gelo-daco-romană. In timpurile 
străvechi, istoria provinciei dintre Prut şi Nistru este strâns legată de 
aceea a Geto-Dacilor, locuitorii băștinași ai acestor regiuni; iar mai târ- 
ziu, după cucerirea regiunilor Nord-dunărene de către Romani, ea va 
cunoaște măreţia şi strălucirea acestui trecut roman. 

Cu mult înainte de Cristos, înfloria în regiunea dela Nordul Du- 
nării, mărginită la Vest de către ultimile prelungiri ale Alpilor, la Nord - 
de către Carpaţi, Galiţia şi Bucovina, iar la răsărit de către Nistru, «ul- 
tima şi cea mai desvoltată civilizaţie a bronzului». «Creatorii ei erau un 
popor unitar, care după toate semnele, par a fi fost Thraci» 14, Aceştia 
prin ramura lor geto-dacică, au fost stăpânii acestor regiuni din vremuri 


13 X. orga: Ist. Român., 1, 1—2, pag. 136 şi următ. 
13 Herodot, IV, ul. 
14 U. Pârvan: Getica, pag, 2. 








Ce trebue să știm despre Basarabia 945 


imemoriale 15. Expansiunea lor nu cunoaşte margini. Ii întâlnim chiar 
mai departe, prin părţile Bugului şi Niprului, unde învățatul rus Ros- 
tovțev spune, că a descoperit o seamă de morminte, care după toată în- 
făţişarea nu par a fi scitice 16, 

Geto-Dacii duc un traiu aşezat, în opoziţie cu neamurile răsări- 
tene, în veşnică rătăcire. Obişnuiţi a se apăra atât în câmpie, ridicând 
valuri de pământ, cât și pe înălţimi, ridicând cetăţi de piatră, «dave» 
în graiul lor, Geto-Dacii alcătuesc un singur popor ca limbă, datini şi 
“religie. Numele diferite pe care le poartă însă, ascund viaţa lor de se- 
minție începătoare, cu întreaga şi lunga ei tradiţie 17. 

Intre anii 1000—900 a. Cr., traiul aşezat al Geto-Dacilor, a fost 
turburat de deplasările violente ale Cimmerienilor, iar mai târziu, prin 
sec, al VII-lea a. Cr., de năvălirile Sciţilor. Aceste popoare răsăritene, 
«adevărate dune etnice, în continuă mişcare», n'au fost numeroase, spune 
Rostovţev, dar bine organizate, aşa că sau putut impune ușor unor 
populaţiuni agricole, cum erau strămoşii noştri 18. Dar Sciţii, aducătorii 
unei noui civilizaţii, aceea a fierului şi a unei arte profund influenţată 
de Grecii de pe coasta de Nord, a Mării Negre, cât și de Arienii şi Mon- 
solii din Asia, n'au reprezentat niciodată în părţile noastre, elementul 
de stăpânire permanentă, ci unul de trecătoare cucerire politico-mili- 


Cetatea Ismail 


tară 1, Când rămân vreme mai îndelungată în mijlocul acestei lumi 
thracice, de o extraordinară vitalitate, neamurile scitice sfârșesc prin 
a fi «thracizate», aşa cum s'a întâmplat cu Agathirşii din Transilvania. 


15 Minus: Scythians and Greeks., apud U, Pârvan, op. cit. pag. 37. 

16 Rostovțev: Iranians and Greeks in south Russia, apud. N. Iorga, op. cit. 
pag. 128. 

17 N, Iorga: op. cit. pag. 63. 

18 Ibid. pag. 131. 

19 U, Pârvan: op. cit.. pag. 131. 














Constantin D. Vasilcoiu 


In ce priveşte trecerea Geto-Dacilor în istorie, menționăm că 
aceasta se face printr'un strălucit fapt de arme; și anume e vorba de 
împotrivirea lor, faţă de puternicul. rege al Perşilor, Darius I, care por- 
nind din Asia, supusese în calea sa toate nemurile, până în Balcani. 
Povestind acest fapt, întâmplat către sfârşitul sec. VI a. Cr., istoricul 
grec Herodot, spune că dintre toate neamurile thracice, singuri Geţii s'au 
împotrivit puternicului rege, căci între toate aceste neamuri, ei sunt «cei 
mai viteji și cei mai credincioși» %. Iar mai târziu, tot Geţii sunt aceia 
cari se opun la Dunăre lui Alexandru cel Mare, regele Macedoniei. 
Unul din generalii săi, Zopyrion, aventurându-se, prin anul 326 a. Cr., 
în stânga Dunării, până către Olbia, cetate la gura Bugului, plăti cu 
viaţa, fapta sa necugetată 21, 

Sub Boirebista, prin sec. III a. Cr.. Geto-Dacii reuşesc să înte- 
meieze, de ambele maluri ale Dunării, un puternic regat. Regiunile ba- 


Cetatea Tighina (citadela) 


sarabene, fără îndoială, fac parte din stăpânirea lui Boirebista, a cărui 
putere și autoritate e recunoscută chiar la Olbia 22. Indrăseala diado- 
chului macedonean, Lysimachus, de a trece în, sudul Basarabiei, mai 
jos de Peuce *%, spune Strabon, era să-l ducă la pierzare, cu întreaga sa 
armată, dacă la mijloc nu era mărinimia regelui getic, care-și pofteşte 
victima la ospăț, adresându-i cu această ocazie și unele mustrări, 

După moartea puternicului rege Boirebista, regiunile basarabene 
cunoscură năvala «din spirit de aventură» a Celţilor apuseni, cari în 
afară de «dunum-urile» lor, n'au lăsat alte urme. (Carrodunum, Novio- 
dunum). j 

Odată cu înaintarea puterii romane în Sudul Dunării, aceste re- 


20 Herodot, IV, 93. 

21 U. Pârvan: op. cit., pag. 50. 

22 N. lorga: op. cit. II, pag. 36. 

23 Strabon: VII. 3. 14—15 ct. U, Pârvan, op. cit. pag. 57. 








N 


Ce trebue să ştim despre Basarabia 947. 


giuni trec sub influența Romei. «Istoria neamului daco-getic din ma- 
sivul carpatic şi câmpia danubiană, spune regretatul V. Pârvan, se 
confundă dela Tiberiu înainte cu însăşi istoria romană a provinciei 
Moesia, organizată în liniile ei mari, încă dela Augustus, dar definitiv 
constituită abia din an. 15 înainte, prin aşezarea legiunii VI Scythica 
la Ratiaria şi numirea unui legatus pro praetore ca şef militar şi juridic 
al provinciei, în locul vechiului praefectus civitatium Moesiae et Tre- 
balliae» 24. » 

Intre anii 52—53 d. Cr., în vremea împăratului Claudiu, o armată 





Biserica Sf. Nicolae din Chilia Nouă, zidită de către Vasile Lupu 


romană, sub conducerea generalului Tiberius Plautius Silvanus Aelianus, 
guvernatorul Moesiei, trece la Nordul Dunării, împotriva Sarmaţilor. 
Lupta are loc prin Sudul Basarabiei de azi. Sarmaţii sunt înfrânți. Ar- 
mata romană înaintează până la Nistru. Colonia grecească Tyras, de aci, . 
trece sub protecţia romană, devenind astfel un însemnat punct de spri- 
jin al romanităţii răsăritene. Victoria lui Aelianus are atâta răsunet în 
lumea, grecească de pe coasta de Nord a Pontului, încât și alte cetăţi ca: 
Olbia, Chersonesul recunsc autoritatea romană. Aceste fapte sunt astfel 


2 U. Pârvan: op. cit., pag. 100. 











/ 


948 Constantin D. Vasilcoiu 


pomenite într'o inscripţie dedicată lui Aelianus: «A mutat mai mult de 
100.000 de transdanuviani, cu femeile, cu copiii, principii ori regii lor, 
dincoace de fluviu, spre a plăti tribut; a înăbuşit o mişcare a Sarmaţilor, 
chiar dela începutul ei, deşi trimisese o mare parte a armatei, la ex- 
pediţia din Armenia... A făcut apoi şi pe regele Sciţilor să ridice ase- 
diul cetăţii Chersones, care e dincolo de Boristhene»... 35. (Bugul). 


Cetatea Hotin 


Dela anul 57 d. Cr., Cetatea Tyras își începe chiar numărătoarea 
anilor dela capăt, ca şi Roma, altădată. 

Prin urmare, inscripţia de mai sus, pe lângă faptele de seamă să- 
vârşite de Aelianus, ne mai desvăluie încă un fapt. de o importanță 
covârșitoare, prin consecinţele sale; avem de-aface cu o nouă orientare a 
acțiunii romane, îndreptată, din acest timp, în întregime către Nord- 
Est 27. Regiunile răsăritene, în. strânsă legătură cu Moesia Inferioară, 
vor fi câştigate, aşa dar, de romanitate, chiar cu mult înainte de ară- 
tarea puterii romane, sub împăratul Traian, prin anii 101—106, la 
ceailaltă extremitate, de Vest; a Daciei. Ceeace până astăzi. numim 
«valul lui Traian», întăritura de apărare ridicată. în Sudul Moldovei 
şi Basarabiei, începând dela Poiana, la gura Trotuşului şi terminându-se 
la Cetatea-Albă, spune regretatul V. Pârvan, trebue să fi fost ridicat 
cu mult înaintea lui Traian, de către Aelianus, învingătorul Sarmaţilor, 
care stabileşte la Nord, un şir de regate clientelare; 2% dar poporul a 
păstrat pentru acest val basarabean numele lui Traian, ca unul care a 
avut atâta răsunet în lumea răsăriteană, după înfrângerea Dacilor. lar 
când, în anul 106 d. Cr., Dacia carpatică va intra şi ea în posesiunea 


25 Ibid., pag. 103. 
26 Ibid. 
27 Ibid. 
28 Ibid., pag. 128. 





Ce trebue să ştim despre Basarabia 949 


romană, părțile răsăritene vor primi prin aceasta, un nou imbold spre 
romanizare. Poiana la gura Trotuşului, Barboşi la vărsarea Siretului 2 
vor. deveni puternice centre militare şi, în același timp, centre de legă- 
tură cu romanitatea Daciei apusene. 

Numai regiunile nordice ale Moldovei şi Basarabiei, vor continua 
să rămână loc de refugiu, pentru Dacii liberi: Costobocii, Carpii și Tyra- 
geții, adică Geţii de către Tyras. Aceştia, în unire cu neamurile sarma- 
tice răsăritene, vor continua să ducă mai departe un răsboiu.de «gue- 
rillas», împotriva Imperiului. Teatrul acestor lupte va fi, desigur, în 
regiunea Dunării de Jos, prin Basarabia şi Dobrogea. Monumentul dela 
Adam Klissi, Tropaeum Traiani, ca şi măreaţa columnă din Roma, unde 
alături de Daci apar şi figuri sarmatice %, sunt mărturie nepieritoare a 
gloriei romane din acele vremuri. 

Mai târziu, prin sec. II d. Cr.. sub Marcus Aurelius, îi întâlnim 
pe aceşti Daci liberi, cari nu puteau uita pierderea patriei, făcând parte 
din confederaţia Marcomanilor germanici. O inscripţie găsită la Tro- 
paeum Traiani, pomenind de năvala Costobocilor în Dobrogea, spune că 
cetăţeanul Daizus Comozoi a fost «ucis de către Costoboci». Cu această 
ocazie, ei înaintează departe în Peninsula Balcanică, până în Achaia 
şi Macedonia 31. 


Poarta mânăstirii Rugi (jud. Soroca) 


In vremea lui Caracala, îi vedem pe Carpii din părţile Basarabiei 
de azi, alături de Goţi, care-şi au sălaşurile lor tot în aceste părţi, năvă- 
lind spre Sud, în Imperiu. O inscripţie, din acest timp, spune despre un 


29 C. C. Giurescu: Ist. Românilor, |, pag. 118. 
30 U. Pârvan: op. cit.. pag. 103, 
si C. C. Giurescu: op. cit., pag. 158. 











950 0 00 Constantin D. Vasilcoiu 


ostaş roman, că a fost răsplătit de împărat, «pentru vitejia sa împotriva 
Carpilor dușmani» %. ! - 

Deacum încolo, năvălirile Dacilor liberi, din părţile răsăritene, 
fie singuri, fie în unire cu diferite neamuri barbare, se vor îndesi, pen- 
truca prin anul 245, împăratul roman Filip Arabul, împreună cu fiul 
său, să considere, ca un fapt deosebit de arme, înfrângerea Carpilor, 
luând chiar titlul de «Carpicus» % ca altădată Traian, pe cel de 
«Dacius». A 


Catedrala din Orheiu 


Cu anul 271, când regiunile Nord-dunărene sunt evacuate oficial 
de către împăratul Aurelian, se încheie capitolul de istorie romană a 
acestor părţi. Incercările lui Constantin cel Mare, de mai târziu, de a 
reface unitatea Imperiului, adânc sdruncinată aici în Răsărit, vor ră- 
mâne fără rezultat. Se va căuta să se păstreze doar o quasi-legătură cu 
Imperiul, menţinându-i pe barbarii germanici în situația de «foederaţi». 
Regiunile Nord-dunărene, deplin câştigate pentru romanitate, vor con- 
tinua de acum înainte, să-şi toarcă firul crudului lor destin, de regiuni 
mărginașe ale acestei romanităţi. 

b) Epoca migraţiunilor barbare. Prea multe ştiri din această epocă, 
n'avem. Există, în deosebi o seamă de izveare narative. 

Desigur, că elementul daco-roman, din regiunile răsăritene, a ur- 
mat soarta întregii romanităţi Nord-dunărene, de aceeași origine, cu 
deosebirea numai că, aici, la margine, furia și apăsarea barbară au 
fost mai mari. . 

Istoricul Iordanes, vorbind de Goţi, primii năvălitori germanici, 
spune, că aceştia, coborîndu-se din Peninsula Scandinaviei, au ajuns în 
interiorul Scoției sub conducerea lui Filimer; «iar de aci, spre partea cea 
mai îndepărtată a Sciţiei, care se găseşte în vecinătatea Mării Negre». 

, 

32 Ibid, pag. 160 şi următ. 

33 Ibid. pag. 161. 





Ce trebue să știm despre Basarabia 951 


Am văzut mai sus, că în unire cu Dacii liberi, ei vor năvăli deseori în 
Imperiu. Fie după loc, fie după șeful lor Ostrogotha, spune mai departe 
Iordanes, o parte dintre ei, se vor numi Ostrogoţi, iar alții Visigoţi, 
«adică din partea de apus» 3. 

Goţii vor rămâne stăpânii părților răsăritene, până către 375, când - 
furia Hunilor, popor asiatic, îi sileşte, pe timpul împăratului Valens, 
să caute scăpare în Moesia sau Thracia. 

Nouii năvălitori, Hunii îi vor întrece pe toţi, «în cruzime şi barba- 
rie». Ei aruncară «sămânța întregului dezastru și diferitelor nenorociri» 
peste aceste regiuni, spune istoricul Ammian Marcellin, care trăieşte în 
vremea lor.-Popor rătăcitor de stepă, ca şi înaintaşii lor Scito-Sarmaţi, 
Hunii îşi petrec tot timpul călare, ziua ca şi noaptea. «Nimenea la ei, 
nici nu ară, nici nu atinge plugul vreodată 35, Stăpânirea lor e distrusă 
pe la anul 454, de către Gepizi, popor germanic 3. 

După Huni, regiunile răsăritene cunoscură, pe rând, toată furia 
neamurilor asiatice: Avarii, Bulgarii, Ungurii, Pecenegii şi Cumanii, 
înainte de a trece mai departe în Europa, îşi avură, temporar, sălașurile 
lor în aceste părți. Rând pe rând, aceste regiuni răsăritene deveniră o 
«Bulgarie Mare», un «Atelkuz» sau o «Cumanie Neagră», numiri care, 
în cele din urmă, au sfârșit prin a se şterge, ca şi norii în bătaia vân- 


Strada Alexandru-cel-Bun din Chișinău 


tului. Caracterul romanităţii noastre fusese prea adânc imprimat, ca 
să poată fi şters de cetele asiatice trecătoare. «Apa trece, pietrele ră- 
mân», rezumă într'o formă atât de lapidară, întreg acest trecut româ- 
nesc de întunecare barbară. 


34 lordanes. trad. Gh. Popa-Liseanu: lav. ist. Român., XIV. pag. 86 şi următ. 
35 Am. Marcellin, trad. Gh. Popa-Liseanu, op. cit. vol. XIII, pag. 72 şi următ, 
30 C. C. Giurescu: op. cit., pag. 191. 





Constantin D. Vasilcoiu 


c) Epoca românească. Şi precum izvorul de sub stâncă, prea mult 
apăsat de greutatea ei, ţâşneşte cu putere, sfărâmând în calea lui orice 
piedecă, tot așa viaţa românească, răsbind apăsarea barbară, țâşneşte 
din adâncurile acestui trecut întunecat, 

s Cea mai veche menţiune, despre Românii din părţile răsăritene o 
întâlnim târziu, în cronicele ruseşti. din sec. XII. Anume, se spune, 
într'una din aceste cronici, că în 1147 au ieşit întru întâmpinarea. lui 


Mânăstirea Căpriana (jud. Lăpușna) 


Sviatoslav, împreună «cu mulţi cumani» și «Brodnicii», adică Românii 
dela vaduri, întrebându-l de sănătate 37. Că acești «Brodnici» nu pu- 
teau fi decât Români, o dovedesc și constatările următoare: 

1) Prezenţa vadurilor într'o regiune învecinată, de sigur, cu cea 
cumană, din moment ce Românii apar în tovărășia Cumanilor, nu putea 
să fie decât în Moldo-Basarabia, unde până astăzi constatăm aceste 
vaduri, din cauza apelor ce şi-au săpat adânc albia în podiş. Regiunea 
aceasta a rămas în toate timpurile locuită de români. La răsărit de Nis- 
tru, întinzându-se șesul rusesc, nu poate fi vorba de vaduri. 

2) Românii sunt menţionaţi în cronica rusească, alături de Cu- 
mani, cum de altfel îi întâlnim și în Balcani, în sec. XII-lea, dând 
ajutor fraţilor Asăneşti, împotriva Bizantinilor. 

” Ceeace este iarăşi destul de important, e şi faptul că Brodnicii 
dispun în această vreme, de o organizaţie voevodală. De pildă, într'o 
altă cronică tot rusească, se spune că în lupta dela Kalga din 1224, 
au fost alături de Tătari, împotriva Ruşilor și Brodnicii cu voevodul 
lor Ploscânea %. Lupta dela Kalga a avut ca rezultat desființarea sta- 
tului rusesc dela Kiev, pentru totdeauna; căci dacă mai târziu, peste 
trei secole, poate fi vorba de un stat rusesc, acesta n'are nici o legătură 
cu cel dela Kiev. 


31 Cronica Ipatievskaia, trad. Gh. Popa-Liseanu. op. cit. XII, pag. 30. 
38 Cronica Novgorodului, lbid. pag. 61 şi următoarele. 





Ce trebue să știm despre Basarabia 


E statul rusesc al Moscovei, întemeiat de Moscali. 

Acestea sunt puţinele ştiri, pe care le avem despre Românii din 
părțile răsăritene, moldo-basarabene, până în secolul al XIV-lea, când 
ia ființă statul moldovean %. Ele sunt însă suficiente, spre a dovedi 
vechimea şi permanenţa noastră în aceste părţi. 

De acum, încolo, Moldova, statul cel nou, creat din motive poli- 
tice de apărare, a regilor Ungariei, împotriva Tătarilor, va căuta să 
înglobeze în hotarele sale, în scurtă vreme, întreg elementul românesc 
dintre Carpaţi, Nistru, Dunăre şi Mare. 

Aşa de pildă, pornind în 1359, din valea râului Moldova, acest 
stat ajunge numai peste 30 de ani, până la Mare. Roman Voevod, în 
1392 se intitulează: «Domn al țării Moldovei dela munte până la Ma- 
re» 40; iar fiul său, Alexandru cel Bun va întinde hotarul ţării spre Nord, 
până dincolo de Ceremuş, cuprinzând cu voia regelui Poloniei şi ţara 
Pocuţiei cu Sniatinul şi Colomea “!; spre răsărit Moldova atinge, încă 
din acest timp, ca hotar, Nistrul. De ex. întrun act de privilegiu co- 
mercial, acordat Liovenilor, în 1408 Oct. 81%, se spune cu privire la 
vama ce vor plăti negustorii: «Cine merge către ţinutul tătărăsc, pentru 
12 cântare, în Suceava, (va da) o rublă de argint; în aşi 30 de groși; 
şi în Cetatea-Albă, o jumătate rublă de argint. lar cine nu merge la 
Cetatea-Albă, va da la Tighina, ca şi la Cetatea-Albă, afară de plata 


cp gaz 


In preajma Sorocii (Nistrul) 


vadului de trecere; iar la strajă de fiecare car, câte 12 groși... Aceasta 
este vama acelora ce se duc la Tătari». 

Cum vedem, Cetatea-Albă și Tighina sunt indicate ca puncte 
moldovene, de vamă, spre răsărit, către Tătari, stăpânii regiunilor de, 
peste Nistru, din sec. XIII, după desființarea statului rusesc dela Kiev. 


39 Ar mai putea fi amintit și grupul nordic al «Bolohovenilor» — dar în 
privința acestora, sunt încă discuţiuni. «Boloh» ar fi «Voloh» — adică «Valah», 

40 M. Costăchescu: op. cit., pag. 7. 

41 Ibid., II; pag. 640—641. 

42 Ibid. pag. 631—635. 


a nuc e AER ERE PI ara ame 





954 Constantin D. Vasilcoiu 


Mai departe, vorbind de vama ce vor plăti negustorii când vor 
duce marfa lor spre Nord, în Polonia, documentul spune: «iar cine va 
duce cai sau iepe la Camenița, ce i-ar fi să dea în Sireti, (2 groși de 
cal), tot aceea va da în Dorohoiu; şi ce i-ar fi să dea în Cernăuţi, (2 
groși), tot aceea va da în Hotin». Iată deci: Siretul, Cernăuţi, Hotinul, 
indicate, chiar de atunci, ca centre vamale, moldovene. 

Spre "Țara Românească, numită în acest document «Basarabia», 
vama se va plăti de negustori, «la margine în Bacău, de grivnă doi 


Mânăstirea Dobruşa, (iud. Soroca) 


groși»; iar mai departe: «Liovenii, cari vor voi să meargă la Brăila 

după peşte, vor plăti câte 11/2 groși dela o grivnă la vama dela hotar: 
la Bacău sau la Bârlad». 

n €l se vede lămurit care 

remea lui Alexandru cel Bun. Spre miază-zi, 

ntre moldovene de margine, spre Ţara Ro- 


Din acest timp, istoria ținutului dintre Prut şi Nistru este strâns 
legată de aceea a Moldovei. Numai partea sudică, până dincolo de 
Chilia, la gurile Dunării, cunoscută din actele lui Mircea cel Bătrân 
şi urmașilor săi, sub numele de «spre părțile tătărăşti» va fi cuprinsă, 
până în vremea lui Ştefan cel Mare, în istoria Țării Românești, fiind 
ţinut «basarabean». 


sarabean», anexat de Ştefan cel Mare, va purta numele de «Basara- 
bia», în amintirea Basarabilor, stăpânitorii de până atunci, nume ce 
se păstrează și astăzi, împotriva tuturor stăpânirilor străine. 





„Ce trebue să știm despre Basarabia 955 


Așezat la marginea ţării, despre Tătari, ţinutul dintre Prut. şi 
Nistru va cunoaște deseori încălcările şi jaful acestora. 

Aşa, povesteşte cronica, în vremea lui Ştefan cel Mare, «când fu 
văleatul 6978 (147p), rădicatu-sau multă mulţime de oaste tătărască 
şi au intrat în ţară să prade; cărora prinzându-le de veste Ştefan Vodă 
le-au eşit înainte și la o dumbravă ce se chiamă la Lipinţi, aproape de 
Nistru, i-au lovit Ştefan Vodă cu oastea sa, August 20, şi dând războiu 
vitejeşte i-au răsipit; şi multă moarte şi perire au făcut într înșii, şi 
mulţi au prins în robie, şi le luă tot pleanul» 4%. 

Dar primejdia cea mare pentru Moldova, ca şi pentru întreaga 
creştinătate în vremea. aceea, erau Turcii. Ca să preîntâmpine această 
primeidie, Ştefan cel Mare încheiase legături cu vecinii'săi, cu Ungurii 
şi cu Polonii, ba chiar cu îndepărtatul Cneaz al Moscovei. Apoi timp 
de zece ani încercase să aducă "Ţara Românească în sfera sa de influență, 
căutând s'o smulgă din legăturile sale cu Poarta. Cu tot amestecul său 
în schimbarea voevozilor munteni, până în cele din urmă nu reuşi în 
planurile sale, căci Domnul muntean din Bucureşti, se temea mai mult 
de garnizoana turcească din Giurgiu, numai la 60 km. depărtare. Ba 
acest amestec, în treburile muntene, ridică împotriva sa, furia Turcilor. 

Intr'o primă încăerare, în 1475, Ştefan înfrânse, la Podul Inalt, 
puterea turcească. Dar Turcii, odată înfrânți, se puteau ridica din nou, 
cu mai mare furie. Deaceea, Ştefan cel Mare, dându-și seama, anunţă 


Liceul No. 3 din Chișinău, în care s'a votat Unirea Basarabiei cu România 


întregii creştinătăţi pericolul turcesc. Nimeni însă nu-l înţelegea. In 
zadar căutase el să arate că Moldova e poarta creştinătăţii şi că odată 
deschisă această poartă, Turcii nu vor mai întâlni o altă piedecă în 
drumul lor, spre inima Europei. Pentru izbânda sa dela Podul Inalt, 
Voevodul Moldovei primise numai laude, ba chiar şi titlul măgulitor 
de «apărător al lui Cristos», dar nimeni nu-i venia în ajutor cu oaste, 


43 Gr. Ureche: Cronica, pag. 34 (ediţia C. C. Giurescu). 





956 Constantin D. Vasilcoiu 


de care el avea atâta nevoie. Rămas singur, în fața puhoiului turcesc, 
Ştefan Vodă primește totuşi lupta, în anul următor, 1476, la Războeni. 
Şi spune cronica: «pedestrindu-se oastea ca să nu nădăjduiască în fugă ci 
întru arme, și au dat războiu, Iulie 26... Şi Turcii tot adăogându-se cu 
oaste proaspătă, iar Moldovenii obosiţi și neviindu-le ajutoriul nici 
de o parte, au picat, nu fieştecum, ci până la moarte a se apăra; nici 
biruiţi dintru arme, ci stropșiţi de mulţimea turcească» 44, 

La câțiva ani după lupta dela Războeni, în 1484 Ștefan Vodă 
pierde cele două cetăţi: Chilia și Cetatea-Albă, «plămânii Moldovei» 
cum le spunea el. Toate încercările sale de a câştiga cele două cetăţi —, 


Preotul Al. Mateevici 


«cheie și poartă pentru toată ţara Moldovei şi Ungariei şi ţării dela 
Dunăre», cum le numeşte Sultanul, — rămân zadarnice. 

In 1538, sub Ştefan Lăcustă, raialele celor două cetăţi sunt spo- 
rite cu tot teritoriul Basarabiei de Sud și cu cetatea Tighina 45. 

Deacum, Moldova e deschisă Turcilor spre Sud ca şi Tătarilor 
spre Răsărit. Şi ca o permanentă ameninţare, aceştia, ca aliaţi ai Tur- 
cilor, se vor aşeza, chiar de atunci, în șesul sudic basarabean, numindu-l 
în limba lor, «Bugeac». Hoardele lor pustiitoare vor cutreera adesea 


14 Gr. Ureche: Cronica, pag. 41. 
45 1. Nistor: Basarabia, pp. 110,145, 





Ce trebue să știm despre Basarabia 957 


oraşele şi satele moldovene, lăsând în urma lor jale și ruină. In vre- 
mea lui Bogdan Vodă, fiul şi urmaşul lui Ştefan cel Mare, începând 
din 1510, ei năvălesc aproape în fiecare an, sub conducerea lui Beti- 
Ghirai, sultanul lor. «Şi au prădat dela Orheiu până la Dorohoiu şi 
pre Prut în sus, de multă pradă şi robie de oameni şi de dobitoace au 
făcut», spune cronica; iar mai departe: «şi când fu văleat 7021 (1513), 
August 22, aşiiderea au intrat în Moldova, de au prădat până la laşi, 
şi au ars târgul şi ţinutul Cârligăturei şi au ajuns şi până la Dorohoiu, 
şi până la Ştefăneşti, iară alţii au prădat în jos de Lăpuşna și la Chi- 
gheciu şi de sârg vrând să iasă cu robii, în Nistru multe suflete au îne- 
cat şi robi şi de ai săi» î€. 

Dar nu erau de ajuns aceste necazuri ce s'abătuseră asupra țării, 
căci, la jafurile Tătarilor s'adaogă şi celea ale cetelor de Cazaci, cari, 
la 1528, pentru prima dată, pradă Orheiul. Ajunsese biata ţărişoară a 
Moldovei în situaţia celui care, «fugind de ploaie, dă tot de noroaie». 


pla 


ic 


Portul Reni 


In 1538, sub Petru Vodă Rareş mare primejdie sabătu asupra 
întregei Moldove. «Tarnovski, hatmanul leşesc, cu mare oaste trecuse 
Nistrul şi cetatea începuse a bate;... 'Tătarii de altă parte umpluse ţara, 
de robia şi ardea; Turcii trecea Dunărea». Dar la primejdia din afară 
sadăoga şi neliniştea din lăuntru, căci scrie .cronica, mai departe: «Cu- 
noscând boerii şi ţara la ce lucrul, se sfătuia, şi unul de altul cerca 
sfat, ce vor putea face ca să poată hălădui de atâtea nevoi ce s'au aţâţat 
prin ţară, de s'au strâns o grămadă de răutăţi. și răsipă asupra lor». 
Acestea toate dacă i-au venit la urechile lui Petru Vodă, și mai vârtos 
Hârea chelariul i-au spus, cum și ţara se voroveşte să-l părăsească, multă 
scârbă intră în inima lui... Şi văzând Petru Vodă că-l împresoară vrăi- 


46 Gr. Ureche: Cronica, pag. 88. 








958 i Constantin D. Vasilcoiu 


mașii săi de toate părţile și ai săi l-au părăsit toţi, lăsat-au scaunul» 
şi a trecut în ţara ungurească. «Iară Suleiman, împăratul turcesc, cu 
oștile sale, în urma lui Petru Vodă, la Moldova multă pradă și scă- 
dere făcând ţării și călcând țara, au ajuns până la Suceava» 47, 

Şi tot așa, în vremea lui Ioan Vodă cel Cumplit, ţara fu din nou 
pustiită de Turci; iar Domnul ţării, care se apărase vitejește la Cahul, 


Cetatea Hotinului (Vedere generală) 


«în sat la Roșcani», fu prins în cele din urmă, legat viu de cozile a două 
cămile și rupt în bucăţi. Și scrie Gr, Ureche: «Atuncea zic să fie zis Ioan 
Vodă: «Caută că eu multe feluri de morţi groaznice am făcut, iar 
această moarte, n'am ştiut să o fi făcut «, 

Cazacii, îşi reped şi ei, în vremea aceasta, tot mai des cetele, 
asupra Moldovei. Sub Mihaiu- Viteazul, pentru o clipă, Moldova este 
alipită Țării-Româneşti, dar Movileştii, cu sprijinul Polonilor, păstrează 
încă Hotinul. După căderea lui Mihaiu, cancelarul Zamoyski pretinde, 
în 1602, pentru Polonia, cele două țări dunărene, împreună cu cetăţile 
turceşti dela gurile Dunării, ce se ţin de aceste țări: Chilia, Cetatea- 
Albă, Tighina, Ismail 4. Cererea însă este respinsă de Poartă, răspun- 
zându-se cancelarului polon, că aceste cetăţi sunt cuceririle lui Soliman 
şi nu se dă «locul unde-au săpat copitele cailor oştirii turcești învin- 
gătoare» 5, 

Intre anii 1601—1606, Cazacii pradă şi ard în dese rânduri cetă- 
țile şi satele basarabene. Soroca, Ismail, Chilia, Cetatea-Albă precum 
şi Bugeacul întreg nu scapă de aceste pustiiri. Hotinul e mai mult ocu- 
pat de Poloni, în acest timp. 


47 Ibid. pag. 101. 

48 Ibid. pag. 162, 

49 X. Iorga: Chilia, pag. 219. 

50 Și. Ciobanu: op. cit., pag. 128. 





Ce trebue să știm despre Basarabia 959 


Cu prilejul răscoalei voevodului Gașpar Graţiani, — morlac de 
origine, — împotriva 'Turcilor, Polonii, sub conducerea hatmanului Zol- 
kievski, trec în Moldova, cu gândul de a reocupa întreaga linie a Nis- 
trului, cu Tighina şi Cetatea-Albă; dar sufăr o grozavă înfrângere, încât 
cronicarul polon nu se poate stăpâni, scriind cu amărâciune: «Mai bine 
Sar fi scufundat în pământ ţara aceasta a Moldovei, înainte de a fi 
intrat noi înt'însa; niciodată Coroana polonă n'a suferit o mai mare 
înfrângere» 51. 

Mai târziu, în 1629, Hotinul se află în stăpânirea Moldovenilor, 
căci îl găsim aci, petrecând timpul, pe Miron Vodă Barnovski, gândin- 
du-se «cu grije la ce va mai fi, din partea vecinilor neastâmpăraţi». Și 
pe bună dreptate putea cugeta Voevodul la asemenea lucruri, când Tă- 
tarii din Bugeac, sub căpetenia lor Cantemir Mârza, puneau la cale 
întemeierea unui stat nou, «de ameninţare, stoarcere și jaf, în aceste 
părţi, cu voia Turcilor. Ca urmare Basarabia ajunge, pentru un timp, 
cât durează şi aventura lui Mârz,a, teatrul unor lupte înverşunate, între: 
Turci, Tătari, Poloni, Moldoveni și Cazaci %. La sfârşitul acestor lupte, 
pustiirea țării era desăvârșită, încât spune un document al vremii: 
«Intre Prut şi Nistru, n'a mai rămas o casă». Dar aceasta nu putea 
să fie cea din urmă pustiire. Sub Vasile Vodă Lupul, Tătarii, ca aliaţi 
ai voevodului muntean, pradă în repetate rânduri Moldova. Cea mai 


Strada Gaviil Bănulescu-Bodoni (Chișinău) 


cumplită năvălire se întâmplă însă în 1646, când Nordul ţării, cu: 6o- 
roca, Hotin, Cernăuţi, Dorohoiu, Hârlău, Iaşi, Suceava, până sub munte, 
ca şi partea de Sud, cu: Orheiu, Lăpușna, Fălciu, ajung adevărate ruine. 
Domnul ţării însuşi scapă cu fuga în codrii Chigheciului. Pentru apă- 
rarea părţilor basarabene de năvălirile pustiitoare, Vasile Vodă înfiin- 


51 Șt. Ciobanu: op. cit. pag. 128. Vezi și nota. 
52 N. Iorga: Basarabia, pag. 52—55. 
53 Hurmuzaki: Doc. XV și N. Iorga: op. cit. pag. 55. 





960 Constantin D. Vasilcoiu 


țează o serdărie, după modelul celor turco-tătărăşti, serdarul având în 
seamă, şi purtare de grije, toată marginea de răsărit a ţării 54, 

Urmașul lui Vasile Vodă, logofătul său Gheorghe Ştefan, ajun- 
gând domn, intră în legătură, în 1664, cu Marele cneaz al Moscului, 
Alexe Mihailovici, din noua dinastie a Romanovilor. Acesta se obliga, 
faţă de voevodul moldovean, a-i da ajutor ca să poată cuceri, din mâna 


Mânăstirea Saharna (jud. Orhei) 


Turcului, întreg teritoriul din Sud şi cu cetăţile «pe care acesta le-a 
desbinat de Moldova». Se indică, în act, chiar cetăţile: Chilia, Cetatea- 
Albă și Tighina 5, 

Desigur, că această înţelegere cu Muscalii nu putea da rezultate, 
pentrucă cele două ţări erau departe una de alta. Era, ca să zicem așa, 
gândindu-ne la vremea noastră, ca și garanţia britanică acordată Ro- 
mâniei, anul trecut, 

In a II-a jumătate a sec. XVII, au loc războaie crâncene între 
Turci şi Poloni, pentru cucerirea Podoliei şi Cameniţei poloneze. Voe- 
vodul Moldovei, Ștefan Petriceico gândindu-se c'ar putea cuprinde ce- 
tăţile din Sud: Cetatea-Albă, Tighina, Smilul, trece de partea Polonilor; 
dar aceștia sunt înfrânți. Turcii ocupă Hotinul. Ștefan Petriceico trece în 
Polonia, spunând că el, în Moldova, ca domn, fără Hotin, n'are ce 
domni 56, 

In 1676, Oct. 27, prin pacea dela Juravna, Podolia şi Camenița 
trec în mâinile 'Turcilor 67, 

Se spune că în acea vreme, se afla în tabără la Hotin, împreună 
cu Petriceico, mai înainte de a trece de partea Polonilor, şi boerul Miron 


54 Al. D. Xenopol, Ist, Rom., VII. pag, 34—38; N, Iorga, Chilia, pag. 76; 
Șt. Ciobanu, op. cit. pag. 129: 

55 X. Iorga: Chilia, pag. 230; Și. Ciobanu: Basavabia, pag. 170. 

56 A. D. Xenopol, op. cit. VII, pag. 232—233; N. Iorga, Chilia, pag. 291. 

57 Şi. Ciobanu, op. cit., pag. 171. 





Ce trebue să știm despre Basarabia 961 


Costin, «care au fost mai pre urmă şi logofăt mare». Şi au trimis Vi- 
zirul, la Petriceico-Vodă, «când era împărăţia la Nistru, să aleagă pre 
un boier, care-i mai de treabă, să-l trimită la cortul său, că-i trebuiește. 
Ales-au Petriceico- Vodă, din toţi boierii ţării, mai de treabă la voroavă 
pre Miron Costin...» «Şi mergând Miron Costin la cortul vezirului, l-au 
întrebat vezirul să-i spuie drept, pare-le lor bine că au luat Împărăţia 
Camenița, au ba ?» Atunce au zis Miron: «Sântem noi Moldovenii bucu- 
roşi să se lăţească Impărăţia în toate părţile, cât de mult, iar peste ţara 
noastră nu ne pare bine să se lăţească» 55. Este acesta un admirabil 
răspuns diplomatic, care trebue să ne dea de gândit şi nouă, astăzi, 
când se pune problema unor spaţii vitale, pentru anumite neamuri. 

In vremea lui Duca-Vodă, din cauza birurilor apăsătoare, se în- 
întâmplă dese răscoale. Cea mai însemnată este ridicarea Orheenilor 
şi Lăpuşnenilor, conduși de Hâncul şi Durac Serdarul, cari vin în lași 
şi cer Domnului înlăturarea Grecilor și mai ales a boerilor Cupăreşti. Și 
a rămas numele Hânceştilor, spune cronica, «de atunce până astăzi, întru 
pomenirea oamenilor 5». Vodă vrea, Hâncul ba !» 

După înfrângerea lui Cara-Mustafa, în 1683, sub zidurile Vienei, 
craiul Poloniei, loan Sobieski se gândia din nou la ţările române. De- 
aceea trimite o oaste moldo-căzăcească, sub conducerea fugarului Petri- 


| 
| 


Primăria municipiului Chişinău 


ceico-Vodă, care pustiiește Bugeacul tătărăsc. «Tot tăia şi ardea Bugea- 
cul» spune cronica, «că nu avea cine să le steie împotrivă» %. La pacea 
din 1690, Polonii cer: Muntenia, Moldova şi Bugeacul cu Cetatea-Albă, 
«de care atârnă nu numai stăpânirea Dunării şi păstrarea celor cucerite, 
ci despărţirea de oastea turcească, a Tătarilor, cari sunt un braţ al prea- 
puternicului corp otoman» %. Imperiul habsburgic însă nu se învoiește 
la. aceasta şi prin pacea definitivă dela Carlovitz, 1699, Polonia obţine 
numai cetatea Cameniţei. 


58 7. Neculce: Cronica, pag. 54. 
59 Ibid. pag. 48. 














962 Constantin D. Vasilcoiu 


De acum, încolo, scade influenţa Poloniei asupra Moldovei, dar 
în schimb începe să sporească cea rusească. Scurta domnie a învățatu- 
lui domn, Dimitrie Cantemir, însemnează un pas important în această 
direcţie, căci în tratatul încheiat cu Petru cel Mare, ţarul Rusiei, se 
prevedea: «Ţara Moldovii, cu Nistrul să-i fie hotarul. Și Bugeacul şi 
cu toate cetăţile, tot a Moldovii să fie. Numai odată prin cetăţi să așăze 
Moscalii, oșteni, până s'a întemeia ţara, iar apoi să lipsească oastea 


Portul Ismail 


moschicească. Bir să nu deie țara nici un ban. Pre domn să nu-l mazi- 
lească împăratul până la moarțe și pre urmă din fiii lui să fie, pre 
carele şi-ar alege țara. Neamul lui să nu iasă din domnie. Numai când 
sar hăini sau când şi-ar lepăda legea, atunce cela să lipsiască și să puie 
din fraţii lui. Pre boieri să nu-i mazilească domnul din boierie, până 
la moarte, sau cu mare vină să-i scoată». Mai departe tratatul vorbeşte 
de apărarea țării şi anume spune: «Zece mii de oaste să fie tot gata în 
țară și împărăţia să le deie lefe din visteria împărătească, din stoliţă. 
Din Moscali să nu se amestice la boieriile Moldovii, nici să se însoare 
în țară, nici moşii să nu cumpere» 62... di 

Cum vedem, înţelegerea aceasta, cu ţarul Rusiei, e de mare va- 
loare, pentru că în primul rând se recunosc hotarele Moldovei spre 
răsărit și miază-zi, adică în părţile, care peste câtva timp, se vor atinge 
de Rusia, apoi se recunosc drepturile domnului, boierilor şi ţării. 

„Titlul Domnului, după acest tratat, avea să fie: «Seninatul Domn 
al țării Moldovei, singur stăpânitor (samoderjeţ) şi prietin (colegator) 
Țării Moschiceşti» 62. 

Dar evenimentele luară altă întorsătură, protivnică voinţei oame- 
nilor. Ruşii sunt înfrânți, de către Turci, la Stălineşti. Dimitrie Cantemir 
rămase amăgit. Se adeveriseră astfel cuvintele vornicului Iordachi Rusăt: 


60 7. Neculce: Cronica, pag. 94, ' ! 
61 Șt. Ciobanu: op, cit. pag. 132; X. Iorga: Chilia, pag. 240—242. 

62 7, Neculce: Cronica, pag. 270—271. , 

63 Ibid. pag. 271, 





Ce trebue să știm despre Basarabia 963 


«Te-ai cam grăbit Măria-Ta, cu chematul Moscalilor. Să fi mai îngăduit 
Măria-Ta, până li s'ar fi văzut puterea, cum le-a merge» %. 

In 1713, Turcii ocupă Hotinul, cu tot ţinutul din jur. «Luarea Ho- 
tinului, scrie Axinte Uricariul, ca o rană ţării, multă slăbiciune şi că- 
dere i-au făcut» 6. 

De acum însă, țările române vor cunoaşte şi alte încălcări, pe 
lângă cele de până aci. In urma războiului din 1736—1739 Ruşii ajung 
în contact cu ţara Moldovei, la Nistru. Ţările române vor ajunge teatrul 
de luptă între cele trei mari împărăţii vecine: la răsărit, cea rusească; 
la miază-zi, cea turcească; iar la apus, cea nemţească. Au loc ocupaţiuni 
străine îndelungate. Generalul rus Miinich numia pe Ana, țarina Rusiei, 
«doamna Moldovei» %. 

La scurt timp după aceea, urmează o nouă ocupaţie rusească, 
între anii 1768—1774, sub Ecaterina a II-a. Ţările române sunt aduse, 
de către domnii fanarioți, la cea mai prea înjosire politică. Ca să se 
vadă starea de decadenţă a principatelor, vom aminti că în vremea 
Ecaterinei a II-a, boerii moldoveni cer, ca ţara să fie încorporată Im- 
periului rusesc pravoslavnic și să primească toate orânduelile acestuia; 
iar armata ţării să formeze o parte din armata rusească. Ne-a salvat în 


Mânăstirea Călărăşăuca (jud. Soroca) 


acele împrejurări nenorocirea Poloniei, a cărei împărţire interesa pe 

pravoslavnica țarină, aşa că n'a putut da curs cererii boerilor moldo- 

veni. Şi ne-a mai salvat, dela o totală desființare, cum spune istoricul 

A. D. Xenopol, faptul, că niciodată, cele trei împărăţii vecine n'au putut 

cădea de acord, asupra împărţirii Principatelor, ca în cazul Poloniei. 

Fiecare, pentru marea lor valoare, le doria în întregime, pentru sine. 
N'am scăpat însă de ciuntiri teritoriale. 


64 Ibid. pag. 280. 
65 Șt. Ciobanu: op. cit., pag. 133. 
66 1. Nistor: op. cit., pag. 232. 








Constantin D. Vasilcoiu 


d) Răţirea Basarabiei. In anul 1806, isbucnind un nou războiu 
între Ruși şi Turci, cei dintâiu ocupă fără veste ţările române, până la 
Dunăre. Planul de anexiune, era deplin stabilit. Dar pe neașteptate, în 
realizarea acestui plan rusesc, se ivesc complicaţiuni. Inainte de sfârșitul 
războiului, în anul 1812, Napoleon Bonaparte pornește campania sa, 
împotriva Ruşilor. In această situaţie critică, ţarul se gândeşte ta să 
isprăvească mai repede războiul împotriva Turciei. Deaceea, Alexandru I, 


Mânăstirea Noul Neamţ (jud. Tighina) 


prin generalul său Kutuzoff, propune pacea, renunțând în parte, la 
pretenţiile dela început și mulţumindu-se numai cu Moldova, până la 
Siret şi gurile Dunării. In cele din urmă, renunţă şi la Moldova dintre 
Siret şi Prut, dar pretinde, cu tărie, gurile Dunării. Turcii sunt sfătuiţi 
în ascuns de Austria și pe faţă de ambasadorul lui Napoleon, contele 
Latour-Maubourg să reziste pretenţiunilor ruseşti. Se cere chiar media- 
ţia Suediei. 

"Ţarul Rusiei, neliniștit de prelungirea acestor tratative, chiamă 
pe generalul Kutuzoff și în locul lui este numit Ciceagov. La vestea 
aceasta, Kutuzoff grăbeşte încheierea păcii. La 2 Maiu 1812 înștiinţează 
pe ţar, despre aceasta, comunicându-i în același timp şi condiţiunile 
în care pacea a fost încheiată. "Țarul aprobând aceste condițiuni, tratatul 
de pace este semnat la București, în 28 Maiu 1812. 

Prin pacea dela Bucureşti, Moldova dintre Prut și Nistru, cu ce- 
tăţile dela Dunărea de jos, este astfel cedată Rusiei. 

S'a căutat o explicare, în graba pusă de Turcia, de a accepta 
această pace. Multă vreme s'a crezut, ba încă se mai crede şi azi, că la 
mijloc a fost trădarea unor tălmaci. Și anume, pe baza relaţiunilor pos- 
telnicului Manolache Drăghici, contimporan evenimentelor, s'a răspân- 
dit ştirea, că dragomanul Panaiotachi Moruzi, fratele împuternicitului 
Porții dela Bucureşti, Dimtrie Moruzi, ar fi primit o depeşă dela Napo- 
leon, care îi vestea ruptura relaţiunilor cu Rusia. Această versiune coin- 
cide și cu executarea lui Dimitrie Moruzi la Constantinopol, ceeace a 





Ce trebue să știm despre Basarabia 965 


întărit credinţa în trădarea acestuia. De fapt, spune N. Iorga, nu 
poate fi vorba de nici o trădare, căci «plenipotenţiarii turci erau mult 
mai bine lămuriţi asupra adevăratelor interese turceşti, de cum se crede 
obişnuit» %. Graba încheierii păcii, nu-i decât lovitura lui Kutuzoif, 
care nu putea lăsa lui Ciceagov, înlocuitorul său, meritul de a încheia 
un asemenea act important. 

De observat, că acordurile se stabilesc foarte uşor între marile 
puteri, când n'au nimic de sacrificat, din ceeace le aparţine lor, ci sa- 
crificând pe alţii, şi aceasta cu atât mai vârtos, când se întâmplă să fie 
şi popoare mici și slabe, în neputinţă de a. se împotrivi cu armele. 

e) Basarabia sub ocupația rusească. Teritoriul dintre Prut şi Nistru, 
rupt de către Ruși, în 1812, din trupul Moldovei, a fost denumit oficial 
«Basarabia», nume pe care-l purtase dela Ştefan cel Mare, numai par- 
tea sudică «basarabeană», anexată de acesta, dela Basarabi 

Trebue notat faptul, că Moldovenii aflaseră, încă de mai înainte, 
intenţiile Turciei suzerane, de a ceda Rusiei, o parte din teritoriul Mol- 
dovei; deaceea, o delegaţie de boeri, în frunte cu Inocenţiu, episcopul 
Hușilor, pleacă să se jeluiască ţarului, ca unui provoslavnic, «atunci 
când încă nădejdea nu e stinsă» %, de nedreptatea ce era pe cale să se 


Izvorul Sfântul Ioan cel nou (Cetatea-Albă) 


înfăptuiască. Dar în zadar ! Destinul era pecetluit. Ca și altădată, cu 
ocazia primei împărțiri a. Poloniei, împărăteasa Austriei, Maria Tereza, 
apucată de un scrupul de conștiință, se zice că a început să plângă de 
soarta statului victimă, dar aceasta n'o împiedeca de a lua cât mai mult. 
«Plângea şi lua», se exprimă lapidar Frideric cel Mare, regele Prusiei. 


67 Și. Ciobanu: op, cit., pag. 138—139; N. orga: Alte lămuriri, pag. 178 
şi următ. 
68 Și. Ciobanu: op. cit. 140. 


= 





SP 





966 Constantin D. Vasilcoiu 


Probabil că şi ţarul Alexandru I, la înfăţişarea boerilor moldoveni, s'a 
cutremurat de nedreptatea ce săvârşia, dar aceasta nu-l împiedeca să 
ceară cât mai mult Curţii suzerane. Şi nedreptatea s'a săvârşit ! 

Din partea Domnului ţării, Scarlat Calimachi (1812—1819), deşi 
coborîtor din «Călmășii» basarabeni, purtând doar nume grecizat, nu Sa 
produs nici cel mai mic protest. Probabil, «fatalele constrângeri îm- 
pietriseră inima conducătorilor ţării» 8. 








O mahala a Chișinăului 


Domnul "Țării Românești, lon Caragea, (1812—1818), a încercat 
să protesteze prin reprezentantul său Fr. Gentz, dela Viena, dar fără 
nici un rezultat 7, 
Un protest energic este acela al Divanului, în frunte cu Mitro- 
'politul țării, Veniamin Costache, din 26 Oct. 1812, către Sc. Calimachi, 
Domnul ţării, în care se spunea între altele: «Ni s'a luat tot câmpul şi 
inima Ţării; izvorul vitelor, magazia Ţării, îndemnarea şi adăpostirea 
pământului» 71. Dar pe cine să înduioşeze toate aceste plângeri? He 
străini ? 
«Dar străinu-i tot străin | 

Și mila lui este atât de cunoscută de popor! 
«Căci mila străinului, 
«E ca umbra spinului ! 
șŞi când vrei să te umbreşti, 
«Mai tare te dogoreşti». 

Şi «<raptul» odată săvârşit, a urmat resemnarea Ţării. 

In ceeace privește conducerea provinciei, sub ocupaţiunea rusea- 
scă, i se acordă la început, ov quasi-autonomie, purtând în ruseşte nu- 
| 

69 Ibid, 

70 Ibid, 

71 N. Iorga: Chilia, pag. 255. 





Ce trebue să știm despre Basarabia 967 


mele de «oblastie» 72. Se numeşte un consiliu suprem, cu atribuţiuni 
administrative și judiciare, ai cărui membri erau în majoritate aleși, 
de către popor şi parte numiţi. Consiliul se afla sub ordinele directe 
ale țarului ?. Primul guvernator al provinciei este boerul moldovean 
Scarlat Sturza, care în 1813 este înlocuit de generalul Harting 74, 
Acesta urmăria o rusificare cât mai completă şi repede a provinciei. 
Cerea chiar desfiinţarea autonomiei formale, de care se bucura încă 
Basarabia și transformarea ei într'o gubernie, fapt ce se împlinește însă 
mai târziu, la 1871. | 

Purtarea lui Harting ridică numeroase proteste. La nemulțumi- 
rile împotriva unei administrații străine, se adaogă încă şi altele, pro- 
vocate de ruperea unităţii teritoriale, a legăturilor economice, politice, 
sociale şi culturale, pe care Basarabia le avea cu Moldova, ţara de ori- 
gine. Din aceste cauze, țăranii fug cu «duiumul» dincoace de Prut, spun 
rapoartele ruseşti, ale vremii. In urma hotărîrilor luate de Poartă, în 
1815, — ca boerii, cari vor să vină dincoace de Prut, trebue să-şi vândă 
«cele strămoşeşti moșii», în termen de 18 luni, — nu mai rămăseseră 
în Basarabia decât doi boeri mari: loan Balş şi Const. Paladi şi vreo 
200 boeri mici 75. 


O casă în stil moldovenesc din orașul vechiu (Chișinău) 


In anul 1818, după vizita ţarului Alexandru I, în Basarabia, se 
dă provinciei un nou «Aşezământ», respectându-se «datinele naţionale», 
limba locului, cea «moldovenească» ca şi «legile» și« obiceiurile mol- 
doveneşti». Sub conducerea dascălului Hâncu se deschid chiar şcoale 
în limba moldovenească, după o «bucoavnă» alcătuită de acesta. Este 
în: acest act, o recunoaștere oficială a caracterului «moldovenesc», — 
recte românesc, — al provinciei de peste Prut. 


73 Șt. Ciobanu: op, cit., pag. 141. 

74 Ibid,. pag. 141—142. 

75 N. Iorga: Basarabia, 161; Șt. Ciobanu: op. cit. 141. “Nota. 
72 St. Ciobanu: op. cit. pag. 141. 











968 Constantin D. Vasilcoiu 


Dar această situaţie nu durează mult. Sub Nicolae I, «Aşeză- 
mântul» este abrogat și în locul lui rămâne «Regulamentul» lui Vo- 
ronzov, prin care se stabileşte că puterea administrativă şi judiciară, în 
Basarabia, trece în mâna unui guvernator militar. Limba moldovenească 
e înlocuită peste tot cu cea rusească, chiar în şcoală și biserică. Se 
pășeşte astfel la o rusificare completă, a provinciei. 

Cu toată politica de rusificare, dusă de stăpânire, împotriva ele- 
mentului românesc, totuși ancheta întreprinsă de Batiuşcov, din ordinul 
țarului Alexandru III (1881—1894), este concludentă, în această pri- 
vinţă: «populaţia Basarabiei a rămas în întregime românească». lar 
mai departe raportul conchide că: «nu mai prin cultură, s'ar putea 
ajunge. ca cel puţin jumătate din ţăranii români să devină ruși» 76. 

Dar împotriva prevederilor lui Batiuşcov, nici prin cultură, în- 
țelegând prin aceasta şcoala, nu s'a putut ajunge la rusificarea popu- 
laţiunii românești; căci sub această cenuşă rusificatoare, «sufletul mol- 
dovenesc a rămas viu, ca un cărbune aprins». Trebue să adăogăm, că 
în privința aceasta, cărturarii basarabeni au avut un rol foarte impor- 
tant, ținând aprinsă într'una, dincolo de Prut, flacăra românismului. 

Intre aceştia, e vrednic de amintit, Mitropolitul Gavriil Bănulescu- 
Bodoni, transilvănean de origine, care, între 1814—1821, se îngriji de 
tipărirea unui mare număr de cărţi bisericeşti, în graiul «moldovenesc», 
iar pentru pregătirea preoţilor, înființă un seminar, la Chişinău; dea- 
semenea, trebuesc amintiţi dascăli ca : I. Hâncu autorul unei foarte răs- 
pândite «bucoavne» românești și 1. Doncev, care tipărește «Cursul pri- 
mitiv de limbă română», pentru trebuința școalelor basarabene, de limbă 
«moldovenească». R 

Apoi scriitori ca: Teodor Vârnav, Const. Stamati mare poet şi pro- 
zator care în unire cu fabulistul Al. Donici traduc şi tipăresc şapte fa- 
bule de Antioh Cantemir și alte opere ale literaturii ruse, în special 
din Puşkin. 

După 1905, în jurul gazetei «Cuvânt moldovenesc», se grupează 
o seamă de scriitori, între cari amintim pe Al. Mateevici, preot, mort 
de tânăr, în 1917, pe front. Poeziile sale, între care cităm cunoscuta 
«Limba noastră», răscolesc adânc sufletul românesc. 

Trebue să adăogăm la aceşti scriitori, a căror activitate se desfă- 
şoară în întregime pe pământul basarabean și pe: Al. Russo autorul 
«Cântării României» şi pe marele filolog, istoric şi literat B. P. Hasdeu, 
cari deşi basarabeni de origine se integrează prin activitatea lor culturală 
«românismului» privit în totalitatea lui, între Nistru, Tisa, Dunăre 
şi Mare. 

f) Basarabia şi Congresul dela Paris din 1856.' In secolul al 
XIX-lea, denumit şi secolul naționalităților, își croieşte drum larg, în 
sânul popoarelor oprimate, ideia de libertate. Multă vreme, această 
idee fusese împiedecată de a se manifesta, printre popoarele supuse 
celor două monarhii: Austria şi Rusia, legate în acest scop, prin tra- 
tatul Sfintei Alianțe. Italianul Mazzini, cunoscând îndeaproape starea 
Românilor, din cele două monarhii, proorocise, încă dinainte de 1848, 


76 1. Nistor, op. cit. 301—2, 





Ce trebue să știm despre Basarabia 969 


că nu vor isbuti să-şi cucerească libertatea naţională și dreptatea, decât 
după ce vor fi căzut ţarul Rusiei și împăratul Austriei 7. Evenimentele 
care sesproduc însă, în a doua, jumătate a sec. XIX-lea, dau o lovitură 
hotărîtoare sistemului Sfintei Alianțe. 

In 1853—1856, răsboiul Crimeii aduce înfrângerea Rusiei. 

Marile Puteri întrunite în congres, la început, la Viena și apoi la 
Paris, la cererea lui Napoleon al III-lea, împăratul Franţei şi a lui 
Cavour, reprezentantul Piemontului, aduc în discuţie și situaţia Prin- 
cipatelor Române, hotărind, între altele, punerea lor sub garanţia Ma- 
rilor Puteri. Şi, pentruca în viitor să pună stavilă expansiunei rusești spre 
Sud, cele trei judeţe din Basarabia: Cahul, Bolgrad şi Ismail sunt alipite 
Moldovei, îndepărtând astfel Rusia dela gurile Dunării. Prin această 
retrocedare teritorială, se urmăria, indirect, satisfacerea unor interese 


arsă 


In judeţul Orheiu 


europene, liberându-se calea Dunării, cea mai însemnată arteră comer- 
cială spre Răsărit, de orice ameninţare rusească. 

In 1878, în urma răsboiului ruso-româno-ture, Congresul dela 
Berlin acordă Rusiei cele trei judeţe din Sudul Basarabiei, realipite 
Moldovei la 1856. Aceasta se face fără a se ţine seamă de interesele 
naţionale româneşti. Compensaţia teritorială pe care o primia România 
în urma Congresului dela Berlin, dându-i-se în schimb Dobrogea, nu 
putea să vindece rana ce ne-o pricinuise reînstrăinarea unui ţinut curat 
românesc, cum era Basarabia de Sud. Prin acest act, Congresul din 
Berlin nu făcea altceva, decât să deschidă şi mai adânc rana cea veche, 
căci sub apăsătoarea stăpânire rusească, zăceau încă dela 1812, aproape 
două milioane de fraţi. 

* Deaceea, se aştepta cu înfrigurare răsărirea soarelui libertăţii. 


77 1. Lupaş: Ist, Unirii Românilor, pag. 361. 




















Constantin D. Vasilcoiu 


5) Unirea Basarcbhiei. Actul acesta nu se putea prevedea, la in- 
trarea României, în răsboiul de «întregire», deoarece noi eram aliaţi 
cu Rusia. In această situaţie nu ne era îngăduit să manifestăm, sub nici 
o formă, vreo desinţă cu privire la provincia de peste Prut, care dela 
1812, gemea greu, sub cnutul muscălesc. Deaceea, între toate provinciile 
româncşii subjugate, situaţia BasaraLici cra, la începutul răsboiului 
mondial, dintre cele mai grele; căci nu poate fi durere mai mare pentru 
un neam, decât aceea, de a nu-și putea manifesta liber simţămintele 
sale, 

Dar anul 1917 aduse o răsturnare completă a situaţiilor şi cu 
aceasta a prevederilor. Țarismul, care la începutul războiului mondial 
nu dădea de loc semne de slăbire, se prăbușeşte deodată sub loviturile 
celei mai grozave revoluţii, cunoscute în istorie. Providența făcea astfel . 
să se îndeplinească proorocirea lui Mazzini, care punea în legătură libe- 
rarea Românilor basarabeni, cu dispariţia tarilor. Din cauza apăsărilor 
și nemulțumirilor populare, «imensul butoiu cu praf de puşcă», care 
era Rusia, exploadase. Peste tot se întindea desordinea. Noul regim co- 
munist, dând frâu liber tuturor curentelor anarhice, încearcă să dea 
Rusiei, o organizaţie federativă, pe baze sovietice naţionale. : 

In această situaţie, au loc în toată Rusia diferite congrese, con- 
ferinţe şi meetinguri ostășeşti. 

Cărturarii basarabeni, cari nu încetaseră nici o clipă, de a ţine 
trează, în sânul populațiunei româneşti, conştiinţa naţională, convoacă 
la 18 Aprilie 1917, o mare întrunire ostăşească, la Odesa, unde par- 
ticipă peste 10.000 de Moldoveni. Aceştia cer între altele, autonomia 
politică a Basarabiei Şi organizarea de «cohorte moldovene», deosebite, 
în cadrul armatei rusești. In acelaşi timp se cere instituirea “unor 
«cursuri de istorie şi literatură română» la universitat 
Congresul dela Odesa formează, aşa dar, 
de redeşteptare românească. 
la sate, d i 
ideia de autonomie a Basarabiei, dar în 

La 20 Octombrie 1917, 
şesc al «Moldovenilor» din R 
mânilor dintre Prut şi Nistru: 

1. Autonomia teritorială şi politică a Basarabiei, cu o armată 
naţională. 

2. Provincia să fie condusă de un Sfat al Ţării, alcătuit din 120 
de deputaţi, dintre cari, 87 să fie Moldoveni. 

3. Reforma agrară și interzicerea. colonizărilor de străini. în Ba- 
sarabia. 

4. Naţionalizarea învăţământului 79, 

„Cum vedem, hotărtrile acestui congres sunt mult mai complete, 
Îmbrăţişând toate problemele importante de viață proprie basarabeană. 
Se aleg deputaţii. pentru Sfatul "Țării. 


78.1. Wistor, op, cit. pag. 408. 
79 Dr. P. Cazacu: Moldova dintre Prut și Nistru, pag. 227 și următ, 








Ce trebue să știm despre Basarabia 971 


La 21 Noembrie 1917, Sfatul Țării se deschide în localul liceului 
«Al, Donici» din Chişinău. Potrivit hotărîrilor congresului, la 2 Decem- 
brie, Basarabia se declară «Republică democratică-federativă moldo- 
venească», în cadrul federaţiei statelor ruseşti %. I. Inculeţ este ales 
preşedinte al acestei republici democratice. 

Stările din Rusia sunt însă, din zi în zi, mai turburi, Cetele «bol- 
şevice» pradă peste tot în voie. Sfatul "Ţării, din Basarabia, nu poate 
ţine piept tuturor curentelor anarhice ce-şi fac drum, dela un capăt, 
la altul, al provinciei. Existenţa sa este în primejdie. 

La 5 Ianuarie 1918, bolşevicii pun stăpânire pe Chişinău. Gu 
vernul autonom al republicii moldoveneşti se împrăștie. In stare dis- 
perată, «blocul moldovenesc», din Sfatul "Ţării, cere intervenţia arma- 
tei române. În ziua de 13 Ianuarie 1918, divizia XI-a, sub comanda 


SER - 


In regiunea Codrului 


generalului Broşteanu, ocupă Chișinăul, ca să menţină ordinea şi să 
asigure viaţa şi avutul populaţiunii româneşti din Basarabia, împotriva 
bolşevicilor. Această intervenţie armată este primită cu nespusă bucurie 
de către popor. Sfatul "Țării salută pe generalul Broșteanu ca pe un 
«brav reprezentant și conducător al oștilor frăţești venite să salveze 
republica moldovenească de pacostea bolşevismului moscovit» 8. 

Sub protecţia armatei române, la 24 januarie 1918, Sfatul Ţării 
votează independenta «Republicii moldoveneşti» faţă de Rusia &. Din 
acest moment, provincia dintre Prut şi :Nistru, mergea cu pași repezi 
către împlinirea destinului său istoric, de a fi una cu Moldova lui Ște- 


80 Ibid., pag. 234. 
81 Ibid. pag. 271. Cf. ]. Nistor, op. cit., pag. 420 
Ibid. pag. 281. 





AI ee e 


i 
4 
i 


Parepa 


= 





972 Constantin D. Vasilcoiu 


fan cel Mare, de altă dată și înfrățită laolaltă cu toate celelalte pro- 
vincii româneşti, într'o Românie Mare. 
Deaceea, la 27 
poporului Basarabiei, 
neam, pe baza principi 
lor, de azi înainte şi 
nia» 8. Este în acest 


d I răspunde în 

Țării: «Cu adâncă 

am primit ştirea despre impor- 

- Un vis frumos s'a înfăptuit. Din 
că Mi-a dat în zilele de restriște, 
sută de ani, pe fraţii basarabeni 


m, în împlini 
ților, între hotarele Daciei vec! 
în același an, la 1 Decembrie 191; ; 
noastre naţionale. Cu câteva zile 
rabia votează unirea deplină 


Tisa, Dunăre 
manifestarea deplină de 
ască, 
l-au pregătit şi cei ce l-au văzut împlinindu-se ! 
V. Situaţia demografică a Basarabiei, «Caracterul etnografic al 
Basarabiei, spune harnicul cercetător, d. L. T. Boga, este românesc, 
pentrucă și plăsmuirea fizică a pământului ei este asemănătoare cu res- 
tul pământului, ce formează unitatea teritorială a pământului româ- 
nesc» 85, 
Pe tot cuprinsul ținutului dintre 
precu 


Dunăre şi Mare. 


“8 Ibid, pag. 317 și următ,; 7, Nistor, op. cit., pag, 424—495, 
84 7. Nistor, op. cit, 427. 











Ce trebue să știm despre Basarabia 973 


pineni, etc. 5%; iar altele pomenesc de aşezări omenești dispărute sau 
«silişti» cum li se spune documentar. 

Citez, de pildă, după d. L. T. Boga, un fragment dintrun astfel de 
document; «Pentru silişti şi ţintirimuri vechi, el Urseanu nerămâind 
odihnit numai după arătarea oamenilor și făcând însuşi cercare, au 
găsit patru silişti din siliştea Scorţăştilor în sus pe valea Lăpuşnii, până 
in hotarele locului târgului Lăpușnii. Insă o silişte cu ţintirim și cu iaz 
vechiu, unde şă cunoaște că au fost moară, aceea pi care o numeşte 
Basoc cu ai săi a fi siliştea Mărgelaţilor, în malul apii Lăpuşnii dinspre 
apus; altă siliște cu ţintirim şi cu timilii di case mari di acolea mai 
în sus pe amândouă părţile Lăpuşnii... Altă silişte în gura văii Negrii 
între hârtoapele dinspre răsărit, unde măcar că ţinţirimul nu s'a găsit, 
dar au mărturisit Lăpuşnenii şi însuşi Basoc, că au apucat acolo sat de 
Moldoveni cu biserică»... etc. *7, 


Culesul viilor 


Documentul de mai sus, ca şi altele, încă nenumărate, pomenește 
o seamă de aşezări omenești în ținutul Lăpuşnii, însă dispărute la acea 
epocă, nerămânând decât «siliștele» şi «ţintirimurile»; dar ceeace este 
iarăşi destul de important, documentul conține o seamă de numiri curat 
româneşti ca: Urseanu, Valea Negrii, Scorţăşti, Mărgelaţi, etc., și chiar 
aminteşte că a fost acolo, în ţinutul Lăpuşnii, «sat de Moldoveni cu 
biserică», etc. ș 

Până la 1812, în toată Basarabia, satele erau locuite în majoritate 
de români. Ei formau singurul element rural precumpănitor. Şi ca 
dovadă, d. L. T. Boga, al cărui studiu excelează prin obiectivitatea sa, 
publică un tablou de numele locuitorilor din ținutul Hotinului, după 
recensământul întocmit de Ruşi, în 1816, arătând în acelaşi timp şi ve- 
chimea aşezării locuitorilor în satele din acest ţinut. Ei bine, constată- 
rile d-sale, care nu pot surprinde pe nici un român, dovedesc că singurul 


85 Șt. Ciobanu-L. '1. Boga: Basarabia, pag. 49. 
86 Ibid., pag. 50. 
87 Ibid., pag. 51—52. 








974 Constantin D. Vasilcoiu 


element permanent, cu o vechime ce nu se poate cunoaște, esta cel 
românesc. 

Conştiinţa etnică, ca şi dragostea de trecut sunt atât de vii, la 
Românii basarabeni, încât nu se sfiau să le arăte, chiar faţă de aspra 
cârmuire rusească. lată de pildă, cităm un fragment, dintr'o plângere, 
adresată de românii din satele Hotinului, în 1816, stăpânirii ruseşti: 
«De-ar da Maica Precista năstav, să ni se ridice greutăţile aceste şi să 
ni lase în obiceiurile noastre cele moldovenești, cari am apucat dela 
bătrânii noştri şi să revenim în floare, precum am fost și să petrecem 
totdeauna sub dregătorii moldoveni, pământeni de-ai noștri, precum 
sântem .deprinși şi ne înțălegem în vorbă, că alte rândueli nu pricepem 
şi numai cât ni se adaog năcazurile și greutăţile noastre» 8. Este acest 
fragment documentar, mărturia nedesminţită a unui îndelungat trecut 
românesc, sau «moldovenesc» cum obișnuiesc să-i zică ei, pe aceste 
plaiuri basarabene, atât de vitregite de soartă. 

c) Mărturii ruseşti despre vechimea noastră în Basarabia. In ceace 
priveşte predominarea elementului românesc, cât şi vechimea lui în 
Basarabia, avem o mulţime de rapoarte și publicaţiuni rusești, care re- 
cunosc, fără nici un înconjur lucrul acesta. Publicăm mai jos spicuiri 
din astfel de lucrări rusești, unele având chiar caracter oficial. 

De pildă, într'o descriere a «oblastiei Basarabia», alcătuită, pe la 
1816, de către un cercetător rus, Pavel Saviniin se arată că: «locuitorii 
băștinași ai acestei provincii sunt Moldoveni sau Valahi (Români), cari, 
(cum am spus mai sus), sunt urmașii coloniştilor romani; ei vorbesc 
limba «moldovenească», care este de origine. latină, având, la bază mai 
multe nuanţe originale, ale limbilor neo-latine, cum este cea italiană» 8, 

Din descrierea de mai sus, se vede, că în ce priveşte alcătuirea 
populaţiunii basarabene, ea este în majoritate românească și băștinașe; 
1ar cu privire la origine, se coboară din coloniștii romani. Credem că 
învățatul rus nu poate fi acuzat de părtinire şi aceasta, cu atât mai 
puţin, în favoarea noastră. 

Tot astfel, un călător rus, Afanasiev Ciujbinschi, în descrierea 
unei călătorii, făcută prin Sudul Rusiei, spune cu.privire la populaţia 
Basarabiei: «Intreaga provincie, în afară de colțul de Nord, este locuită 
numai de Moldoveni, cari nu cunosc de loc limba rusă»: iar mai de- 
parte afirmă: «limba lor este de origine latină şi este foarte apropiată 
de limba italiană» %, 

Din memoriile vice-guvernatorului 
între anii, 1824—1826, se vede lămurit, 
anume, de a încorpora, 


88 Şi, Ciobanu-Boga, op. cit., pag. 54. 
89 ȘI. Ciobanu-l. Macovei: Busarabia, pag. 242, 
9% Ibid., pag. 247—249. 








Ce trebue să știm despre Basarabia 975 


vechei Moldove şi cu excepţia Bugeacului, est- locuită de Moldoveni, 
urmaşi ai vechilor colonişti romani, asimilați cu vechii Daci, în urma 
cuceririi Daciei de Traian» %. i 

Cel mai important izvoi, cu privire la populaţiunea ron ânească 
din Basaarbia, este însă statistica, ca şi relatările date de ofiţerul de stat 
major 1. Zasciuc, care din ordinul Ministerului de Războiu al Rusiei, 
primeşte însărcinarea de a aduna materialul necesar și de a întocmi o 
statistică a provinciei, în 1856. Lucrarea e gata prin 1862 şi e intitulată 
«Oblastea Basarabiei». i 

Intfăţişăm mai jos părerile acestui ofiţer rus, care, prin situaţia sa, 
prin însărcinarea ce primise din partea statului rusesc cât şi prin spi- 


In vremea secerişului 


ritul său de pătrundere, dovedesc o pregătire temeinică și o cultură 
vastă. i 
Cu privire la componența populaţiunii basarabene, ÎI. Zasciuc 
afirmă că: «Basarabia e locuită de Moldoveni, cari compun 3/4 din 
totalul populaţiunii sale»; iar mai departe, trecând la cercetarea ori- 
ginii etnice, pe judeţe, spune: «judeţele: Chişinău, Bălţi, Soroca sunt 
poporate, eclusiv, de Moldoveni. In judeţul Hotin, ei sunt amestecați 
cu Rusini sau Ruteni, cari par a fi autochtoni aci» (?). Indoiala ofiţe- 
rului rus, în privinţa autoctoniei Rusinilor este îndreptăţită, căci ace- 
ştia nu sunt autochtoni în Nordul Basarabiei, ci au venit din Ucraina 
: şi Volhinia, pe la sfârșitul secolului al XVI-lea şi începutul celui de al 
XVIII-lea ?. 

Continuăm tot după I. Zasciuc: «In judeţul Bender şi Chişinău 


91 Și. Ciobanu-Macovei, op. cit., pag. 251. 
9% Ibid,, pag. 251 şi următ. 








976 Constantin D. Vasilcoiu 


ei sunt amestecați puţin, — adică Moldovenii, — cu elemente venite de 
pretutindenea, și care s'au aşezat prin oraşe, cu permisiunea guvernului. 
Moldovenii compun un neam de oameni, cari locuiesc de secoli (sic) 
în părţile de Nord şi Centrul Basarabiei; ei, prin urmare, pot să fie 
consideraţi pe aci, ca adevărații autochtoni; în. judeţele de Sud, din 
contră, ei s'au așezat nu de mult şi mai cu seamă au ocupat locurile 
părăsite de Tătari». 

In privința judeţelor de Sud, acestea, la data când încep lucrările 
statistice, oficial nu mai fac parte din Rusia, fiind alipite Moldovei, 
în 1856 de către Congresul din Paris. Iar în ce priveşte afirmaţiunea 
că Moldovenii s'au așezat nu de mult, în Sudul Basarabiei, ocupând 
locurile părăsite de Tătari, e o stare constatată de I. Zasciuc şi cores- 
punzătoare numai timpului său; căci de fapt, adevărul e altul, și anume: 
In Sudul Basarabiei, ca şi în restul ei, Moldovenii sunt locuitorii cei 
mai vechi. Elementul tătărăsc de aci, de care aminteşte Zasciuc s'a sta- 
bilit târziu în Sudul Basarabiei, după prefacerea ținutului în raia tur- 
cească, alungând elementul românesc, Aşa că ceeace observă statisti- 
cianul rus, nu-i în realitate, decât o revenire a elementului românesc, 
în locurile de baştină, de unde prin violenţă fusese îndepărtat. 

Mai departe, Zasciuc observă, că «aproape toţi răzeșii și cea mai 
mare parte din ţărani, precum şi majoritatea mahala 
oraşe, aparţin deasemenea, 


, dela marginea 
eștii, 
Vorbind de originea ofițerul rus afirmă: 
cu limbile romanice, prezența înde. 
e dunărene, tendinţa bine cunoscută 
u seamă a regiunilor importante din 
„ însăşi denumirea de «Români» pe care o 
ne dau destule motive, să-i considerăm, ca fiind 
(sic), adică «romană». Nu-i scapă lui I. Zasciuc 
i porului român, mărturisind 


reflectează în 
tecele pline d 
ferință» %. 

Aceste informaţiuni, atât de bogate şi de o rară precisiune, dobân- 
desc o valoare și mai importantă pentru noi, întrucât sunt date de un 
străin, interesat chiar, să apere cauza statului său; deci nu poate exista 
nici o bănuială de părtinire cumva, în favoarea noastră. 

Din relatările şi constatările ruseşti de mai sus, se vede lămurit 
că noi am format în toate timpurile, majoritatea populaţiunii basara- 
bene şi că suntem în același timp, cei mai vechi locuitori, prin îndepăr- 
taţii noștri strămoși daco-romani, de pe acele plaiuri. 


93 Și. Ciobanu, op. cit.. pag. 247. 











Ce trebue să știm despre Basarabia 977 


c) Populaţiuni alogene în Basarabia. In ceeace priveşte popu- 
laţiunea străină din Basarabia, aceasta s'a stabilit sporadic aici şi mult 
mai târziu. După 1812, străinii au fost atraşi în deosebi de stăpânirea 
rusească, care voia să ajungă la rusificarea elementelui românesc, prin 
dislocarea lui. Din acest timp, în special oraşele şi cetăţile dobândesc 
un aspect cosmopolit. Alături de români vin şi se stabilesc aci o seamă 
de elemente străine, ca negustori: evrei, greci, armeni, turci, bulgari, etc. 

Rusinii. Singurul element mai numeros, după Români. sunt Ru- 
sinii sau Rusnacii, de origină slavă, veniţi de prin Galiţia, Ucraina şi 
Rusia de miază-zi. Vorbesc limba ucrainiană. Sporadic, ei au început 
să se stabilească în Basarabia de Nord, în deosebi prin ţinutul Hotinu- 
lui, de pe la sfârșitul sec. XVI, venind din Ucraina și Volhinia, ca să 
scape de jafurile Tătarilor, dar mai ales pe la începutul sec. XVIII. 
fugind din Polonia, din cauza persecuţiunilor religioase, fiind siliți a 
îmbrăţişa «unia», religiune anume întocmită de preoţii catolici, foarte 
apropiată de ortodoxie 9%, i 

După recensământul rusesc din 1861, numărul lor se urcă la 
aproape 120.000 adică 1/12 din totalul locuitorilor Basarabiei. 

Ruşii. Aceștia s'au stabilit aici, mai ales, din cauza persecuţiunilor 
guvernului, cum sunt «streliţii» desființaţi de Petru cel Mare, şi «ras- 
colnicii»  schismatici religioși, neprimind modificarea adusă cărţilor 
bisericești, sub patriarhul Nicon. Românii le zic «lipoveni». Tot din 
cauza persecuţiunilor au venit în Basarabia şi Cazacii dela Don, stabi- 
lindu-se pe malul Dunării și «Brodnicii», vagabonzi ruși. Aceștia au 
fugit ca să scape de serviciul militar, de impozite sau de robie. 

In total se aflau în Basarabia, în 1861, prin sate şi orașe, vreo 
20.000 de Ruși, adică 1/55 din totalul populației %. 

Rutenii, pe care statisticele rusești îi deosebesc de Rusinii din 
Nord, locuiesc mai cu seamă prin Basarabia de Sud. Sunt puţini, abia 
vreo 6.000 în 1861, și au venit ca să scape de robie. 

Tătarii. Tot în partea de Sud, în deosebi prin Bugeac mai trăiesc 
şi Tătarii. Aşezarea lor aci, cum am arătat şi într'altă parte, a fost 
încurajată de stăpânirea turcească. Sub stăpânirea rusească, din cauza 
persecuţiunilor, Tătarii au început să părăsească Basarabia. locul lor 
luându-l în parte și Românii. lată ce spune un document publicat de 
d. Boga, în privinţa așezării Tătarilor în aceste părţi: «ei nici întru 
aceasta vreun adevăr n'au descoperit, găsind pricină că pe aceste locuri, 
au fost lăcuinţa Tătarilor și că celi mai multe săliști ar fi făcute den 
vremea lăcuinţii lor tot prin săliştile cele vechi moldoveneşti; iar alti 
sălişti di sate n'au mai adaos, decât numai pi locurile ce au avut cășle, 
unde este și câte un izvor» %. ; 

Bulgarii. Aceştia s'au așezat în Sudul Basarabiei prin sec. XVIII, 
trecând de peste Dunăre, din cauza jafurilor turcești. Sunt cunoscuţi sub 
numele de «băjenarii de peste Dunăre». Unii dintre aceşti «băjenari» 


94 Z. C. Arbore: Basarabia, pag. 100. 
95 Ibid,, pag. 101. 
9% Și. Ciobanu-Boga. op. cit.. pag. 64. 








978 Constantin D. Vasilcoiu 


însă, sunt chiar români. Tot între Bulgari, socotesc statisticele ruseşti 
şi pe Găgăuţi. 

Coloniștii. In sec. XIX, statul rusesc a atras în Sudul Basarabiei 
o seamă dz coloniști, cei mai mulţi fiind de origine germană, din re- 
giunea Varșoviei, iar alţii din Elveţia, Bavaria, Wurtemberg, etc. Au 
fost aşezaţi începând de pe la 1814, între Cogâlnic şi afluentul său Ciaga, 
acordându-li-se suprafeţe întinse de pământ agricol, diferite înlesniri 
şi chiar scutiri de impozite. Erau scutiți de serviciul militar şi chiar de 
cartiruiri militare. In aceste condițiuni, sub protecţia statului rusesc, 
aceste colonii au ajuns la o stare deosebit de înfloritoare. 

Ca încheiere, a părţii privitoare la populaţiunea Basarabiei, adăo- 
găm că noi Românii, cu toată vitregia unei stăpâniri străine, cu toate 
dislocările operate în sânul elementului românesc, de către Ruși, încura- 
jând pe toate căile şi prin toate mijloacele aşezarea unor elemente i 
străine, ne-am menţinut în toate timpurile într'o proporţie de impună- 
toare majoritate. 

Dăm mai jos un tabel după dicţionarul statistic alcătuit în anul 
1919, deci imediat după unirea Basarabiei cu Patria-Mamă, România. 
Cifrele la acea dată, au fost luate în mare parte din statisticele rusești. 
lată cum se înfăţişează, după această statistică, populaţiunea Basarabiei, 
pe grupuri etnice, atât la sate cât şi la oraşe: 


la sate la orașe Total 


Români 1.585.000 98.500 1.683.000 
Ucrainieni 225.00 29.000 254.000 
Evrei 138.000 120.000 267.000 
Bulgari şi Găgăuţi 124.000 24.000 147.000 
Velico-Ruşi 45.000 30.000 75.000 
Lipoveni și Cazaci 41.000 18.000 59.000 
Diferiţi 33.000 34.000 67.000 


Total genera] 2.552.000 





Cum vedem, Românii dau un procent global de 65%0 faţă de tota- 
!ul populaţiei. La sate însă procentul trece de 70%. 

In 1922, populaţiunea Basarabiei atinge cifra de 2.956.934 locuitori. 

VI. Înfăptuiri româneşti în Basarabia, după Unire. Ca o pro- 
vincie curat românească, “integrată din proprie voinţă în hotarele firești 
ale Patriei-Mame, România, Basarabia a fost privită dintr'un început 
ca fiica cea mai vitregită de soartă. O sută de ani de stăpânire rusească 
îi schimbase complet înfățișarea voevodală de altădată. Cetățile lui 
Ştefan Vodă deveniseră loc de concert pentru cucuvaie. În biserică, popo- 
rul trebuia să asculte cântări neînţelese. Şcoale, ici, colo câte una, dar şi 
acestea de slovă rusească. Spitale nu erau, dar în schimb cârciumile 
evreeşti transformaseră în ruină, satele. De şosele nu se pomenia. 

Aşa dar, pentru noi, ridicarea Basarabiei, din starea în care o 
adusese stăpânirea rusească, era nu numai o problemă de conștiință 
românească, ci chiar una de necesitate naţională. Totul trebuia înfăptuit 
dela capăt. 








Ce trebue să știm despre Basarabia 979 


Potrivit hotărtrilor Sfatului Ţării, ca și dorinţei Regelui Ferdi- 
nand I, trebuia, în primul rând, îmbunătăţită starea socială a poporului, 
prin înfăptuirea unei reforme agrare urgente. Statul rusesc nu se preo- 
cupase de populaţia satelor. Aceasta muncia în condițiuni destul de 
grele pe latifundiile nobilimii ruse. Reforma: agrară, din 1861, nu reuşise 
să distrugă marea proprietate. - Şi apoi de rezultatele acesteia nu se 
putuse împărtăşi elementul românesc, ci mai mult cel de colonizare 
rusească. 

Deaceea, în 1918 se decretează exproprierea a 4480 de moșii în su- 
prafaţă totală de 1.844.539 ha., spre a fi împărţite în loturi, populaţiunii 
rurale, indiferent de originea etnică. Așa, au fost împroprietăriți 359.016 
locuitori din 1739 sate *7. Ca urmare a rofrmei agrare, marea proprietate 
este complet desfiinţată în, Basarabia, locul ei luându-l proprietatea 
mijlocie până la 100 ha. și în deosebi mica proprietate, care ocupă o 
întindere, 80% din suprafaţa agricolă. 

In felul acesta starea socială a populaţiunii rurale, temeiul de 
ordine şi de propăşire într'o ţară agricolă, fusese simţitor îmbunătăţită. 

Dar o reformă agrară nu-și poate da roadele aşteptate, dacă nu 
este susținută de o reformă culturală. A da pământ ţăranului, spunea 
un mare reformator, fără a te gândi în acelaşi timp să-l luminezi asupra 
metodelor de Jvcrare şi de folosire a lui, în cele mai bune condițiuni, 
este tot atât de periculos ca. și când ai încredința un cuţit pe mâna unor 
copii. Nepriceperea va aduce pagubă și economiei ţăranului, dar mai 
presus de toate, ţării. 

Şi în privinţa aceasta, Basarabia avusese prea mult de suferit, sub 
stăpânirea rusească. Aproape 85% din totalul populaţiunii rurale nu 
se putuse împărtăși nici cel puţin de roadele şcoalei primare. La aceasta, 
dacă mai adăogăm și faptul că învăţământul era rusesc, căpătăm exact, 
oglinda. stării culturale a provinciei dintre Prut şi Nistru. 

Deci în direcţiunea culturală, trebuia totul făcut dela capăt. Un 
neam întreg desmoștenit, trebuia repus în drepturile sale. Deaâceea statul 
român și-a îndreptat, îndeosebi, toate preocupările sale în această di- 
rectie. a cultivării populaţiei rurale. Prin toate satele, au răsărit școale 
încăpătoare, cu săli mari de clasă, proprice unei activităţi didactice. In 
1925, numai la câţiva ani după Unire, funcționau în Basarabia, după 
date oficiale, 1878 de şcoli primare, — dintre care, numai la sate, 1588— 
la acestea trebue să adăogăm apoi, încă 10 şcoli normale și 67 şcoli 
secundare de toate categoriile %. Nu trebue să uităm nici şcoalele agri- 
cole de toate gradele, culminând cu facultatea de agronomie din Chi- 
şinău. 

: In anii din urmă, activitatea desfăşurată de noi în Basarabia a fost” 
în creştere, adăopându-se și cea a Căminelor culturale, care la orice 
manifestare de asemenea natură, se impuneau, atât prin numărul parti- 
cipanţilor cât şi prin înălțimea acestor manifestări. L 

O altă problemă care deasemenea a preocupat întrun grad înalt 
Statul român, a fost şi aceea a sănătății locuitorilor. In acest scop s'au 


97 St. Ciobanu, op. cit. pag. 347 și urm. 
9 Şt. iobanu. op. cit. pag. 263 şi următ. 








980 Constantin D. Vasilcoiu 


ridicat numeroase spitale în centrele mai mari şi sanatorii în regiunile 
climaterice. E de menţionat în această privinţă sanatoriul dela Bugaz, 
care poate sta alături de cele mai mari şi moderne sanatorii din lume. 
Pentru reducerea mortalităţii infantile şi căutarea sănătăţii populaţiei 
nevoiașe dela sate, s'au creiat numeroase dispensarii medicale. 

In ceeace privește căile de comunicaţie s'au creat numeroase şosele 
pietruite, lucru necunoscut în vremea stăpânirii ruseşti. 

Dacă la toate aceste creaţiuni românești, adăogăm apoi şi ajutorul 
pe care noi l-am dat în diferite rânduri populaţiunii basarabene, în 
anii de lipsă şi foamete, putem să spunem că grija României pentru 
Basarahia, a fost ca și părintească. 

VII. /ncheiere. Din studiul de faţă, fără a fi nevoie de vreo altă 
explicație sau interpretare, credem că se desprind în chip evident, ur- 
mătoarele constatări : 

1. Pământul Basarabiei, formează o unitate organică cu al Moi- 
dovei, iar această unitate la rândul ei se integrează în marea unitate 
geografică, care este pământul românesc întreg, — cuprins între Nistru, 
Tisa, Dunăre şi Mare. 

2. Istoria Basarabiei este tot una cu aceea a Moldovei, iar aceasta 
la rândul ei, face parte din istoria poporului românesc; 

3. Autohtonia și prezenţa noastră întrun număr foarte mare, noi, 
constituind astfel, în toate timpurile, elementul majoritar absolut al po- 
pulaţiuriii basarabene, sunt recunoscute chiar de cercetătorii și de ofi- 
cialitatea rusească. 

4. Infăptuirile româneşti, în Basarabia, după unirea ei cu Patria 
Mumă, dovedesc la noi un spirit superior de cultură şi civilizaţie. 

Cu toate acestea însă, vecinii noștri dela răsărit, sprijiniți numai 
pe forţă, au ocupat din nou provincia dintre Prut şi Nistru, deslipind-o 
astfel, de legăturile sale firești, cu România. 

Faptul acesta nu poate decât să ne îndurereze mult; dar fără a 
pierde încrederea în Cel de Sus, şi în dreptatea cauzei noastre românești, 
întăriți şi mai mult în durere, așteptăm ceasul biruinţii și refacerii hota- 
relor strămoşeşti. Dorim ca aceasta să se întâmple cât mai de vreme, iar 
Tânărul nostru Rege Mihai I, să fie tot atât de norocos şi glorios ca și 
Bunicul Său Ferdinand | şi să poate scrie ca şi Acesta, Adunării Naţio- 
nale din Chişinău : «Un vis frumos s'a împlinit» ! 


Constantin D. Vasilcoiu 








ema mi ie e 


LUPTA DINTRE DOUA NEAMURI 


POLITICA LUI ST. TISZA ȘI POLITICA LUI 1. MANIU 
— O PARALELĂ ISTORICĂ 1 — 


„„«am fost totdeauna de părerea 
că între poporul român și poporul 
maghiar nu poate să existe transac- 


țiune: ori noi, ori ei», 
Iuliu Maniu 


Reînvierea Declaraţiunile lui I. Maniu din fruntea acestor 
Daciei. rânduri se integrează în tradiţia luptelor dintre cele 
două neamuri cari s'au întâlnit între Carpaţi, Tisa 
și Dunăre, începând din secolul al X-lea după numărătoarea creștină, 
Aceste lupte dintre băștinași și năvălitori au fost neîntrerupte, 
când surde și tăcute, purtate de norodul răbdător al satelor, când 
violente, cu isbucniri de revolte, sub conducerea câte unei căpetenii. 
Ungurii, deși după încreștinarea lor, și-au întins dominațiu- 
nea de stat până la cununa Carpaţilor, n'au putut desființa, până 
târziu, organizaţiile autohtonilor în cnezate și voevodate. Unele din- 
lre acestea au dăinuit până în veacul al XVIII-lea, când încep să 
lumineze zorile conștiinței naţionale. Aceste instituţii voevodale 
sunt mărturii doveditoare, că românii nu au putut fi complet supuși 
autorităţii de stat ungar. Dacă o parte a nobilimii române a fost 
asimilată, în cursul veacurilor, în clasa stăpânilor feudali, institu- 
țiile străvechi ale poporului român au reușit să înfrunte vicisitu- 
dinile vremurilor, 

Pe la sfârșitul veacului al XVIII-lea și în cursul veacului al 
XIX-lea, luptele dintre Români și Unguri iau un caracter sângeros 
și încep să se accentueze clar revendicările „Națiunii române“, care 
cere „autonomia politică”, într'o vreme când ideea întemeerii unei 
Daco-Românii forma obiectul de discuţie a cancelariilor marilor 
puteri europene. După aproape două mii de ani, vechea Dacie re- 
învie și e legănată, ca un vis frumos, pe pernele de aur ale con- 
științei naționale, 

Nouă ne-a fost dat să trăim și să vedem cea din urmă încleș- 
tare între reprezentanţii tipici ai celor două neamuri, între Contele 
Ștefan Tisza și Iuliu Maniu. Din această încleștare cel din urmă a 
ieșit încununat cu laurii biruinţii. 


1 In 1936, când s'au împlinit 30 de ani dela alegerea ca deputat a d-lui 
Iuliu Maniu în cercul Vinţ, s'a proiectat tipărirea unui volum omagial. Mi s'a 
cerut și mie o contribuţie. E studiul de faţă, care apare așa cum âa fost scris 
atunci, deși unele părți ar fi meritat să fie desvoltate. Am suprimat câteva 
pasagii. dela sfârșit, ca să rămân numai pe teren istoric. 

Acest studiu apare cu întârziere din cauza regimului prăbușit. Lupta 
dintre cele două neamuri a devenit iar actuală, 

AUTORUL 





982 Octavian C. Tăslăuanu 


Dela năvălirea Ungurilor în strămoșeasca împărăție a Dacilor 
nemuritori e singura biruință hotăritoare. : 

Pajurile stăpânirii românești păzesc acum din nou apele Ni- 
strului, ale Dunării și ale Tisei, iar urmașii pletoșilor viteji ai lui 
Decebal, încuscriți cu veteranii legionari romani ai lui Traian, s'au 
ridicat, pentru veșnicie, în lumina istoriei, ca să înscrie pe paginile 
civilizației umane un nou imn întru mărirea Celui ce cârmuește și 
stăpânește a toate câte sunt pe acest pământ?, 


Visul Declaraţiile lui Maniu din fruntea acestor rân- 
Ungurilor. duri cred că sunt valabile și pentru secolul nostru 
în care naţiunile se organizează pe baza însușirilor 

etnice și spirituale. 

Cum nu a putut exista o transacţiune în trecutul antebelic 
între Români și Unguri, așa nu poate să existe nici în viitor, ori- 
câte proecte de înţelegere și de apropiere ar făuri iluzioniștii. 

Ungurii, ca să trăiască şi ca ființa lor să aibă un sens în 
univers, își închipue că vor reuși să reinvie Ungaria milenară, care 
domina bazinul dunărean și visa să-şi întindă egemonia peste ținu- 
turile sud-est europene. Pentru realizarea acestor aspirațiuni, Un- 
gurii bat la porţile marilor puteri, cari în realitate râvnesc să do- 
mine fășia de pământ ce a mai rămas sub suveranitatea ungurească. 

Aspiraţiunile ungurești de azi sunt potrivnice realizărilor 
noastre naţionale și de aceea imperativul: ori noi, ori ei, rămâne 
mereu în paza precauţiunilor noastre. 

România între hotarele actuale mai are o muncă grea de 
săvârșit până când va șterge petele de infiltrațiuni străine, cari 
ne-au rămas ca o amintire urâtă din trecut. Poporul nostru are însă 
o putere de asimilare irezistibilă și un potenţial prolific suveran, 
așa că nu avem motive să ne îndoim de cucerirea sigură a celor 
ce ne mai încurcă pașii în prezent. 

Nu se poate spune acelaș lucru despre Unguri, cari, în gra- 
nițele lor actuale, nu mai au nici o îndreptăţire de a mai dăinui, 
deoarece nici nu au posibilitatea de a-și apăra existența prin pro- 
priile lor forțe. Centrul de iradiațiune ideologică al Budapestei nu 
are ecou în masele rurale, guvernate și azi de un regim cu menta- 
litate și cu metode feudale. Spiritualitatea naţiunii maghiare nu se 
reazimă pe un fond biologic unitar și nici pe virtuţi sufletești omo- 
gene, din cari răsare conștiința creatoare de valori originale și 
durabile. Ungaria de după război se aseamănă mult cu o stafie, 
adăpostită în niște ruine, care cu reclamaţiunile ei tânguitoare, 
răspândite în toată lumea, tulbură viața și evoluţia firească a nea- 
murilor cu misiune istorică. lar cei ce-și bocesc trecutul sunt meniţi 
pierii. 

Dar trezvia conștiinței noastre naţionale nu-i îngăduit să-i 
piardă, nici o clipă, din raza ei de observaţie până când le vom 
putea cânta irmoasele veșnicei pomeniri. 


ia 2 Când apar aceste rânduri, pajurile stăpânirii românești s'au .retras 
umilite dela Nistru și de pe câmpia Tisei, din cauza unor împrejurări asupra 
cărora nu mă pot opri. 








Lupta dintre două neamu:i 983 


Tisza și Maniu. Este necesară zugrăvirea situaţiei politice din 

epoca în care apar în arena vieţii publice, cam în 
aceeași vreme, cele două personalități reprezentative, Contele Ște- 
fan Tisza în Budapesta și Iuliu Maniu în Ardeal, cari urmăreau două 
politici diametral opuse. Cel dintâiu apăra, prin cele mai drastice 
mijloace, forma dualistă a monarhiei habsburgice și pregătea terenul 
pentru o Ungarie mare, iar cel de al doilea se străduia să trezească 
în sufletele conaţionalilor săi „misiunea mare a neamului românesc" 
întreg și propovăduia „nestrămutata încredere în forțele de care 
dispune pentru împlinirea acestei misiuni“, a cărei consecinţă fi- 
rească era întemeerea României Mari. , 

Era ciocnirea dintre două idealuri, apărate de două voințe 
deopotrivă de tari, de intransigente, de tenace și susținute de două 
inteligenţe strălucite, cari ar fi făcut cinste oricărui neam civilizat. 
Dar pe lângă însușirile personale ale fiecăruia dintre cei doi com- 
batanţi, Contele Ștefan Tisza avea avantagiul de a-fi omul de în- 

„credere al Curţii imperiale din Viena, de a dispune de întreaga 
putere de stat a Ungariei, iar luliu Maniu nu avea la spate decât 
dragostea și sărăcia poporului românesc din Ardeal, abia liberat din 
jugul iobăgiei. 4 

Stăteau faţă în faţă două suflete, dintre cari cel dintâiu se 
bucura de roadele bogatului domeniu familiar din Geszt și era în- 
armat cu întreg arsenalul forței publice, iar al doilea era un advocat 
necăjit al Consistoriului din Blaj, fără avere personală și inarmat 
numai cu însufleţita încredere de care se bucura în sânul poporului 
său, hărțuit de necazuri și de întreg aparatul administrativ al Sta- 
tului. 

Lupta se dădea, așadar, în:condiţiuni inegale, ca între David 
și Goliat din Biblie, și totuși bolovanul argumentelor sburat din 
praștia de mătasă a inteligenţii celui ce părea mai slab a nimerit 
ținta și a hotărît biruința, deoarece pe partea sa erau dreptatea și 
ocrotirea divină. 


Habsburgii Ungaria milenară era și este o licțiune a gran- 
şi Românii. domaniei maghiare, deoarece Ungaria, ca stat inde- 
pendent, a încetat să existe în vara anului 1526, 
când s'a dat bătălia dela Mohâcs, după care Turcii au prefăcut-o 
în pașalâc, iar după isgonirea acestora a devenit parte întregitoare 
a împărăției habsburgice. Transilvania a Tămas principat indepen- 
dent, când sub influența Sultanului, când a împăratului din Viena. 
In 1848, advocatul de provincie Ludovic Kossuth a încercat să libe- 
reze Ungaria de sub stăpânirea Habsburgilor, detronându-i, și să o 
prefacă în republică, proclamându-se președinte. Atunci s'a votat 
și unirea Ardealului cu Ungaria. Dar revoluţia ungurească a fost 
repede înfrântă și Ungaria a devenit iar o provincie austriacă, Tran- 
silvania și-a redobândit autonomia până la 1867, când împăratul 
Francisc Iosif a încheiat pactul dualist și s'a încoronat ca rege al 
Ungariei, recunoscând şi unirea Transilvaniei cu Ungaria. 
Pactul din 1867 a împărțit monarhia, care de atunci s'a numit 
Austro-Ungaria, în două administrații de stat, cu două constituţii, 
cu două corpuri leguitoare, din sânul cărora se alegea o delega- 








984 Octavian C. Tăslăuanu 


țiune pentru rezolvarea afacerilor comune. Monarhia forma o uni- * 
tate vamală, cu o singură bancă de emisiune, cu o armată comună 
(cu câteva unităţi separate: Landwehrul în Austria și Honvezii în 
Ungaria), cu finanţele și cu afacerile străine comune. In Austria do- 
minau Germanii, iar în Ungaria, Maghiarii. 

Impotriva acestei forme de stat au protestat toate naţionali- 
tățile din monarhie, cari, în revoluţia din 1848, au luptat pentru di- 
nastia Habsburgilor. Drepturile promise naționalităților, prin legi, 
nu au fost însă respectate și protestele lor nu au fost luate în seamă. 

Deși în legea pentru egala îndreptăţire a naţiunii române, 
sancţionată de împăratul Francisc Iosif la 26 Octombrie 1863, se 
spunea: 

„$ 1. Națiunea română, religiunea greco-catolică ca atare și 
religiunea greco-orientală se recunosc prin lege întru înţelesul con- 
stituţiunii transilvane întocmai ca și celelalte trei naţiuni (a maghia- 
rilor, secuilor și sașilor) și patru confesiuni recunoscute ale Tran- 
silvaniei” (romano-catolică, evangelico-elvetică, evangelico-augs- 
burgică și unitară)“, totuși în legea naționalităților din 1868, votată 
îndată după pactul dualist, se vorbește de o singură naţiune ma- 
ghiară și de o singură limbă Oficială, de cea maghiară. Impotriva 
acestei legi s'au ridicat reprezentanţii naționalităților, în frunte cu 
Alexandru Mocsonyi, care, într'un strălucit. discurs, a arătat gre- 
șelile și nedreptăţile legii. 

Habsburgii și-au uitat de toate diplomele, de toate semnătu- 
rile prin cari dădeau Românilor drepturi. Francisc Iosif a uitat și pe 
Avram lancu, care în 1848 s'a luptat pentru prea înălțatul împărat. , 
Dinastia a trădat națiunea română, pe care a aruncat-o pradă na- 
țiunii maghiare. 

Românii, în semn de protest, au decretat pasivitatea politică, 
declarând că nu renunţă la drepturile lor câștigate și pecetluite cu 
sânge. 

Românii au mai încercat să convingă Casa domnitoare din 
Viena, prin diferite memorii, arătând nedreptatea ce li şa făcut. 
Ultimul a fost Memorandul din 1894, pe care împăratul Francisc 
Iosif nici nu a voit să-l primească, iar pe semnatarii lui i-a lăsat 
să-i întemnițeze Ungurii. Când s'a ţinut procesul Memorandului la 
Cluj, eram elev în clasa a șaptea a liceului din Blaj și-mi aduc 
aminte cu ce însufleţire s'a ridicat poporul satelor românești, ca 
să petreacă la osândă pe fruntașii neamului. 

Astăzi, când scriu aceste rânduri și când judec sub alte pers- 
pective evenimentele, îmi dau seama de imensul serviciu pe care 
l-au făcut neamului nostru atât Habsburgii cât și Ungurii. Trebuia 
să fim mereu perșecutaţi și nedreptățiți pentru a trezi în conștiința 
noastră ura de moarte față de întreaga alcătuire a monarhiei austro- 
ungare. Trebuia să fim biciuiţi și umiliţi, ca sufletul nostru să în- 
țeleagă, că libertatea nu o vom putea cuceri decât trecând peste 
ruinele împărăției Habsburgilor. 








Lupta dintre două neamuri 985 


Pactul Greşelile pactului dualist s'au dovedit fără 
Dualist. prea mare întârziere. 

Impăcarea Ungurilor cu dinastia și cu Viena 
nu a fost sinceră. Dualismul nu a fost decât un armistițiu până când 
Ungaria se va simţi destul de tare pentru a se declara independentă 
şi pentru a uzurpa rolul Austriei în Europa centrală și sud-orien- 
tală. In această privinţă nu era nici o deosebire între bărbaţii de 
stat ai Ungariei. Deosebirile de vederi începeau numai asupra mo- 
mentului de ales. Unii credeau, că dualismul e încă necesar până 
când procesul de unificare al naţiunii maghiare va ti terminat și 
până când conjunctura politică europeană le va fi favorabilă. Acești 
conducători lucrau din răsputeri să păstreze și dinastia și să-i mute 
centrul de gravitate la Budapesta, deoarece titlurile de drept ale 
Habsburgilor asupra diverselor provincii le puteau justifica expân- 
siunea din viitor, la care visau. Alţii credeau că națiunea ungară e 
destul de tare pentru a se desface de Austria, păstrând cu ea pro- 
vizoriu numai legăturile unei uniuni personale. E de prisos să 
spun, că această politică ungurească era lipsită de simţul realităţii 
și suferea de boala grandomaniei, boală de care nu-i vindecată 
nici Ungaria de astăzi. 

Principalele partide politice din Ungaria erau cele două cari 
reprezentau concepțiile politice mai sus amintite. Un partid din 
care se formau aproape toate guvernele și care apăra dualismul și 
un partid independent, aproape în permanenţă în opoziţie, Carac- 
teristic era, că partidul guvernamental își recruta majorităţile par- 
lamentare în bună parte din ținuturile locuite de naţionalităţi, iar 
partidul independent, numit și kossuthist, se alegea unde alegătorii 
formau mase compacte maghiare. 

Cu zece ani înainte de isbucnirea războiului mondial, situa- 
ţia internă din monarhia austro-ungară devenise extrem de critică. 

In Austria, naţionalităţile (cehii, polonii și ceilalţi slavi) sa- 
botau funcțiunea normală a mecanismului de stat. Guvernele se 
succedau unele după altele, fără să poată săvârși o operă pozitivă 
de îndreptare. 

Ungurii au profitat de această slăbiciune și au început să 
atace pactul din 1867, cerând autonomie vamală, bancă de emi- 
siune ungară și armată naţională cu limba de comandă și de ser- 
viciu maghiară. Opoziția din parlamentul din Budapesta, împie- 
deca, prin obstrucţie, opera legislativă, până când vor fi satisfă- 
cute aceste cereri ale națiunii. 


Contele In acest moment apare în fruntea guvernului, 

Ştefan Tisza pentru întâia oară, Contele Ștefan Tisza (3 Noem- 

brie 1903 — 18 Iunie 1905), cu misiunea de a în- 

frânge obstrucţia și de a restabili, prin orice mijloace, ordinea în 
Camera din Budapesta. 

Mă găseam în capitala Ungariei în vremea aceea și aveam în- 
sărcinarea să urmăresc de aproape evenimentele politice. Făceam 
note și trimiteam rapoarte la București, pe cari, bineînţeles, nu le 
mai am la îndemână când scriu aceste rânduri. Ele nici nu mi-ar 
fi de prea mare folos pentru teza pe care o urmăresc. 


24 








Contele Ștefa 
m vol 


Scandalurile 
din 
Parlamentul 


batice ale opozi 


îi 


să votăm, să votăm! 





Octavian C. Tăslăuanu 


Ștefan Tisza, 
nt au devenit 
cat, prin toate 
abilească ordi- 


în urletele săl- 
abuzurile deputaţilor 
i, iar, la sfârșit, prin 























987 





Lupta dintre două neamuri 


Prezidentul, în mijlocul unui vacarm infernal, apărat de o gardă 
a majorităţii, a citit decretul regal prin care se proroga parlamen- 
tul până la 13 Decemvrie 1904. 

Tisza, între timp, luase măsuri de pază. Când s'a adunat opo- 
ziția la ședința dela 13 Decemvrie 1904 a fost întâmpinată de o 
gardă, răspândită pe toate coridoarele Camerei. Opoziția a intrat 
furioasă în sala de ședințe, pe care a devastat-o în așa hal, încât 

edința nu s'a mai putut deschide. Tribuna prezidenţială era com- 
plet dărâmată, iar fotoliile ministeriale făcute bucăţi. 

Toate încercările lui Tisza de a restabili ordinea în parla- 
ment nu au reușit: De aceea sa hotărit să apeleze la naţiune și a 
disolvat parlamentul. Alegerile au avut loc pe la sfârșitul lui la- 
nuarie 1905 și au fost favorabile opoziţiei. Partidul liberal dela gu- 
vern, condus de Tisza, a rămas în minoritate. Tisza a suferit o în- 
frângere dezastruoasă. 





Iuliu Maniu In acest moment apare în arena publică Iuliu 
Maniu, care era un tânăr abia trecut de 30 de ani. 
Svelt, elegant, amabil, dar de o seriozitate profundă, care contrasta 
cu vârsta distinsului advocat din Blaj. 

Când Tisza suferise cea dintâi înfrângere, se ridica cel-mai 
periculos adversar al său de mai târziu. Par'că era o fatalitate, un 
Joc nepătruns al destinului, care cârmuește viața oamenilor și a 
naţiunilor. 

Iuliu Maniu, în 1905, avea un trecut politic. Atât ca student, 
cât și la diferite ocazii, când a luat cuvântul, atrăsese asupra sa 
atențiunea conducătorilor bătrâni ai românilor, cari țineau seama 
de opinia tânărului advocat. 

Dela procesul Memorandului trecuseră zece ani și politica 
protestatară pasivistă a românilor nu a dat rezultatele așteptate. 
Ungurii, dupăce au desființat partidul naţional român, s'au așter- 
nut pe o maghiarizare sistematică, împotriva căreia Românii se 
mărgineau fie la întâmpinări adresate guvernului din Budapesta, 
fie la proteste în congregaţiile comitatense, fie la comunicate și 
articole în ziare. In viața practică, însă, disciplina și solidaritatea 
naţională se destrămau și alegătorii români nu se. ţineau de pra- 
vila pasivităţii. 

De aceea generaţia tânără a început să agite ideea eșirii din 
amorțeala pasivităţii și intrarea în activitate, cu participarea la 
alegeri și cu lupta pe faţă, în parlament, pentru apărarea dreptu- 
rilor naţionale. In vara anului 1903, advocatul din Orăștie, Dr. 
Aurel Vlad, călcase disciplina de partid și se alesese deputat, cu 
programul național, în circumscripţia Dobra din Hunedoara. Atunci 
a început o vie polemică în ziarele românești în jurul activităţii 
și pasivităţii politice. Iuliu Maniu încă de pe băncile universităţii 
se pronunțase pentru abandonarea pasivităţii și tinerii executau 
cuvântul său de ordine. 
















Octavian C. Tăslăuanu 


Alegerile In preajma alegerilor din 1905, și anume la 
din 1905. 10 Ianuarie, s'a întrunit, în Sibiu, conferința naţio- 
nală, care a decretat „intrarea în activitatea parla- 
i u toate cercurile electorale“. 
81 a mai fost întregit cu opt 
n bună parte. 
ie aleși opt Români și anume: 
șa, medic în Săliște, în cercul Cristian, Judeţul, 
Sibiu; Protopopul din Brad Vasile D de Criș; 
Dr. Teodor Mihali, advocat în Dej, 
Solnoc-Dobâca; Dr. Aurel Novac, 
Sasca-Montană; Dr. 
Șiria; Ion Rusu- 


Succesele candidaților naționali au trezit o mare însufleţire 
între Români și a pus p 
Iuliu Maniu nu a 


sza a fost ales. în centrul Budapestei, în cer- 
Francisc Deak, autorul pactului dela 1867 și 
unul dintre cei mai de seamă bărbaţi de stat ai Ungariei. 

După înfrângerea în alegeri, guvernul Contelui Ștefan Tisza 
și-a prezentat demisia, dar a fost silit să gireze afacerile până în 
lunie, când împăratul a dat ordin Generalului Baron Geza Fejervâry 
să formeze guvernul (14 Iunie 1905—8 Aprilie 1906). 

Guvernul Pactul dualist nu a fost niciodată în 
Fejervâry. mai mare ca în acelea vremuri. 
se găsea în conflict cu Coroana 
Vvâry era considerat anticonstituțional. Din maj 


„ între Români și Unguri, 
întrebuinţau toate astuţiile, dintre cari 
eochiate erau: credința faţă de patria 














Lupta dintre două neamuri 989 
ungară și loialitatea față de Casa de Habsburg. Nu-și trădau gândul, 
ascuns în adâncul sufletului, decât atunci când România era jignită 
“şi se simțeau datori să-i ia apărarea. 

Parlamentul sub guvernul Fejervâry abia a funcţionat. Era 
mereu prorogat și majoritatea parlamentară boicota guvernul. In 
țară s'a organizat „rezistența naţională“, refuzându-se impozitele și 
recruţii; fișpanii numiţi de guvern erau alungaţi, așa că până la 
sfârșit guvernul Fejervâry a înconjurat-parlamentul cu armată și cu 
poliţie, a trimis un comisar regal care a citit disolvarea, iar în frun- 
tea comitatelor a pus comisari ai guvernului, ca să restabilească 
ordinea. Intreaga Ungarie — cu excepţiunea ținuturilor locuite de 
naționalități — era în stare de rebeliune. 

Ministrul de interne Iosif Kristoffy, din guvernul Fejervâry, 
într'un memoriu, adresat împăratului la Viena, spunea, că împotriva 
Suveranului s'a ridicat întreaga clasă istorică maghiară; înalta no- 
bilime, arhiereii, nobilimea de mijloc și clerul, ba chiar și burghezia 
înstărită. Ministrul Kristofty continua: deoarece Coroana nu se mai 
poate răzima pe această clasă socială, trebue să-și caute sprijin 
şi aliaţi în clasele populare. Deaceea propunea introducerea vo- 
tului universal, singurul care ar putea curma conflictul dintre Co- 
roană şi naţiune și ar putea scoate ţara din impasul în care a ajuns. 

Conferinţa naţională din Sibiu dela 10 Ianuarie 1905 ceruse 
și ea, la punctul 5 din rezoluţiile sale: „legea electorală pe baza 
sufragiului universal“, „votarea secretă” și „reprezentarea minori- 
tăţilor”. 

Cu această armă a votului universal a și reușit împăratul să 
înfrângă rezistența partidelor maghiare cari atacau pactul dela 1867. 

Curtea din Viena, cu o menţalitate absolutistă, întrebuința 
votul universal ca un mijloc de dominaţiune, iar Românii îl sus- 
țineau fiind considerat de dânșii ca un principiu al existenţei na- 
ționale și ca un mijloc pentru a înfrânge egemonia maghiară. De 
aceea magnații Unguri, în frunte cu Tisza, îl refuzau, în realitate 
votul universal deschidea porţile spre disoluția monarhiei. 


Guvernul După tratative îndelungate s'a ajuns la guver- 

Wekerle. nul Alexandru Wekerle, în care au intrat cei mai 

de seamă corifei ai opoziţiei, în frunte cu Iuliu 

Andrassy, Adalbert Apponyi și Francisc Kossuth, bineînţeles dupăce 

au suspendat, pentru moment, revendicările lor naţionale și dupăce 

s'au angajat că vor vota reforma electorală, introducând sufragiul 
universal. 

Noul guvern a făcut alegeri în Mai 1906 și a guvernat ţara 
până în 1910. Contele Ștefan Tisza nu a mai luat parte la alegeri și 
mai târziu a disolvat chiar și partidul liberal de sub șefia sa. In 
cursul acestei guvernări s'a restabilit, de bine de rău, liniștea in- 
ternă în Ungaria. 

In Mai 1906 intră în parlament și Iuliu Maniu, împreună cu 
alț. 14 tovarăși, dintre cari merită menţionaţi: Coriolan Brediceanu, 
Vasile Goldiș, Dr. Teodor Mihali și Șt. C. Pop. Slovacii aleg vreo 5 
deputaţi, iar Sârbii vreo 6. Frontul naționalităților s'a întărit. In 
parlamentul de pe malul valurilor albastre ale Dunării încep să 























































990 Octavian C. Tăslăuanu 


răsune melodii noui, cari nu s'au mai auzit de mult și ale căror 
ecouri pătrund până în cele mai umile colţuri ale țării și trezesc 
atenţiunea opiniei europene asupra stărilor triste din Ungaria. 

Deputaţii români intră în luptă dela început și spun, fără 
sfială, adevăruri crude naţiunii maghiare, care se legăna în iluzia 
Ungariei unitare. 


Maniu începe Iuliu Maniu, în Iulie 1996, începe să atace po- 
lupta parla- litica de maghiarizare. 
mentară. „Apărarea drepturilor omenești și evitarea 
complicaţiunilor pe cari Dvs. nu vă pricepeţi să le 
"evitaţi e ţinta luptei noastre, luptându-ne cu mijloacele curate și 
drepte și nu mi-e teamă că vom ieși înfrânți și compromiși din lupta 
aceasta“. 

In această scurtă declarație isbucnește convingerea adâncă în 
biruința finală a Românilor împotriva Ungurilor. E rostită cu zece 
ani înainte ca flamurile naţionale ale oștirii române să treacă peste 
Carpaţi și să sfârșească a fi arborate pe zidurile orgolioasei capitale 
a Ungurilor. 

Iuliu Maniu motiva certitudinea acestei biruințe cu adevă- 
rurile eterne ale dreptăţii: 


„Tot ce e imoral și nenatural trebue să se prăbușească; tot 
ce e înzestrat cu dăinuire și viitor se întemeiază pe dreptatea dum- 
nezeiască și pe legile naturii. Politica asupririi și a violenţii e imo- 


rală și nedreaptă, de aceea ea va trebui să se prăbușească". 


Și s'a prăbușit, așa cum a profeţit-o intuiţia religioasă a lui 
Iuliu Maniu. 

Alt suflet îmbrăcat în platoșele credinții, cel al Contelui Ștefan 
Tisza, a făcut adeseori, în cuvântările sale, aceleași profeţii. In- 
tuiţia îl povăţuia să se sacrifice și să încerce mântuirea neamului 
său; să-l întoarcă de pe calea pierzării pe care apucase. 


Maniu atacă Un discurs substanţial a rostit Iuliu Maniu în 

politica sta- ședința Camerei din 13 Martie 1907, când a zugrăvit, 

tului ungar. în esență, întreaga politică greșită a Ungurilor. Din 

acest discurs voiu reproduce părțile cele mai dure- 

dee pentru Unguri, pe cari le-au ascultat într'o tăcere de mor- 
mânt, 





Lupta dintre două neamuri 991 


„Ştiţi foarte bine, că, înainte de 1867, icoana țării acestea era 
cu totul alta, decât după aceea. Știţi foarte bine că țara aceasta, 
înainte de 1867, era compusă din mai multe individualităţi de drept 
public și din teritorii și popoare deosebite. Ştiţi foarte bine, că 
Ungaria de astăzi, afară de Ungaria propriu zisă, era compusă din 
Ardeal, din așa numitele Partium, din granița militară, Croaţia, 
Slovacia, Banatul timișan, Voivodina sârbească și din Fiume. Dife- 
ritele popoare și-au găsit condiţiile desvoltării lor culturale și eco- 
nomice în cadrele acestor unități de drept public, prin urmare, în 
mod natural, ţineau la ele. Dar la 1867, unităţile acestea au căzut 
jertfă năzuinţelor centraliste, iar mai târziu ele au fost suprimate 
cu totul din punct de vedere al dreptului public”. 


„Insemnări contimporane confirmă, că, la 1868, adică la 1867, 
când s'a făcut transacţia, exista temerea, că, in faţa nouii alcă- 
tuiri de stat, diferitele popoare vor face cea mai energică împo- 
trivire politică. De aceea toţi oamenii politici prevăzători ai ţării 
s'au străduit să tempereze — cât s'a putut — ascuţișul acestei rezi- 
stenţe politice. Avem informaţiuni absolut pozitive, că atunci când 
s'au făcut legile dela 1867, Suveranul însuș a pus în cumpănă în- 
treaga sa influență pentruca diferitele popoare din ţară: să pri- 
mească schimbarea aceasta cu toată liniștea. M. Sa a rugat pe 
bărbatul conducător politic și bisericesc, cu cea mai mare autoritate 
la poporul român, pe Arhiepiscopul celebru Șaguna, ca să meargă 
în mijlocul poporului român și să-l asigure, că, prin nouile prefa- 
ceri, nu va fi împiedecat în desvoltarea lui și nu va fi restrâns în 
drepturile lui. Și pot să spun, că dacă poporul român nu a mani- 
testat împotrivire față de noua prefacere, faptul se datorește numai 
intervenţiei acestui conducător. Dar de aici mai urmează, că legile 
acestea nu au numai putere formală de lege, ci o putere cu mult 
mai mare, fiind întărite cu o promisiune specială nu numai din 
partea Majestății Sale, ci și din partea fiecărui factor hotărîtor în 
viața politică maghiară, astfel că putem spune, cu drept cuvânt, 
că legile acestea dela 1867 și 1868 au fost puse sub scutul onoarei 
naţionale”. 


„On, Cameră, după cum mi-am permis a vă aminti, legile și 
promisiunile aceste nu au fost respectate, pentrucă, pe de o parte 
năzuințele centraliste, pe de alta năzuințele manifestate toţ mai 
mult din partea tendinței de preponderare a unei rase, au despoiat 
legile și promisiunile acestea de valoarea, puterea și aplicarea lor, 
pe care, cu drept cuvânt, o așteptam, umplându-ne astfel sufletele 
de îngrijorare. Ştiţi foarte bine, că, imediat după codificarea legilor 
dela 1868, a început acţiunea de știrbire a autorității lor, la început 
cam fără curaj, dar, mai pe urmă, cu îndrăzneală tot mai mare, ast- 
fel că astăzi Dvs. recunoașteți, împreună cu miniștrii, că legile ace- 
lea nu sunt executate și declaraţi că legile acelea nu pot fi exe- 
cutate și nu vor fi executate. ; 

Pe când astfel funcțiunea vieţii de stat se caracterizează la 
Dvs. tot mai mult prin desconsiderarea acestor legi, la noi Românii 
o amărăciune adâncă a cuprins sufltele și nu a existat generaţie că- 








992 Octavian C. Tăslăuanu 


= 
eia să i se facă mai multe imputări decât generaţia, care, la îndem- 
nurile bărbaţilor de stat de atunci, a lăsat să treacă și să primească 
întrupare, la 1867 și 1858, opera de transacţie, fără nici o împo- 
trivire mai de seamă. Amărăciunea noastră față de Dvs, a crescut 
din zi în zi, iar încrederea noastră în bărbaţii Dvs. de stat s'a zdrun- 
cinat cu totul și ce e mai mult, la noi și în special la poporul 
român, s'a pus în primejdie gravă temeinicia sentimentelor dina- 
stice și statornicia tradițională. Și lucrul acesta să nu vă mire. Pen- 
trucă, dacă un popor își îndreaptă privirea spre legile, cari îi ga- 
rantează existenţa sa ca neam, întărirea și cultura sa, dacă poporul 
acesta își îndreaptă privirile spre legile a căror menţinere e asi- 
gurată nu numai prin jurământul regelui, ci și prin o promisiune 
specială, prin cuvânt dat în chip separat, și vede că legile acestea 
de fapt nu se respectă și aceasta nu numai prin faptul că diferitele 
dispoziţiuni au fost anulate de dispoziţiuni legale ulterioare, ci și 
pentrucă nu se respectă nici dispoziţiile existente, atunci să nu vă 
miraţi că încrederea noastră în sfințenia legii, că încrederea în 
Dvs., încrederea în bărbaţii de stat ai Dvs., în acela care, înainte 
de toate și mai presus de toate, ar trebui să fie sfânt, a început 
să se clatine, ba s'a clătinat deja din temelie“ 


Deputatul de Vinţ dărâma până în temelii întreaga construcție 
dualistă și infiera ipocrizia făgăduelilor habsburgice și minciuna pe 
care se răzima politica statului unitar ungar. Dădea lupta pe două 
fronturi: împotriva Budapestei și împotriva Vienei. Ş 

Aceste declaraţiuni, în forma dibace în care au fost rostite; 
indicau limpede drumul ce-i mai rămânea deschis poporului român 
din Ardeal: Unirea cu Vechiul Regat. 

Aceasta era politica lui Iuliu Maniu, pe care Ungurii mai in- 
teligenţi au simțţit-o, deși cei mai mulţi nu cunoșteau naţionalitățile 
și aspirațiunile lor. 

Ministrul de interne, Contele Iuliu Andrâssy, încă în iarna 
anului 1906, amenința pe Români: 


„Datoria statului ungar este să ducă o luptă consecventă și 
forte împotriva politicei Dvs. care se isbește de ideea de stat ma- 
ghiar. Nu vreau să spun că gravitaţi în afară, pentrucă nu am 
dovezi, dar pentru Dvs. prius nu e statul, ci naționalitatea“, 


lar Contele Ștefan Bethlen, în Aprilie 1907, acuza pe Români 
de iredentism. 


„Valoarea patriei ungare a scăzut în ochii românilor dela noi 
în comparaţie cu icoana statului pe care le-o prezintă România 
independentă, unde națiunea nu trebue să se mulțumească cu o 
parte a drepturilor, fiindcă are drepturile depline, mai mult: are 
puterea deplină“. 


Iuliu Maniu răspundea, cu îndrăzneală, acestor conți unguri 
și le dovedea pentruce Românii nu mai pot avea încredere nici în 
legile, nici în promisiunile ungurești, chiar când ele sunt girate 




















Lupta dintre două neamuri 


de autoritatea Suveranului. Se ridica energic, cu argumentări ma- 
sive, împotriva întregei politici a statului ungar și denunța lumii 
întregi, persecuțiile poporului român din Ungaria, care nu mai 
poate aștepta nimic nici de la Viena, nici dela Budapesta. 

Contele Ștefan Tisza nu era în parlament în epoca ascensiunii 
politice a lui Iuliu Maniu, dar și-a dat seama, că acesta este ade- 
văratul conducător spiritual al Românilor, de aceea în tratativele 
de mai târziu, despre cari va fi vorba, părerile lui Maniu au fost 
cele hotăritoare pentru dânsul. 

Contele Ștefan Tisza, prin acele imponderabile greu de în- 
leţes, proprii ființelor superioare, simțea că luliu Maniu e adver- 
sarul său cel mai periculos, că ei doi vor conduce lupta decisivă 
dintre cele două neamuri, dintre Români și Unguri ?. 


Francisc- Inainte de a urmări mai departe evenimentele, 

Ferdinand. e nevoie de o scurtă expunere asupra atitudinei 

Principelui moștenitor Francisc-Ferdinand, care re- 

prezenta o politică diametral opusă celei oficiale a împăratului. 

Aceste două politici vieneze erau cunoscute sub numiri speciale: 

politica Hofburgului și politica dela Belvedere, după reședința îm- 
păratului și cea a principelui moștenitor din Viena, 

Francisc Iosif, silit de împrejurări, săvârșise marea greșală 
de a încheia tranzacţia (Ausgleich) din 1867, în nădejdea că prin 
dualism se va reștabili echilibrul și liniștea internă a monarhiei. 
Nu i-a trebuit multă vreme spre a se convinge că s'a înșelat, Eve- 
nimentele din parlamentul unguresc, pe care le-am schițat, împreună 
cu agitaţiile slavilor din Austria erau dovada cea mai limpede, că 
monarhia alunecă spre prăpastie. Prestigiul ei de mare putere scă- 
dea incontinuu și în opinia publică europeană se vorbea tot mai 
des, pe lângă omul bolnav dela Constantinopol, și de cel dela Viena. 
Austria, care reprezentase imperialismul catolic german în trecut, 
a ajuns să fie o biată protejată a imperialismului protestant, dela 
Berlin. i 

Francisc Iosif era prea bătrân şi prea sceptic ca să încerce 
0 revizuire a faptelor sale. Spera să lucreze timpul în favoarea sa, 
tără să observe că fiecare an complică și îngreunează soluționarea 
problemei austriece, care se răzima pe doi pilastri de temelie: pe 
dinastie și pe armată. 

- Impăratul din Viena nu iubea pe Unguri, cari atacau tocmâi 
cele două instituţii de bază ale monarhiei sale, dar nu avea încre- 
dere în experimentările și schimbările constituționale. Mai era legat 
și prin jurământ de opera sa dela 1867 și Ungurii reușiseră să 
convingă Berlinul — prin reprezentanţii diplomatici ai monarhiei, 
aproape în permanență Unguri, și prin dibăcia politică a Contelui 
Ştefan Tisza — că forma dualistă e singura pe care se poate răzima 
alianța dintre Germania şi Austro-Ungaria. Mulţi dintre bărbaţii 
de stat ai Austriei vedeau că „otrava megalomaniei maghiare, cu 
aspirațiunile ei de a predomina politica monarhiei și, prin perse- 


3 Această afirmaţie. e confirmată ulterior de corespondenţa lui Mihu cu 
Vasile Goldiș, publicată în Nov. 1936 în vol. Fraţilor Lapedatu, pag. 322, 


993 












pete ii 38 






SP 




























994 Octavian C. Tăslăuanu 


cuţia împotriva Românilor și Slavilor, îngreunează raporturile de 
bună vecinătate cu România și cu Serbia, dar nu puteau face nimic, 
deoarece împăratul Francisc Iosif nu le permitea să se amestece 


în treburile interne ale Ungariei. , 

Arhiducele Francisc Ferdinand vedea și dânsul primejdia di- 
soluţiei spre care aluneca Austro-Ungaria și de aceea prepara 
terenul pentru reforme radicale. Avea intenţia să-și asigure liber- 
tatea de acțiune în ce privește revizuirea formei dualiste a monar- 
hiei — prin refuzul încoronării sale ca rege al Ungariei la urcarea 


monarhia, ca imperiu așezat pe baze federative, singura formă de 
siat care ar fi corespuns caracterului poliglot al monarhiei. Execu- 
tarea unei asemenea reforme, firește, nu ar fi fost ușoară și arhi- 
ducele își dădea seama de greutăţile ce stăteau în calea planurilor 
sale. Era, însă, hotărît să o încerce. Nu se poate ști, dacă, ajuns 
pe tron, situaţia internă și externă a monarhiei, i-ar fi îngăduit să 
execute această reorganizare și nu se poate ști nici la care formă 
definitivă s'ar fi oprit și ce rezultate ar fi dat. 


Austria mare. Planurile federative ale Arhiducelui Francisc 

Ferdinand nici nu erau noui. Ele s'au desbătut pe 
larg în 1848 și 1849 și au luat chiar forme de proecte și de promi- 
siuni solemne. Insuși împăratul Francisc Iosif, îndată după urcarea 
sa pe tron, în Patenta din 2 Decembrie 1848, făgăduia: 


m„.pe baza egalei îndreptăţiri a tuturor popoarelor imperiu- 
lui... patria va reînvia... suntem încredințaţi că ne va reuși să unim 
într'un mare organism de stat toate ţările și toate neamurile”. 


In Patenta din 4 Martie 1849: 


„Popoarele Austriei așteaptă dela noi cu nerăbdare o consti- 
tuţie, care... să cuprindă întregul imperiu într'o comunitate (Gesamt- 
verband)"”. 


In anii revoluţiei, proectele de confederație erau foarte frec- 
vente. Dela Ludovic Kossuth, Prinţul Schwartzenberg, profesorul 
ceh Palacky, A. G. Golescu și până la Ion Maiorescu, împreună cu 
mulţi alţii, toți erau preocupaţi de a crea o Austrie mare pe baze 
federative. 

In -petiția fruntașilor Români din Ungaria, Banat și Bucovina 
adresată împătatului din Viena la 25 Februarie 1849 se cerea: 


„Unirea tuturor Românilor din Statele austriece într'o singură 
naţiune autonomă sub sceptrul Austriei și ca parte integrantă â 
statului unitar”. 


Arhiducele Franz Ferdinand a reluat, deci, o idee veche pe 
care unchiul său, împăratul Francisc Iosif, nu a putut-o realiza la 
urcarea sa pe tron. - 

Una dintre cele mai serioase contribuţii pentru planurile lui 








Lupta dintre două neamuri 995 


Francisc Ferdinand a fost cartea lui Aurel C. Popovici, Die ve- 
einingten Staaten vom Gross-Oesterreich, apărută în 1906, care a 
făcut pe unii Români să-și îndrepte din nou privirile spre Viena 
și să aștepte de acolo mântuirea. 

Cartea lui Popovici a fost interzisă în Ungaria și o informație 
postbelică susține, că ea a fost tipărită pe cheltuiala fondurilor se- 
crete ale guvernului român sub domnia Regelui Carol 1. Cu toată 
opreliștea, cartea a fost răspândită și citită în Ardeal, dar lumea 
nu credea în soluţiile lui Popovici, pe care cei mai mulţi îl socoteau 
un vizionar. 

Unul dintre cei mai de seamă fruntași politici ai Ardealului, 
Vasile Goldiș, a găsit de cuviinţă să scrie în „Tribuna“ din Arad 
două articole intitulate „Statele Unite ale Austriei Mari — cartea 
d-lui Aurel C. Popovici —", apărute în n-rele 40 și 41 din 11 și 13 
Martie 1906, în cari lăuda diagnoza autorului asupra boalei de care 
suferea, monarhia habsburgică, dar respingea soluţiile propuse de 
autor. Articolele sunt semnate cu inițialele: (vg). Intre altele, frun- 
tașul arădan scria: sin i iq 


„Dacă statele sar înființa și desființa, cum desemnezi cu 
creta pe tablă ori ștergi ce ai desemnat, atunci, într'adevăr, receta 
d-lui Aurel C. Popovici s'ar putea pune în aplicare. 

„Nici popoarele nici statele nu s'au născut din rezonamente 
logice, ci s'au produs în chip organic sub puterea de fier a legilor 
evoluţiunii firești. 

„Viaţa popoarelor nu este o problemă matematică, pe care o 
poţi rezolvi cu facilitate, dacă-i ști rostul, ci este, ca să rămânem 
pe terenul matematic, o ecvaţiune cu mulțime infinită de mărimi 
necunoscute. Cu aplicarea de reguli matematice ori prin așezarea 
unui sylogism, fie cât de corect logicește, nu se poate mântui 
soarta neamurilor". 


„De fapt noi Românii din ţările Coroanei Sfântului Ștefan nu 
ne însuflețim de propunerea d-lui Aurel C. Popovici. Suntem fii 
credincioși ai Statului Ungar și protestăm cu toată energia în contra 
tendinţelor de a știrbi unitatea politică ori integritatea teritorială 
a Statului nostru. In cadrele acestui stat ne căutăm fericirea și 
nu pierdem nădejdea, că în cele din urmă, nu ca rezultat al vreunui 
sylogism ori în temeiul unei dizertațiuni academice despre prin- 
cipiile de libertate și egalitate, ci sub povara factorilor reali, cari 
determină evoluţia firească a statelor și popoarelor, vom afla chipul 
înţelegerii și a bunei conveţuiri cu frații noștri Maghiari”. 


Aceste declaraţiuni nu i le-a cerut nimeni lui Vasile Goldiș 
şi ele nu puteau servi cauzei românești. 

Imi aduc aminte, că în presa contimporană se desbătea stă- 
ruitor problema Austriei mari și că la, Viena apărea chiar o foaie 
intitulată Gross-Oesterreich. 

Socialiștii austrieci îmbrăţișaseră mai de mult chestiunea na- 
ționalităților din monarhie și o desbăteau în lucrări obiective și 





996 Octavian C. Tăslăuanu 


științifice. Ei priveau chestiunea din punct de vedere democratic 
și social. 

Așa că se creiase o atmosferă în jurul ideii de reorganizare 
a monarhiei habsburgice pe baze federative și cancelariei Arhidu- 
celui Francisc Ferdinand se trimiteau fel și fel de proecte, pe cari 
moștenitorul tronului le lua la cunoștință, fără să știm la care 
dintre ele a rămas fixat. Mai probabil e, că la nici unul. : 

Freiherr von Margutti afirmă că Arhiducele Francisc Ferdi- 
nand a rămas până la urmă credincios acestei convingeri politice 
ale sale. Intr'o convorbire, la Ischl, în 1913, i-ar fi spus: 


„Trăesc și voiu muri pentru federalism: este unica mântuire 
a monarhiei, dacă mai poate să o mântue ceva. Dualismul este, în 
zilele noastre, un regim cu totul învechit, el intră în categoria 
absurdităților, anomaliilor. 


Ungurii și fe- 
deralizarea 
Monarhiei. 








Lupta dintre două neamuri 997 


de a lua locul monarhiei habsburgice în Europa centrală și sud- 
orientală. i 

Intr'un discurs, ţinut de Contele Tisza la 11 Iulie 1910, în 
camera ungară, vorbea în termenii următori despre rolul Ungariei 
în politica orientală: 
: „Dacă urmărim cu atenţiune desvoltarea chestiunii orientale în 
istoria, diplomaţiei europene, vom constata, că până ce națiunea 
maghiară nu s'a afirmat în politica externă, au stat față în faţă nu- 
mai două directive în problema orientală: pe de o parte directiva 
de expansiune, cuceritoare a marilor pvieri, pe de altă parte politica 
externă conservatoare, care avea de scop menţinerea rigidă a sta- 
tului quo, precum și menţinerea neștirbită a dominaţiunii otomane“. 


„Vecinii noștri din răsărit să nu uite că nouă trebue să ne 
mulțumească introducerea lor în politica europeană și pentru men- 
ținerea acestei direcțiuni există numai atunci garanţii, când aici, în 
valea Dunării, dăinuește o mare putere europeană"... 

„Ca monarhia să urmeze și mai departe această direcţiune, 
există numai o singură condițiune, anume ca să se asigure naţiunei 
maghiare independenţa politică. Căci dacă s'ar întâmpla nenoroci- 
rea ca monarhia să ajungă în ghiarele tendinţelor federaliste, atunci 
federalismul întemeiat pe slavism va aduce cu sine și germenele 
aspiraţiunilor de expansiune (aluzie la panslavism), săpând mormân- 
tul acestei monarhii". 


Tendinţele de dominaţiune ale Ungariei reies clar din aceste 
declaraţiuni. 

Precum se vede, Tisza găsea pieirea monarhiei în federalism 
iar Arhiducele Francisc Ferdinand spunea lui Margutti: „Monarhia 
se duce de râpă, dacă această parte care se chiamă Ungaria continuă 
să se umile într'o măsură ipertrofică'. 

Contele Polzer-Hoditz, secretarul împăratului Carol, ultimul 
Habsburg, în memoriile sale afirmă, că Ungurii întreţineau legături 
cu Berlinul, deoarece sperau, că între cele două pietre de moară: 
mișcarea pangermană și Ungaria independentă, ambele susținute de 
Ferlin, se va măcina existenţa Austriei, urîtă de dânșii. 


Românii și fe- Românii din Ungaria și cei din Bucovina nu 
deralizarea puteau rămânea pasivi față de politica dela Belve- 
Monarhiei.  dere. Partidul naţional român trebuia să exploateze 

dușmănia Arhiducelui Francisc Ferdinand împotriva 
magnaţilor Unguri și în special împotriva Contelui Ștefan Tisza, 
care, -prin talentul și iscusinţa sa, ajunsese să joace un rol impor- 
tant în politica monarhiei. 

Era logic și firesc ca naționalitățile din Austria și Ungaria 
să sprijinească politica federalistă, care dărâma regimul dualist 
şi le promitea o viaţă, naţională și autonomă în cadrele monarhiei. 
Unii dintre conducătorii politici ai naționalităților se însuflețeau 








































998 Octavian C. Tăslăuanu 


pentru federalism din convingere, iar alţii, mai puțini, îl îmbră- 
țișau numai din calcul politic, 

Dintre Românii ardeleni d-l Al. Vaida-Voevod a reușit să se 
impună ca agent de legătură între Arhiducele Francisc Ferdinand 
și partidul naţional român, care, după vizita moștenitorului de tron 
al Austriei la Sinaia, în 1909, s'a apropiat tot mai mult de politica 
dela Belvedere. 

Omul de stat iese în evidenţă în asemenea împrejurări, când, 
fără să părăsească linia mare a politicei pe care o urmărește, știe 
să joace pe mai multe tablouri şi să uzeze de toate mijloacele pen- 
tru atingerea scopului urmărit. 

Așa a făcut Iuliu Maniu și aceasta e marea şi fundamentala 
deosebire dintre el și cei mai mulți fruntași români. . 

Iuliu Maniu a aprobat legătura partidului naţional român cu 
propovăduitorii Austriei mari din calcul politic. In această legătură 
nu vedea decât o alianță pentru desființarea dualismului și pentru 
slăbirea poziţiei de pe care lupta Contele Ștefan Tisza împotriva 
naţiunii române. Deși nu avea încredere în promisiunile și angaja- 
mentele solemne ale reprezentanților dinastiei Habsburgilor, găsea 
că federalismul nu poate decât să promoveze și să accelereze diso- 
luţia monarhiei austro-ungare și liberarea românilor de sub domi- 
națiunea ei. 

Iuliu Maniu nu s'a prezentat niciodată în audienţă la Fran- 
cisc Ferdinand și nu a făcut parte din cercul celor ce căutau feri- 
cirea românilor în cadrele monarhiei imperiale habsburgice, Știa 
din experiența trecutului, că atât politica imperialistă a habsbur- 
gilor, cât și cea a ungurilor vrea să întrebuințeze pe Români numai 
ca masă de manevră. 

O singură dată a fost în palatul Belvedere. Era mi se pare 
în anul 1911, când bătrânul împărat Francisc Iosif zăcea greu bol- 
nav și se aștepta în fiecare zi obștescul său sfârșit, Moștenitorul 
tronului se găsea la domeniui său din Konopischt, cu trenul sub 
presiune, gata să intre în Viena și să-și înceapă domnia. Adjutan- 
tul său Colonelul von Brosch chemase și pe fruntașii Români să-și 
dea consimțământul la Proclamaţia ce urma să o adreseze popoa- 
relor din monarhie la urcarea sa pe tron. Intre Români se găsea 
și Iuliu Maniu și îmi închipui ce s'a petrecut în mecanismul com- 
plicat al creerului său. Sunt sigur, că s'a dus numai în speranța 
că va putea aplica o lovitură de moarte adversarului său Contele 
Tisza, care începuse tratative de împăcare cu Românii. Au așteptat 
toată noaptea, dar dimineaţa le-a sosit vestea, că împăratul a scăpat 
de primejdie. Prin însănătoșirea sa prelungea, însă, boala monarhiei. 


Tisza A fost necesară această schițare a situaţiei 
și Românii. politice din monarhia austro-ungară pentru a se în- 
țelege lupta dintre cele două neamuri, care sia în- 

teţit după 1910. 

Guvernul coaliţiei prezidat de Wekerle a căzut, fără să voteze 
reforma electorală, în baza căreia trebuia să se aleagă noul par- 
lament. 

Contele Ștefan Tisza a profitat de ocazie, și-a refăcut partidul 











Lupta dintre două neamuri 999 


sub denumirea de „partidul muncii", și, prin teroare și corupție, a 
reușit să-și formeze, în alegerile din 1910, o majoritate. După două 
guvernări scurte, a Contelui Khuen Hedervâry (17 Ianuarie 1910— 
22 Aprilie 1912) și a lui Ladislau Lukâcs (22 Aprilie 1912—10,lunie 
1913), în timpul cărora opoziţia a reeditat vechile scandaluri pe 
tema revendicărilor militare și naţionale, Tisza a luat din nou, în 
mână frânele puterii și a guvernat dela 10 Iunie 1913 până la 5 
lunie 1917, în care timp s'a și hotărît soartae monarhiei austro- 
ungare. 

Contele Tisza a căutat dela începutul carierii sale politice o 
apropiere de Români. S'a făcut chiar apostolul înfrăţirii maghiaro- 
române. Instictul politic și prevederea bărbatului de stat îl povă- 
țuiau să nu treacă prea ușor și îngâmfat peste o problemă așa de 
importantă ca cea a naționalităților, cum făceau cei mai mulţi con- 
ducători ai Ungariei. Intenţiile sale erau sincere și ele cadrau cu 
politica pe care o urmărea cu o perseverenţă și pricepere vrednică 
de admiraţie. Omul de stat, care voia să realizeze o Ungarie mare. 
credea că poate ademeni și contopi, prin concesiuni mărunte, na- 
ționalităţile din Ungaria și să le facă devotare ideii de stat unitar 
ungar, stăpânit de națiunea maghiară. 

Incă, în 1895, în consiliul judeţean din Oradea Mare, spunea: 


„Acest stat a fost întemeiat de națiunea maghiară, națiunea 
maghiară și-a imprimat într'însul caracterul etnic și pentru nimic 
în lume nu ar renunța la acest caracter nici cât un fir de păr. 

„Pornind dela faptul acesta, politica culturală nu poate să.fie 
alta decât cea maghiară, iar chemarea societății maghiare și în 
special a statului este îngrijirea, desvoltarea și răspândirea limbii 
și culturii maghiare, nu cu sila, ci cu mijloace pacinice și civilizate“. 

„Adevărul acesta este întregit de un al doilea adevăr funda- 
mental, anume: exercitarea puterii statului ungar nu consistă în 
prigonirea naționalităților, ci în împlinirea dezideratelor lor și, prin 
atitudinea noastră demnă și prin respectarea drepturilor lor, putem 
să dobândim atașarea lor leală și stima lor faţă de noi“. 


„Puterea noastră e mică, iar chemarea noastră istorică e mare, 
așa că întemeindu-ne pe forța brută, nu ne vom putea menţine 
pozițiunea pe marea înviforată a evenimentelor mondiale". 

„Trebue să ne asigurăm nu numai simpatia și stima lumii 
culte, ci, înainte de toate, atașarea și hotărirea de a fi gata de jertfă 
a naționalităților cari locuesc în această ţară, ca astfel cu toţii, câţi 
suntem cetățeni liberi și egali și acestei patrii, umăr la umăr, cu 
puteri unite să conlucrăm la înflorirea ei“. 


Pe această vioară a patriotismului maghiar a cântat Contele 
Tisza aceeaș melodie, cu o serie de variante, la urechea Românilor 
şi s'au găsit destui cari să se lase vrăjii și să-l asculte, 

In 1903, când a luat pentru întâia oară puterea, în „Tribuna 
Poporului“ din Arad, nr. 197 din 28 Octombrie-—10 Noembrie 1903, 
un fruntaș de talia lui Vasile Goldiș a scris un articol prim, inti- 
tulat: „Contele Tisza Istvan“, în care spunea: 






















































1000 Octavian C. Tăslăuanu 


„„„„suntem convinși că existența unui stat puternic habsburgic 
în centrul Europei pentru existența naţionalităţii noastre românești 
este o mai puternică garanţie, decât ar fi, în lipsa acestui Stat- 
Habsburgic, o Românie care să cuprindă în sine pe toți Românii 
din Dacia lui Traian. Pentru aceea nu suntem iredentiști, ci, din- 
potrivă, perhorescăm iredentismul și cu scârbă ne lepădăm de ne- 
bunii, cari ar voi să ne pustiască cu veninul trădării de patrie, 
care pentru noi este identică cu trădarea de neam“. 


Articolul e nesemnat, dar — ceeace e grav — Vasile Goldiș 
îl recunoaște ca al său într'o adresă înaintată Ministrului de in- 
terne Sândor lânos — cumnatul lui Tisza — în 20 Martie 1916. 

Dacă un om de seamă, ca Vasile Goldiș, căruia unii dintre 
cercetători îi atribue un rol de îndrumător spiritual în politica Ro- 
mânilor din Ungaria, a putut scrie, în faţa conștiinței sale proprii, 
asemenea declaraţiuni, pe cari le invocă ulterior, în adresa către 
autoritățile ungare, ca dovadă a atitudinei sale față de România şi 
idealul românesc, e ușor de înţeles, că firi mai slabe au căzut cu 
și mai multă ușurință în cursa întinsă de politica lui Tisza. Se cerea 
o credință de granit în viitorul neamului și un eroism sufletesc, 
ca să nu rătăcești dela drumul drept pe cărările întortochiate ale 
oportunismului, însușiri pe cari le au numai cei puţini și cei aleși. 

După 1910, contele Tisza a intensificat tratativele cu Românii, 
fără să renunţe la punctul său de vedere. Intr'un discurs, rostit la 
3 Martie 1910, cu ocazia constituirii partidului muncii, spunea cam 
ceeace a seris Vasile Goldiș în 1903: 

* 

„Pentrucă ori şi cine, care judecă drept, trebue să înţeleagă, 
că pentru libera desvoltare a popoarelor mici, conlocuitoare, există 
numai o singură garanţie: existența monarhiei austro-ungare ca 
mare putere, ocrotitoare binevoitoare a intereselor lor de cetăţeni 
conștienți și credincioși". 


Și adăoga: 


„lar aceasta numai așa va fi posibil, dacă națiunea maghiară 
se află în situația de a se afirma în plină măsură, în monarhie”. 


Apoi continua: 


„Şi dacă adevărul acesta se referă la toate neamurile din 
această ţară, cu atât mai mult se referă la Români. Să privim în 
jur. Ooare ce vedem? Vedem, că atât Maghiarii cât și Românii nu 
au nici o înrudire cu neamurile din Sud-estul Europei, vedem, că 
atât Maghiarii cât și Românii sunt avizaţi la propriile lor puteri de 
conservare naţională; vedem, că și unii și alţii trebue să se pună 
umăr la umăr pentru a rezista puhoiului neamurilo: mult mai nu- 
meroase. lar dacă Românii depe teritoriul Ungariei se numesc Ro- 
mâni și dacă inima lor palpită mai tare la gândul, că peste Carpaţi 
se află o Românie liberă, eu înțeleg acest sentiment, dar și ei 
trebue să se gândească ia faptul, că au aici acea misiune pe care 





Lupta dintre două neamuri 1001 


o. au Nemţii în Austria, Ungurii în Slavonia. Ei nu fac nici un 
serviciu independenţii române, când, prin tendinţe separatiste, slă- 
besc pe aliatul lor firesc, ci numai atunci când stabilesc aici astfel 
de relaţiuni, din cari se înfiripează o alianță, produsă din logica 
lucrurilor și menită să aducă un viitor mai bun“. 


Și încheia cu o constatare de adevărat bărbat de stat prevă- 
zător : 


„«în starea de acum a ţării, certele și frecările dintre naţio- 
nalităţi sunt o nenorocire pentru noi, pentru concetățenii de altă 
limbă, pentru dinastie, pentru poziția de mare putere a monarhiei. 
Certele și neînțelegerile acestea nu vor putea înceta, chestiunea 
de naţionalitate nu va putea dispărea dela ordinea zilei, decât nu- 
mai în cazul dacă fiecare își subordonează interesele particulare 
celor ale Statului, ideii mari a unităţii naţionale“. 


mare importanță pentru existența naţiunii maghiare". 

Concepţia lui Tisza, dela care nu s'a putut abate, a rezumat-o 
singur în următoarele cuvinte: „statul naţional maghiar își caută 
realizarea misiunii sale naționale în înțelegere frățească cu cetă- 


țenii nemaghiari din ţară“. 

In cursul tratativelor, ideile lui Tisza au evoluat. La început, 
în 1910, a declarat „stau gata cu braţele deschise să închei un 
pact cu concetățenii mei nemaghiari ; cu partidele naționalităților 
însă nu voi încheia niciodată compromisuri“. Totuşi, în iarna anu- 
lui 1913 și 1914, a tratat oficial cu partidul național român și în- 
tr'un discurs lung, rostit, în Cameră, la 20 Februarie 1914 a arătat, 
după notele pe cari le-a făcut în cursul tratativelor, toate conce- 
siunile pe cari le-a putut oferi Românilor. 


Cea dintâi Cu prilejul acestor tratative, impuse de eve- 
biruinţă a lui nimentele externe, s'au întâlnit reprezentanţii celor 
Maniu asupra două neamuri față în față, Contele Ștefan Tisza și 

lui Tisza.  luliu Maniu. 

Francisc Ferdinand cu proectele sale federa- 
liste trăia încă, împăratul Francisc Iosif își târa bătrânețele nepu- 
tincioase și boala monarhiei spre mormânt. 

In Ardeal, după alegerile din 1910, s'a așternut o atmosferă 
apăsătoare, cu nemulțumiri adânci. Atacurile continue ale puterii 
de stat și ademenitoarele promisiuni ale lui Tisza au început să 
slăbească forța de rezistență a conducătorilor și să rărească rân- 
durile disciplinei și solidarității naţionale. Congrua preoților, școa- . 
lele de stat și amestecul organelor administrative în manifestările 
vieţii naţionale au făcut pe mulţi cărturari să-și plece capul și să 
se împare cu o înfrățire maghiaro-română. Maghiarizarea a început 


25 





1002 . Octavian C. Tăslăuanu 


să fie tot mai simțită și în pătura rurală a satelor. In cursul vremii 
regiuni întregi dela periferia teritoriului locuit de Români au în- 
ceput să-și piardă caracterul etnic și să se înstrăineze. Orașele de- 
veneau încetul cu încetul centre de propagandă al șovinismului 
evreo-maghiar. 

Singura rază de lumină, Tăspânditoare de nădejdi, venea din 
România, care, în vara anului 1913, reușise că dicteze pacea dela 
București popoarelor din Balcani. In locul vechilor rivale, Austria 
şi Rusia, cari se considerau ocrotitoarele popoarelor din peninsula 
balcanică, se ridicase Țara românească la rangul de arbitru între 
cei ce nu-și puteau împărţi prada cucerită dela Turci. Intrigile 
austriece și rusești nu au isbutit să împiedice România să-și im- 
pună voința și să inaugureze o politică proprie în sud-estul eu- 
ropean. 

Contele Ștefan Tisza, după anexarea Bosniei şi Herțegovinei, 
în 1908, își dădea seama, că un război pentru monarhia habsburgică 
este inevitabil. Cunoștea stăruințele marelui stat major austriac de 
a întreprinde războaie preventive împotriva Serbiei şi a Italiei, pen- 
tru a nu lăsa timp inamicilor monarhiei să se închege într'o coa- 
liţie la monumentul oportun. Tisza știa, că în 1909, monarhia proec- 
tase un război împotriva Serbiei, pe care voia să o desființeze, 
iar, în 1911, după expediția Italiei în Tripolitania, Austro-Ungaria 
vroia să se răfuiască și cu aliata sa. Austria era hotărită să atace 
Serbia şi în 1912, când s'a declarat primul război balcanic. De fie- 
care dată a fost împiedicată de Germania. Tisza, în colaborare cu 
ministrul de externe Berchtold, au îndemnat Bulgaria să se des- 
partă de aliații ei și să provoace al doilea război balcanic. Triumful 
României și înfrângerea Bulgariei a fost o lovitură dureroasă pei- 
tru monarhia habsburgică și pentru politica lui Tisza. 

Tisza era în cele mai bune relațiuni cu Wilhelm I[ și se 
bucura de aprecieri elogioase din partea acestuia. Arhiducele Fran- 
cisc Ferdinand, în întâlnirile ce le-a avut cu împăratul Germaniei, 
abia l-a putut convinge, că Ungaria şi în special politica lui Tisza, 
reprezintă cele mai mari pericole pentru Tripla alianță și pentru 
alianța acesteia cu România. Impăratul Germaniei — informat în 
acelaș sens și de Regele Carol I — s'a angajat să stărue pe lângă 
Tisza să înceteze cu persecuțiile împotriva Românilor, deoarece 
„cauza românească“ e cauza Triplei înţelegeri. 

Sub aceste presiuni externe și-a revizuit Tisza părerile și a 
recunoscut partidul naţional român, desființat de antecesorii săi, 
și a început tratative oficiale cu comitetul naţional român. 

In darea de seamă despre aceste tratative, făcută în fața par- 
lamentului, la 20 Februarie 1914, Tisza a declarat că concesiunile 
puse în vedere Românilor nu schimbă „structura de drept a sta- 
tului ungar“, nici Caracterul naţional al acestui stat” și ele nu 
știrbesc „politica națională de unica ei forță“, adică de unitatea 
organică a statului. 

Contele Tisza era un bărbat de stat prea priceput și prea bine 
informat, ca să nu-și dea seama de imensele dificultăţi cari se așter- 
neau în calea. politicei sale, dar nu putea renunţă la ea nici de 
dragul împăratului Germaniei, nici de dragul Triplei înțelegeri. 





Lupta dintre două neamuri 1003 


In tratativele cu românii și-a călcat pe suflet și a mers până 
la limita trasă de conștiința sa de ungur. 

Dosarele comitetului naţional român despre aceste tratative 
nu s'au publicat. Se spune că ele sau pierdut. Unele note inedite 
există în lăsământul lui Valer Braniște. Dar știu, că foarte multă 
lume înclina și stăruia să se primească propunerile lui Tisza. Inte- 
lectuali de seamă, între cari mai înainte era și Valer Braniște, stă- 
ruiau pentru o înțelegere cu Ungurii. In comitetul naţional s'au 
ținut ședințe agitate, în cari se auzeau glasuri de împăcare. Capii 
bisericilor doreau şi ei încetarea luptelor cu statul, în schimbul 
avantagiilor pe cari le primeau. Atmosfera era extrem de tulbure 
şi de apăsătoare. 

Trebuia o conștiință trează și departe văzătoare pentru a îm- 
piedeca orice transacţiune cu guvernul ungar și cu poporul ma- 
ghiar. Această conștiință a fost a lui Iuliu Maniu, care, susţinută 
şi de alţii, a biruit. Comitetul naţional român din Ungaria, în 
ședința sa, ținută la 17 Februarie 1914, printr'o rezoluţie, redac:ată 
în spiritul vederilor lui Maniu, a respins propunerile ministrului 
președnte ungar, a Contelui Ștelan Tisza. 

A fost cea dintâi biruinţă a lui Maniu asupra lui Tisza, care 
a avut urmări. 


Triumful In curând s'a deslănțuit războiul mondial. 
lui Maniu. Din documentele publicate de șeful de stat 
major al armatei austro-ungare, Feldmareșalul Con- 
rad, rezultă, că, din cauza nereușitei tratativelor cu comitetul 
național român, Contele Tisza s'a împotrivit declarării războiului 
împotriva Serbiei. La 8 Iulie 1914 a înaintat împăratului un lung 
memoriu în care motiva pentru ce nu crede că e momentul potrivit 
să înceapă ostilitățile împotriva Serbiei. Se temea de o revoluţie a 
Românilor din Ungaria, de atacul României alături de Ruși și de 
năvălirea armatelor române în Ardeal. Tisza propunea amânarea 
conflictului armat până când, printr'o acțiune diplomatică, monar- 
hia va putea câștiga Bulgaria de partea puterilor centrale, Tisza, 
în consiliul de miniștri pentru afacerile comune, ţinut în Viena, la 
19 Iulie 1914, nu a aprobat nota adresată Serbiei, decât dupăze 
Contele Berchtold a declarat, că monarhia nu urmărește cuceriri 
în Serbia. Tisza se temea de trialism. Chiar și după mobilizarea 
armatei austro-ungare, la stăruința lui Tisza, au fost reținute două 
corpuri de armată pentru a împiedeca o revoluţie românească și 
pentru a apăra Transilvania împotriva unui atac din partea Ro- 
mâniei. 

In planul de operaţiuni al armatei austro-ungare împotriva 
Rusiei se prevedea și colaborarea armatei române și mareșalul 
Conrad o socotea chiar hotăritoare (entscheidend), deaceea, «lupă 
deschiderea ostilităţilor, a stăruit mereu ca Austria să câștige Ro- 
mânia de partea sa cu orice jertfe, dar nu a reușit. 

După bătălia dela Marna, în 1914, și după cucerirea Bucovi- 


4 La începutul anului 1938, a apărut lucrarea lui 1. Mihu despre tra- 
tativele cu Tisza din 1910, tratative cari, desigur, au servit de bază celor 
începute în Februarie 1913. 











1004 “Octavian C. Tăslăuanu 


nei și a Galiției de către Ruși, insistenţele dela Berlin și Viena pe 
lângă Tisza, ca să se înțeleagă cu Românii din Ardeal s'au întețit. 
Tisza scăpase de teama revoluţiei românești în Ardeal și de frica 
năvălirii oștirii române peste Carpaţi. Când Ungaria era amenin: 
țată de Ruși a început să vadă în Români niște „adevăraţi fraţi“, 
cari își varsă sângele pentru patrie. 

A chemat din nou în cabinetul său din Budapesta pe cei mai 
de seamă membri ai Comitetului naţional român, în frunte. cu Iuliu 
Maniu. Era toamna, când ruginesc frunzele și când dualismul avea 
să-și numere bobocii înțelepciunii politice. In timpul când fruntașii 
români discutau cu distinsul prim ministru al Ungariei condiţiile 
de împăcare, a sunat telefonul: „Halo! Aici Sighetul Marmaţiei. Am 
onoare a vă raporta că patrulele cazacilor au trecut strâmtorile Car- 
paţilor și că Varmeghia (autorităţile județene) a luat-o la fugă”. 

Faţa lui Tisza s'a crispat, oţelul ochilor săi s'a întunecat și 
spatele i s'a încovoiat de durere. Clipe de tăcere, penibile. Frun- 
tașii români se uitau unii la alţii... 

Tisza, dupăce s'a recules, a declarat: „Sunt gata să vă fac cele 
mai largi concesiuni. Vă dau tot ce ați cerut, în iarna trecută". 
Vocea și mâinile îi tremurau. 

Atunci au sclipit triumfători alţi ochi de oţel, ai lui Iuliu Ma- 
niu, şi cu o răceală elegantă a răspuns, că Românii doresc deplina 
autonomie naţională, conform programului din 1848, că nu se mai 
mulțumesc cu cererile din iarna trecută. 

Tisza a tăcut. S'a uitat lung la „irații români“ din cabinetul 
său de lucru și înfrânt a șoptit: „condiţia asta nu o poate mistui 
stomacul maghiar”. 

Iuliu Maniu, spre uimirea tovarășilor săi, a replicat calm și 
senin: firește, că nu, deoarece națiunea maghiară a trăit mereu în- 
tr'o iluzie greșită, decenii dearândul a fost exaltată de un spirit 
intolerant de dominaţiune și de un șovinism brutal, Acum, când 
Ungaria e la strâmtoare, nu mai poate face calea întoarsă și nu 
poate să dărâme ceeace a clădit generații dearândul. Iată cum se 
plătesc toate erorile şi toate rătăcirile. Şi Maniu le-a înșirat plastic 
pe toate. Apoi a încheiat, deoarece neamurile noastre nu se pot în- 
țelege, e mai bine să așteptăm voia și hotărîrea lui Dumnezeu. 

Conștiinţa calvinului Tisza a tresărit. S'a ridicat și, întinzâna 
mâna fruntașilor români, s'a depărțit de ei cu: Fie voia lui Dum- 
nezeu ! 

Deoarece Germania ținea cu orice preț să câștige România 
de partea puterilor centrale, în 1915, a tratat direct, prin emisarii 
săi, cu românii ardeleni, peste capul lui Tisza. Maniu a împiedecat 
din nou orice înțelegeri cu puterile centrale. Nu era îngăduit ca 
Românii din monarhia habsburgică să pue piedica unui angaja- 
ment în calea politicii regatului român, care dela isbucnirea răz- 
boiului avea în mâinile sale frânele și răspunderea întregii politici 
a neamului românesc. 








Lupta dintre două neamuri „AD08 


înlăturând din drumul său pe acest reprezentant al neamului ro- 
mânesc. 

Voia lui Dumnezeu s'a împlinit. Nu a fost ucis cel trimis la 
moarte, ci s'a prăbușit reprezentantul cel mai neaoș al neamului 
unguresc, doboriît de gloanţele propriilor săi conaţionali și împreună 
cu el s'au năruit și visurile imperialismului maghiar. 

Pe ruinele Ungariei s'a ridicat imperiul românesc al consiliu- 
lui dirigent. 

Lupta dintre cele două neamuri s'a încheiat cu triumful poli- 
ticei reprezentată consecvent și conștient de Iuliu Maniu. 

Așa a hotărît Dumnezeu de care a ascultat conștiința evla- 
vioasă a smeritului advocat din Blaj. 


Octavian C. Tăslăuanu 








“CÂNTECE DIN BUCOVINA 


URÂTUL 


! Negru, negru-i pomântu, 
Da mai negru-i urâtu. 
De-pomânt te-poţi spăla, 
De urât nu poţi scăpa. 
Pomântu vara 'nverzește, 
Da urâtu te topește. 
Strânge, mamă, ușa bine 
Că urâtu igo vine: 

Cu suman negru cernit, 
Cu badel! negru la gât, 
Ardă-l focu de urât! 

De urât te duci în lume, 
Da urâtu după tine. 

De urât te duci de-acasă, 
Da-urâtu nu te lasă. 

De urât mă sting și mor, 
El îmi vine 'n ajutor. 
Fugi, urâte, dela mine 
C'oi lucra și pentru, tine ! 
Fugi, urâte, dela spate 
C'oi lucra și a ta parte ! 
Și urâtu stă pe apă 

Şi strigă că nu se 'neacă, 
lară doru pe uscat - 

Și strigă că s'a 'necat. 


DORUL CODRULUI 


Frunză verde alior, 

Doru-i, Doamne, cui i-i dor.. 
Doru-i, Doamne, codrului 
De șueru hoțului 


1 badel — fular. 





“Cântece din Bucovina 1007 


Și cântecu cucului, 

Pe ieșitu plugului. 

Că de când nu s'o 'nturnat 
Poala i s'o trăgănat, 
Frunzele i s'o uscat 

Și în vânt le-o lepădat. 
La mijlocu codrului, 
Sub cetina bradului, 
Unde cântă pupăza 
Și-o îngână presura, 
Scăparea voinicului 

Și groaza baltagului, 


BĂDIŢA CU CALU BREAZ 


Cine trece pe la iaz? 
Bădiţa cu calu breaz. 

Leagă calu de pârlaz 

Și se spală: pe obraz 

Și se șterge de dulamă? 
Ca să-și dea mândruţa samă 
Că nu i-a cusut nălramă 
Nici cu fir, nici cu mătăsă, 
Numa cu inimă arsă. 


PRIBEAG 


Pe drumu care merg eu, 
Nici fântână, nici părău... 
Numa lacrămile mele : 

Să te speli în drum cu ele. 


CUIB  HAIDUCESC 


Frunzuliță viorea, 
Pădurice, pădurea, 
Prinde frunză a lega 
Și nu mai tot hrămăta ! 


2 dulamă — mantie. 








1008 Cântece “din: Bucovina 


Cheamă, Doamne, păsările 
Să-i svânte omătutile ! 
Măturând și scuturând, 
In pădure ce-a găsit? 
Ia doi meri, 

Și iă doi peri, 

la doi brazi 

Alăturaţi, - 

La cetina brazilor, 
Odihna fârtaţilor,. 

Ia un pat - 
Mândru rotat, 

Unde vine, pe 'noptat, 
Căpitanu mort de bat. 
Sabia, pistoalele  * 
Ii păzesc ciolanele. 
Huhurez ; 

Cu ochii verzi, 

Nici să-l vezi, 

Nici să-l visezi, 

Il îngână 

La cetină. 


ne ie a 


| 


Dela Gheorghe Bobu, 70 ani, din Mitocul Adâncatei, jud. Suceava, lan. 1928. 


i pe or Dee ci 


Creșteţi, flori, și înfloriți 

Că mie nu-mi trebuiţi, 
Creșteţi, flori, cât gardurile 
Și-astupaţi pârlazurile, 

Eu v'oi rupe vârfurile: 

Şi mi-oi şterge lăcrămile... 


Din Mitocul Adâncatei, jud. Suceava. 


Petru Iroaie 








CANTECE DIN BASARABIA 


CANTEG DE JALE 


Frunzuliţă de-aluniță 
Spune maică-măiculiță 
De ce plâng poenele 
Codrii și dumbrăvile 

Și pe dealuri viile ? 

De ce gem bulboanele, 
Oftează izvoarele, 
Vorbesc pâraele 

Și jălesc ponoarele ? 

De ce casa â rămas 

Fără poartă și prilaz 

Și de ce s'au dus pe rând 
Suspinând și blestemând, 
Cântăreţii codrilor 
Luncilor, livezilor, 

Viilor, dumbrăvilor ? 
Frunzuleană-grâu' mărunt, 
Ceru-i mai posomorit, 
Clopotele sună-a jăle, 
Numai of auzi în cale. 
Prutul rău s'a tulburat 
Venind mare, întunecat. 
Şi cât vezi în lung și'n lat 
Numai oști rusești se-abat. 
Și ne calcă și ne fură 
Pânea, sarea dela gură. 
Frunzuleană mărărel, 
Dragul mamei voinicel 

Şi al mamei sufleţel, 

De amu cine mai știe 
Dacă a mai fi să fie 
Slobod Prutul să mai trecem 
Şi cu fraţii să petreceră. ! 
— Măică scumpă cu crădință 
Şi la suflet ci ptiință, 

Hai să 'trecem peste Prut 
Cât mai'e diumiul bătut; 








1010: - + DE Cântece din Basarabia 


Dacă maică s'a strica 
Noi pe el n'om mai umbla. 
Hai măicuţă, te grăbește; 
Lucrușoarele-ți gătește; 
Hai degrab, .nu zăbovi, 
Nu mai plânge, nu jăli, 
Că dacă om zăbovi 

Tot de noi mai greu o fi. 
— Frunzuleană mărărel, 
Dragul mamei voinicel, 
Prutul greu e de trecut 
Pe cel drum lat și bătut, 
Rusu dacă ne zărește 

Ne împușcă, ne gătește, 
Cine groapa ne-a săpa 
Și pomenele ne-a da ? 
Cine, mamă, ne-a boci, 
Ne-a boci și ne-a jăli ? 
— Maică, măiculița mea, 
Grijă mare nu purta, 
Nu mai plânge și ofta. 
Eu m'oiu face o luntrișoară 
Tu în ea o lopăcioară 
Ş'om trece nesupăraţi 
Peste Prut-l'ai noștri fraţi. 
Dacă Rusu ne-a zări 

Şi viaţa ne-a sfârși, 
Atunci Prutu a cuvânta 
Şi o groapă ne-a săpa, 
Frunza luncii a pica 
Groapa că ne-a astupa, 
Vântul și cu florile 
Ne-or purta pomenele, 
Mii şi mii de păsărele 
Ne-or boci cu dor și jăle. 


Dela Chirică Bulat, 20 ani, comuna Izvoare, Jud. Soroca. 


CÂNTEC. DE STRĂINĂTATE 


im Păsărică, 'păsărea, 
Puișor. de; rândunea, 
1: Dacă -ești/din ţara mea 
Spune-mi. tata :ce fătea ? 
— Tata caru-și :șinuia, 
Tot de moarte se gătea. 








Cântece din Basarabia 


— Păsărică, păsărea, 
Puișor de. rândunea. 
Dacă ești din țara mea 
Spune-mi maica ce făcea ? 
— Măicuţa pâne cocea, 
Tot de moarte se gătea. 
— Păsărică, păsărea, 
Puișor din țara mea 
Spune-mi frateli ce făcea ? 
— EI calu-și potcovea 
Tot de nuntă se gătea. 
— Păsărică, păsărea, 
Puișor de rândunea, 
Spune-mi sora ce făcea ? 
— Sora ta gherghef cosea, 
Și amar că mai plângea 
Și de nuntă se gătea. 


Culeasă dela Marie Răileanu, 45 ani, comuna Izvoare, Jud. Soroca. 


Tatiana Găluşcă 


LANE 


=, 
F/ 
3% 








ELEGIE PENTRU BUCOVINA 


Sorbiam azurul proaspăt din povârniș de zare, 

Pe lung drumeag de gânduri păduri de fagi plimbam, 
Cu fiecare clipă topiam mărgăritare 

Când sufletul sub lună — prinos — mi-l destrămam. 


Din freamătul de grâne înmănunchiam balade 
Sub tâmpla de lumină a cerului de-amurg; 
Când destrunziam tăcerea adâncurilor smade, 
Pe clinele de veacuri păștea trecutul-murg. 


Suiau luceferi limpezi pe-a' gloriile căi, 
Pe lespezi de altare îngenunchiau ecouri, 
Imi adunam tot visul din cupa unei văi 
Când înserarea calmă desfășura panouri. 


Când clopoţeii»zilei își picurau argintul 

Pe apele umbrite de-atâtea frumuseți, 
Legendele în pâlcuri porniau spre labirintul 
De veacuri adormite sub magice tristeți... 
Iși tânguie tristețea un clopot spre hotar 
Și cerul din privire s'a rourat: pe dată, 
S'a 'ntunecat de spaimă al apelor cleștar, 
Troiţele își pleacă lumina sângerată... 





Plăieșii Bucovinei din fiecare fag 

Iși strigă libertatea răpită fără milă, 

Toţi munţii își înalță tăișuri de baltag; 

Din Cartea de Victorii s'a smuls, brutal, o filă... 


Adelina 1. Cârdei 














PR A "N 


SE VIA N, 


Pe-un picior de plaiu. 
Pe-o gură de raiu... 








Transiivaniă 


14 








Cluj 








3 
Ş 
-] 
o 
i] 
zi 
= 
EI 
c] 
E 
5 
EA 
o 
& 
3 
=: 
5 
=) 
pi 


Transilvania 





i 
= 
 





Transilvania 








L-a 
3 
= 
2] 
= 
a 
3 
i] 
E 
A 
15) 
Z 
"d 
Li 
că 
[] 
=; 
E=i 
E: 
i 
s 








Transilvania 


1018 








Biserica din Dragomirești (Maramureș) 


a 
——— 


E 





Transilvania 


Flăcău maramureșean 











Transilvania 


1020 








Casă țărănească din Năsăud 








Transilvania 





Ţărance din Mănăștiur (Cluj) 











Y.anstivan a 








Palatul cultural din Arad 





m 








Transilvania 





Biserica din Fild (Cluj) 











Transilvania 





Interiorul unei case din Ardezl 





1024 








1025 


Transilvania 





Biserica din Broaște (Beiuș) 





Transilvania 


1026 


RAE litiu 7 tă Sa Oa ăla 
CER doza a 
Ș ră ea S 








Nădejdi româneşti 





Yransiivania 1027 





Poartă țărănească din Slătioara (Maramureș) 





Transilvania 











Mătușa Saita 








Transilvanie i : 1029 





Buciumași 





Transilvania * 


iz 
[sI 
. 
3 
=] 
i 
£ 
z 
s 
Ş 
s 
[2] 
3 
DE 
a 
Ss 
=] 
> 
9 
= 
s 
[4 
n 
[ă 














Transilvania 


Biserică din Ardeal 








Transilvania 








Transilvania 


Munţii Apuseni 








Transilvania 





La cununie (jud, Năsăud) 

















T:ansilventa 


1036 











Țărani din Maramureș 











Transilvania 


In amintirea luptelor lui Mihai Viteazul la Guruslău 











Aa SAODR 
nunta ASR > 
2 PN aa e IS, 


Din vol. «La noi în Bucovina» de Octav Vorobchievici. 








Pământul din miază-noaptea Moldovei, numit după răpirea din 
1774 Bucovina, a fost și este parte integrantă și organică a patrimoniu: 
lui nostru naţional românesc. Până la 1774 mosia aceasta moldovenească 
a Bucovinei a trăit în condițiuni de evoluţie firească în cadrul Principa- 
tului Moldovei şi, desigur, nu este o întâmplare că descălecatul lui Dra- 


E Moș Vasile 


goş, însoţit de ceata lui de voinici, a poposit în Bucovina pe valea Su- 
cevii, întemeind statul moldovenesc; precum nu este întâmplare că mai 
târziu Domnii Moldovii Bogdan Voevod, Alexandru cel Bun, Ştefan cel 
Mare, Petru Rareş, au avut aci scaun de Domnie şi au împodobit Buco- 





piele e si 


[| 
10) 
Ip 





1040 Aurel Morariu 


Vina noastră cu atâtea minunate şi glorioase monumente şi mărturii ale 
trecutului de fală şi strălucire a Moldovei. 

Acum 165 de ani în urmă stăpânirea Habsburgilor dela Viena a 
cumpărat» pământul Bucovinei dela Turci. Cei 10.442 chilometri pă- 
trai, cât cuprinde întinderea Bucovinei, au fost plătiţi, după cum se ştie, 
cu suma de 15.012 piastri si 20 parale, adică în moneda austriacă de a- 


țiunii fostei monarhii habsburgice, situațiunea unui așanumit «Milităr. 
grenzland>, adecă a unei provincii supuse ocupaţiunii militare. Dela 
1786 Bucovina a fost apoi înglobată Galiției — cu o scurtă întrerupere 
între anii 1790—1817 __ după care înglobată a rămas aceleiași Galiţii 


Primul guvernat 
baron. Spleny. de Mihaldy care, îndată după ocupaţiune (10 Decemvrie 
1774), a făcut o statistică a populaţiunii teritoriului invadat, stabilind 
pentru întreaga Bucovină 14.350 familii, deci cam 71.750 suflete, dintre 
cari 52.850 Români, iar restul de 15.000 inşi parte Ruteni (cam 8.400 
inşi) parte Nemţi, Poloni, Armeni şi Evrei (526 inşi) 3. Astfel raportul 
numeric între Românii băştinaşi şi străinii oploşiţi în Bucovina până în 
anul răpirii ei, era de cam 5 Români la 1 străin. 

Sau mai făcut după anul 1774 încă alte 11 statistici în Bucovina 


102.919 Evrei. 

Populaţia Bucovinei robite a sporit deci între anii 1774 şi până la 
1910 dela 71.750 la 794.942 suflete, ajungând în preajma marelui război 
trecut de cam 11 ori mai numeroasă decum era la 1774. Românii au spo- 
rit dela 52.750 suflete la 273.254, deci abia cu multiplul cinci; Rutenii 
dela cam 8.400 suflete la 305.101, deci cu multiplul treizeci Şi şase; iar 
Evreii dela 526 înşi la 102.919, deţinând multiplul record de peste una 


străini, 


1 Vezi: Răpirea Bucovinei, București 1875; şi Dr. Aurel Morariu, Bucovina 
1774—1914, București 1915, pag. 22 etc. 

2 Vezi: Prof. Dr. v. Zieglauer, Geschichtliche Bilder aus der Bukowina, 
(Zweite Bilderre'he), Czernowitz 1895, pag. 3 şi urm. Vezi şi: Preotul Constantin 











Bucovina 1041 


Acesta este rezultatul în cifre pe care îl prezintă statistica austriacă 
din 1910. Este de reţinut însă că, în cadrul acestei statistici, autortiăţile 
dustriace au categorisit pe locuitori nu propriu zis după naționalitate, ci 
după limba de conversaţie (Umgangssprache), adică limba pe care locui- 
torii o vorbiau obișnuit. Astfel toţi Homânii din părţile de nord ale Bu- 
covinei, răzeşii şi mazilii noştri din părţile Storojinețului, ale Ceremuşu- 
ui, din ocolul Văşcăuţilor şi din Ţara Şipeniţului, deşi sunt şi erau şi 
ătunci Români, dar vorbiau și limba ruteană, au fost trecuţi în statistica 
din 1910 ca Ruteni. E ştiut lucru că sub toate raporturile stăpânirea aus- 
triacă a fost şi s'a menţinut ostilă până la sfârșit față de elementul ro- 
mânesc din Bucovina, căutând să favorizeze pe toate căile elementul 
ucrainean. 

Interesant este însă că, deşi procesul de cutropire a satelor Buco- 
vinei, mai ales de cătră elementul ucrainean, a fost atât de mult susţi- 
nut de cătră austriaci, totuşi această infiltrațiune n'a izbutit, nici chiar 
în regiunile: de nord ale Bucovinei, să suprime tipicul şi caracteristicul 
românesc al sătenilor, răzeşilor şi mazililor moldoveni din Țara Cordunu- 
lui, nici în înfăţişarea lor, nici în obiceiuri şi nici în arta și industria lor 
casnică. Astfel Germanul Kolbenhayer !, erudit şi harnic cercetător în ale 
artei populare din Bucovina, ne spune încă la 1913 că: Faptul că limba ru- 
teană se întinde tot mai mult dela miazănoapte spre sud și că acum 
chiar prevalează în unele sate, în cari înainte de 30 sau 40'de ani — deci 
pe la 1870 — nu se vorbea decât numai românește, n'a înrâurit în aceeași 
măsură și asupra artei populare (a ornatmenticei) care, în conservatismul 
ei, şi-a menţinut vechile deprinderi. Comparând desenurile din broderii 
şi ţesături ale satelor curat româneşti cu ale celor rutenizate, Kolben- 
hayer constată că ele sunt uniforme şi de aceeași obârșie. Țesăturile şi bro- 
deriile satelor bucovinene, spune Kolbenhayer, — afară de cele ale Hu- 
ţanilor, cari nu sunt Ruteni, — nu au aproape nimic comun cu cele ale 
populaţiei din Galiţia; cu atât mai mult însă cu cele ale Românilor din 
Moldova şi Transilvania. Acelaş fapt îl confirmă și enogratul german Ha- 
berlandt în publicaţia sa Oesterreichische Volkskunde, Die Ruminen in 
Mein Oesterreich, meine Heimat (1 pag. 150) 2. 


Pământ românesc şi voevodal, Bucovina noastră se găsia în anul 
1884 din punct de vedere cultural, propriu zis al școalei, într'o situaţiune 
nu chiar așa de neglijată. Un învăţat german Sigmund Griiiberg, cons- 
tată într'un studiu al său «Das Schulwesen in der Bukowina», publicat 
la 1888 în «Oesterreichisch-ungarische Revue», că pe vremea aceea (adi- 
că pe la 1776) nici în celelalte părți ale Austriei starea învățământului 
nu era relativ mult mai bună £. 

Intr'adevăr la răpire Bucovina avea opt şcoale mai însemnate, în- 
tre acestea şase erau curat româneşti și anume: Şcoala episcopală din 
Rădăuţi, şcolile domnești dela Putna, Suceava, Câmpulungul Moldove: 

1 Vezi: Erich Kolbenhayer, Motive der Hausindustrie und Stickereien in 
der Bukowina, Wien 1913, pag. 68. 

2 Vezi: Citat la Prof, Dr, 1. 1. Nistor, op. cit. pag. 161—162. 

3 Vezi: Citat la Preot Constantin Morariu. Kulturhistorische und ethno- 


graphische Skizzen iiber din Rominen der  Bukowina, Cernăuţi  1888-—1891, 
pag. 134. 











1042 Aurel Morariu 


nesc, Câmpulungul zis Rusesc şi dela Cernăuţi; apoi o şcoală grecească 
şi una latiua la >uceaya, Aara de aceste şcolu mai mari n cari se 1ucea 
rmuuta carte, mai lunţau la cele 14 manastari mai micu, ca şi prin târguri 
şi prin sateie razaşeşu, muite şcoale mai marunte, sar numeroşi  aascali 
ampusanți cutreeruu ţara şi, auunand copii in jurul lor, taceau carte cu 
ei «pre de laturi, ori pe lu manastiri, or. pre la alte locuri», cum spune 
un uric al Domnului Moldovei loan 'teodor Calimach dela anul 1759 -1. 

La şeoalele cele mari ca de pildă cea din ruina — pe care a reor- 
ganizat-o şi condus-o apoi ani în şir arhimandritul cărturar Vartolomei 
Mazăreanul — invăţămantul era întocmit pentru cam șase până la opt ani. 
Se învăţa aci: Ceaslovul, psaltirea, octoihul, catehismul moidovenesc, 
scrierea n românește, psaitirea, geografia, retorica, istoria bisericească 
dela începuturile creştinismului, elemente din filosofia lui Platon şi al- 
tele. Școaleie mănăstirești erau susţinute din banii mănăstirilor, iar cele- 
lalte cu banii adunaţi din danii făcute de populaţia ţării. Fiecare preot 
şi diacon contribuia la aceste fonduri cu câte patru florini pe an. Era 
pe atunci în Bucovina noastră moldovenească multă tragere de inimă şi 
interes pentru cartea și învăţătura românească. 

In primii doisprezece ani după rapire (1774-1785) noua stăpânire 
austriacă înfiinţă mai multe şcoale româneşti. La 1786 Bucovina număra 
32 de şeoale, între cari amintim: Seminarul clerical dela Sf; Ilie (lângă 
Suceava), creiat după desfiinţarea Academiei teologice dela Putna 
(1778); apoi şeoalele principale curat româneşti din Cernăuţi, Sirete, 
Suceava, Câmpulungul Moldovenesc, Vășcăuți şi Zastavna; o şcoală pri: 
mară românească în Sirete şi două scoale primare germano-române la 
Suceava și la Cernăuţi, ca şi o şcoală primară germană în Suceava 2. 
Afară de acestea, multe alte școale mai mici erau răpsândite prin cele 
sate ale Bucovinei. 

Odată însă cu înglobarea Bucovinei în - administraţiunea Galiției, 
întâmplată la 1786, situaţiunea se schimbă în rău. Locotenenţa imperială 
din Lemberg găseşte că bugetul statului trebue cruțat şi, până la 1792, 
reduce numărul şcoalelor din Bucovina la 14, suprimând deci 18 din ele. 
Dintre şcoalele rămase în ființă numai trei mai sunt curat româneşti şi 
anume: Şcoala clericală din Cernăuţi, o şcoală din Suceava şi a treia la 
Sirete. In anul 1793 se ridică obligativitatea învăţământului primar, ur- 
marea acestei măsuri fiind desființarea a unui mare număr de şcoli prima- 
re 5. La 1815 Lembergul declară toate şcoalele primare din Bucovina 
drept şcoale confesionale catolice puse sub oblăduirea consistorului ca- 
tolic din Lemberg. Situaţiunea aceasta, cu adevărat tragică pentru învă- 
țământul primar al Bucovinei, dăinuiește apoi până la 1850. In acest 
răstimp de cam 35 ani au fost înființate în Bucovina optsprezece şcoale 
primare, dintre cari opt menite numai pentru catolici, iar zece în cari 
erau admiși și Românii ortodocși. Invăţătorii erau recrutaţi dintre ca- 
tolicii cunoscători ai limbii polone, iar instrucţia se făcea numai în 
această limbă.. Starea aceasta dezastruoasă pentru Românii bucovi- 


1 Vezi: Preot Constantin Morariu, op. cit. pag. 131 şi urm. — și Prof. V. 
Grecu, Cultura română din Bucovina, Cernăuţi 1913. 

2 Verzi: Prof. Vasile Grecu. op. cit. pag. 21. 

3 Vezi: Prof. 1. I. N'star, Istoria Bisericii din Bucovina, pag. 39 și urm, 
precum și Preot Constantin Morariu, op. cit. pag. 139 și urm. 








Bucovina i 1043 


neni se menţine până la începutul anului 1850, când şcoala primară a 
Bucovinei scapă de tutela catolicismului. galiţian şi ajunge. sub oblădui- 
rea consistorului episcopal ortodox din Cernăuţi. 

Până la anul 1869 conduceera destinelor şcoalei primare a Buco- 
vinei rămâne încredinţată consistorului ortodox dela Cernăuţi. In acest 
timp de aproape douăzeci de ani unele lucruri se îndreaptă, dar numai 
cu sforțări şi lupte grele. Români bucovineni cu tragere de inimă stă- 
rue întru ridicarea și înzestrarea învățământului românesc al Bucovinei 
cu cele necesare. şcolii, deci cu cărţi didactice româneşti. Astfel preotul 
român din comuna Ceahor (lângă Cernăuţi) Samoil Andrievici, mitro- 
politul Silvestru Morariu Andrievici de mai târziu, publică între anii 





Mârăstirea Puitna 


1862 până la 1869 o serie de patrusprezece cărți didactice românești 
pentru şcolile primare şi secundare; profesorul de teologie Vasile lano- 
vici dă publicităţii între anii 1851—1663 şase gramatici românești și ger- 
mane 1. Un mare număr de școale primare iau ființă în toate părţile 
Bucovinei. Când, în primăvara anului 1869, consistorul eparhial al Cer- 
nâuţilor a predat arhivele şcolare în seama administraţiei de stat, Bu- 
covina număra mult peste una sută școh primare, iar una sută patru 
şcoale erau pe cale de înfiinţare. La 1865 erau în Bucovina 133 şcoale 
primare, dintre acestea 108 erau mixte, 12 germane, 13 curat rutenești 
şi nici una curat românească 2. Numărul școalelor sporeşte apoi treptat, 
iar în preajma marelui război trecut Bucovina avea 531 şeoale primare 
dintre cari numai 179 românești. i 
Evoluţia învățământului secundar în Bucovina austriacă nu e mai 
puţin păgubitoare drepturilor și intereselor românesti autohtone. In 1809 
a luat ființă prima şcoală medie. liceul german din Cernăuţi, la care 


1 Vezi: Preotul Consst Morariu, op. cit. pag. 153 și urm. și Preot Const. 
Morariu, Părţi din Istoria Românilor bucovineni, Cernăuţi 1893, pag. 161 și urm,, 
pag. 192 și urm. 

2 Vezi: Prof. Vasile Grecu, op. cit. pag. 24. 





1044 Aurel Morariu 


numai mai târziu a fost admisă ca materie şi limba română cu două ore 
pe săptămână. In lulie 1860 s'a înființat liceul gr. or. din Suceava, și 
el până la 1896 ca liceu curat german. Apoi luptele politice dintre na- 
ţionalităţile conlocuitoare ale Bucovinei au avut drept urmare o consi- 
derabilă sporire a şeoalelor medii. Odată cu înființarea unui al doilea 
liceu german la Cernăuţi — liceu înzestrat la cererea Rutenilor cu clase 
paralele ruteneşti — Românii cer și ei o şcoală medie românească la 
Cernăuţi. După oarecari ezitări stăpânirea austriacă creiază la Cernăuţi 
un al treilea liceu german, dotându-l cu clase paralele româneşti. Apoi 
urmează în şir: Un liceu rutean-german la Cozmeni, un gimnasiu ru- 
tean la Vijniţa, un liceu german în Rădăuţi, un liceu german în Gura- 
Humorului, un- gimnasiu german-român la Câmpulung, un liceu parti- 
cular evreesc în Storojineţ. 

Ar mai fi de aminttit că în anul 1869 a luat ființă la Cernăuţi 
Şcoala Normală germană (de învățători), care scurt înainte de izbucnirea 
războiului din 1914 fusese despărțită de trei secțiuni: una curat ger- 
mană, a doua germano-ruteană şi a treia germiano-română. Apoi mai 
fiinţau tot în Cernăuţi: o şcoală de arte şi meserii, împănată cu profe- 
sori străini şi cercetată în majoritate covârșitoare de elevi evrei; două 
licee de fete şi alte câteva şcoale secundare particulare. 

De mare însemnătate culturală pentru Românii din Bucovina a 
fost şi în timpul stăpânirii austriace şcoala de lemnărit din Câmpulun- 
gul Moldovenesc. Aci arta românească a fost mult cultivată, iar o per- 
manentă expoziţie bogată în sculpturi şi lucrări de artă decorativă ro- 
mânească, vădiau spiritul de sobrietate şi autentic Românism care stă- 
pânia această instituţie. 

Am arătat că la 1927 şcoala teologică dela Suceava a fost mutată 
la Cernăuţi. In jurul acestei școale pentru creșterea şi educarea viitori- 
lor preoţi s'a dat aşișderea o aprigă luptă între Românii autohtoni și 
Rutenii sprijiniți de stăpânire. Regulamentul acestei şcoli clericale fusese 
alcătuit de cătră eruditul Episcop Isaia Baloşescul şi aprobat de împă- 
ratul dela Viena printr'o resoluţiune din 26 Septemvrie 1826. Noul ins- 
titut teologic ce se înființa era întocmit după tipicul Academiei dela 
Putna, doar numai privitor la limba de predare a materiilor se deosibea 
de vestita şcoală a lui Vartolomei Măzăreanul. La 4 Octomvrie 1827 
Academia teologică dela Cernăuţi își inaugură cursurile, iar dela 12 Ia- 
nuarie 1828 a fost deschis, pe lângă această Academie, şi un Seminar 
clerical organizat dela început pentru cincizeci de elevi ai acestei 
şcoale 1. 

La 1875 se împlineau una sută ani dela răpirea Bucovinei și a: 
cest «eveniment» fu sărbătorit între altele şi prin înființarea unei Uni- 
versităti austriace la Cernăuţi. Deci după moartea Mitropolitului Teofil 
Bendella şi în timpul vicariatului urmasului său Teoctist Blajevici, apare 
decretul împărătesc din 29 Augusst 1875 prin care, odată cu ereiarea 
acestei Universităţi, Academia de teologie din Cernăuţi, este ridicată, la 
rangul de facultate teologică 2. Limba de predare în această facultate, 
ca şi în întreaga Universitate, era cea germână şi numai excepţional s'a 


1 Vezi: Prof. Ion I. Nistor, Istoria Bisericii din Bucovina, pag. 45 și urm. 
2 Vezi: Prof. Ion I. Nistor, Istoria Bis. din Bucov.,, pag. 132 și urm. 




















Bucovina * 1045 


îngăduit ca materiile. de teologie practică să fie predate în limba română 
pentru studenţii români, dar şi în limba ruteană pentru cei ruteni 1. 
Yrin excephe şi numai în mod transitoriu a fost admisă la Facultatea 
de litere şi filosofie limba română pentru predarea cursului de istoria 
literaturii române. ţ 

Desigur, în Universitatea aceasta dela Cernăuţi s'a făcut ştiinţă, 
s'au pregătit oameni, cari şi-au luat apoi diplome, menite să le asigure 
anume situaţiuni sau funcțiuni publice. Legătură însă cu pământul ro- 
mânesc şi cu nevoile sufleteşti ale Românilor autohtoni această Univer- 
sitate austriacă nu -a avut. Singură facultatea de teologie a păstrat această 
legătură, apoi catedra de istoria limbii şi literaturii române cu profe- 
sorii lon G. Sbiera şi Sextil Puşcariu, iar în ultimii ani anteriori trecu- 
tului război, cursurile de. istoria Românilor ţinute de d-l profesor lon 
I. Nistor, titularul catedrei pentru istoria sud-est europeană. Aceasta a 
fost în timpul stăpânirii austriace în Bucovina  situaţiunea în  învăţă- 
mântul public, . ip 

Indată după anexarea Bucovinei stăpânirea austriacă porni la re- 
forme şi în Biserica ortodoxă română. După ce Mitropolia dela Iaşi re- 
munţase la drepturile sale mitropolitane taţă de dieceza Bucovinei, un 
autograf împărătesc din 8 Augusst 1781 decretă a se duce la capăt re- 
formele bisericeşti în Bucvoina. Am văzut că în acelaş an (12 Decem- 
vrie 1781) Episcopul Dosofteiu Herescu, îndemnat de guvernatorul Bu- 
covinei Euzenberg, îşi mută reşedinţa dela Rădăuţi la Cernăuţi, vechi 
târz moldovenesc, pe care împăratul losif II îl alesese oraș de reședință 
a stăpânirii austriace din această parte de Moldovă. 

La 3 August 1782 un alt decret împărătesc desființează mai multe 
schituri şi mănăstiri mai mici şi secularizează averile lor. Aceste averi 
lormează prima bază a «Fondului religionar gr. or.» de mai târziu, căci 
un aşazis Regulament duhovnicesc (Geistlicher Regulierungsplan) al 
împăratului Iosif II din 29 Aprilie 1786 secularizează toate averile din 
Bucovina şi le înglobează în «Fondul religionar greco-oriental», preci- 
zând că: Sub numele de fond religionar se cuprinde întreaga avere me- 
nită pentru păstrarea sau conservarea religiei. Venitele acestei averi 
intră într'o casă religionară (Religionskasse) menită acestui scop şi după 
ce se vor fi substras din ele spesele de susţinere pentru feţele  biseri- 
cești şi pentru şcoale, aceste venite vor fi întrebuințate numai pentru 
adevăratul bine al clerului, al religiei şi al omenirei ?. 

De aci înainte soarta Bisericii românești din Bucovina este legată 
de această instituțiune. Regulamentul duhovnicesc din Aprilie 1786 a 
menţinut împărţirea Eparhiei în şase protopresviterate şi anume: Cer- 
năuţi, Ceremuș, Nistru, Berhomet, Vicov, Suceava; și în două așazise vi- 
cariate adică, al Câmpulungului moldovenesc și al celui rusesc. Numărul 
parohiilor a fost redus dela 239 la 186 și tot astfel şi numărul schituri- 


1 Vezi: Dr. Fischel, Das Oesterreichische Sprachenrecht pag. 206. Provi- 
sorischer Lehrplan der gr. or. theologischen Fakultăt der k. k. Czernowitzer Franz 
Josephs Universităt, 

2 Vezi: Prof. Ion 1. Nistor, Istoria Bisericii din Bucovina București 1916, 
pao 3 şi urm.; la fel Preot Constantin Morariu, Kulturhistorische und  ethno-- 
graphische Skizzen uber die Românen der Bukowina, Czernowitz 1893, și Dr. 
Aurel Morariu, Bucovina (1774—1914), București 1915, pag. 66 şi urm. 








1046 Aurel Morariu 


lor și al mănăstirilor. La răpire Bucovina avea 9 mănăsitri mari și ll 
-schituri. Mânăstirile mari erau: Putna, cu mormântul ctitorului ei, Şte- 
fan cel Mare, zidită între anii 1466—1410; St. - Ilie, ridicată de Ştefan 
cel Mare în anul 1568 1; Moldoviţa, ridicată de Alexandru cel Bun în 
anul 1401 şi refăcută la 1531 de Petru Rareș; Homorul, ctitorie a logo- 
fătului Toader Bobuiog şi a soţiei sale Anastasia din anul 1530; Suce- 
viţa, ridicată -de fraţii Movileşti între anii 1584—1578; Dragomirna, cti- 
toria dela 1602 a Mitropolitului Moldovei Anastasie Crimca şi a Domnu- 
“lui Moldovii Miron Movilă Vărnovschi (1626—1629); Solca, ridicată de 
Domnul Ştefan Tomşa în anul 1630; şi Ilișești, ctitorie din anul 1714 a 
medelnicerului Ionașcu Isăcescul şi a soţiei sale Alexandra. In Pătrăuții 
-Sucevii era o mănăstire de maici: ridicată de Ștefan cel Mare în anul 
1487. Iar -ntre schituri amintim Sf. Onufrei, apoi Bărbești, Luca, Babin, 
Coribniţa, Vijniţa, Crisceaticul, Berezniţa, Broscăuţii, Zamostea, Hore- 
cea, ctitorie din anul 1765 a igumenului Artemon, a Mitropolitului Mol- 
dovii Gavriil şi a marelui logofăt Cilibiu, şi în fine Jadova, ctitorie dela 
1740 a răzeșului George Vlad 2. Nu înzadar i s'a spus Bucovinei că este 
un muzeu naţional sub cerul liber, iar noi am insistat aci în enume- 
rarea acestor ctitorii moldovenești, mai ales fiindcă cele mai multe re- 
giunile ce le adăpostesc sunt astăzi cutropite de străini. 

După săvârşirea secularizării din 1786 mai rămaseră în funcțiune 
numai trei mănăstiri şi anume: cea din Putna, cea din Suceviţa şi cea 
din Dragomirna, la cari mai târziu, şi anume dela 17 Sept. 1905, se a- 
dăogă şi cea din Suceava, unde dela 1402 și apoi dela 1783 sunt adăpos- 
tite moaştele Sf. Ioan, patronul Bucovinei. Este interesant de reținut că, 
în' tot timpul stăpâniirii austriace în Bucovina, Mitropolia Moldovei a 
exercitat asupra mânăstirii din Suceava un fel de drept de pa- 
tronat, căci din vechime ea a fost sub stăpânirea Mitropoliei Moldovei 
şi biserica fusese clădită pe pământul acestei Mitropolii. Guvernul aus- 
triac a recunoscut acest drept al Mitropoliei din Iaşi, iar exercitarea lui 
a rămas până la marea Unire din 1918 singura legătură păstrată între 
Eparhia Bucovinei şi Mitropolia Moldovei 3. Dar reduse ca număr de că- 
lugări, şi mai ales ca avere, ca instituţii de cultură, ca pildă de gos- 
podărie rațională, aceste mănăstiri nu mai erau decât doar niște umbre 
ale trecutului. i 

Dela 1786, când Bucovina a fost înglobată Galiției, și viața Bise- 
ricii ortodoxe ca și administrarea averilor Fondului religionar gr. or. s'au 
resimţit de urgia acelei stăpâniri străine. Deși, după cum am văzut în 
cele ce preced, regulamentul duhovnicesc din 1786 prevedea că toate ve- 
niturile acestui fond trebuiau să intre în casa fondului, din care urmau 
a fi acoperite toate cheltuelile pentru Biserică şi pentru şcoală, iar ceea 
ce va întrece trebuia întrebuințat pentru binele clerului, al religiunii fi 
al omenirii, totuși lucrurile nu se petreceau astfel, mai ales sub oblădui- 
rea Galiției. In privinţa aceasta marele și neuitatul dascăl și cărturar 
român Aron Pumnul arată fără înconjur într?o lucrare a sa că : „..Admi- 


1 Vezi: Monografia S. Sale Preotului Dr, :Erast - Costea, Mânăstirea st. 
Ilie, Cernăuţi 1940, pag. 9 şi urm. Fe 
2 Vezi: Preot Constantin Morariu, op. cit. pag. 17 și urm. 
3 Vezi: Prof. 1. Nistor Istoria Bisesricii din Bucovina, pag. 21. 





“Bucovina 1047 


nistraţia acestui fond ajunsese în mânile unor oameni străini de neamul 
şi de legea fondatorilor iu. L.a fel se exprimă în lucrări ale lor asupra 
acestui kond bisericese Mitropolitul Silvestru Morariu-Andrievici, apoi 
“fostui protesor delia facultatea de teologie Isidor Unciul şi profesorul 
Jon L. Nistor, conchizând cu toţii că mijloacele fondului au fost chel: 
tuite multă vreme pentru scopuri cu totul străine de menirea sa; abuzul 
acesta provocase mari nemulțumiri în rândurile Homânilor, nemulțu- 
miri cari dămuiră multă vreme fără a fi luate în seamă !. 

In timpul stăpânirii Lembergului părea că acest fond religionar 
ort. or. nici nu mai există. Nici pentru Biserici, nici -pentru şcoale şi nici 
pentru slujbaşii acestor instituțiuni nu se mai dedea nici un ban. Fapt 
este că în curs de cam 60 arii, adică dela 1786 până la 1848, n'au fost 
zidite în toată Bucovina decât patru Biserici; iar din marile venituri 
ale Fondului doar se mai cheltuiseră în acest răstimp câteva mii de flo- 
rini austriaci cu înfiinţarea și întreţinerea institutului teologic dela 
Cernăuţi. 

Epoca răpirii Bucovinei găsi în scaunul Episcopiei dela Rădăuţi pe 
bătrânul dar vrednicul Episcop Dosofteiu Herescu. Contimporan al Dom- 
nului Moldovei Constantin Mavrocordat, Episcopul Dosofteiu ieşise din 
riguroasa şcoală şi disciplină pe care acest Domnitor o introdusese în Bi- 
serica Țării 2. Fiindcă vechile aşezăminte moldoveneşti nu erau pe pla- 
cul noilor stăpâni ai Bucovinei, Academia teologică dela Putna a fost 
desfiinţată chiar în primii ani după răpire. Au urmat apoi îndelungate 
tratative între Episcopul Dosofteiu şi guvernatorul — austriac generalul 
Enzenberg relative la creiarea unei noi şcoale clericale româneşti, Epis- 
copul cerând ca ea să se înființeze pe lângă mânăstirea Horecea de lângă 
Cernăuţi, iar generalul Enzenberg comunicându-i că guvernul central 
dela Viena este de părerea că o asemenea şcoală ar fi la locul ei în lo- 
calitatea Schit 2 din Galiţia sau chiar la Carloviţ. 

Pentru obținerea acestei şcoale mai continuară tratative şi schim- 
buri de scrisori între Episcopul Dosofteiu, Mitropolitul  Carlovăţ-ului 
Moisi Putnic şi guvernul dela Viena, până când din Septemvrie 1786 
şcoala cerută luă fiinţă la Suceava, fiind condusă de ieromonahul sârb 
Daniil Vlahovici. In timpul Episcopatului lui Dosofteiu reședința epis- 
copală fu mutată la Cernăuţi. Bătrânul Episcop Dosofteiu a luptat cu 
hotărîre şi curaj împotriva uneltirilor rutenilor uniţi cari invadau Buco- 
vina şi chiar pentru existența Eparhiei ortodoxe a Bucovinei. El a orga- 
nizat Eparhia, dându-i un consistor, punând ordine în parohii şi mănăs- 
tiri, deschizând școli și apărându-și mereu așezământul ortodox și mol- 
dovenesc împotriva atâtor atacuri şi încercări de suprimare. La 22 Ia- 
nuarie 1789 vrednicul Episcop Dosofteiu moare în vârstă de 80 ani 4. 


1 Vezi: Prof. 1. Nistor, Istoria Bisericii din Bucovina, pag. 25, unde sunt 
c'tate aceste lucrări ale lui Aron Pumnu!', Mitropolitului Silvestru Morariu An- 
drievici și profesorului Isidor Onciul, 

2 Vezi: Preot Const. Morariu, Kulturhistorisrhe und ethnographische Skiz- 
zen iiber die Româinen der Bukovina, pag. 40 și urm. 

3 Este vorba de mănăstirea «Schitul Mare» :Van'av) din circumerripta 
Stanislawow, care odinioară fusese o filială a mănăstirii Suceviţa (vezi: preot C. 
Morariu, op. cit. pag. 43). 

4 Vezi: Prof. 1, Nistor, Istoria Bisericii din Bucovina, pag. 29 și urm. 





1048 - Aurel Morariu 


Arhipăstoria de peste 33 ani a Episcopului Daniil Vlahovici (1789 
—1822), sârb de origine; a fost cât se poate de păgubitoare. intereselor 
româneşti. ale Bucovinei. Acest Arhiereu — urmaş în ordine cronologică 
al yrednicului Dosofteiu — străin cu totul de trecutul, tradiţiile şi as 
piraţiile moldovenilor bucovineni, n'a avut altă preocupare decât să 
slavizeze. Biserica Bucovinei, neglijând. toate chestiunile de interes .ro- 
mânesc, Abia succesorul său Iaia Baloșescu (1822—1834), învățăcel vreid- 
nic al lui Vartolomei Măzăreanu, reorganiză şcoala clericală a Eparhiei, 
ridicând-o la gradul de institut teologic, şi peste, tot pornind o ener- 
gică acţiune de redresare a-moralului în viaţa naţională şi bisericească a 
Bucovinei. Episcopul Isaia are și meritul de a fi revendicat cu succes o 
mai spornică dotare din banii Fondului religionar a instituţiilor şi per- 
sonalului bisericesc al Eparhiei. Interesant şi vrednic de reţinut este fap- 
tul că — oricâtă urgie s'ar fi abătut asupra Bucovinei între anii 1775 
până la moartea Episcopului Isaia Baloşescu, întâmplată la 1834, — sub 
cei trei Episcopi Dosofteiu Herescu, Daniil Vlahovici şi Isaia Baloşescu, 
singură limba românească rămăsese recunoscută ca limbă oficială a Die- 
cezei ortodoxe a Bucovinei. Toate slujbele se făceau în limba românească 
şi toate hârtiile, corespondenţele şi condicile se scriau numai româneşte. 

Dela 1835—1873, deci treizeci şi opt de ani, a păstorit apoi kpis- 
copul Eugenie Hacman. Acest Arhipăstor energie şi sever izbuti să 
aducă multe îmbunătăţiri vieţii interne a Eparhiei sale. Eugenie ajun- 
sese Episcop într'o vreme când — după cum am văzut — Bucovina era 
închinată Galiției. Și cum situațiunea în Biserica şi în şcoala Bucovi- 
nei ajunsese insuportabilă din punct de vedere ortodox şi românesc, Epis- 
copul Eugenie înaintă stăpânirii austriace un memoriu documentat, în 
care arăta că, la intrarea în seminarul teologic al Eparhiei, candidaţii 
de preoţie nu ştiau nici să citească româneşte, fiindcă în școalele din 
Eparhia Bucovinei nu se învăţa decât numai nemţeşte şi leşeşte 1. In 
„acest memoriu erau cuprinse şi o serie de propuneri în legătură cu re- 
organizarea școlii şi a învățământului din Bucovina. Demersurile acestea 
ale Episcopului Eugenie avură succes, căci la 1844 o resoluțiune a im- 
păratului Ferdinand împărți şcoalele Bucovinei în şcoli catolice și şcoli 
ortodoxe, decretând ca limbă de instrucţiune pentru şcolile ortodoxe 
limba română si numai pentru regiunea dintre Prut şi: Nistru limba ru- 
teană. Din hotărîrea aceasta vedem — spune d-l profesor L. Nistor 2 — 
că pe vremea aceea Rutenii încă nu trecuseră linia Prutului. 

Arhipăstoria Episcopului Eugenie cade într'o epocă în care viaţa 
politică a fostei monarhii austriace era bântuită de o serie de evenimente 
şi prefaceri de toată importanţa. Fireşte că aceste întâmplări au avut 
repercusiuni şi asupra vieţii obşteşti și bisericeşti din Bucovina. Am vă- 
zut că anul 1848, în - care lupta şi revendicările Românilor bucovineni 
îşi găsesc expresiunea cea mai hotărită, aduce  descătușarea Bucovinei 
din robia Galiției. Desrobirea şcolii şi a Bisericii ortodoxe a Bucovi- 


1 Vezi: Prof. I. 1. Nistor, Istoria Bisericii din Bucovina, pag. 57. 

2 Vezi: Prof. 1. 1. Nistor, Zur Geschichte des Schulwesens in der Buko- 
wina, Cernăuţi 1912, pag. 49, citată la 1. Nistor, Istoria Bisericii din Bucovina, 
pag. 58. 





“Butovina 1049 


mei, întâmplată în anul 1849-—50, coincide şi cu demersurile mai sus 
amintite ale Episcopului Eugenie. 

Pe vremea lui Eugenie consistorul ortodox dela Cernăuţi fu in- 

vestit cu dreptul de conducere şi supraveghere a şcolilor primare ; 

la 1840 se deschise la Cernăuţi școala pentru cântăreții  biseri- 

ceşti; pe vremea aceluiaș Episcop luă fiinţă, la 1848, aşazisa Preparan- 

: die — adică o şcoală pentru învăţători — care apoi, dela 1853, deveni 
"o Şcoală normală de două clase, iar dela 1869 şcoală normală germană; 
pe vremea lui Eugenie a fost ridicată Catedrala Episcopală din Cer- 

năuți (1844—1864) şi tot în timpul Arhipăstoriei sale s'a început ridi- 

carea măreţului palat mitropolitan din Cernăuţi (6 Iulie 1864), care 

însă n'a fost terminat decât în anul 1882, deci după moartea lui En- 

genie. 


O “parte a Reședinţei Mitropolitane din Cernăuţi 


Faţă de curentul naţionalist ce, mai ales în anul răzmiriţelor 1848 
pornise a se afirma hotărit și demn şi în Bucovina, Episcopul Eugenie 
a avut o atitudine echivocă. Cum Episcopul Eugenie era din fire auto- 
ritar şi mult încrezut în sprijinul ce-l avea dela stăpânirea austriacă, el 
se izbi de mișcarea naționalistă condusă de Aga Doxachi Hurmuzachi și 
de mişcarea clerului ortodox român şi a reprezentanţilor mireni ai Ro: 
mânilor bucovineni, cari între altele cereau înființarea unei singure M: 
tropolii pentru toţi. Românii drept credincioşi din cuprinsul monarhiei 
Habsburgilor, iar în aşanumita «Petiţiune a Țării» formulau cereri ca 

"acestea: Alegerea Episcopului de cătră un congres alcătuit din clerici și 
mireni; îndrumarea problemelor bisericești în conformitate cu. spiritul 
vremii; şi administrarea şi conducerea averilor. Fondului religionar de 
cătră un comitet de Români ortodocşi sub controlul corpului legiuitor 
al țării Bucovina, numit Dieta "Ţării. Deși în sinea sa Episcopul Eugenie 
nu aproba aceste cereri, el totuși se puse în fruntea mișcării şi conduse 
chiar deputaţiuni plecate la Viena pentru a supune împăratului dolean- 
ţele Românilor bucovineni. Dar pe chestiunea activării Congresului bi- 
sericesc și a unirii ierarhice a Bucovinei cu Transilvania, Episcopul 


28 








„1050 Aurel Morariu 


Eugenie ajunse — după abrogarea, conștsituției austriace din 1849, întâm- 
plată la 31/XII 1851 — în categorică divergență cu... păstoriţii . săi. Şi, 
după revenirea stăpânirii austriace la un nou regim constituţional, în- 
tâmplată în anul 1860, rezistența Episcopului. Eugenie faţă de. revendi- 
cările româneşti şi democratice ale drepteredincioşilor Eparhiei sale, ră- 
mase aceeași și tot atât de încăpăţânată. EL luă acum atitudine hotărît 
protivnică congresului bisericese. şi. contra unirii Eparhiei Bucovinei cu 
Transilvania, luptând pentru ridicarea Episcopiei sale la rangul de Mi. 
tropolie, ceeace obținu prin decretul imperial din 23 Ianuarie 1873, care 
dădu fiinţă Arhiepiscopiei Cernăuţilor şi Mitropoliei Bucovinei şi „a 
Dalmației. |. i A : sa 

Mai este de reținut că lupta Românilor drepteredincioşi „ai 
Bucovinei pentru obţinerea autonomiei bisericeşti și deci a congresului 
bisericesc, susținută cu elan şi sobră documentare de cătră fraţii George 
şi Alecu Hurmuzachi, avu în cele din urmă succes. Cu toată opunerea 
Episcopului Eugenie primul congres al Bisericii ortodoxe a Bucovinei 
fu convocat şi deschis la 1 Martie 1871, care a şi votat statutul congre- 
sului numit «Rânduiala de alegere pentru congresul Bisericii greco-orien- 
tale din Bucovina», întărit şi de împăratul 1. 

Dar în urma celor petrecute în viața obştească şi mai ales în cea 
şcolară şi bisericească a Bucovinei, ca şi din pricina neînțelegerilor. şi 
hârţuielilor continue din sânul Bisericii ortodoxe a Bucovinei, situaţiu- 
nea ajunsese destul de critică, cu deosebire pentru Români. La moartea 
Mitropolitului Eugenie Biserica ortodoxă a Bucovinei ajunsese a fi 
împărţită pe din două între Români şi Ruteni. Mitropolitul Teofil: Ben- 
della, care a urmat în scaunul mitropolitan dela Cernăuţi (1874—1875), 
avu parte de o foarte scurtă arhipăstorie, în cursul căreia a arătat multă 
şi cinstită grijă pentru reorganizarea internă a vieţii din Eparhia sa. 
Pe vremea Mitropolitului Teofil vechea buche cirilică a fost înlocuită 
în întreaga Eparhie cu mult dorita literă latină. 

Mitropolitului T. Bendella i-a urmat Mitropolitul "Teoctist Blaje- 
vici, om de carte şi scriitor bisericesc, care a păstorit numai, doi ani, dela 
1877—1879, fiind un bărbat sincer şi devotat intereselor bisericeşti şi 
naționale. In timpul arhipăstoriei lui Teoctist a fost săvârşită de cătră 
austriaci marea impietate a deschiderii mormintelor domnești dela mă- 
năstirea Putna; iar în timpul vicariatului lui Teoctist a luat ființă Uni- 
Versitatea austriacă din Cernăuţi, institutul teologic al Eparhiei  deve- 
nind — după cum am văzut — facultate teologică gr. or. a acestei Uni- 
versități. i : 

După moartea Mitropolitului Teoctist Blajevici urmă o sedisvacanță 
scurtă și la 12 Martie 1880 ajunge Mitropolit Silvestru Morariu-Andrie- 
vici (18891995). In a sa Istorie a Bisericii din Bucovina. d-l profesor 
I. L. Nistor stărue mai mult asupra personalității acestui mare Chiriarh 
al Bucovinei, arătând între altele că Mitropolitul Silvestru, abia chiro- 
tonit și preot tânăr fiind, s'a manifestat ca scriitor bisericesc și ca na- 
ționalist. La 1862 Episcopul Eugenie l-a chemat ca” asesor consistoriăl 
şi profesor la seminarul clerical din Cernăuţi. Ales apoi deputat în par- 

“lamentul din Viena, Silvestru a apărat aci cu multă energie şi suflet in- 


1 Vezi: Btot, LI. Nistor, Istoria Bisericii din Bucovina, pag. 64 și urm, 





Bucovina * "4051 


teresele Bisericii sale şi ale Românilor. Pe chestiunea - congresuhuii 'bi- 
sericese, al cărui convins susținător era, Silvestru Morariu Andrievici 
ajunse în conflict cu Episcopul Eugenie, care merse atât de departe în- 
cât îl suspendă a sacris et ab oficiis. În acest timp de grea încercare Sil- 
vestru păstră o atitudine de toată demnitatea; iar adresei de- aderență 
pe care o primi din partea unui mare număr de preoţi ca dovadă'a so- 
lidarităţii lor cu cel prigonit, el le răspunse prin cuvinte alese şi dove- 
ditoare a profundei sale convingeri naţionale și ortodoxe. «Două adevă- 
ruri» __ serie Silvestru — «sunt, despre cari, ajungând la maturitatea 
cugetării, m'am convins pe deplin din istoria neamului nostru: umil, 
că viața Bisericii noastre ortodoxe a sporit numai prin conlucrarea tu- 
turor factorilor bisericeşti; iar altul, că Biserica a fost pururea limanul 
naţionalităţi, iar naționalitatea română a fost sprijinul ortodoxiei. De 
n'ar fi fost sprijinul naţional român în Bucovina, confesionalismul unit 
din Galiţia şi rutenismul cuprindeau de mult ţara: și de n'ar fi fost li- 
manul bisericesc pentru naționalitatea română din Ungaria, maghiaris- 
mul ar fi înghiţit-o aproape de tot. Și deoarece numai aplicaţiunea fără 
ştirbire a principiului sinodal şi reciprocitatea sprijinului pe terenul 
bisericesc şi naţional ne pot scăpa de pericolul ce ameninţă ortodoxia 
şi naționalitatea noastră, salut cu bucurie pasul ce arată că asemenea 
convingeri ajunseră să fie generale în Bucovina» !. 

Mitropolitul Silvestru a fost — după cum am văzut — primul din 
cei dintâi și din cei mai meritoşi autori de cărți de îndrumare a po- 
porului şi de cărţi didactice româneşti. La 1869 el a dat publicităţii 
cartea: «Cuvântări bisericeşti pentru toate Duminicile de peste an: apoi 
la 188YTipiconul Biserici ort. or.; la 1881. Rânduiala «+a preparea şi 
sfinţirea Mirului; lu 1990, Psaltirea bisericească. Intre anii 1895 şi 1890 
Mitropolitul Silvestru, apărându-și cu energie și demnitate neamul : și 
credința împotriva îndrăznelilor și încercărilor de cutropire a Bucovinei 
de cătră Rutenii galițieni greco-catolici, publică vestitele sale «Apologii», 
în cari arăta lumii cun rutenismul galiţian prin emisarii săi încercă să 
înstrăineze satele Bucovinei din punct de vedere naţional şi în acelaș 
timp să facă şi prozeliţi pentru catolicism. E 

Luptător convins pentru autonomia Bisericii sale şi pentru obţi- 
nerea congresului bisericesc, Mitropolitul Silvestru reluă în anul 1880 
ucţiunea în această directie. Străduinţele sale au fost încununate de 
succes, căci la 14 Iulie 1892 el deschide în mod solemn în sala sinodală 
a Mitropoliei din Cernăuţi congresul bisericesc al Eparhiei Bucovinei. 
Adunarea congresului acesta votă statutul de organizare și funcţionare 
a sa şi apoi un regulament pentru alegerea membrilor congresului. Dar 
aceste lucrări nu erau bine văzute de stăpânirea din Viena, care nu îngă- 
duia amestecul congresului în alegerea Mitropolitului şi administrarea 
averilor Fondului relirionar; şi astfel timp de zece ani lucrările efectu- 
ate și întreaga problemă rămaseră îngropate în arhivele . dela , Viena. 
Stăruitoarele intervenţii ale Mitropolitului Silvestru și ale deputaţilor 
români determinară însă în fine reluarea problemei și, la 18. Septem- 
vrie 1892, congresul bisericesc al Bucovinei fu deschis din nou, Mitropo- 
litul Silvestru rostind o strălucită cuvântare 'animată- de 'cele “mai fru- 


1 Vezi: Prof. LT. Nistor, Istoria Bisericii din Bucovina, pâg. 141 și urm. 





1052 Aurel Morariu 


moase sentimente na 
tele Puce, 
lesne el gă 
tele austri 


țioasă şi 
proşând Mitropolitului 
sale problema Românilor de 


era interes şi drept 
naţional românesc, şi adevărat înţeles 
al cuvântului, vici stărue ca una 
din cele mai st 


1902) o putem caracteriza 
un noroc că acest incolor 
umai cam şase ani. 

Ă rmat cărturarul şi creştinul adevărat Vladimir 
Repta (1902—1926), fost profesor prin două decenii la facultatea de 
teologie dela Cernăuţi. Pe vremea arhipăstoriei Mitropolitului Vladimir 
— până la izbucnirea războiului din 1914 — asalturile Rutenilor împo- 
triva Bisericii ortodoxe româneşti a Bucovinei ajunseseră la paroxism. 
Pentru fiecare loc de preot în regiunile cu populaţie mixtă, pentru 
fiecare catedră dela facultatea de teologie, chiar şi pentru numirea vi- 
carului Mitropoliei, se dedeau lupte îndârjite între Români şi Ruteni. 
Ba lucrurile ajunseseră atât de departe, încât Rutenii îndrăzniră a cere 
desmembrarea Eparhiei Bucovinei, creiarea unei Eparhii ruteneşti şi îm- 
părţirea pe din două a Fondului religionar ort. român. Au urmat adu- 
nări de protest ale Românilor. Preoţi, cărturari mireni şi săteni români 
ai Bucovinei se întruniră la Cernăuţi — ca de pildă la 13 Aprilie 1906, 
— luând hotărîre unanimă împotriva acestor tentative şi redactând şi 
înaintând memorii documentate locurilor în drept. La 4 Iulie 1911 o 
altă adunare de protest a Românilor bucovineni făcu eroarea de a cere 
ea însăși «dimiterea» Rutenilor din Arhidieceza românească. a Bucovi- 
nei. Acelaş lucru se repetă apoi în adunarea dela Cernăuţi ținută la 12 
Martie 1912, Românii consimţind să se creieze la Cozmeni o Episcopie 


Imcrările ajunseseră atât de departe, fiindcă lupta ce se dădea în- 


1 Vezi: Prof, 1. 1, Nistor, Istoria Bisericii din Bucovina, pag. 139 și urm. 








Bucovina : - 1053 


tre Români şi Ruteni era absolut inegală. Rutenii erau sprijiniți în toate 
atacurile şi îndrăznelile lor de stăpânirea austriacă; afară de aceasta Ru- 
tenii luptau uniţi, pe când Românii bucovineni erau desbinaţi în cele 
două tabere politice, democrați şi naţionali, cari se combăteau între olaltă 
fără cruţare. In acest timp — şi anume după moartea vrednicului vicar 
şi scriitor Miron Călinescu, întâmplată la 7 Ianuarie 1912 — mai veni 
dela Viena, ca o confirmare a ostilităţii împotriva Românilor, şi numi: 
rea unui vicar rutean în persoana lui Artemon Manastyrski. Perspectiva 
ce li se deschidea Românilor bucovineni prin această numire era deci 
de a avea pe viitor în fruntea Mitropoliei un Chiriarh rutean, fapt care 
indica destul de lămurit că stăpânirea austriacă nu avea nimic de obiec- 
tat împotriva unei totale rutenizări a Bisericii ortodoxe din Bucovina. 
Cam aici ajunseseră lucrurile înainte de izbucnirea războiului care a 
dus la prăbușirea monarhiei austro-ungare, subminată în toate părţile ei 
componente de asemenea situaţiuni de aţâţări, nemulumiri, nedreptăţi 
şi vrajbe. 

Mitropolitul Vladimir, om blând şi bun, n'a putut stăpâni aceste 
situaţiuni. Până la război el s'a ocupat mai mult de chestiuni de orga- 
nizare internă a Eparhiei sale, de problema învățământului religios de 
toate gradele, de restaurarea bisericilor monumente istorice ale pămân- 
tului bucovinean (ca Mirăuţii dela Suceava, Putna), ca şi 'de clădirea 
de noi lăcașuri de rugăciune. Războiul din 1914 Va surprins în vârstă deja 
destul de înaintată, adică de 73 ani şi, pentru bunătatea lui, pentru ade- 
vărat creştineasca ocrotire ce a dat Bucovinei sale în timpul primei ocu- 
paţiuni ruseşti din trecutul război, a suferit pe nedrept adânci umiliri 
din partea stăpânilor austriaci. 

_Incheind această parte a expunerilor noastre asupra luptei ce au 
dat-o Românii bucovineni timp de peste 140 de ani pentru apărarea 
limbei, moșiei şi credinţei lor — luptă la care Biserica noastră strămo- 
şească și slujitori români ai ei au luat parte cu tot sufletul şi tot de- 
votamentul, vom mai aminti pe unii din slujitorii cu românească vred- 
picie a sfintelor noastre altare, ca şi pe atâţia alţi cărturari de seamă ai 
Bucovinei cari astăzi odihnesc acolo, în sfânta glie pentru a cărei izbă- 
vire şi păstrare nestirbită au stăruit, glie acum cutropită și profanată ! 

In studiile sale istorice ! asupra trecutului Bucovinei: Kulturhisto- 
rische und etnographische Skizzen iiber din Românen der Bukowina» 
i «Părţi din Istoria Românilor bucovineni», preotul Constantin  Mora- 
riu ( 16 Martie 1927), aminteşte că încă la anul 1804 Ștefan  Aftano- 
sievici, primul «cancelist> al Consistorului episcopal din Cernăuţi, tipă- 
reşte în tipografia neamţului Peter Eckhardt din Cernăuţi un catehism 
în limba românească, nemţească și rusească 2. La 1814 Românul Vasile 
Schintilă face să apară tot la Cernăuti cartea numită «Tabelarnic veci- 
nic calendar pe 100 de ani». Teodor Racoce, translator pentru limba ro- 
mână pe lângă guvernul din Lemberg, publică la 1820 cea dintâi gazetă 


1 Vezi: Preot Constantin Morariu, Kulturhistorische und etnographische 
Skizzen iiber die Românen der Bukowina, Resicza-Wien, 1888—1891, pag. 261 şi 
urm. ; precum și acelaș autor, Părţi din Istoria Românilor Bucovineni, Cernăuţi 


1893, pag. 154 şi urm. 
2 Un exemplar din această rarissimă carte se găsia în biblioteca Univer- 


sității din Cernăuţi. spune preotul C. Morariu. 





1054, 


Aurel Morariu 


românească nu numai a Românilor bucovin 
numită «nresomaticul homi 
Lamatrowiei, ieromonah şi 
nui, a publicat in anul 
maneasca, 


scrisă în limba ro- 
ocupându-se întreaga sa 
mane. Manuscrisele unui 


uţi. Mitropolitul "1 eoctist 


1944 «1 heoretisch-prakuscue Grammutuh der daco- 
romanischen, das ist der moldauischen oder walachischen Sprache nach 
ganz neuen Grundsătzen und einer leichtjasslichen Methode». Mitropoli- 
tul Teoctist a fost — înainte de a deveni Mitropolit — învăţător la coala 
de cântăreți bisericești din Cernăuţi şi, în această calitate, a mai publi- 


cat: Istoria vieţii lui Isus Christos, Y 


iena 1862; Istoria biblică a aşeză- 


mântului celui vechi, Viena 1865; Creştineasca învățătură a năravurilor, 


sau moralul creştinesc, spre întrebuin 


tarea candidaţilor de dăscălie, Vie- 


na 1865; imvăţătorul '1. Blajevici a mai scris şi un 1'ipicon, care însă a 
rămas nepublicat, şi-a făcut să apară şi mai multe poezii în calendarul 
bucovinean din anul 1842 şi următorii, 
Mitropolitul T'coțil beudela a tipărit la Viena în anul 1845 cartea 
în li rmană «Die Bucovina im Konigreiche Galizien». Boe- 


muzachi din-Cernauca a tradus din greceşte şi publicat 
la Cernăuţi, cartea intitulată «Datoriile Arhiereilor şi a Proistoşilor». 


Parohul din Frătănţul Nou Jraclie Porumbescu, tatăl 
bucovinean Ciprian Porumbescu, 
ortodox bucovinean ţinut în Maiu: 


compozitorului 


a publicat . în 1848. «Odă la soborul 
1848 la Cernăuţi sub preşidenţia profe- 


sorului Calinciuc, apoi „Aratul sau Plugul», fabula «Buchea şi Litera» 
mai multe studii, imnuri, ode şi balade publicate în «Foaia pentru min- 
te, inimă şi literatură», în gazeta «Bucovina», în «Albina» lui G. Assachi, 


în' ziarul. Concordia. din Budapesta, 


dela», ete. 4 


în «Gazeta Transilvaniei», «Can- 


Ștefan. Tarnovieţchi, profesor de religie la Şcoala. primară din 

Cernăuţi; a tipărit la Cernăuţi în anul 1849 «Catehisinul hristianese cu- 
. . P . . 

prinzetoriu de înveţătura drept-credincioasei biserice de a toată lhimea 


a răsritului». Preotul Vasile 
năutul 


pentru a III-a și a IV-a clasă a 
cuire a cărților noului testamen 
între anii 1856—1861; 


fiul moldoveanului Constântin Ar- 
ean, fost deputat în Dieta bucovi- 


ul teologic din Cernăuţi, a scris şi 


învăţătură românească. 


Cernăuţi 

că generală. Viena 1867; Cri. * 
Cernăuţi 1878, aceste două 
autorului întâmplată. în Sept. 
e lui Vasile  Ianovici şi anume 














Bucovina 1055 


Crestomatia limbii greceşti a sfinţilor părinţi şi_d altor scriitori biseri- 
cești, precum şi o Gramatică româno-nemţească, au rămas în manuscris. 
" Covârșitoare şi cu adevărat desţelinitoare a fost activitatea publi- 
cistică și politică a Hurmuzăchenilor. In anul 1774 capul familiei Hur- 
niuzachi era Eudoxiu (Doxachi) Hurmuzachi care, ca cei mai mulţi boeri 
ai timpului aceluia, părăsise Bucovina, așezându-se la moșiile sale din 
Moldova. La 1804 boerul Doxachi se reîntoarse însă în Bucovina, unde 
mhoșteni moşia Cernauca, moşie a Huimuzăchenilor încă dela anul 1660. 
Boerul Doxachi Hurmuzachi și soţia sa Elena rămaseră de aci înainte 
în Cernauca, unde sunt și înmormântați în curtea Bissericii 1. 
“Dintre cei cinci fii ai boerului Doxachi, cel mai cunoscut şi mai 
apreciat a rămas Eudoxiu (1812—1874), mai ales pentru serviciile adu- 
se istoriografiei românești prin adunarea și publicarea a peste trei mii 





Biserica din Vicovul de Sus (Rădăuţi) 


documente relative la istoria Românilor, colecţie de documente ce conti- 
nuă a fi complectată de învățații noştri şi editată în continuare de Aca- 
demia Română sub numirea de «Colecţia Hurmuzachi», - Eudoxiu Hur- 
muzachi a scris şi o incomplectă istorie a Românilor în limbă germană 
subt titlul: «Fragmente zur Geschichte der Rumănen» (cinci volume). 
pe care.— după moartea sa — Academia Română le-a publicat împreu- 
nă cu o traducere românească, aceasta din urmă într'un singur volum. 

n anul 1848 marele luptător naţionalist Eudoxiu Hurmuzachi 
veni, dela Viena la Cernăuţi, pentru a anima şi conduce alături de cei- 
lalţi luptători români mișcarea de descătușare a Bucovinei. In. acelaş 
an fraţii lui Eudoxiu George, Alecu şi Nicolae. Hurmuzachi editară la 
Cernăuţi “ziarul de afirmare și luptă românească «Bucovina», (1848— 
1850) care îşi zice «gazetă românească pentru politică, religie și litera- 





1 Vezi: Preotul Constantin Morariu, op. cit. pag. 277 și urm. 





1056 Aurel Morariu - 


tură> şi care este scrisă pe jumătate în limba românească, iar cealaltă ju- 
mătate în limba germană. 

Lupta „dârză şi documentată a acestor distinși şi vrednici cărtu- 
rari de neaoșă obârşie boerească a dus la scăparea Bucovinei din în- 
cleştarea Galiției, căci în 1849 Bucovina ajunge a fi autonomă, adecă a 
nu mai depinde de Lembergul dovedit atât de păgubitor intereselor 
românești şi ortodoxe ale Bucovinei. 

Conacul Hurmuzăchenilor din Cernauca este, în acele timpuri de 
zbucium şi luptă pentru libertate, adăpost pentru atâţia din crainicii 
mişcării revoluționare de dincolo de hotarele Cordunului, mai ales din 
Moldova. Alexandri, Cogălniceanu, Costachi Negri şi atâţia alţii găsesc 
adăpost în primitoarea casă a Hurmuzăchenilor dela Cernauca şi tot în 
Cernauca e găzduit şi marele dascăl Aron Pumnul, 4 

Mişcarea politică şi culturală a Românilor bucovineni, înăbușită la 
1850 în urma înfrângerii revoluţiei dela 1848/49, reînvie la 1860, când 
sistemul absolutist al Austriei se prăbuşi din nou, mișcare pregătită îndeo- 
sebi prin apostolatul lui Aron Pumnul. Şi iarăşi  Hurmuzăchenii sunt 
în frunte. La 1 Mai 1862 se ina 
din Cernăuţi, 
zachi, 


prima revistă bucovineană, 
dar şi oglinda activităţii 


rintr?o 
lăzi 
Fraţii Hurmuzachi, dacă sunt. apostoli prin faptă, sunt şi . teoreti- 
cieni ai ideii naţionale, susținând-o cu argumente ştiinţifice. Astfel în adu. 
narea generală a «Soţietăţii» din 1867, tot Alecu Hurmuzachi vorbeşte 
«Despre una din ideile domnitoare ale timpului», e vorba de «principiul 
subiectivismului sau individualismului», în virtutea căruia «nu numai 
omul singuratic este individ, ci şi colectivitatea fizică şi morală, consti- 
tuită de ei». Colectivitatea aceasta e «naţi 
cosmopoliților, şi anume «celor ce rătăe, 
A. Hurmuzachi le opune acest citat din 
rea' către omenime, care nu se razimă pe patriotism, așa dar pre 
amoarea cătră națiunea sa, nu e decât o ilusiune; şi cei ce se laudă a iubi 
toată lumea, o fac numai spre justificare că nu iubesc pe nimene». Căci 
«națiunea e legătura prin care ne ţinem, calea prin care comunicăm 
cu omenirea». 
«Care e caracterul şi ten- 
» Alecu Hurmuzachi se ridică “contra 
ung», care cere «să încetăm a fi Ro- 
Dimpotrivă el cere mereu şi cu tărie un 








Bucovina E 1057 


învățământ în limba naţională, unde tot ce priveşte ţara și națiunea să 
fie oarecum centrul instrucţiunii, constată cu indignare că în toate şcoa- 
lele mai înalte câte le avea Bucovina la 1866 istoria naţională nu a aflat 
adăpost, fiind din toate izgonită. 

Programul politic al «oii» îl reprezintă îndeosebi George Hurmu- 
zachi. În articole documentate el cere «dreptate, egală îndreptăţire pen- 
tru toate popoarele fără osebire». 

O idee călăuză a «Foii» şi a «Soţietăţii» este solidaritatea Româ- 
nilor de pretutindeni. George Hurmuzachi aşează năzuinţele politice mai 
presus de manifestările politice. Astfel în preajma zilei de 1 August 
1867, când urma să se inaugureze la Bucureşti în mod solemn «Soţietatea 
literară română» — Academia Română de astăzi —, George Hurmuzachi 
se ridică contra calomniilor ce se vor încerca în privinţa scopului lite- 
rar de către unele ziare «maghiare sau jidoveşti», arătând că «și Soţietatea 
literară din Bucovina a fost înnegrită, calumniată de aice până la Viena» 1. 

Intre luptătorii naționaliști de frunte şi publiciştii Bucovinei de 
pe la mijlocul secolului trecut se remarcă — după cum am mai arătat 
— în mod deosebit Mitropolitul Silvestru Morariu Andrievici. In studiul 
său Skizzen uber die Romănen der Bucovina, preotul Constantin Mora- 
riu îl consideră pe Mitropolitul Silvestru ca cel mai de frunte scriitor 
român de până atunci al Bucovinei. «De când e Bucovina» — spune preo- 
tul Constantin Morariu, în cartea sa «Părţi din Istoria Românilor bucovi- 
neni» — «noi n'am avut şi nu avem alt preot şi arhiereu care să fi mun- 
cit atât de mult pentru binele obştesc al Bisericii sale şi al neamului 
său» 2. i 

Afară de publicațiile amintite mai sus, (Mitropolitul Silvestru. a 
scris şi dat publicităţii cincisprezece diferite cărţi didactice românești 
şi. germane pentru studiul limbii româneşti în şcoalele primare şi secun- 
dare. El a fost unul din cei mai harnici și de valoare colaboratori ai 
publicaţiei periodice «Foaia  Soţietăţii», editată de Societatea pentru 
cultură dela Cernăuţi, apoi al revistei teologice «Candela», iar între anii 
1850—1863 a redactat şi publicat Calendarul diecezan al Bucovinei. 
Gândindu-ne la greutăţile pe cari în acele vremuri aveau a le întâmpina 
scriitorii şi publiciştii români şi mai ales calea spinoasă pe care pu- 
teau să obţină dela Ministerul de Instrucţiune și culte din Viena apro- 
barea pentru. cărţile didactice româneşti, ne vom putea abia da bine 
seama câtă trudă, ce muncă uriașă și ce elan trebuia să anime pe aceia 
cari se hotărîseră a înfrunta toate aceste obstacole şi şicane numai 
pentru a-și sluji neamul. 

Prigoana pe care Ungurii au deslănțuit-o în Ardeal după aduna- 
rea din «Câmpia Libertăţii» de lângă Blaj (3/15 Mai 1848) l-a adus în 
toamna anului 1848 pe pribeagul Aron Pumnul la Cernăuţi. Găzduit cu 
toată frăţia mai întâi la studentul teolog de pe atunci Iraclie  Porum- 
bescu — tatăl compozitorului Ciprian Porumbescu — Aron Pumnul a 

. 

1 Citat după articolul d-lui Prof. Victor Morariu, Amintiri din: Bucovina ro- 
bită, Alexandru şi George Hurmuzachi, îndrumători . politici şi culturali, ziarul: 
«Glasul Bucovinei», anul XXII Nr. 5985. 

Ş 2 Vezi: Preotul Constantin: Morariu, Părţi din Istoria Românilor bucovi- 
meni, pag. 171 și urm. 





1058 Aurel Morariu 


foșt apoi oaspele bineprimit al lui Alecu Hurmuzachi, în casa căruia a ră- 
mas pană când a fost numit protesor de limoa romină la liceul german 
diii Cernăuţi. Între anii 1802—1804 Aron Pumnul tipăreşte «/epturareie» 
româneşti pentru toate opt clasele de liceu, apoi o gramatică a limbii 
române scrisă în nemţeşte, un studiu asupra Fondului bisericesc ort. 
rom. al Bucovinei şi multe alte scrieri literare, didactice şi ştiinţifice, 
Mult prea curând însă, la 12/24 lanuarie 1866, Aron Pumnul s'a stins, 
jelit de întreaga Bucovină. Osemintele lui zac astăzi într'o frumoasă 
criptă din cimitirul Cernăuţilor dela Horecea, în imediata apropiere de 
Capela în care odihnesc Mitropoliţii Bucovinei. / 

Dintre ceilalţi harnici şi entusiaşti propagatori ai scrisului, ai cul- 
turii şi afirmării cu vrednicie a resistenţei naţionale a Bucovinei vom 
mai aminti pe profesorul şi poetul Vasile Bumbac, care dela anul 1862 
și până pe la 1874 a publicat un mare număr de poezii în «Gazeta Tran- 
silvaniei», în ziarele «Concordia» şi «Aurora» din Budapesta, în «Foaia 
pentru minte, inimă şi literatură», în «Albina» din Viena şi altele; V. 
Bumbac a publicat şi o serie de lucrări în proză, între cari şi traduceri 
din Eneida lui Virgil. 

Primul profesor de limba şi literatura română dela Universitatea 
germană din Cernăuţi, învățatul cărturar şi mare Român lon G. Sbiera, 
fost membru al Academiei Române, are zeci de publicaţii ştiinţifice, de 
cercetări istorice şi literare, de îndrumare naţional-românească a Buco- 
vinenilor, de folclor, de caracter religios şi bisericesc ete. Amintim din 
marele număr de cărți şi studii de 'necontestată valoare datorite acestui 
harnic şi intransigent Român doar câteva precum: la 1870 Cartea de 
conversaţiune româno-germană; Die  Ortographie im Romănischen in 
ihrer historischen Entwicklung (Cernăuţi 1867); Teritoriul ce-l ocupă 
Românii în ziua de astăzi (1819); Originea Românilor (1877); Concep- 
tul naţiune şi însemnătatea graiului naţional (1381); Codicele Vorone- 
țean, cu uh dicționar și un studiu asupra lui (1885); Poveşti poporale 
româneşti (1886); Colinde, cântece de stea şi urări (1888);  Mişcări 
literare la Românii din Bucovina (1899) ; și multe alte publicaţii, între 
cari «Familia Sbiera», carte bogată în informaţii. 

Preotul profesor Constantin Morariu-Andrievici, primul dascăl de 
limba română şi de religie ortodoxă la liceul din Suceava (înfiinţat în 
anul 1860), iar dela 1965 profesor de teologie morală la Institutul seo- 
logic din Cernăuţi, a publicat mai multe manuale pentru învăţământul 
religiei din clasele inferioare de liceu și a lăsat în manuscris un do- 
cumentat studiu de ştiinţă morală creștină. 

Poetul Dimitrie Petrino, nepot al bătrânului boer Doxachi Hur- 
muzachi, înmormântat la 18978 în cimitirul «Şerban Vodă» din Bucu- 
reşti, ne-a lăsat un volum de poesii «Flori de mormânt» (Cernăuţi, 1867), 
apoi un studiu intitulat «Puţine cuvinte despre coruperea limbei române 
în Bucovina» (1269), «Lumine şi umbre» (poezii, Cernăuţi 1870), şi po- 
emul «Raul», publicat în «Familia» din Budapesta (anul 1876). 

Mai amintim între publiciștii și desțelinătorii culturii românești 
în Bucovina pe profesorii dela facultatea de teologie din Cernăuţi Vasile 
Mitrofanovici, Isidor Onciul, Vladimir Repta, Eusebiu Popovici, - Emi- 
lian Voiutschi, Constantin Popovici, Ştefan Saghin, Teodor “Tarnavschi, 
Vasile Gheorghiu, Valeriu Şesan, Vasile Tarnauvschi, Oct. I. Isopescu 














Bucovina : 1059 


cari ne-au dat atâtea lucrări științifice româneşti de' înaltă valoare, ridi- 
când prestigiul facultăţii teologice dela Cernăuţi și implicit al culturii ro- 
mâneşti; apoi pe protopresviterul Artemie Berariu, arhimandritul lu- 
venal Stefanelli, arhimandritul vicar al scaunului Mitropoliei din Cer- 
năuţi Miron Calinescu, autor al unei istorii bisericești rămasă în ma- 
nuscris, la fel al unei colecţii de conferinţe religioase pentru tineret, al 
unei colecţii de predici, al mai multor studii publicate în revista 
«Candela», al cunoscutei colecţii de legi, ordonanţe şi regulamente, nu- 
mită «Normaliensammlung fiir die orthodoxe Discese der Bucovina» ete.; 


Mătușa Ileana 


pe membrul Academiei: Române şi marele folclorist preotul Simeon Florea 
Marian, fost profesor de religie la liceul din Suceava, dela care ne-au rămas: 
Poesii poporale române, studiul 'Tradiţiuni poporale române, Chromatica 
poporului român, Ornitologia poporală română, . Descântecele la Ro- 
mâni, Nunta la Români; Naşterea la Români, Inmormântarea la Români, 
studiul Vrăji, farmece şi desfaceri, Satire poporale române, şi atâtea altele 
printre cari numeroase studii şi articole publicate în diferite - ziare şi 
reviste. - ' 

"Mai urmează apoi preotul loan Berariu, Dimitre Olinescu, Acade- 
micianul Tudor V. Stefanelli, autor a diferite schiţe și nuvele, piese de 





1060 Aurel Morariu 


teatru, poesii originale şi traduceri după autori francezi şi germani; Di- 
mitrie lsopescu, preotul Isidor Vorobchievici, profesor de cântare, autor 
al mai multor studii de musică şi compositor; Ştefan Repta; Dimitrie şi 
Samuil Isopescu, autori de cărți didactice românești pentru clasele de li: 
ceu, publicate între anii 1881—1895; Ştefan Stetureac, fost profesor la 
liceul din Suceava, autor de cărți didactice româneşti și al mai multor 
studii publicate în reviste şi ziare din Bucovina şi Ardeal; Ion I. Bumbac, 
profesor de limba română la liceul din Cernăuţi, care publică încă dela 
1880 diferite poesii şi studii, apoi din August 1881 până la Decemvrie 
1982 revista «Aurora Română», proprietate a Societăţii literare din Cer. 
năuţi, precum și diferite alte lucrări; preotul Constantin Morariu, vajnic 
luptător naţionalist, care publică începând dela anul 1883 şi până în anul 
morţii sale (1927) un însemnat număr de studii istorice, poesii originale 
şi traduceri din autori germani (Goethe, Schiller şi alții), apoi scrieri de 
propagandă românească întru apărarea legii, a moșiei şi a limbii româ- 
neşti, precum şi atâtea studii de ştiinţă teologică; preotul Dimitrie Dan, 
membru al Academiei Române, autor al unor valoroase scrieri şi studii 
istorice, monografii şi cercetări asupra trecutului Bucovinei; profesorul 
Constantin Cosovici, fost director al liceului dn Suceava, care a publicat 
o serie de cărți didactice româneşti pentru licee; învățătorul Nicolae lere- 
mievici-Dubău, autor de cărți didactice româneşti pentru şcoalele primare; 
preotul Calistrat Coca, profesor de religie, autor de cărţi didactice ro- 
mâneşti pentru studiul religiei în licee; preotul Mihai Bendevschi-Ben- 
descu, care a publicat cărţi religioase românești, iar în calitatea sa de 
înaintemergător în organizarea şi îndrumarea cooperaţiei româneşti din 
Bucovina a tradus din limba germană în cea română statutele şi instruc- 
iunile pentru băncile populare de tip Raiffeisen înfiinţate în Bucovina 
de neuitatul apostol şi mare Român, profesorul Grigorie Filimon. 

Cu toată vrednicia se înşirue între animatorii spiritului românesc şi 
ai rezistenţei Românilor bucovineni profesorul de istoria Românilor Di- 
mitrie Onciul, fost membru al Academiei Române şi Director al Arhive- 
lor Statului în Capitala “Ţării, care începând dela 1884 ne-a 'dat studii isto- 
rice asupra trecutului Românilor de cea mai autentică valoare ştiinţifică 
şi o serie de cercetări monografice relative la trecutul Bucovinei. Apoi 
poetul şi descifrătorul trecutului nostru istorie George Popovici (T. Ro- 
beanu) 1); preotul Oreste Ortisie Popescu, profesorul Animpodist Daşche- 
vici, directorul de liceu Daniil Verenca, Mihai Teliman, publicistul arde- 
lean Pompiliu Pipoşiu, profesorul Gh. Bogdan Duică, fost membru al Aca- 
demiei Române, prof. Radu Sbiera, și atâţia alți luptători ai vremurilor 
de mare restriște dinainte de marele război trecut. 

Lupta aceasta de afirmare a Bucovinei românești a fost vrednic 
susținută de atâtea organizațiuni şi asociațiuni culturale şi economice ale 
Românilor din Bucovina. Amintim între aceste asociațuni în prim rând 
pe cea mai veche şi mai meritoasă prin tot trecutul și activitatea sa da. 
peste 70 de ani, adică Societatea pentru cultura şi literatura poporului 


1 Despre opera și valoarea lui George Ponovici a se vedea: Prof. Leca Mo- 
rariu. Un cântăreț al Sucevii: T. Robeanu, Cernăuţi 1926; și Leca Morariu, T. 
Robeanu, în revista, «Frecmătul Literar: 1936, apărut și în extras Tip. «Arta» 


Rădăuţi. 














Bucovina  . 1061 


român din Bucovina cu sediul în Cernăuţi, «Astra» Bucovinei. Înfiinţată 
încă la 14/26 Mai 1863 şi aprobată de stăpânirea austriacă abia la 20 Au- 
gust 1864, Societatea pentru cultură din Cernăuţi îşi inaugurează activi- 
tatea în lanuarie 1865, adunând cu timpul în jurul său tot ce era expre- 
sie de conştiinţă românească în Bucovina. Această sosietate a condus, mai 
ales în epoca anterioară războiului de desrobire, destinele Românilor bu- 
covineni şi nu pot fi uitate sau trecute cu vederea străduinţele şi jertfele 
mari aduse de ea pentru organizarea și menţinerea în stare de bună 
funcţionare a şcoalelor primare particulare românești, înființate de So- 
cietatea pentru cultură în regiunile noastre periclitate de invazia şi cutro- 
pirea ucrainiană. 

Societatea «Școala Română» din Suceava, înființată de T. V. Stefa- 
nelli şi prof. Gh. Stefureac în anul 1883,având filiale în aproape toate 
centrele Bucovinei, a fost menită — după cum arată și numele ei — să 
stărue pentru răspândirea şi sporirea învăţăturii printre Românii bu- 
covineni. Cu adevărat vajnică și încununată de frumoase roade a fost 
activitatea acestei societăţi şi a filialelor ei; căci ştiut este că numai 
graţie muncii și strădaniilor fără preget ale acestei societăţi — muncă 
şi jertfă pornită din generoasă iniţiativă particulară — atâtea elemente 
viguroase şi reprezentative ale Românismului bucovinean au putut să se 
ridice şi să se afirme. 


Dela Mai 1985 a ființat la Cernăuţi societatea politică românească 
«Concordia», menită a sprijini și încuraja activitatea politică a Românilor 
bucovineni, în străduințele lor de ridicare culturală și materială. Această 


societate, după un şir de ani de activitate, a trecut apoi cu tot ce-a avut 
în cadrele Societăţii pentru cultură și literatură, 


Societatea arheologică română, înfiinţată în anul 1886 de cătră 
profesorul şi cercetătorul român Dionisie Olinescu, fost funcţionar în 
adminisstraţia finanţelor dela Cernăuţi, a desfăşurat o cât se poate de 
bogată activitate în descoperirea şi adunarea de obiecte de arheologie pri- 
vind trecutul românesc al Bucovinei. Era şi firesc ca într'un pământ 
ca cel al Bucovinei — ea însăşi în toată întinderea ei un muzeu sub ce- 
rul liber — să ia ființă o asemenea societate arheologică. Astăzi cele 
mai multe din obiectele istorice de preţ pe cari harnicul și entuziastul 
fondator D. Olinescu le adunase, se găsesc — dacă se mai găsesc! — 
în muzeul Bucovinei din Cernăuţi. 


Infiinţată la 1881, societatea de cântare «Armonia» din Cernăuţi, 
cultivând cu dragoste şi hărnicie cântecul şi teatrul. românesc, a con- 
tribuit'atât de mult la închegarea vieţii româneşti a Bucovinei. Înainte- 
mergătoare în popularizarea și şcoala de prețuire a cânteculu  româ- 
nesc, «Armonia» este aceea care a reprezentat la Cernăuţi şi în alte orașe 
ale Bucovinei operele lui C. Porumbescu, Tudor Flondor, Gr. Pantazi 
(Crai Nou, Moş Ciocârlan, Noaptea Sf. Gheorghe, Luceafărul, etc.), con- 
tribuind astfel la afirmarea și întărirea conștiinței naţionale a Românilor 
bucovineni în lupta lor de apărare a patrimoniului sufletesc 1. 


1 Despre opera lui Ciprian Porumbescu !pot fi consultate: Valeriu Braniște, 
Ciprian Porumbescu, Lugoj 1908; Preot Const. Morariu. C. Porumbescu, după 25 





"4062 Aurel Morariu 


Societatea Doamnelor Române din Bucovina, având filiale în tot cu- 
prinsul Bucovinei, — înființată în anul 1891 — a îngrijit de creşterea 
naţională a tineretului nostru femenin. Internatul de tete din Cernăuţi, 
susținut cu atâtea jertfe şi greutăţi, a crescut şi îndrumat atâtea gene- 
raţii de femei române, cari apoi, la rândul lor, au adus poporului ro- 
mânesc din Bucovina cele mai mari servicii în lupta sa de apărare. 

In anul 1997 ia ființă la Cernăuţi Societatea Meseriaşitor Români 
din Cernăuţi, organizaţiune a clasei de mijloc româneşti din Bucovina 
care adună, organizează, creşte şi îndrumează pe cale sănătoasă și na- 
țională pe muncitorii, meșteșugarii și negustorii români ai Bucovinei. In 
1932 societatea aceasta și-a serbat aniversarea de 25 de ani de activitate 
cu care prilej a fost publicat un istorie al ei, din cuprinsul căruia se 
poate cunoaşte mai de aproape buna faptă românească îndeplinită, prin 
atâţia ani în şir şi în împrejurări destul de grele, de cătră această har- 
nică şi inimoasă societate 1. 

La Suceava asociaţia cetăţenească numită «Insoţirea Orăşenilor Ro- 
mâni», înființată în anul 1899, a contribuit din plin la trezirea conştiin- 
ţei româneşti a orășenilor vechii capitale a Moldovei. organizându-i pe 
baze economice şi culturale. Un istoric al acestei. «Insoţiri» 2, publicat de 
preotul Dr. G. Mihuţă, stărue asupra activităţii de ani de zile a acestei 
asociaţiuni. 

Intru cinstirea amintirii şi a cultivării operei lui Ciprian Porum- 
bescu a luat ființă la Suceava în anul 1903 Reuniunea muzicală-drama- 
tică «Ciprian Porumbescu». Ca şi «Armonia» dela Cernăuţi, așa şi Reuni- 
unea «Ciprian Porumbescu» din Suceava a muncit cu entuziast elan în 
cultivarea. patrimoniului sufletesc al Românilor. Cântarea românească, 
teatrul românesc, tradiţiile şi frumoasele noastre obiceiuri, au fost mereu 
printre preocupările de căpetenie ale acestei neaoș românești asociaţiuni. 
Istoricul acestei Reuniuni, publicat de curând? — constituind una din 
cele mai bogate și interesante pagini ale istoriei culturale a Bucovinei —— 
ne lămureşte atât de complect asupra vrednicilor străduințe ale inimo- 
şilor nostri compatrioți Suceveni. 

Fără pretenţia de a da aci un tablou complect asupra asociaţiu- 
nilor și societăților româneşti — culturale și economice — ale Bucovinei, 
vom mai aminti societatea culturală «Ștefan cel Mare» din Rădăuţi, în- 
fiinţată în anul 1890; societatea cântăreților bisericești «Lumina» din 
Cernăuţi; societățile studențești române de pe lângă Universitatea din 
Cernăuţi «Arboroasa», înființată în anul 1875, aceea care a dat naștere 
faimosului proces politic al Arborosenilor; apoi societatea «Junimea», 
înființată la 1878; societatea studenţilor teologi «Academia Ortodoxă», 


ani dela moartea lui, Suceava 1908; Preot C. Morariu, C. Porumbescu, Cernăuţi 
1926; Prof. Leca Morariu. La Semicentenarul C Porumbescu, Suceava 1933. 

lar despre opera lui Teodor Flondor a se vedea studiul cu acest titlu da- 
torit d-lui prof. N.. Tcaciuc-Albu, publicat în Calendarul «Glasul Bucovinei» pe 
anul 1928, pag. 81—98. ! 

1 Vezi: Dr. Aurel Morariu, Istoricul Societății Meseriașilor, Comercianţi- 
lor și industriașilor Români din Moldova de Sus, Cernăuţi 1932. 

2 Vezi: Dr. Gheorghe Mihuţă; Istoricul Insoţirii Orășenilor Români din 
Suceava, Tfp. Suceava 1938. . 

3 Vezi: Victor Morariu și Ștefan Pavelescu, Istoricul Reuniunii Muzicale- 
dramatice «Ciprian Porumbescu» din Suceava (1903—1938), Suceava 1939. 








Bucovina, ,, 1063 


„înfiinţată în 1884; societatea «Bucovina» (1290) ; societatea studenţească 
«Moldova»; societatea «Dacia»; în fine Societatea Rezeșilor şi Mazililor, 
'vajnică luptătoare între rezeșii şi mazilii români din părţile de nord ăle 
Bucovinei. : 

Alături de străduinţele acestor organizaţiuni culturale româneşti 
au stat tot timpul și organele de publicitate (ziare şi reviste) româneşti 
ale Bucovinei. Afară de «Bucovina» Hurmuzăchenilor și de «Foaia So- 
ţietăţii» de cari am făcut menţiune mai sus, înregistrăm «Revista Politică» 
dela Suceava (18861891); adevărata gazetă pentru popor. «Deştepta- 

"7ea» (1893—1895), apoi «Gazeta Bucovinei» (1891—1897) care, în 


Interiorul Sălii Sinod:le din Palatul Mitropolitan din Cernăuţi 


urma unei înţelegeri între redactorii delă «Revista Politică» din Suceaya 
"şi condutăterii. vieţii obşteşti ai Bucovinei, ia ființă la Cernăuţi, având 
colaborarea celor niai de seamă condee ale Bucovinei precum: T. V. Ste- 
fanelli, preotul: Constantin Morariu, preotul Simeon FI. Marian, Gh. Bog- 
„dan Duică, tânărul ziarist ardelean Pompiliu Pipoș şi. alţii. Dela 1897 
“până la 1900 apare la Cernăuţi ziarul «Patria». condus de ziaristul arde- 
Aean Branişie: mai apare în anul 1898 ziarul «Sentinela», care însă apune 
“după jumătate de an. Reapare apoi «Deșteptarea», de data aceasta ca ziâr 
„al partidului poporal naţional de sub conducerea lui Iancu Flondor şi 





1064 Aurel Morariu 


Gheorghe Popovici. lar când luptele politice ajunseseră destul de înte- 
ţite între Românii bucovineni, mai înregistrăm, în anii din urmă an- 
teriori războiului de dezrobire, apariţia ziarului democrat de foarte vio- 
lentă polemică «Voința poporului» (1902—1908) de sub conducerea lui 
Aurel Onciul şi Florea Lupu; a revistei politice a lui A. Onciul «Privi- 
torul»; a ziarelor: «Deşteptarea Poporului» (1902—1904), «Apărarea Na- 
ţională» (1906—1908); «Patria» (1909—1910); «Gazeta Ţăranului» 
(1909), «Foaia Poporului» (1909—1918), «Gazeta Poporului» (1909) ; «Re- 
vista politică» (1910—1911), reapărută la Suceava; «Viaţa Nouă» (1912— 
1918) şi «Vremea Nouă» (1912) 1. 

Dacă şi scrisul şi atitudinile unora din publicaţiiile de mai sus n'au 
fost todeauna la înălțime şi spre realul folos al cauzei româneşti a Bu- 
covinei, socotim că ele totuşi constitue manifestări de viaţă obştească a 
elementului românesc din această provincie. Fapt este că, în ultimii zece 
ani anteriori marelui război de desrobire, viaţa publică politică a Ro- 
mânlor bucovineni ajunsese într'o situaţiune cu adevărat haotică, acea- 
sta mai ales din pricina învălmăşelii lipsite de orice scrupul dintre cu- 
rentul politic democrat al lui A. Onciul şi cel naţional-poporal condus de 
lancu Flondor. Fără a acuza pe nimeni, credem a putea caracteriza a- 
ceastă epocă de învierşunată 'vrăjmăşie politică între Românii bucovi- 
neni ca o izbândă a cunoscutului principiu de guvernare a Vienei aus- 
triace: Divide et impera. 

Ca o reacțiune a demnităţii şi unităţii culturale a obijdnitului neam 
românesc al Bucovnei, apare la Cernăuţi, începând cu Ianuarie 1904, re- 
vista literară și ştiinţifică «Junimea Literară», având dela primul său nu- 
măr editor şi redactor responsabil pe d-l I. 1. Nistor, iar mai în urmă și 
pe George Tofan. Tineretul universitar român, întrunit în societatea stu- 
denţească «Junimea», a dat fiinţă acestei vrednice reviste care, la che- 
marea editorului şi redactorului său I. I. Nistor adună în juru-i con- 
deele scriitorilor români bucovineni, precum: G. Rotică, lon Cocârlă- 
Leandru, Constantin şi Nicu Dracinschi-Dracea, $. Beuca-Cosstineanu, 
Vasile Huţan, V. Vitencu, Victor Morariu, Traian Brăileanu, Iosif Viho- 
vici, lon Grămadă, Liviu Marian, Constantin Morariu, lorgu G. Toma, 
Constantin Berariu, Radu Sbiera, Dimitrie Dan, Dionisie Olinescu, Vasile 
Bumbac, E. Grigoroviţa, T. V. Stefanelli, Elena Nicoliţă Voronca, Simion 
Florea Marian, Liviu Marian, Alecu leşan, D-na Aspasia Luţia-Șandru, 
Alecu Procopovici, L. Vicol, V. Marcu, N. Teaciuc şi alţii. 

Revista «Junimea Literară» a fost însă în tot trecutul ei — şi mai 
ales cel anterior dezrobirii din 1918 — şi tribună de afirmare a unităţii 
sufleteşti a Românilor de pretutindeni. In coloanele ei au colaborat Arde- 
lenii şi Bănăţenii Sextil Puşcariu, Horia Petra-Petrescu, $. Secula, V. 
Loichiţă, loan Broșu, etc.; apoi Vechiul Regat liber şi-a spus cuvântul 
prin Nicolae orga, C. Moldovanu, Mihail Sadoveanu, A. Gorovei, Ana 
Conta-Kernbach, St. O. Iosif, Ion Dragoslav, Cincinat Pavelescu, Em. Gâr- 
leanu şi alţii. In jurul acestei tribune de demnitate şi înaltă conștiință 
românească, tot aşa ca și în Ţările de dincolo de munţi în jurul «Lucea- 
fărului» lui- Goga, Alex. Ciura şi Oct. Tăslăuanu dela Sibiu, iar în 


1 Vezi: Prof. C. Loghin, Istoria Literaturii Române din Bucovina, Cer- 
năuţi 1926, pag. 155 şi urm.; pag. 216 și urm. 











Bucovina 1065 


Vechiul Regat în jurul publicaţiilor lui N. lorga «Sămănătorul» şi «Nea- 
mul Românesc», s'a ridicat şi format unitatea de gând și simţire a ge 
neraţiei marei Uniri. 

Şi am mai aminti, în complectarea tabloului asupra străduințelor 
de afirmare; culturală a Românilor bucovineni din preajma trecutului 
mare război, că la 1995 luptătorul naţionalist George 'potan a întemeiat 
la Cernăuţi revista cultural-didactică «Şcoala», coloanele căreia au fost 
închinate problemelor specifice ale şeoalei românești, ale organizării cât 
mai bune a învățământului românesc în Bucovina robită, ca şi a îmbu- 
nătăţirii situaţiunii corpului didactic mai ales dela şcoalele primare ro- 
mâneşti. 

Românii bucovineni au pornit a se organiza — ceri drept cam 
târziu — și pe plan economic. Stărnim deci în cele ce urmează și asupra 
acestei foarte interesante laturi a vieții obşteşti a Bucovinei românești. 

Starea economică a Bucovinei de pe vremea răpirii ei o găsim des- 
tul de bine descrisă întrun raport al generalului Spleny (1774-—1118), 
primul guvernator militar al noii provincii austriace, raport prezentat 
scurt timp după ocupaţiune 1, Pe 'vremea aceea Bucovina era peste tot o 
țară agricolă; pământul era lucrat cam primitiv, dată fiind puţina den- 
sitate a populațiunii Și deci abundența relativă de pământuri cultiva- 
pile. Agricultura era mai mult extensivă decât intensivă. Și totuși, oricât 
de târziu se făcea semănătura şi oricât de puţin adâncă era brazda trasă 
de plugurile de lemn, recoltele întinselor şesuri din văile Prutului, Sire- 
tului şi ale Sucevii erau mai mult decât îndestulătoare, prisosind chiar 
peste trebuinţele traiului. Grâu, secară, orz, porumb, tot felul de păstă- 
ioase şi legume, erau produsele agricole ale pământului, pe care generalul 
baton Spleny îl găsește foarte fertil. Partea de munte a țăsiii era acopel 
riță de codri nepătrunsi, prin cari doar cărăui bătătorite de vre-un si- 
hastra şerpuiau furișându-se până prin apropierea lanurilor unde popo- 
siau drunieţii. Ca şi avuţiile codrilor, așteptau şi comorile ascunse în 
adâncurile muntilor bucâvineni mâna binecuvântată a omului. chemat 
să le scoată la lumină și să se folosească de ele. Foarte desvoltată era 
prăsila de vite şi, în acelaş raport generalul Spleny spune că marea în- 
deletnicire a populaţiei acestor ținuturi cu creșterea vitelor dovedeşte că 
populaţia ţării nu este corespunzătoare ca număr întinderii sale. Apoi 
guvernatorul Bucovinei mai aminteşte, ca o mare curiozitate, faptul că 
locuitorii acestor romantice ţinuturi obișnuiau să lase în plata Domnu- 
lui vitele cari nu le mai trebuiau şi că nu se mai interesau de ele. Tot 
baronul Spleny arată că în ţară se aflau multe iazuri pe cari umblau 
mori mânate de apa ce se curgea din ele. In iazurile acestea cresteau 
poâti, cari tot la trei până la patru ani se pescuiau, lăsându-se o parte 
din €i în apă, ca să nu li se piardă sămânța. d 

Baronul Spleny vorbeşte în raportul său şi despre casele Moldove- 
sailor clădite din bârne şi acoperite la munte cu şindilă (draniţe) iar la 

cu paie sau stuh; el remarcă în chip foarte elogios marea curăţenie 
a loâiiințelor ţăranilor moldoveni, precum și frumuseţea şi trăinicia pro- 


4 vez: Colecţia Hurmuzachi, Documente privitoare la istoria Românilor, 

vii şi prof. L. Nistor, Der Nationale Kampt în der Bucovina, Bucureşt: 1918, 
pag. 91 şi urm. 

29 





1066 Aurel Morariu 


duselor industriei casnice a sătenilor, pânzele de cânepă, de in, posta- 
vele de lână pentru sumane şi halină. 

Despre viaţa din cele trei oraşe ale ținutului, adică Cernăuţi, 
Suceava şi Sirete, generalul Spleny arată că aci se găsiau mulţi meșteșu- 
gari şi negustori precum: lăcătuși, covaci, rotari, teslari, cismari,  croi- 
tori, strungari, curelari, pălărieri, săpunari, bodnari, olari, zidari, pi- 
tari, ba chiar şi un ceasornicar, mulți din ei organizaţi în vechile bresle 
moldovenești. Spleny vorbeşte despre comerțul ţării, precizând că din 
mărfurile de export mierea, ceara, grânele și pieile nelucrate se expor- 
tau prin Galiţia spre Vest, iar vitele mari, oi şi capre, spre Marea 
Neagră. 

Intr'un raport economic de mai târziu -al doilea guvernor militar al 
Bucovinei, generalul Euzenberg !, arăta 'că agricultorii acestei țări pose- 
dau la acea epocă, afară de „case şi pământuri, 94.464 de capete de vite, 
ceeace pentru totalul populaţiunii de pe atunci în număr de cam 16.000 
familii (cam 80.000 de suflete) însemna desigur o situaţiune  econo- 
mică destul de bună. 

Asupra stării economice de pe-atunci a populaţiunii din părțile de 
Nord ale Moldovei, ne putem face o imagine şi pe temeiul unui raport 
a inginerului loan Budinszky prezentat la 22 Mai 1783 2, în care se pro- 
pune ca din Galiţia să se primească în Bucovina numai astfel de imi- 
granţi, cari posed ceva avere, de vreme ce din Moldova vin oameni cari, 
fără nici o cheltuială, ajung după cam trei ani birnici folositori. Şi un 
tablou statistic al acestui inginer |. Budinzeky evidenţiază că între anii 
1781—1782 au imigrat în Bucovina, venind din Moldova, 688 capi de 
familie cu 3209 suflete, aducând cu ei 3490 vite cornute mari, 401 cai şi 
mânji, 4771 animale de casă mici (oi, capre, etc.), 172 care cu hrană: şi 
288 care cu unelte şi acarete. Datele acestea fac dovada că într'adevăr 
Moldovenii trăiau pe atunci în condițiuni economice destul de bune, atât 
doar că împrejurările politice şi de siguranţă nu prea erau prielnice. 

Am văzut deci că la anexarea Bucovinei de -cătră austriaci (1774) ea 
era locuită de târgoveți meşteşugari şi negustori din cele trei târguri Su- 
ceava, Sirete şi Cernăuţi; în ocolul Câmpulungului trăiau țăranii slobozi 
de robot şi de clacă; în părţile de miazănoapte — în spre hotare — erau 
aşezaţi răzeşii proprietari mijlocii, păzitori ai graniţelor şi peste tot hă- 
lăduiau un număr destul de mare de boeri şi mari propretari, mireni şi 
clerici, pe ale căror moşii robotiau țăranii iobagi, formând grosul popu- 
laţiei. Românii moldoveni, stăpâni pe tot cuprinsul țării moştenite dela 
înaintaşi, duceau o liniştită viață de popor agricol, trăind — după cum 
am mai arătat — în condițiuni de relativă bună stare. 

Iată însă că, imediat după anexare, stăpânirea austriacă săvâr- 
şește în Bucovina o serie de importante reforme de caracter economic. 
Pe temeiul rescriptului din 29 Aprilie 1786, dat de împăratul Iosif II, ia 
ființă — după cum am arătat _— Fondul religionar greco-oriental; toate 
moșiile şi averile imobiliare ale Bisericii şi ale mănăstirilor trec în pro- 
prietatea noii persoane juridice, adecă a acestui Fond religionar, cum i 

1 Vezi: Dr. Aurel Morariu, Bucovina 1774—1914, București 1915, pag. 32—33, 


2 Vezi: Prof. 1. [. Nistor, Românii și Rutenii în Bucovina, București 1915, 
pag. 96 și urm. Ă 4 








Bucovina * 1067 


se punea pe atunci. O consecinţă imediată a acestei inovaţiuni a fost că 
populaţiunea dela sate pierdu în bună parte dreptul de a mai lua din 
pădurile Fondului lemn de construcţie şi pertru foc, şi tot astfel că pă- 
şunatul vitelor pe domeniile noului așezământ a fost oprit. Asemenea ţă- 
ranii au fost opriţi să mai defrișeze păduri şi, câştigând astfel terepus:i 
de arături, fânețe şi pășunat, să-și mute pe ele gospodăriile lor 1. Vedem 
deci că regimul proprietăţii imobiliare, care în Bucovina ca și în Mol- 
dova era pe atunci cel al căleii şi al' dijmei, îndură prin aceasta re- 
formă o însemnată modificare, poate folosistoare proprietăţii mari, dar 


oricum dăunătoare pentru mica proprietate sau mai bine zis pentru micii 
agricultori şi muncitor agricoli. 


Printre copii 


La trecerea Bucovinei sub administraţia civilă a aşazisei Locotenenţe 
din Lemberg — întâmplată în anul 1786 — toate pământurile cari se 
găsiau până atunci în stăpânirea și folosința ţăranilor, au fost declarate 
«pământuri rusticale». Astfel aceste pământuri au fost scoase din ca: 
drele organizaţiunii lor de până aci, numită «proprietate duminicală> 
(Gutsgebier). Până la această reformă gospodăriile şi pământurile țără- 
nești înglobate în aşanumitele Gutsgebiet-uri, constituiau o proprietate 
sui-generis a ţăranilor, care le conferia cam acele drepturi de folosinţă pe 
cari le are uzufructuarul. În schimb însă țăranii beneficiari erau obli- 
gaţi la dijmă si clacă pentru boerul nud proprietar al acestor pământuri. 

După reforma venită dela Loctenenţa din Lemberg, toate proprie- 
tăţile imobiliare rurale, declarate «pământuri rusticale», şi toţi uzuarii 
lor iobagi fură încadrați în noi comunităţi, organizate după regiuni și 
puşi sub controlul administraţiunii publice a statului. Consecințele aces- 


tor măsuri au fost că micii agricultori pierdură multe din drepturile pe 


1 Vezi: P. S. Aurelian, Bucovina, descriere economică, București 1876. 
pag. 27. 





1068 Awel Morariu 


“cari până aici le avuseseră față de stăpânii lor pământeni, iar pe de 
“altă parte o serie de privilegii şi drepturi feodale ale marilor proprietari 
“din Waliţia își fairă impământenirea în Bucovina. 

Udată cu înfințarea «/ondului bisericesc gr. or. al Bucovinei» (Apri- 
lie 1706) pretextul exploatării raţionale a pământurilor şi codrilor aces- 
tui -/ond a determinat :trecerea pe seama statului a administrării ave- 
rilor sale 1. Cu aceeaşi motivare  cârimuitorii de pe-atunci porniră siste- 
matic la colonizări de străini în diferite regiuni ale Bucovinei. 

Incă din timpurile imediat următoare ocupării de către trupele aus- 
triace a teritoriului bucovinean s'a ridicat problema colonizării. Primul 
guvernator militar al Bucovinei, generalul baron Spleny de Mihaldy, arăta 
în a sa descriere a situațiunii din Bucovină că noul teritoriu ocupat, 
care este foarte slab populat, trebue neapărat colonizat. La fel şi gene- 
ralul Enzenberg, urmașul lui Spleny. lar împăratul. Iosif II, vizitând 
Bucovina, trimite dela Cernăuţi, cu data de 19 Iunie 1883, o scrisoare a- 
dresată preşedintelui consiliului de război dela Viena în care precizează 
relativ la colonizări că: Populaţia acestei țări, care trăește mai mult din 
creşterea vitelor, iar agricuitură iu face decât numai în măsură foarte 
redusă, deşi pământul pare a fi fertil, nu corespunde deloc întinderii 
țării. Cea mai importantă problemă este deci aci sporirea populaţiunii, 
în care scop trebuesc luate toate măsurile, fără însă a face prea mari 
cheltueli 2. 

Numeroase colonii cu populaţiune străină, imigrată în Bucovina, au 
luat apoi ființă. La 3 Iunie 1785 guvernatorul geneal Enzenberg, colo- 
nizând 149 de familii de secui şi unguri în regiunea curat românească a 
Dorneştilor (din apropierea Rădăuţilor), înființează colonia Hadikfalva. 
In cursul verii aceluiaș an au fost creiate coloniile ungurești loseffalva, 
Raulonfalva. Fogodisten, Istensegits şi Andreasfalva 3. Operațiunile a- 
cestea ds colonizare au continuat mereu în cursul anilor, dând fiinţă şi 
tuturor așezărilor de 'fipsesri şi Șvabi răspândite pe tot cuprinsul Buco- 
vinei, precum: Franztal, Tereblecea, Alt şi Neubiitte,  Kateriendorf, 
Frătăuţi, Glit, Eisenau, Iacobeni, Corlata, Iţcani, Mitoc şi altele. 

Un decret împărătesc din 6 August 1816 dispunea ca toţi supușii 
nemți, cari la ei acasă duc lipsă de alimente, să se stabilească pe «dome.- 
miile Statului din Bucovina», adică ale Fondului Bisericesc.  Cârmuirea 
din Leov publică la anul 1926 o circulară în care insistă în acelaş senz 
asupra chestiunii de colonizare şi tot astfel glăsueşte decretul  cancela- 
riei de curte din 13 Aprilie 1827. 

Intre oficiile administrative din Bucovină, Locotenenţa din -Leov 
şi Camera Curţii (Holkammer) din Viena se desfăşoară o continuă co- 
respondenţă și o foarte amănunțită discuţiune ; asupra felului în care 
trebuiesc făcute ăceste colonizări, Dintr'un râport înaintat de oficiul 
economic din Solca la 29 Septemvrie 1839 1 se poate vedea cu câtă pre= 


1 Vezi: P. S. Aurelian, Bucovina, descriere economică, București 1876. 
pag. 27. 
A 2 Vezi: Prof. Dr. Zieglauer, Geschichiliche Bilder aus de; Bukowina, Czer- 
nowitz 1899, Sechsre Bilderre he (1785—1785) pag. 5 şi urm. 

2 Vezi: Prof. Dr. von Zieglauer, -Idem 42—5]. 

4 Kaind! R F, Das Ansiedlungswesen in der Bukowina seit der Besitzer- 
greifurg durch Oesterreich, Inssbruck 1902. 


P 

















Bucovina 1069 


cauţiune şi cât de sistematic lucra stăpânirea la aceste colonzări. Oficiv 
acesta costată că în împrejurimile Solcii sunt trei regiuni mai potrivite 
pentru colonizare și anume: valea Soloneţului, apoi regiunea deluroasă 
dintre Pârteşti, Bălăceana și Ilișești şi în armă locurile de; pe lâusă 
munţii numiţi Poiana Belţii. Pentru valea Soloneţului erau luate în ve 
dere 40 de familii, dintre cari fiecare avea să primească câte 18.jugăre 
de pământ pentru folosinţa lor particulară şi toate la olaltă pentru folo: 
sință în comun o păscătoare de 290 jugăre. Regiunea deluroasă dintre 
Pârteşti, Bălăceana și Ilișești trebuie împărțită între 30 familii, dându-i-se 
fiecăreia câte 14 jugăre şi o păscătoare comună de 170. jugăre. In fine 
locurile de pe lângă munţii Poiana Belţii erau să fie date la 30 familii 
«naţionaliste», adecă române sau rutene. Oricum însă, potrivit instrucţiu- 
nilor date de Buvernul central, la săvârșirea acestor colonizări trebuiau 
preteriţi Nemţii, cari prin decurs de șase ani dela luarea în samă a pă- 
mântului erau liberi de orice impozite sau taxe. 

Pentru a ilustra în parte cari au fost efectele acestui atât de bine 
organizat şi condus sistem de colonizare a Bucovinei cu elemente străine, 
ne vom folosi aci de datele privitoare la ţinuturile Solcii. Până pe la anul 
1840 au fost stabilite prin apropierea Soleii următoarele colonii:*1. Co- 
lonia din valea Soloneţului cu 30 de familii de Slovazi; 2: Colonia de pe 
dealul lederei (Lichtenberg) cu 30 familii de Nemţi din Boemia; 3. lângă 
Tlişeşti colonia de pe dealul Fleş cu 18 familii de Slovaci; 4. Colonia din 
Mănăstirea Humorului cu 40 familii de Nemţi din Boemia, şi tot atâtea 
familii de Slovaci; 5. Colonia Bouri (Bory) cu 30 familii Nemţi din 
Boemia; 6. Colonia din Negrileasa (Schwartzthal) cu 49 familii Nemţi 
din Boemia; 7. lângă orașul Rădăuţi colonia de pe Tomnaticul Mic cu 
23 familii de Unguri; 8. Colonia de pe dealul Minte și Stiviorul cu 50 
familii de Galiţieni; 9, colonia din Kărlsberg cu 23 familii de Nemţi: 
şi îh fine în spre Câmpulung colonia de Rusneci din Breaza !. 

“Şi mai, târziu, cam pe la mijlocul secolului al XIX-lea, anume măr- 
turii fac și ele dovada interesului cu care mereu era urmărită și. con- 
tinuată opera colonizării. Astfel ştim de pildă că o comisiune econo- 
mică din Solca, alcătuită din administratorul Solcii Johann Koch, direc: 
torul agronom Karl Ambrosius, pădurarul Tlișeştilor Johann Niedenthal, 
administratorul Câmpulungului Eduard Kromer şi alţii, ocupându-se în- 
ro şedinţă, ţinută în zilele de 3 până la 8 Aprilie 1843, de chestiunea 
colonizărilor în Bucovina, constată întte altele că toate poenile de prin 
păduri şi celelalte pământuri arabile de pe moșii pot fi date numai co- 
loniştilor noi, cari vin de se stabilesceîn țară; locuitorilor de baștină 
(den Ansassen) ar putea doar să li se dea drept adaos pământuri aco- 
perite de păduri, ei având destule întinderi utilizabile (nutzbare Erd- 
stiike), de pe cari se hrănesc ?. Moșiile pe cari le vizează procesul verbal 
încheiat în suszisa şedinţă, sunt moșiile Fondului bisericesc, date în ad- 
ministraţiunea autorităţii de stat austriace, 

Odată cu desfiinţarea iobăgiei şi împroprietărirea întâmplată în Bu- 
covina la 1848, colonizările în masă încetează, iar locul lor îl iau de 


1 Vezi Kaindl R. E. op: cit: 
2 Wezi: Prof. R.-Fr. Kaind), Das Ansiedlungswesen in der Pkow ina. 








1070 Aurel Morariu 


aci înainte arendările. Incă printr'un rescript împărătesc din 6 August 
1816 averile Fondului bisericesc ortodox al Bucovinei fuseseră declarate 
domenii ale statului. Astfel atât colonizările care se făcuseră pe aceste 
domenii, cât şi arendările urmate după 1848, s'au efectuat numai de 
cătră autoritatea administrativă de stat, fără consultarea şi fără asenti- 
mentul forurilor Bisericii ortodoxe a Bucovinei. In fruntea  arendaşilor 
râvnitori la pământurile Fondului bisericesc se găsia însuși statul austriac. 

Întinderea moșiilor Fondului bisericesc al Bucovinei era pe atunci 
de 268.495 ha, ceea ce face cam a patra parte din întreaga suprafață a 
Bucovinei. Din această întindere statul austriac şi-a luat în arendă pe la 
începutul secolului al XIX-lea, pe timp de 99 ani, douăsprezece din 
cele mai frumoase moșii, plătind drept preţ de arendă 7 creițari de hectar 
(ceea ce ar face cam 15 bani românești). Mai târziu acest preţ a fost 
urcat la 80 bani de hectar. Pe aceste moşii arendate au fost aşezate în 
cursul anilor coloniile de streini. Dar şi de altfel administraţia de stat 
austriacă a averilor acestui Fond n'a avut în cursul anilor altceva în ve- 
dere decât împestriţarea Bucovinei cu tot felul de elemente străine, a- 
duse din toate regiunile fostului imperiu. habsburgic şi colonizate aci 1, 

Am amiritit că anul 1848 a adus Bucovinei marea reformă socială 
care i-a recunoscut ţăranului muncitor de pământ dreptul de a-şi stăpâni 
şi îngriji moşioara lui fără tutela nimănui. 

Loturi mici de pământ fură împărțite între toţi ţăranii capi de fa- 
milie. „Sătenii noștri ajung deci deodată stăpâni ai acelor pământuri, 
pe cari până aci le lucraseră ca iobagi ai boerilor. Ei scapă de stăpâni, 
de dijmă şi clacă, şi în schimb intră, absolut nepregătiţi pentru o viaţă 
economică independentă, pe mâna exploatatorilor străini cari,  momiţi 
de noua perspectivă de câştig, inundă ţara. Nimeni nu s'a gândit că ţă- 
rănimea din Bucovina, care acum era singură stăpână pe destinele sale şi 
implicit pe cele ale ţării, că această țărănime ar trebui luată în scut 
față de tendinţele de exploatare. Iar atunci când în Iulie 1877 stăpâni. 
rea austriacă își aduse aminte că ar trebui făcut acest lucru, publicând 
o lege contra cămătăriei, atunci era deja prea târziu. Decât să ascultăm 
glasul cifrelor. 


1 Vezi: Prof, Ion I. Nistor, Istoricul Fondului Bisericesc ort. rom. al Bu- 
covinei, Cernăuţi -1924. 
2 In Bucovina se măsoară la țară câmpurile cu falcea și prăiina, iar în 
rile după ari si hectari. Stablim deci urmă- 
= cam 77 prăjini, 1:pogon = 


, etc. 











Bucovina "4074 
peste 14 ani nu aveau nicio ocupaţiune şi nici perspectiva unui câştig. 
Din relativ marele număr de pălmaşi şi proletari lipsiţi de orice posi- 
bilitate de câștig resultă că sărăcia începuse deja de mai demult să bată 
la uşa ţăranului din Bucovina. 

Pentru a ne da sama de ceeace s'a întâmplat în Bucovina, vom fo- 
losi acele date ale statisticei oficiale, cari arată felul în care la un mo- 
ment dat era distribuit solul, apoi felul şi numărul datoriilor contractate 
de proprietari şi ipotecate pe pământurile lor și în fine felul şi numă- 
rul cazurilor în cari datoriile ipotecate au fost realizate pe cale executivă. 

Două categorii de proprietari deţineau pământul Bucovinei cam pe 
jumătate şi anume: marea proprietate, la care socotim și fondul reli- 
gionar cu 44.93% şi proprietatea mică cu 55.070/0. Cei cam 500.000 ha 





Mânăstirea Suceviţa (Rădăuţi) 


stăpânite de proprietatea mică sunt împărțite în loturi inegale şi de re- 
gulă absolut neîndeștulătoare pentru familia ţăranului nostru; pe de altă 
parte loturile sunt încărcate de datorii enorme, astfel că din rodul pă- 
mântului țăranul abia de poate plăti la timp dobânzile datoriilor inta- 


„bulate şi impozitele. , 


Din tablourile cari urmează se va vedea în ce măsură și pe ce cale 


au fost încărcate de datorii şi cum apoi au trecut succesiv. proprietăţile 


mari, proprietăţile orăşeneşti şi mica proprietate rurală dela proprietar 
la proprietar. In răstimpul dintre anii 1968 până la 1892, deci în de- 


„curs de 24, s'au produs următoarele schimbări în proprietatea din Bu- 


covina. Au fost încărcate de datorii înregistrate în cărţile .fonciare. 


Li 








1072 . Aurel Morariu 


A) mari proprietăţi înregistrate în așanumita tabulă a ţării (Land- 
tafel) 1; 




















urma cre- | pentru. îm= |în urma altor 
Intre anii "ari pe” | numar cheate înce | PE calea 
cumpărare proprietari mea şi 
1868-1872 i 201 E fe 
1873-— 1877 — 480 | — 171 
1878—1882 13 262 55 346 
18:3—1887 9 306 53 577 
1833—1892 pi 25 116 92 476 
1863—1892 1702 1821 





Suma totală a ipotecelor convenite voluntare, înregistrate asupra 
proprietăţii mari, se ridică la 72.561.246 cor. Suma ipotecelor executive 
la 3.064.768 cor. Vedem deci chiar la proprietatea mare, care oricum 
este o proprietate mai bine fondată, mai stabilă, că numărul ipotecelor 
executive sporeşte mereu până la ultimul restimp de patru ani, în care 
scade cu aproape 100 cazuri. i 


B. proprietatea orăşănească : 














șă __ | în urma altor 
me ma | Ag | pia [Ce eta 
cumpărare | proprietari | Sreditor și | €Xecutuvă 
2 propr. săi 
1863—1872 — ” 342. — 254 
1873-1877 = 1.076 - ce 245 
1878—1882 95 990 177 588 
1883 —1887 194 1.285 286 2176 
1888 - 1892 144 1076 134 2529 
18681892 i 5.799 e gaga 





Suma totală a ipotecilor convenite voluntare, înregistrate asupra 
proprietăţii orăşăneşti se ridică la 29.818.164 cor. Suma ipotecilor exe- 


1 Aceste date statistice le luăm din: Mitteilungen des statistischen Landes- 
amtes der Herzogtums Bukowina, Heft IV, Die Pewegung der Realităten und 
Hypothekarverkehres in der Bukowina vom Jahre 1868 bis einschleblich 1892. 





Bucovina 


C) mica proprietate rurală: 























în urma cre; | pentru îm An rmae altor 
Intre anii pr pe Prune cheiate între pepala 
cumpărare proprietari pair 
1868—1872 — 160 — 57 
1873—1877 — 812 — 358 
1318—1882 72 1,614 256 1.841 
1833 —1837 308 3.207 555 3.180 
18-8—1892 744 2.847 712 8.119 
1868—1892 11.347 14.155 








1073 


Suma totală a ipotecilor convenite (voluntare), înregistrate asupra 
proprietăţilor mici rurale se ridică la 14.926.150 coroane. Suma ipotecilor ] 
executive la 7.029.112 cor. La această proprietate mai vedem că numărul 
ipotecilor pentru împrumuturi date proprietarilor creşte enorm, iar cel 
al ipotecilor executive ajunge dela 57 la 8119, sporind astfel în curs de 
24 ani de 142.3 ori. Aceste cifre indică activitatea distrugătoare a cămă- | 
tarilor prin cele sate. |) 
'Poate ipotecile înregistrate în cursul acestor 24 ani asupra celor trei IA 
categorii de proprietăţi se urcă la cifra de 40.613 cazuri, dintre cari 21.165, | 
deci mai mult de 50%/0 executive. | 
( -“ Citwele pe cari le înregistrează tablourile cari urmează și cari pri- | 
vese vânzările de pământ întâ-eplate în cursul aceloraş 24 ani, nu sunt | 
decât consecința unei ittuaţiuni de fapt creiate. Să vedem ce zic tablourile A 
privitoare la vânzări : * 























A) mari proprietăţi: | 
= — | i 
prin vân=! NI 
prin e cale Ş 
Intre anii Cs aid sau | Prin ale execu- ie. moște=| Total | 
cumpă- | contracte ici fre | 
rare Li Li | 
E l A «| A 
1868 1872 152 6 4 197 | 
1873 1877 118 8 41 167 A | 
| 
1878 - 1882 51 9 7 30 97 ȘI 
1833—1887 | 43 7 20 34 104 | | 
i 
1888 1892 109 19 2 A 30 188 d 
5 Al ARIE [at 
1568 1892 506 62 185 | 753 | | 
Valoarea. acestor moşii, trecute în cursul acestor 24 ani dela un | 
praprietar la altul „se ridică la suma de 87.192.540 car.; a celor vândute i | 
| 
| | 





1074 Aurel Morariu 


pe cale executivă la 6.071.896 cor. Numărul vânzărilor silite sporeşte cu 
mai mult decât de trei ori. 


ă B) proprietăţi orăşeneşti: 





prin vân- pe cale 


Intre anii 


zare sau 
cumpărare 


prin ale 
contracte 


prin exe- 
cuțiune 


de moşte- 


nire 





1868—1872 
1873 —1877 
1878—1832 
1883 — 1887 
1888—1892 
1868 -1892 





432 
503 


598 
2.233 
2.181 


6.320 





344 


1.261 





2.992 
3,055 
7.925 





Valoarea proprietăţilor orășănești trecute dela un proprietar la 
celalt prin vânzare sau alte contracte se ridică la suma de 28.219.266 cor. 
a celor vândute pe cale executivă la 3.145.716 cor. Dacă între anii 1868— 
1892 numărul vânzărilor executive scade cu 50 cazuri, aceasta se explică 
prin faptul, că proprietatea orăşănească din Bucovina, ajunsă în partea 
ei covârșitoare pe mânile străinilor, devine stabilă. Acest fapt îl pro- 
bează și celelalte cifre, întrucât afară de mutările de proprietăţi pe cale 
de moștenire, celelalte două categorii înregistrează pentru acelaş restimp 
scăderi însemnate faţă de quadrieniul premergător. 


C) mica proprietate rurală: 





prin vân- 
zare sau 
cumpărare 


prin alte 
contracte 


at 
255 
488 


prin exe- 
cuţiune 


Intre anii 





1868 - 1872 
1873 —1877 


1878 — 1882 
1883 — 1887 





5,880 
20.650 


400 
1.958 
7.227 


8 227 


6587 
25.670 
56 381 


1888 —1892 „40.307 
1868 1892 77.165 10.950 | 89440 


Valoarea micilor proprietăţi rurale trecute dela proprietar la pro- 
prietar prin vânzare sau alte contracte se ridică: la suma: de 31.040.974 
cor. -a telor vândute pe cale executivă la 1.120.758 coroane. . Enorma 
cifră de 77.165 gospodării țărănești vândute sau trecute în alt chip la un 














1325 





Bucovina 1075 


alt proprietar, apoi faptul că vânzările executive au sporit dela 6 la 620, 


deci cam de 103 ori, dovedesc că în Bucovina distrugerea economică a 
ţăranului urma tot mai repede şi mai sigur. 

Pentru ca să desăvârşim. tabloul mutărilor de proprietăţi în cursul 
acestor 24 ani, mai aducem și tabloul resumativ, în care cele trei cate- 
gorii de proprietăţi laolaltă arată ce mişcare s'a produs în acest răstimp 
peste tot în proprietatea imobiliară din Bucoviria. 


Tablou resumativ : 























Prin vân- 
Între anii part ie le: pi E i Total 
rare cuţiune | moştenire 
1868—1872 838 38 130 1006 
1873 — 1877 1.109 „46 117 1272 
1878 — 1882 6 529 426 197 265 7453 
1883 — 1887 22 926 2097 108 3.035 28.166 
1888 —1892 42.597 __| |__7434 744 8.849 59 624 
1868—1892 83 992 1733 12.396 98 121 





La totalul de 83.992 de mutări de proprietăţi, săvârşite prin vân- 
zare sau alte contracte, proprietatea mare participă cu 506 cazuri, deci 
cam cu 0.160/0, proprietatea urbană cu 6320 cazuri, deci cam cu 110/0 
şi în fine mica proprietate rurală cu 77.165 cazuri, deci cam cu 87.80/0. 
Din cele 1733 cazuri de vânzări executive, 1325 sunt cazuri ale micii 
proprietăţi rurale, deci cam 65%/0. Mai trebue însă reţinut faptul că, 
dacă circularea intensă a averii mobile, a mărfurilor, este o dovadă de 
prosperitate a vieţii economice, o astfel de mutare a averii imobile, cum 
o arată datele statistice folosite aici, nu este un semn bun. 

La anul 1900 staţistica oficială 1 constată că din cele 1.044.290 ha 
ale Bucovinei, 671.606 ha sunt proprietatea persoanelor fizice, iar 372.684 
ha sunt proprietatea persoanelor morale. Persoanele morale proprietare 
de pământ bucovinean sunt: 


Căile ferate cu sd a 1761, 0.070/0 » i » 
. Bunurile publice cu . 7.492 „  0.710/0 


1. Statul cu . .:. . . 2.591 ha 0.250/0 din cele 372.684 ha. 
Dislpiran eri pci fel aici Bg a0/D10/o: ip ra pini îm 
3. Fond iai cu 263.493 „ 25.71% „ » 3 5 

4. Comunele cu . . . 86.120 „ 82400 „ „ % > 
5. Parohiile cu  . .._. 6.971 „ 0.6270 „ E i 
6. Şcoalele cu . . . . 316, 0.030/0 „ vă FE 

CĂ 

8 


n » „ 


me 1 Vezi: Mitteilungen des statistischen Landesamtes etc. «Der Grundbesitz 
im Herzogthume Bukowina nach der Stellung der Besitzer und nach des Gros 
senklasse des Besitzes, von Anton Zachar, Czernowitz 1902. 





1076 Awel Morariu 


Intreaga suprafaţă a Bucovinei era împărțită după cadastru în 
1.021.451 parcele cadastrale. In anul 1900 se găsiau în toată țara cam 
199.185 proprietari cu 233.898 fascicole tabulare  (Grundbuchseinlagen). 
Dintre aceşti proprietari 195.645 erau persoane fizice, iar 2540 persoane 
morale (juridice). Marea proprietate inclusiv Fondul religionar era pro- 
prietară a unui areal de 469.195 ha, iar proprietatea mică de 575.095 ha. 

Din tabloul care urmează se vede în prima rubrică cum era împărţit 
pământul Bucovinei după mărimea loturilor stăpânite de capii de familie; 
în a doua rubrică se vede câţi capi de familie aparțineau unei anumite 
categorii de proprietari; în a treia care procent din totalitatea celor 
199.185 proprietari îl deţineau proprietarii fiecărei categorii; din a pa- 
tra ce areal de pământ stăpâniau laolaltă toţi proprietarii de aceeași ca- 
tegorie: şi în fine din a cincea, care procent din totalul suprafeţei de 
1.044.290 ha era în stăpânirea fiecăreia din cele 10 categorii de proprietari: 





Procentul Arealul Acelaș 
Mărimea pro- Numărul | acestor stăpânit de 


areal expri- 


Ș F i : proprietari toți în] 
rie i expri- . tș 

prietăţii expri proprieta fața de proprietarii | „mat în lo 
mată în hectari | ciiE totalitatea acestei faţă de sus 


proptier. categorii prafaţa ţării 





dela 0— 1/+ha , 38 74% | 18.431 ha 177070 
na 1 20.49, 29121 2.79. 
2421 84.977 8,14, 
7.27. 55 977 536, 
556, | 76.182, 7.29, 
2.09, 57.181 5.49, 
0.96, 55.801 5.34 
i 027, 39,112 ,, 
100 —2000 , [10008 | 3I2:02â- 
peste 2090 ha 0.03, | 315.485 , 

Suma | 199.185 100, | 1.044.290, 

| | 




















Pentru satisfacerea modestului traiu al ţăranului bucovinean ar a- 
junge în medie pentru un an şi pentru o familie de cam cinci inşi o pro- 
prietate de cam 3—5 ha. Cum însă familiile țăranilor români din Bu- 
covina sunt niult mai numeroase, ajungând și întrecând chiar dublul, ră- 
mâne că ţăranului român din Bucovina pentru ca să-și poată duce traiul, 
i-ar fi trebuit un areal de arătură de cam 4—10 ha. Numai categoriile 
de proprietari cu 0.5 ha, 0.5—1 ha, 1—3 ha şi 3—5 ha laolată reprezintă. 
numărul de 180.677 capi de familie, cari toți laolată formând 99.710/0 
din totalitatea proprietarilor de pământ din Bucovina austriacă nu aveau 











Bucovina 1077 


în stăpânirea lor decât 18.06%/0 din suprafaţa ţării. Aceştia sunt deci 

“ţăranii proletari dela 1910, cari, pentru ca să poată trăi trebuiau să mun- 

cească în alte părţi sau să apuce calea Americei. Cam 81.94/0 din supra- | 

fața Bucovinei era stăpânită de o minoritate de 19.508 inşi, iar dintre a- / 

„ceştia cei 63 mari proprietari, cu mai mult de 2000 ba, stăpâniau 30.219/0 

din suprafaţa țării. Şi cum numai 3.5%/0 din arealul Bucovinei era pro- PU pă 

prietate a boerilor români, restul de 26.710/9 era mare proprietate străină. P 
Va să zică populaţia agricolă a Bucovinei se repartiza după ca- ÎL 

tegorii precum urmează: 'Țărani proletari, reprezintând ca număr 99.710/0 

din totalitatea proprietarilor de pământ, Acești țărani de fapt nu mai 

erau stăpânii celor câteva pogoane înscrise încă în cărţile funciare pe nu- | 





Tot pe loc, pe loc, pe loc, ii 
Să răsară busuioc... La | 
„ mele lor, căci toate erau, după cum am văzut, grevate şi în moment ce | 
creditorul, de regulă evreu, ar fi cerut plata datoriilor ipotecate pe mo- 
şioara sa, puţinul pământ neapărat ar fi trecut în proprietatea credito- N 
rului. Din venitele moşioarei sale acest mic proprietar nu era în stare i 
nici să achite la timp considerabilele dobânzi impuse de cămătari. Cu în- | j 
ceputul primăverii el a consumat toată agonisita, tot rodul muncii sale | 
din anul trecut, și mânat de nevoi sau se tocmia la vre'o muncă cu ziua VI 
au, negăsind de lucru, îi vindea pentru un preț de batjocură evreului Ap 
recolta, pe care uthia să i-o aducă toamna. Țăranul român din Bucovina | 
ajunsese” complet distrus economiceste, redus la deplorabilul rol de rob p 
al străinilor, rob adevărat cu toate drepturile date la 1848 numai de ochii | 
lumii. | 
A doua categorie de proprietari erau cei 19.508 inși, cari stăpâniau 
81.919/n din arealul Bucovinei, deci cam de 4.5 ori mai mult pământ decât | 
cei 189.677 capi de familie ţărani proletari. Intre aceștia erau numai prea | 
puțini asricultori români şi, cu fiece categorie de proprietăţi tot mai | 
mari, humărul Românilor se tot reduce. Dintre marii proprieetari 96.50/p | 
erau. străini, și oricât de românese ar fi fost Fondul religionar ca tre- | 


1 Vezi: Mitte'lungen des statistischen Landesamtes des Herzogtums Bu- | | 
kowina, Heft XII, Die bauerlichen Besitz und Schuldverhăltnisse im Wiznit | 
Gerichtsbezirke von D-r Michăel Lytw/yiowytsch, Czerhokitz 1911. itzer 





1078 Aurel Morariu 


cut istoric, atunci, administrat de stăpânirea austriacă, el servia interese 
străine şi dușmănoase neamului nostru. 

Din tablourile statistice publicate mai sus vedem că treptat proprie- 
tatea rurală şi urbană a Bucovinei este tot mai mult copleșită de ipoteci 
şi, din an în an, numărul vânzărilor pe cale executivă sporește. Dela 
1873 faimoasa Bancă rusticală din Lemberg îşi trimite în Bucovina capi- 
talurile prin mijlocirea unor agenţi jidovi. Sute de gospodării româneşti 
sunt înăbușite sub povara ipotecilor, astfel că se poate zice că în Buco- 
vina cărţile funciare nu mai serveau pentru dovedirea drepturilor de 
proprietate și ale altor drepturi reale ale ţăranilor de baştină, ci pentru 
înregistrarea isprăvilor de cămătărie. La câţiva ani o comisiune ins- 
tituită de Dieta (Camera provincială) a Bucovinei constată, că la Banca 
rusticală din Lemberg erau îndatoraţi mai mult de 5500 capi de fa- 
milie, cari toţi la olaltă contractaseră datorii ipotecare în suma de peste 
4.000.000 cor., şi că în cel mai scurt timp 82 gospodării săteşti aveau să 
ajungă proprietatea băncii din L&mberg pentru datorii în sumă de cam 
86.000 cor. Dar Banca rusticală din Lemberg ajunge la un moment dat 
în stare de faliment şi atunci, numai în urma unei energice intervenţii 
a reprezentanţilor Bucovinei, stăpânirea austriacă «sanează» banca fa- 
lită şi asttel, deşi ruinaţi economiceşte, mulţi din ţăranii bucovineni scapă 
de dezastru. 

Din cele 40.613 cazuri de ipoteci înregistrate între anii 1868—1892 
asupra proprietăţilor din Bucovina numai 3.523 erau cazuri ale pro- 
prietăţii mari, restul de 37.090 cazuri erau ale proprietăţii mici. 

La vânzările de pământ fie pe cale de contracte sau pe cale execu- 
tivă, proprietatea mică participă cu 99.740/0, iar proprietatea mare cu 
0.160/0. I 

Intr'un interesant studiu, publicat îr anul 1878, un judecător din 
Bucovina 1 arată numărul cazurilor de execuţiuni săvârşite în cursul ani- 
lor 1876 şi 1877 în ţinutul judecătoresc Vijniţa. Iată tabloul: 





dela... până la... 1876 1877 


Suma în florini | Anul Anul 





86 159 


peste 100 





Suma 


Și din acest tablou vedem că sărăcimea este cea mai primejduită, 
căci numărul împrumuturilor şi deci al execuţiunilor pentru sume mici 
(până la 500 fl.) este în amândoi anii de 8 ori mai mare decât al celor 
mari. Acelaș judecător arată că dintre cei 1189 datornici erau: Români 
şi Ruteni cam 89/0, Ovrei 6.50/0 şi Germani 4.50/0. Dintre creditori erau: 
Ovrei la 1876 cam 73.40/0, iar la 1877 cam 71.20/0. Apoi la mână cu do- 


1 Vezi: Dr. J. Platter, Der Wucher in der Bukowina, Jena 1878. 





Bucovina : 1079 


sarele judecătoreşti magintratul I. Platter constată că aceşti creditori 
au luat următoarele camete : 


N-rul Camerele exprimate în procente 
cazurilor dela.... până la... 





3 Wlo— 12 9/o 
12 y, 


— 130 vo 


Acest tablou asupra uzurii practicată între 1876—1877 în ţinutul 
Vijniţa ne dă o imagine asupra situaţiunii generale din Bucovina de pe 
atunci în ceea ce priveşte creditul, dobânzile și urmăririle. 

Faptele petrecute, cifrele și datele statistice suscitate fac dovada 
că, în opera de fărămiţare şi distrugere mai ales a micii proprietăţi agri- 
role din Bucovina, elementul evreiesc şi-a avut partea leului. 

DimCâpul locului stăpânirea austriacă îşi dăduse seama că Evreii 
nn erau de nici un folos noii provincii, dimpotrivă că îndeletncirile lor 
cu comerțul de băuturi alcoolice, cu arendări speculative de pământuri şi 
en afaceri uzurare păgubiau şi distrugeau mai ales satele. Se ştia la Viena 
că în timpul războiului ruso-ture dintre anii 1769—1774 un număr mai 
mare de Evrei se furișase în teritoriul Bucovinei 1. Problema evreiască 
dădu mult de lucru guvernatorului militar al Bucovinei, generalului En- 
zenherg care, între anii 1782—1783, fusese chiar reclamat de Evrei la 
Viena pentru faptul că, urmând indicaţiilor centrului, ordonase ca Evreii 
să îmbrăţişeze agricultura, meseriile şi comerțul cinstit părăsind cămă- 
tăria şi îndeletnicirea otrăvirii poporului cu beuturi alcoolice. Notăm că 
generalul Enzenberg instituise o comisiune de ofiţeri cari cercetară amă- 
nunţit şi individual situaţiunea fiecărui Evreu scap de familie, clasifi- 
cându-i apoi pe toţi în conformitate cu amănuntele stabilite la fiecare 
din ei. 

Interesant este că la 4 Aprilie 1783 Evreii din Bucovina, înainte de 
a-l reclama pe generalul Enzenberg a doua oară la autoritatea centrală 
din Viena, i se adresează acestuia cu o foarte umilă petiţiune, în care 
arată că ei (Evreii) nu pot să accepte a se face agricultori, mai ales pen- 
tru motivul că timpul cel mai propice muncilor agricole coincide cu 
sărbătorile evreești 2; ei solicită în această cerere a lor să fie lăsaţi a-şi 
continua comerțul liber cu alcool şi băuturi spirtoase la orașe și sate, 
să fie îngăduiţi a lua în arendă moșii şi peste tot a-și vedea mai departe 
de afacerile lor negustorești. Pentru a câștiga bunăvoința guvernatorului, 
petiționarii oferă ca un fel de dare anuală, în caz de acceptare a propu- 
nerilor lor, suma de 5000 (cinci mii) ducați, plătibili în patru rate tri- 
mestriale anticipate. 


1 Vezi: Prof. Dr. von Zieglauer, Geschichtliche Bilder aus der Bukowina, 
Finte Bilderreihe (1704—1785), Crornowitz 1898, pag. 5—91. 

Vezi: G. Bogdan Duică, Românii și Ovreii, București 1913, 

2 Vezi: Prof. Dr. von Zieglauer, op. cit. pag. 69. 











1080 Aurel Morariu 


Generalul Enzenberg, care se dovedeşte a fi sesizat foarte limpede 
situaţiunea din provincia pe care o administra, rămâne intratabil şi cate- 
gric. n raportul său din 22 Aprilie 1783, adresat generalului baron 
Schrâder, capul comandamentului general din Lemberg, guvernatorul Bu- 
covinei ia atitudine. hotărită împotriva propunerilor Evreilor, arătând 
că nu-și face nici o iluzie că Evreii vor accepta noul regim, cu deosebire 
dispoziţiunea de a trece la îndeletnicirea cu agricultura. Dar — continuă 
generalul Enzenberg — chiar dacă Evreii ar fi lăsaţi să mai facă negoţ, 
ei pn pot fi îngăduiţi decât în comerţul util și mai puţin dăunător inte- 
reselor obşteşti («gemeinniitziger oder minder schădlicher Handel, zice 
raportul generalului). Trebuie să înceteze păgubitoarea uzură care scotea 
în vânzare viţelul din pântecele vacii, mielul din oaie, mierea şi ceara chiar 
din florile de pe pajişti 1. Raportul lui Enzenberg închee cu precizarea 
că, dacă protestul Evreilor împotriva măsurilor luate va conchide cu ame- 


PERIE IEEE 5 PAN DALE a 


După Siânta Liturghie 


nihțarea că, decât să pună mâna pe plug, Evreii vor preferi să emigteze, 
aceasta nu va trebui să impresioneze, căci desigur prin aceste emigrări 
statul nu va pierde nimic. 

Se pare că în primii ani ai stăpânirii lor în Bucovina guvernătorii 
austriaci erau preocupaţi de ocrotirea populaţiei noii provincii. Şi la 
centru, în Viena, propunerile făcute de gavernatorul militar dela Cer- 
năuţi, care cerea a se lua măsuri de apărare u populaţiei de cămătărie 
şi otrăvire prin alcool; găsiau răsunet și aprobare în primii ani după 
răpire. Dar lucrurile nu s'au îfenținut prea mult timp pe această linie. 
Mai mult poate decât în orice altă direcție, înglobarea Bucovinei în re- 


1 Vezi: Prof. Dr. von Zieglauer, op. cit. pag. 74. 





Bucovina $ 0 


gimul Locotenenţei galiţiene dela Lemberg — întâmplată în anul 1786 — 
avu drept consecință invadarea Bucovinei şi cu elemente evreeşti din cele 
mai puţin utile şi apoi şi abandonarea populaţiei pe seama celei mai 
necruțătoare exploatări şi distrugeri economice. 

Fapt este că treptat stăpânirea austriacă din Bucovina devine tot 
mai indulgentă şi mai cruţătoare faţă de Evrei. La 1810 Kreissamt-ul Bu- 
covinei intervine chiar certis verbis pentru cruțarea Evreilor... Ocrotiţi şi 
încurajați, lăsaţi să-şi facă afacerile în toată voia, Evreii sporesc mereu 
în număr şi în averi. Datele statistice pe cari le-am arătat mai sus — 
relative la mişcarea populaţiei dela răpirea Bucovinei şi până la 1910 — 
evidenţiară enormul spor nefiresc al populaţiei evreeşti a Bucovinei cu 
multiplul 195, spor ce nu-şi poate avea explicaţiunea decât şi într'o co» 
mună asociaţiune economică a acestei populaţii. 

Sporul acesta numeric şi ascensiunea aceasta economică — tocmai 
fiindcă urma în chip cu totul nefirese — nu se făcea. însă fără grava pă- 
gubire a autohtonilor Bucovinei. Am văzut ce s'a petrecut pe planul 
proprietăţii imobiliare; cum treptat această proprietate a fost fărămiţată, 
grevată de datorii şi apoi în mare parte scoasă în vânzare pe cale de 
licitaţii. 


Fenomene asemănătoare de încălecare și zdrobire a autohtonilor 
Bucovinei s'au petrecut, sub oblăduirea austriacă din această provincie, 
şi în comerţ şi meşteşuguri. 


D-] profesor L. E. 'Torouţiu ne-a dat încă la 1912 două remarcabile 
studii statistice asupra situaţiunii Românilor bucovineni în comerț şi în 
meserii. Tabloul resumativ din partea întâia a acestei meritoase lucrări ne 
arată că în meserii Românii din Bucovina erau aproape disparenţi *. Iată 
situaţiunea după acest tablou: 





Oraşul şi districtul 





1. Cernăuţi 

„ Câmpulung . 
Coţman. . ..... 
„ Gura-Humorului = 
Rădăuţi 

Sirete, . .. 

; Storojineţ . . » 








PeAT IDE 


10. 
11. Zastavna 

















In toată Bucovina 


1 Vezi: Prof. 1. E. Torouţiu, Românii și Clasa de mijloc din Bucovina, Par- 
tea întâia: Meseriașii; Cernăuţi 1912, pag. 129; și acelaș autor: Poporaţia și Cla- 
sele Sociale din Bucovina, Editura Bibliotecii «Bucovina' (Nr. 31—38),  Bucu- 
reşti. 1916, pag. 302 şi urm. 


30 











1082 Aurel Morariu 
Datele acestea, adunate cu multă şi harnică muncă de albină de că- 
tră studentul Torouţiu dela 1912, coincid, ca imagine a situațiunii ce 
constată, cu ultima statsttică a populaţiei făcută de austriaci în anul 11910. 
Şi deci iată ce putem stabili din ele: Statistica populaţiei Bucovinei din 
anul 1910 arată la un total de 194.929 locuitori, 273.254 Români, - deci 
cam a treia parte; iar din restul de străini în număr de 521.675, numărul 
de 102.919 Evrei. Și atunci dl L E. Torouţiu conchide în suscitata 
d-sale lucrare: Deşi Românii sunt de trei ori mai mulţi decât Evreii, 'to- 
tuşi meseriașii evrei sunt de şapte ori mai numeroși; iar ceilalți străini 
(creştini) cu. cei 3.494 meseriaşi ai lor, dispun de un număr corespunzător 
de meșteșugari. 2 
„Mai dezastruoasă este situațiunea constatată de d-l prof. 'Torouţiu 
în comerţ !. Tabloul rezumativ pe care îl reproducem aci ne lămureşte 
complet. Iată-l: 





Oraşul și districtul 





Cernăuţi 

. Câmpulung , . 
Coman, .... 
Gura-Humorului . . 
Rădăuți 





, Storojineţ 


172 
Vășcăuți, . finite, , 66 
Vijniţa . 298 
+ Zastavna... 182 | 


1. 
2, 
3. 
4, 
5. 
6. Sirete. , 
7 
3. 
9, 
0. 
1 








In toată Bucovina . ,... 5091 3494 | 9322 


Li 
negusțorilor români din Bucovina este de 
wreilor; iar ceilalţi străini (neevrei) dispun 
număr mult-puţin corespunzător față de to- 
12 comercianţi ai Bucovinei mai 
âni şi cam 9/0 alţi străini. 
joasă este situațiunea și în clasa intelectuală, In 
aceeaşi lucrare a d-lui prof. Torouţiu ? vedem că în instanţele -judecăto- 
reşti, în notariat, în avocatură, îtr administraţia de stat, în învăţământ, în 
corpul medical şi farmaceutic, elementul românesc se găsia la. 1910 în- 
tr'o vădită şi mult păgubitoare inferioritate numerică. Astfel din numărul 
li i j Bai lg) să | 
1 Vezi: Prof. 1. E, Torouţiu, Românii și Clasa de mijloc din Bucovina, 
Partea a doua: Comercianţii, Cernăuţi 1912; și acelaș autor, Poporaţia și Clasele 
Sociale din Bucovina, pag. 393 şi urm. . . TTP: . "2-89 
_2 Vezi: Prof. 1, E Torouţiu, Poporaţia și Clasele sociale din Bucovina, pag: 
141 și urm. sua în SOC mam BIQL teo 





“Bucovina pre 1083 


de 627 slujitori ai justiţiei (inclusiv, auxiliarii ei: avocaţii și notarii), Bu- 
covina din 1910 avea: 95 Români, 281 Evrei şi 251 alţi străini. În admi- 
nistraţia politică erau din 315 slujbaşi numai 33 Români, 39 Evrei şi 
243 alţi străini. In serviciul finanţelor 58 Români, 10 Evrei, 349 alţi 
străini. In serviciului Fondului Bisericesc al Bucovinei 37 Români și 73 
străini. In Universitatea din Cernăuţi (profesori şi funcţionari de birou) 
13 Români, 9 Evrei şi 39 alţi străini. În învățământul secundar din to- 
talul de 412 (profesori şi funcţionari) 133 Români, 60 iEvrei şi 218 alţi 
străini. In învăţământul primar din totalul de 1836 slujitori, 717 Români, 
136 Evrei şi 938 alţi străini. In serviciul P. (I. T. din totalul de 537 func- 
ţionari,51 Români, 130 Evrei şi 356 alţi străini. In serviciul căilor ferate 
din totalul de 397 inşi, 31 Români, 120 Evrei şi 347 alţi străini. Iu ser- 
viciul corpului medical şi farmaceutic din totalul de 182 inşi, 15 Români, 
122 Evrei şi 45 alţi străini. Resumând această situaţiune a clasei intelec- 
tuale găsim următorul rezultat: Din cei 4941 cărturari repartizaţi. pe 
toate ocupaţiunile intelectuale, 1180 deci mai puţin de a treia parte rau 
Români, 965 erau Evrei şi 2796 alţi străini. Ar mai fi de adăogat preoții 
în număr total de cam 300 inşi, din cari 180 Români, iar restul ruteni, 
astfel că totalul Românilor bucovineni intelectuali se ridica la 1910 la ceva 
peste :2000 inşi. 

Aceasta era deci peste tot situațiunea Românilor din Bucovina după 
cam 140 ani de stăpânire austriacă. Și ştim că raportul generalului Spleny 
dela 1776 — despre care am mai vorbit mai sus — arăta că la răpirea 
“Bucovinei această parte de Moldovă avea — după nevoile de atunci — 
285 dregători, Români de baştină; aceşti logofeţi de isprăvnicie, umblă- 
tori (crainici), ceauși, călăraşi, vatmani, etc., aproape toţi rămaseră 
în slujebele lor și după săvârşirea ocupaţiunii austriace şi, neștiind altă 
limbă, nu puteau să-și facă slujba decât în limba moldovenească. Limba 
românească era pe. atunci vorbită de majoritatea covârșitoare a popu- 
laţiunii şi din pricina aceasta diregătoriile austriacilor trebuiau să o bage 
în seamă. Amintim aci că manifestul împărătesc dela 27 August 1777, prin 
care populaţia ţării fu provocată să-i jure credinţă noului stăpânitor, a 
fost tipărit şi publicat numai în limba românească, alăturându-se numai 
pentru orașe câte o traducere germană. 

Aceeasi dovadă ne-o face şi un alt document din acele vremuri, şi 
anume scrisoarea românească pe care la 5 Octomvrie 1812 căpitanul ţinu- 
tului Cernăuţi cu numele Platter — deci un străin — i-o scrie lui Doxachi 
Hurmuzachi. Iată textul scrisorii: «Cinstitului Domn Doxachi von Hur- 
muzachi la Cernauca ! — De bun neam născutule. — Fiindcă Excelenţa 
Sa Domnul Guvernator care vine „la Bucovina în trebi de slujbă, şi 
voeşte la acest prilej a vorbi cu unii din Dumnialor stăpâni moșiei pen- 
tru unele şi altele; pentru aceasta dau poștă Dumitale, ca să binevoești 
la 8-lea a lunei acestei la amiazăzi a te afla la Toporăuți, în care zi și Ex- 
celenţa Sa va veni acolo. Eu rămân cu deosebită cinste a Domnietale gata 
slucă. Platter» 1. Nu numai atât, caracterul românesc al țării a impus stă- 
pânirii austriace să ordone prin o poruncă .a cancelariei împărăteşti din 


î Vezi «Rutenizarea Bucovinei» de un Bucovinean, București 1906, pag. 30. 








Aurel Morariu 


“vinei». 

In opta lor de conservare ca neam şi de saalvare a ceea ce inai pu- 
tea fi salvat pentru Românismul din Bucovina atât de periclitat, Româ- 
ni bucovineni — dându-și seama şi de dezastrul economic abătut asupra 
lor — porniră cam de pe la anul 1890 o vie propagandă şi mișcare în 
vederea strângerii rândurilor şi a solidarizării lor în jurul unor organiza- 
țiuni naţionale 'de ordin economic. In acest timp apare gazeta pentr, 
popor «Deşteptarea», redactată de preotul Constantin Morariu 1. Gazetă 
neaoş românească şi cu adevărat scrisă pe înțelesul sătenilor, «Deștepta- 
rea» îmbrățișează toate problemele obşteşti ale vieții românești din Bu- 
covina şi din celelalte pământuri locuite de Români. Chiar din primul an 
al. apariţiei sale (Nr. 2 din 15/27 Ianuarie 1893) «Deşteptarea» publică 
între altele şi informaţiunea că: Anul nou 1893 a adus ținutului Storojineţ 
un bine şi o înlesnire mare pentru popor. Prin stăruința deputatului, a 
d-lui Modest Grigorceă, s'a înfiinţat acolo o «Insoţire districtuală de eco- 
nomie şi credit», «Deșteptarea» tălmăcește cetitorilor săi rostul acestei 
instituţii, menită să-i apere pe săteni de cămătărie, şi adaogă că o aseme- 
nea bancă românească fiinţează şi în oraşul Gurahumorului >, pe când în 
alte oraşe ale Bucovinei bănci de acestea încă nu luaseră fiinţă. 

În aceeaşi gazetă «Deşteptarea» anul III, Nr. 8 din 15/57 Aprilie 1895 
găsim o informațiune care spune că d-nii Modest Grigorcea, 'Temistocle 
Grecu, Zaharie Voronca, Artemie Berariu, N. Vorobchievici şi alţii s'au 
întrunit la Cernăuţi, discutând asupra modalităţilor de înființare a unei 
bănci româneşti pentru ținutul Cernăuţilor. Această bancă românească | 
a şi luat apoi fiinţă la 4/16 Iunie 1895, având 30 de asociaţi, toți Români. 

Incă la 1898 preotul român Mihai Bendevschi — Bendescu înfiin- 
ţează în comuna Crasna din judeţul Storojineţ prima bancă populară sis- 
tem Raiffeisen. Acelaş vrednic preot şi distins cooperator traduce din 
limba germană în româneşte statutele băncilor populare de tipul Raiffei- 
sen şi redactează şi instrucțiuni pentru conducerea unor astfel de bănci 3, 
Acţiunea de propagandă în vederea organizării economice a Românilor 
bucovineni coincide cu epoca de renaştere a conştiinţei naţionale care, în- 
cepând cam de pe la anul 1890, a înviorat din nou viaţa obştească a Bu- 
covinei sub raport cultural și politic. Pentru a scăpa mai -ales satele de 
cămătărie, Românii bucovineni se îndreaptă spre cooperaţie. Intre anii 
1899 şi până. la 1905 acţiunea de adevărat apostol desfăşurată de -profeso- 
rul Grigorie Filimon, face să răsară în toate regiunile româneşti ale Bu- 
covinei peste una sută bănci populare de tip Raiffeisen, numite pe atunci 


1 Vezi: «Deșteptarea', gazetă pentru popor, imprimată în Tipografia Ar- 
hiepiscopul Silvestru Morariu Andrievici, editor şi administrator Dimitrie Bu- 
cevschi, anii 1893, 1894. 1895. Isa 

2 Este vorba despre banca românească condusă de preotul român Simion 
Cobilanschi, paroh pe-atunci în comuna Mihoveni (jud. Suceava), vezi «Deş- 
feptarea» Nr. 5 din 1/13 Martie 1893. 

3 Vezi: Dr. Aurel Morariu, Despre Cooperaţie, Cernăuţi în 1927, pag. 28 
și urm. 





Bucovina 1085 


«Insoțiri de păstrare şi credit» !). In ziarele românești cari apăreau la Cer- 
năuţi în această epocă se publică dări de seamă amănunțite ? cari enu- 
meră satele în cari, prin munca neobositului entusiast şi om de acţiune 
Grigorie Filimon, luaseră ființă bănci populare româneşti. 

Până pe la finele anului 1902 hărnicia şi hotărîrea lui Grigorie 
Filimon, ajutată de colaborarea devotată a atâtor oameni de bine, dăduse 
Bucovnei, cam 60 asemenea însoţiri de credit 3. In această situațiune și 
pentru a da mai multă vigoare mişcării, pornise a se ventila idea înfiin- 
țării la Cernăuţi a unei Centrale (federale) a acestor însoțiri. Publicis- 
zica periodică românească dela Cernăuţi se ocupă mult de această pro» 
blemă. La 1/14 Februarie 1903 ziarul «Deșteptarea Poporului» (anul II, 
Nr. 3) publică un articol-apel pentru ţinerea unei adunări în vederea 


Țărani din munții Bucovinei sunând din buciume 


înființării Centralei dela Cernăuţi. La 15/28 Fevruarie 1993 acelaș ziar 
anunţă că adunarea constitutivă a Centralei e convocată pentru ziua de 10 
Martie 1903, precizând între altele că: «...Dirigenţa partidelor române 
sinite împreună cu mai mulți români cu inimi bune pentru popor, au 
ţinut sfat la Cernăuţi şi au hotărît să înfiinţeze Centrala băncilor sătești». 

Adunorea generală constitutivă a Centralei s'a ţinut la 10 Martie 
1903, întrunind ca asociaţi în primul său an de gestiune (dela 1 lunie 
1903—1 Taauarie 1904) un număr de 57 bănci populare și 7 persoane 


A Vezi publicația: Românii din Bucovina. apărută la Cernăuţi în 1906, cu 
prilejul expoziţiei jubilare din București, articolul preotului Mihai Bendevschi- 
Bendescu «Organizaţiunea cooperativă a creditului personal agricol în Bucovina» 
(pag. 130—140). i A Vi 

2 Vezi: Ziarul «Deșteptarea Poporului; din Cerhăuţi, Nr. din 1/14 Februarie 
1902, Nr. din 1/14 Septemvrie 1902, Nr. din 15/28 Decemvrie 1902, 


3 Vezi: Dr. Aurel Morariu, 'Despre Coopetaţie, Cernăuţi” 1927, pag. 26 
si urm. 





1086 Aurel Morariu 


particulare cu 222 părtăşii deplin vărsate în sumă de 21.850. coroane 
austriace. P 3 5 

Ziarul «Deşteptarea Poporului» din 1/14 Mariie 1903 (an. II, Nr. 5) 
publică o dare de seamă asupra acestei adunări generale constitutive. 
Adunarea a fost prezidată de Eudoxiu Hurmuzachi (junior). De faţă a 
fost şi luptătorul naţionalist Grigorie Filimon, el însuși sufletul mișcării. 
Filimon a vorbit înflăcărat și profund impresonant: «Un gând de în- 
chegare stărue între Românii noștri» — spunea G. Filimon — «și gândul 
acesta datori suntem să-l ajutăm şi întărim. Temelia sistemului coopera: 
tiv este principiul: toţi pentru unul, şi unul pentru toţi; așa să fim cu 
toţii în toate lucrările noastre. In poporul nostru zace o înaltă putere 
de viaţă. Intelectualii noştri să caute a îndruma puterea aceasta pe drum 
bun» — continua G. Filimon — «pe-o cale cinstită şi lipsită de câștiguri 
cari strică altora dintre fraţi. Nu în goană după măriri şi în zurbavă cu 
gânduri spurcate îşi va găsi poporul nostru mântuirea. Fie Centrala a- 
ceasta» — încheia Gr. Filimon cuvântul său — «într'un ceas bun, croiască 
ea calea pentru o propăşire trainică şi dee Domnul ca ea să-l facă pe 
Românul nostru tare şi voinic, ca să se poată apăra de loviturile popoare- 
lor ce-l încunjoară> 1, . : . 

In aceeaşi adunare generală Grigorie Filimon este numit inspector 
al însoțirilor raiffeisiene organizate în noua Centrală. In primul an de 
gestiune al Centralei Gr. Filimon inspectează 64 de bănci populare, pre- 
zentând amănunțite rapoarte. La finele anului 1903 darea de seamă a 
Centralei rezumă  constatările inspectorului Gr. Filimon, precizând că: 
Toţi conducătorii băncilor populare au pătruns principiile sistemului 
Raiffeisen la acordarea creditelor cătră membri și observă destulă rigoare 
în gestiune. 

Mişcarea cooperativă de credit a Bucovinei, creată şi alimentată 
sufletește de marele animator şi patriot care a fost Grigorie Filimon, sus- 
ținută cu devotament şi jertfe mari de atâţia oameni de bine, preoţi şi 
învăţători, ca şi alți cărturari români, pornise pe cale bună şi spornică. 
Mult bine au făcut cooperativele acestea, de credit în cadrul modest al 
atâtor sate românești, scăpând săteni şi gospodării din ghiarele cămătari- 
lor. Interesant este în privinţa aceasta un raport al lui Gr. F ilimon, adre- 
sat Centralei la 1 Ianuarie 1904. Documentul acesta constată: «...E îmbu- 
curător că poporul desvoltă mare interes pentru gestiunea însoţirilor; lă- 
murirea creşte pe zi... Regretabil e că nu posed mai mult capital»... şi 
închee cu ccvintele: «Intreg cotul acesta românesc: Mahala, Boian, Noua 
Suliţă, Gogolina, Ţureni, Ostriţa şi Molodia (toate de lângă Cernăuţi), 
este îndatorit pest măsură la banca lui Sehlosser (din Molodia) şi la băn- 
cile speculatoare din Boian și mai ales din Sadagura. Cele mai multe 
împrumituri la însotirile raiffeisiene servesc pentru plătirea datoriilor» 2, 

Lăsată- să evolueze. în mod normal această mișcare cooperativă s'ar 


fi putut consolida și ar fi putut duce la rezultate cât 'mai frumoase. Dar 


1 Vezi: Dr. Aurel Morariu. Grivorie Filimon. Infiintătorul  cooperativelor 
române din Bucovina și primul lor inspector, Biblioteca revistei «Făt Frumos» 
Nr. 5, Cernăuţi 1935, pag. 32 și urm. ? 

, 2, Vezi: Dr: Aurel Morariu. Grigore Filimon, pag. 43. 





To.» 


Bucovina 1087 


o conducere prea impulsivă a Centralei dela Cernăuţi şi, desigur, și îm- 
prejurari ponuce vitrege homânilor din Bucovina austriacă, au dus incă 
înainte de marele răzvoi trecut la prapușirea Centrale. şi cu ea a intre» 
gii organizaţiuni cooperative abia injghebate. Centrala românească o- 
junge m lichidare, ca de altfel şi cea germană şi cea ruteană, căci în 
Bucovina austriacă şi cooperaţia era divizată după naţionalităţi. 

Prezentând această imagine a Bucovinei sub toate aspectele de viaţă 
obştească şi de luptă continuă a elementului românesc pentru conservarea 
sa în acest clasic pământ al nostru, credem a nu greşi în conclusiunea că, 
faţă cu vitregiile prin cari au trecut timp de un secol şi jumătate, ho: 
mânii bucovineni luptă bună au luptat. Cu adâncă venerapune şi pioasă 
recunoştinţă cuvine-se a ne închina amintirii şi jertfei înaintaşilor no- 
ştri luptători naționaliști, cari ei ne-au dat inima românească şi cal- 
dul suflet de Români ce-au stăpânit cu toată vrednicia marea adunare 
a Unirii Bucovinei cu Patria Mamă din 28 Noemvrie 1918. 

Toate nedreptăţile ridicate împotriva Românilor din Bucovina nu 
au izbutit să suprime sufletul şi caracterul românesc al plaiurilor noastre. 
Iar când în 1918 marea şi sfânta noastră Unire a redat Bucovina stăpâni- 
rii fireşti a Statului Român, România a reluat firul oblăduirii româneşti 
— brusc întrerupt la 1774 — aducând, după cum vom vedea, în cei 
douăzeci şi doi de ani de bună şi dreaptă gospodărie atâtea noi creaţii, 
noi asezări culturale și de administraţiune publică, atâtea îndreptări şi 
restabiliri. 


Aurel Morariu 


a 
498 
st 








(ALR IE 


GIOVANNI PAPINI: ITALIA MIA 
FIRENZE, VALLECCHI 1939. 200 PAG. LIRE 10. 


O carte pentru italieni şi străin), «o sinteză, o quintesenţă, o viziune, com- 
pendiară însă totală a aspectului, poporului, istoriei, geniului» italian: In «scurte 
şi calde pagini». «Intr'un prim capitol am desemnat şi colorat aspectul  corpo: 
ra), carnal şi poetic al Italiei; într'al doilea am voit să explic unui străin cari 
sunt caracterele fundamentale ale geniului și poporului italian; într'al treilea 
am petrecut în sbor de vultur cele treizeci de secole ale istoriei noastre; în al 
patrulea am cercetat principiul și înțelesul acestei istorii; într'al cincilea am 
arătat semnele constante ale vieţii noastre spirituale în succesiunea timpuri- 
ler; într'al şaselea am delineat cu umilă îndrăzneală, care âr putea și pentru 
aceea ar trebui să fie misiunea Italiei în Europa, pentru salvarea civilizației, 
într'al şaptelea și ultimul am prins unele amintiri pentru italienii tineri. 

In fiecare din aceste capitole am voit şi am crezut să spun ceva nou și 
nu din manie de orig'nalitate ci pentrucă socot datoria fiecărui scriitor față de 
cetitori a nu repeti, decât doară constrâns, ceea ce'un altul a zis mai înainte 
de dânsul». De bună seamă Paj.ini a scris într'un mod deosebit. Nu din manie, ci 
din acea lege estetică eternă care s'ar chema antimonotonie. Dar numai de aceasta? 
Oricum, scriitorul de rasă nobilă fuge, din natural instinct de măsură, de orice 
așternere obișnuită de expresie şi gând, 

A spune ceva nou despre un lucru așa de vechiu şi de limpede ca Italia, 
ar fi însemnat faliment, Despre Italia atâtor epitete magnifice, despre Italia lu- 
cie a cristalului poetic al atâtor poeţi și artiști. Despre Italia cea prinsă în linii 
şi forme eterne de marmură, gând și simţire. Despre Italia reală, de piatră și 
brazde. Despre osemintele ei albe de marmură, consacrate relicvii- a gloriei apu- 
surilor. Şi despre atâtea toate cele cât n'ar cuprinde, în sudoarea minţii, în- 
depărtările, lărgirile şi adâncimile noastre de gând. Despre Italia de care tre- 
tuia de spus încă, pentrucă de ea se va spune apururi. 

Şi atunci iată slovă nouă. Da'monică plutire în sferele vieţii de odini- 
oară. Sbor de vultur în veacuri. în rotocoale largi, largi, cu ochiu asnuţit ș 
penetrant, din inainme amețuoare.. lata sup vagneta mag cianului se strâng, se 
mișcă, viază lumi, una după alta și toate alăture, pentrucă formula e atotputer- 
nică. Formula este a scriitorului. Pentrucă formla e fascinantă. Pentrucă ea naște 
dintro lume, fără posibilitate de epitet, lumea ecourilor adânci și prelungi, a 
gândului, a credintelor, a ideii pline, rotunde şi robuste, a creștinismului lui 
Giovanni Papini, a lui Papini italicul, 

Viziunea lumilor răscolite, a icoanelor vivificate, a lucrurilor proectate de 
lumină nouă, a imaginilor adunate în vederea simetrizării, unificării, a totalului, 
trăește. da, dintr'un 'sentiment unic, dătător la rându-i de viaţă închipu Yii. amorul 
inexhaust pentru Italia, prezent în inima tuturor marilor ingenii, dar acest senti. 
ment unic, esență permanentă din care ug slovele în fiecare pagină.  rodește 
mai fecund, mai sănătos, fructe mai aromitoare. Sentimentul iubirii patriei native, 
Papini îl împovărează cu toate potenţele, luminile, căldura, grațiile sufletului 
său osebit. 

Papini nu scrie pentru voia originalității, nu pentru voia tratării subiectu- 
Jui, Papini scrie pentrucă e scriitor, pentrucă e italic. Dintre marii italici, 

Citind «Italia Mea», am următoarea impresie. Când Papini a scris «Istoria 
Literaturii italiene», mi l-am închipuit într'o antică încăpere, unde el, poetul se- 
nn și pur, intra cu luminile ochilor săi limpezi. clari, pentru ca, din 'răfăria 

















Giovanni Papini: Italia mia i 1089 


de cărți, cărtoaie, cărticele de tot felul şi conţinutul, să aleagă paginhe curare, 
in cari tremura de simţire slova, să distingă poeţii de neunși; proza de poezie; 
stiinţa de proză. Și s'a ciocnit întâiu de cei cari umblau cu capul prin stele, Şi 
s'a lovit de cei cari, asemenea guzganilor, scotociau în vrafurile prăfuite spre a 
desluși, prin sticlele ochelarilor îmbătrâniţi,, nume, nume şi iar nume. Aceştia 
nu aveau dreptul să intre în casa aceasta, să: facă istoria literaturii. Şi atunci 
porni vajnicul, neinfricatul Papini să curețe casa Domnului, să alunge mai întâiu 
oamenii și apoi să așeze în loc potrivit lucrurile sfinte, Şi l-am văzut începând 
istoria literaturii italiene. Tot așa îl văd scriind «ltalia mea». Mai întâiu elimi: 
nând net vederile tradiționale, desbrăcat de orice haină învechită, separându-se 
net de ceilalţi, singur, cu lumina și puterea lui, intrând în templul sacru al evilor 
italici. Aici nu se cuvenea să intre, înzăuat cavaler al gândului, ci ca să ofi 
cieze sacerdotele, «Nu mai e mult, înaintea noastră, Italia cartografilor și a' atla: 
surilor, Italia uscată și neagră a desemnelor împătrățite de latitudini și longitu: 
dini, Italia diagramelol abstracte. a provinciilor. delineate, a cărților cu' porturi și 
a itinerariilor, a panoramelor aeronautice și a fotografiilor pitorești și n:ci măcar 
Italia-schemă a geologilor și a statisticilor, Italia-legendă a istoricilor și a poeților. 

Aceasta, Italia pe care toată o îmbrățișez și o posed, este Italia în- 
treagă, perfectă, Italia de tuf și de granit, de grădini şi de'ape, de brazde şi de 
mlaștini, Italia respirândă şi caldă ca un imens corp întins la soare pe plaja 
mării. Italia cu toate umbrele și frunzele pădurilor sale, cu toţi oamenii cari o 
acoperă de case și morminte, cu toate florile dealurilor ei, toate fructele câm- 
purilor ei, toate femeile ei în cercetarea dragostei, toți tinerii ei în căutarea 
adevărului, toate inimile ei însetate de muzcă şi de glorie; Italia adevărată, 
Ital'a autentică, Ital:a în compacta ei integritate, în evidența ei corporee, în spi- 
rituala ei mirabilitate, în plenitudinea sa reală, totală și triumfală. 

Această Italia pe care o iubesc și pe care tu o iubeşti, absolută și su- 
premă, materie însuflețită și suflet inmateriat, completă și certă ca o lume au- 
tonomă în mijlocul universului. Italia pe care o vedem întreagă cu o singură 
privire, care se oferă dragostei noastre ca o zee silvană și marină, pe care o 
venerăm ca pe o mamă întinerită de secole, care ne-a fost dată de Dumnezau ca 
reflex şi compensare pentru Grădina pierdută» (pag. 22—24). 

Iată ceva din st'lul, uneori aprig, par'că din ciocane ce ropotesc mereu în 
fierul spiritului inmaleabil, galop de cursari. peste întinderea gândului, scalpel 
cu nădejde în făuritorul statuii, viteză, cânt, putere, magie satanică, precum spu- 
neam și altădată, Știl puţin ductibil ideii, tonului, pentrucă cel mai mult rămâne 
stil propr'u, originalissimo, stil Giovanni Papini. De aceea slova, oridecâte 
ci îmi cade ca o pomană grea, de aurul gândului, o sorb cu însetare. Mai ales 
din. «Italta mia», unde găsesc atât de sugestive sinteze, folositoare și pentru 
stră'ni, asupra civilizaţiei italice, milenare. 


Ştefan Cuciureanu 


ALEXANDRU MIRONESCU ; DESTRĂMARE (Roman) 
UNDAȚIA PENTRU LITERATURĂ ȘI ARTĂ, 402 PAG, 1939, BUCUREȘTI 


Subiectul romanului d-lui Mironescu pare a fi o prezentare a covilăriei şi 
a primilor ani ai tinereţii d-sale, eroul cărții — Șerban — fiind, dacă impresia 
noastră este întemeiată, însuși autorul, Fără să putem spune că în chip perma- 
nent întreaga acţiune se desfășoară în direstă legătură cu persoana sa, Şerban 
este singurul personagiu care, dealungul celor patru sute de pagini, creşte și se 
veliefează mai deplin. Gândul autorului va fi fost, neîndoelnic, să redea întreaga 
viaţă a familiei lui Şerban, care se destramă treptat, datorită atât împrejurărilor 
neprielnice, cât și firii independente a tatălui, 

Acţiunea romanului nu este însă unitară și mai ales nu e bine -închegată; 
sistemul de a. fragmenta opere în scurte crâmpee de câteva pagini dăunează uni- 
tății şi continuității povestirii; s'ar putea vorbi astfel mai de grabă de o suc- 
cesiune de scene decât'de o acțiune organic desvoltată, Copilăria lui Şerban, 
începută într'un oraș din Moldova, se continuă, după mutarea familiei în Capi- 
tală, într'o mahala bucureșteană. Războiul din 1916 îl găseşte în prima clasă de 
liceu; când 'se închee volumul, Şerban termină. liceul şi, cu neașteptatul ajutor 
dat de. o rudă bogată spre a-și urma studiile universitare în străinătate, se pre- 





1090 : : Florin Niculescu 


găteşte să plece pe alte meleaguri. Ceeace trebue neapărat să însemne că volu- 
mul aces.a este numai unul dintr'o serie, 

Diferitele tipuri secundare cari împlinesc acțiunea romanuiui — majorita- 
tea rude mai aprop.ate sau mai îndepărtate ale băiatului — sunt destul de bine 
prinse și schițate, dar numai puţine sunt amplu conturate. Din felul cum apar, ca 
și din rolul pe care sunt puse să-l joaze, toate aceste personagii — în afară 
de părinţii lui Şerban — sunt s.tuate intenţionat într'o vădită poziţie (de inferio- 
ritae sufletească şi intelectuală faţă de familia sa. Desigur, nimeni nu-l poate 
impiedica pe autor să-şi orându.ască după dorință personagiile — atât în ordinea 
morală, cât și în cea fizică —, însă prozedeu! ile a dilerenția rategorid un grup 
de peisonagii de toate celelalte este prea elementar şi, uneori, chiar lipsit de 
calitatea veracităţii, spre a fi recomandabil. Prinzipalul defect ai romanului d-lui 
Mironescu — din punct de vedere al construcţiei — rămâne însă tot acela a- 
mintit la începutul acestor rânduri, și anume lipsa, dacă nu a continuității însăși, 
în orice caz a aparentei zontinuităţi, Totuși, această scădere de- construcţie ră- 
mâne pe planul al doilea, din clipa zhiar în care trebue să ne oprim asupra formei 
literare a prozei d-lui Mironescu, Fraza d-sale, sacadată, rigidă, este Lpsită de 
amploare, și, în acelaș timp, cu desăvârşire necizelată. Nu există, în tot acest 
volum de patru sute de pagini, un singur capitol care să ridice proza autorului 
deasupra unui nivel. absolut mediocru. Toate frazele sunt numai crâmpee de 
gânduri, cele mai multe aproape lipsite de legătură organică între ele; într'un 
cuvânt, un stil gazetăresc 'de modestă calitate. Impresia aceasta de proză gaze- 
tărească este dealtfel sporită şi de vocabularul autorului: «legături inefab.le», 
«incontestabile fericiri» «humoarea sa se strică», «avizase la o singură so.uţie». 
ș, alte muite de acelaș fel dovedesc o totală lipsă de preocupări — sau posibi- 
lităţi — estetice în realizarea operei sale. La vădita lipsă de ceeace șe numește 
în chip obicinuit «talent literat», d. Mironescu adaugă (dază se poate spune) alte 
două scăderi, tot atât de dăunătoare: o predilecție pentru cuvintele și chiar 
peniru situaţiile vulgare, alături de un retorism care n'ar putea fi mai bine de- 
finit decât prin. califizativul «sforăitor». Respectul nostru pentru tradiția «Con- 
vorbirilor Literare», şi sentimentul de decenţă faţă de cetitori ne împied.că' să 
reproducem -âteva dintre paginile cele mai tipice pentru atmosfera de vulgaritate 
în care se complace autorul, dar o simplă răsfoire a volumului va convinge pe 
oricine cât de inutile şi lipsite de spirit sunt aceste vulgarităţi, izvorâte par'că 
numai din plăcerea de a le vedea imprimate. Dela o vreme, toţi câţi nau în 
vâna scrisului tor vigoarea care, în anumite împrejurări, se poate cere realizată 
prin zuvinte mai tari, își închipue că întrebuințarea acestor expresii este sin- 
gură suficientă spre a da prozei forța necesaiă. 

Pentru a ilustra retorismul stilului d-lui Mirones=u, s'ar putea cita pagini 
întregi, fără greutate, dar cu paguba timpului pierdut și a sentimentului estetic 
violentat fără motiv serios. Totuși, fiindcă un critic nu poate fi, față de cetitorit 
săi, tot așa de crrd cât îşi îngăduie un autor să se arate, ne mulțumim să re- 
producem numai un fragment: «Nivel cultural, nu. N'vel material, social, nu. 
Obiceiwri comune, nici atât. Indeletniciri asemănătoare, mai puţin. Interese co- 
mune, da de unde!» (p. 103). y 

Fără să avem intenţia de a fi excesivi în aprecierile pe care le formulăm, 
ni se pare de netăgăduit că literatura românească n'a câștigat prea mult prin 
apariția romanului d-lui Mironescu. 

Vladimir Dumitrescu 


DR. ȘTEFAN P. LUCA: LE DANUBE ET LES ROUMAINS 
„depuis l'epoque romaine jusqu'ă la fondation des principaut6s 


(TEZĂ SUSȚINUTĂ LA GENEVA), TIP. «BUCOVINA», 1940, BUCUREŞTI 


Bibliografia asupra Dunării nu este săvacă. Dimpotrivă, s'a scris aşa de mult 
despre bătrânul fluviu, încât s'ar părea că această chestiune nu mai prezintă un 
interes teoretic deosebit. Totuşi, tocmai abundența consideraţiunilor şi părerilor emise 
îngreunează şi orientarea de ansamblu a cercetătorului obiectiv și clasificarea punte 
telor de vedere şi a atitudinilor manifestate. Care 'este rolul jucat de Dunăre în 
desvoltarea țărilor situate pe cursul ei inferior şi mai ales în aceea a Românilor ? 








Dr. Ştetan P. Luca: Le Danube et les Roumains 1091 


Poziţiile adoptate de diferiţi autori sunt variate şi numeroase. D. Luca reduce însă 
sensul metodelor utilizate şi a soluţiilor prezentate la două mari caracterisuice: 
optimiste și pesimiste. Ambelor le tăgădueşte — şi pe bună dreptate — nota fun- 
damentală şi esențială, care le-ar permite să stea în rândul valorilor ştiinţifice : 
înţelegerea istorică a faptelor. Inspirându-se din destul de bogata operă a d-lui 
profesor Nicolae lorga — pe care, o spunem în treacăt, o foloseşte cu o admirabilă 
dexteritate şi inteligență —; dominând cu multă farţă şi subtilă abstracţiune contro- 
yersele dintre economişti şi istorici, autorul adoptă o atitudine realistă şi critică. 
Evenimentele şi faptele cele mai semnificative, înlănţuite pe aproape patrusprezece 
secole: dominaţia romană, năvălirile barbare, influenţele Bizanțului, Cruciadele, 
rivalităţile Venețiene şi Genoveze, etc. cu urmările lor sociale, politice, econoimice — 
sunt supuse examenului riguros şi verificării logice și ştiinţifice. Urmând și sugestiilor 
culese din scrierile d-lui prof. N. Iorga, d. Luca accentuiază importanța continuității 
bizantine în bazinul dunărean inferior, punând însă în evidenţă încâlcitele ţribula- 
țiuni şi fluctuații ale popoarelor riverane, precum şi puternica voinţă a elementului 
românesc, de a trăi şi rezista, la gurile Dunării. De asemenea, în ciuda ideilor co- 
mune, generalizate de unii istorici romantici, continuitatea vieţii economice şi co- 
merciale a Românilor la Dunăre, în timpul năvălirilor barbare, este pusă în relief. 
: Această continuitate de fapt şi voinţă îndâriită a poporului român, deşi nu 
năsim o discuție a semnificației ei din punct de vedere etnic, o credem că a fost cu 
atât mai necesară în trecut — şi mai plină de înțeles astăzi — cu cât împreiurările 
istorice şi situația geografică au făcut ca pentru nai Românii, Dunărea să aibă tot- 
deaura o funcţie subordinatorie. Ideia de subordinare între Români şi Dunăre este 
centrală în lucrarea d-lui Luca. Dar ea nu este şi fatală, căci subordinarea se poate 
transforma în libertate. Şi ea trebue să se transforme, «Aceasta este credem, zice d. 
Luca, lecţia care se depajează din achiziţiile trudnice şi pline de răbdare ale gene- 
raţiilor, achiziţii care au făcut România aşa cum este, sperând să o facem aşa cum 
ea poate şi trebue să fie: o naţiune cu interese generale, stăpână pe sectorul dună- 
rean, care udă teritoriul ei» (p. 175). lată, aşa dar, concluzia ştiintiifică a Mucrării de 
care ne ocupăm: în ea însă, recunoaştem şi solicitarea discretă în favorul muncii na- 
ționale pentru viitor, al cărei efect are să fie, nădăiduim, pecetluirea definitivă a 
drepturilor istorice ale poporului care, «aşezat în calea răutăţilor», a ştiut să rabde, 
să se fixeze şi să se afirme pe malurile acestui fluviu, pe care strămoşii îl divinizau 
și al cărui curs coincide cu istoria neamului nostru. Aceasta este, socotim, lecţia tim- 
pului care vine şi care nu e cu nimic desminţită de aceea a d-lui Luca, Lectura 
atentă a lucrării d-sale oferă oricărui om obiectiv reflecţii mult mai ample decât 
cele schițate de noi. 


ALEXANDRU CLAUDIAN: CUNOAȘTERE ŞI SUFLET 
TIP. A. TEREK, 1940, IAȘI 


Totaeauna am fost atrași să apreziem o carte mai mul: pentru ceea ce 
sugerează, decât pentru ceea ce spune sau demonstrează. Astfel de lucrări sunt 
bogate și cons,stente, chiar dacă au pagini puţine și «cita:e» — pietinsul «sub- 
strai» al gândirii — mai reduse ca aumăr, Aceaslă satisfacție am avut-o rareori. 
Și în ce privește lucrările de fi.osofie la noi, măiturisim, în afară de gândirile 
pline de elan, ale unuia dintre distinșii noștri profesor, de filosofie, care uneori 
urcă fulgerător către sfera albastră a ceru.ui rece, spre a cobori apoi, datorită 
unei lorme zristal.ne, la realitatea complexă a faptelor, pLțini sunt autorii care-ţi 
rămân, cun se spuae, la suflet, 

De data aceasta însă, maj ales că este vorba şi despre Cunoaştere și 
despre suilet, ne îngăduim să spunem şi răsunetul ce l-a avut cartea domnului 
A exandru Claudian în sufletul nostru, cât și prețuirea obiectivă pe zare i-o 
facem din punctul de vedere al concepției expuse în cele 132 pagini. 

Purctu de vedere al autorului nu este nou, întrucât îl găsim implizat 
întro anumită doctrină sociologico-economică și oarezum explicit în p agma- 
tismul ametican. De altă parte, el are și câteva nuanţe de înrudire cu genetis- 
mul lui J. M. Baldwin. Totuşi, atitudinea sa nu este deloc lipsită de orig na- 
Itate. Vom ved=a numai decât de ce. Care este teza d-lui Alexandru Claudian, 
în «Cunoșlere și Suflet»? 


$ Formula ei poate fi: Ideia, teoria, cunoştinţa în genere, nu este niciodată 
| 








1092 Florin Niculescu 


izolati de ansamblul condiţiunilor sociale şi de năzuinţele sufleteşti cele maui 
obscure şi mai puțin conşuen:e, intro aaume epocă şi ia anume pupoart. 

Simplă ca enunţare şi uşor de înţeles în ansamblul ei, teza aceasta de- 
„vine căirem de îndrăzneață şi greu de susținut, când este voia să j se uemon: 
streze valoarea, faţă de unele cazuri particulare. Pentru aceasta se cere, din 
partea gânditorului, o judecată pătrunzătoare şi o cunoaştere istorică precisă 
ş. nuanțată în acelaşi timp. Şi tocmai în aceasta constă originalitatea d-lui Clau+ 
dan. D-sa şhe să vauă legăun, aco.o unde aiții nu vad decat iapte 120: 
la, fără semnificaţie; pătrunde dincolo de ceeace este dat în teorie și caulă 
să descopere, dacă ne putem ingădui comparaţia, clișeul genetic al ideilor: nă- 
zuinţele, aspiraţiule şi tendințele co.ective, cristalizate în personalitatea unor 
-cugelălori. 

Educaţia noastră şcolară şi universitară ne-a obişnuit să considerăm ideile 
<ă produse sui generis, despite de realitatea praciică şi existand prin eie insele, 
D. A. Ciaudian ne invită la un examen s.ntetic al problemei. Aşa, ne dăm uşor 
seama că piscuiile cele mai semeţe ale gândirii teoretice, ale cunoaşierii, sa 
sprijină pe bazele naturale aie vieţii pracuce. A 

N.mic mai normal, ni se va replica. Nimic mai normal, dăugăm şi noi, 
dar câtă greutate să convingi uneori pe oameni, să înţeleagă lucruri atât de 
simple | Pe planul etic, estetic, politic, logic, al vieţii noastre, vorbim de norme 
şi ne putem închipui că ee au apărut in cunoștința omeniri ca o invenţie sau 
za o descoperire cu totul aparte. Adevărul este altul: normele preexistă faţă 
de cunoaştere; ele rezultă din practica socială, care pretinde un min:m de or- 
ganizăţie şi deci de regule, pe care individul le aplică în conduita sa, pre- 
zum în credinjeie şi gândirile sale. 

Atâta timp cât nici un factor nu le turbură aplicarea, ele nu constitue o 
problemă pentru n.meni. Din moment ce sunt neglijate sau nerespectate, ele încep 
să fie codifizate, teoretizate şi, printr'o reacţie a vieţii sociale contra desechi: 
librului, devin mult mai obligatorii. Așa se întâmplă cu toate normele. Regulele 
morale apar ca o reacţie față de degradare; cele politice, ca o necesitate de a 
găsi salvarea Statului decăzut din diferite cauze; cele estetice, au fost prac- 
ticate şi descoperite de geniile creatoare, înainie de a fi fost codificate de 
tratatele respective; norme:e logice au apărut tocmai pentru a se pune sta- 
vilă abuzului şi jongleriei în gândire a sofiştilor. Urmărind slăbirea redinţei și 
tradiţiei, într'o epocă democratică, sofiştii ajung profesori, din necesitate socială, 
pregătind în arta oratoriei pe cei care doreau să parvină, prin mij.oace politice. 

Doctrina lor este simplă şi intenţiile bine mascate. Propagând că adevărul 
ne este inaccesibil, ei dărâmau astfel piedestalul credinţei şi al oricăror con: 
vingeri stabile şi pozitive, Socrate, care înţelege pericolul şi simte în adâncul 
conștiinței chemarea de â'salva statul sau cetatea, reacționează cu mij- 
loace afective-temperamentale (ironia, modestia, ca scop de a atrage pe sofişti 
în cursa întrebărilor lui) şi cu instrumente raţionale, -voind să întemeieze o 
ştiinţă a moralei, bazată și pe argumentul utilității individuale, dar cu intenţia 
permanentă de a consolida statul. «Preocuparea lui Socrate, ne spune d. Claudian, 
de a ajunge la excesiva raţionalizare a actelor omeneşti este desigur înteme: 
iată pe na.vităţi psihologice, dar şi pe dorința de a da moralei un fundament 
are îi lipsea: ea devine astfel ştiinţa raţională a utilității individuale. 

Să raţionăm bine şi vom deveni folositori societăţii și nu mai puţin nouă 
înşine (p. 23—34), Se înțelege că teoria lui Socrate este diszutabilă ca întemeere 
xaţională, dar ea este complect justificată de împrejurări: filosoful voia să im- 
pună auto-controiul logic şi să împiedece lărgirea nihilismului sofistic. 

D. Claudian are perfectă dreptate când, explicând cazul Socrate, încheie 
cu următoarea frază : «Sufletul dădea o anumită directivă cunoașterii: aceia. de 
care el avea nevoie» (p. 35). 

Mai interesante şi nu mai puţin originale, cu toate sugestiile primite dela 
liferiţi interpreţi, sunt explicaţiile pe care le găsim cu privire la «Ideile» lui 
Platon. Se știe că nici o concepţie filosofică n'ar părea așa de: îndepărtată: de 
preocupările sufletului emotiv şi practic, ca aceea pe care o întâlnim în idea- 
Jismul platonician. Filosofi germani ca P. Natorp și C. Ritter au voie să pre- 
zinte «Ideile» za simple categorii, noţiuni, extrase din realitatea concretă şi nu 
<ă ontologii sau existențe transcendente, Sai 

Platon viea totuși să ne facă să credem că ideile, dela cele superioara 





Alexandru Claudian: Cunoaştere și Sutlet 109% 


(Bine, Frumos), până la cele mărunte, sunt adevărate prototipuri, dincolo--de lu 
„mea fenomenală şi care nu pot fi deci înțelese decăt prin contemplarea “activă 
a intelectului. 

Ce legătură poate să fie deci între contemplarea ideilor prototipuri și 
interesele practice ? Iată o întrebare ce ar deruia repede pe un mânuitor novice 
al metodei psiho-socio-genetică. Autorul nostru, însă, este abil și sprinten. 
Urmărind dialogurile plaioniziene, el găsește joncţiunea între teoria metafizică 
şi Etica practică, în Republica lui Platon. Ca şi Socrate maestrul, discipolul 
fondatur a! Academiei dorește să fie un educator. Marea lui grijă este statul, a 
cărui năzuință ronstantă trebue să fie realizarea justiției. Noi înșine am avut 
ocazia să prezentăm „figura lui Platon prin această prismă, la un examen de 
capacitate, Impresia, cu zare am rămas, este că atitudinea noastră n'a avut suc- 
zesul sperat, căci examinatorii, deprinși cu analizele «Compartimeniate»,  n'au 
putut să vadă seva care hrănește fructul gândirii filosofului. 

Nu același lucru se întâmplă d-lui Claudian, care reușește să stabilească 
-raportul .dintre grija lui Platon de a spiritualiza realitatea până la completa ei 
«transfigurare» și năzuința de a forma elitele în stai, dându-le un punct de rea- 
zim permanent și perfect, perfecțiune către care trebuie să se îndrepte idealu- 
rile lor, «Dacă Platon a crezut sau nu într'o lume a ideilor, nu vom şti niciodată 
şi nici nu poale fi obiect de discuţie. Dar ni se pare extrem de probabil că 
ideile sunt prezentate de Platon ca realități transzendente, şi aceasia ca urmare 
a unei preocupări pagmatice, 

Ideile trebuiau, în dorința inițială a lui Platon, înainte de a fi realităţi lo- 
pice sau ontologice, să fie o credință nestrămutată a filosofilor, aceea că rolul 
lor social și moral, care îi smulge, prin jertfirea plăcerilor obișnuite, lumi ma- 
teriale, este mai real, pentrucă e mai durabil şi mai eficient, decât plăcerile tre: 
călcare, care solicită pe simplii oameni din mulț me» (p. 45). 

Aceeași constantă găsim și în ansamblul cugetării antice. Omul mulțumit 
de viaţă și împăcat cu sine, rămâne indifereni la metafizica ideală a celor chi- 
nuiți. «Filosoful epicurian, care ştia că nu există supravieţuire personală fiind-ă 
nici nu dorea altceva decât reintrarea în vârtejul atomilor, după o viață cere- 
brală intens trăită — și proletarul creștin care știa că există o judecată divină 
şi o operă supremă de dreptate, fiindcă dorea cu putere să i se facă dreptate 
în ceruri, iată un perfect contrast de idei metafizice zare ascunde, ca de obicei, 
un ccntrast de aspirații sufletești, și, poate, în ultimă analiză, un contrast de 
cond.ţiuni aenerale de viaţă» (p. 50). i 

Cititorul lucrării d-lui Claudian, cred, că ar avea dreptate să aștepte cu 
interes şi emoție explicaţiile conţinute în cap. V, despre «Substratul psihic al 
aennşticismului englez». Cu oarecare aproximaţie, este ştiut ză poporul englez 
prezintă o psiho tropie deosebită de a celorlalţi europeni. El este îndreptat către 
probleme practice și în filosofia a iubit aproape întotdeauna primatul faptului 
asupra speculațiilor teoretice. Și totuși! Suat cute pe care greu le vom înțe- 
lege. Cum încă interpretăm, de pildă, faptul că Englezii, rămânând empirici, 
dau în ihlosofia lor mare preț ideilor religioase, exisienței divine? Sau, în ze 
fe! ne vom explica idealismul subiectiv al lui G. Berke'ey, care merge până la 
desființarea lumii externe, voind să desființeze materia? 

Deși s-hematice, analizele autorului nostru ne par sugestive și deștul de 
adânci, Filosofia lui Berkeley este în fond o pledoarie:contra ateismului, ali- 
mentat de o filosofie materialistă. Ca să suprime ateismul, el urmărește supri- 
marea materiei, reducând realitatea la cunoaștere. Avem aci o năzuinţă puter- 
nică a sufletului său de om religios, de a aduce servicii Etizii. Numai că, după 
cum observă d. Claudian, anihilând lumea externă, Berkeley an:hila și misterul 
ei. La Hobbes, Loche, Hume, vom îniâlni dearemenea aspirații adânci, care 
stau la baza cugetării lor, chiar dacă atare tendinţe îi duc la coniradicția de 
felul acelei a lui Hobbes, care, ca filosof, crede că nu putem demonstra  exis- 
tenta D'vinităţii prin ideia de cauză, dar care, za gânditor politic, admite că 
Dumnezev este «cauza ultimă». Religia dezi are un vădit caracier etic și acast 
caracter trebuie păstrat cu atât mai mult, cu cât într'o societate, ca aceza ea: 
gleză. unde murca și practicismul impun diferentieri adânci şi complexe, este 
nevoie de credințe și convingeri puternize, care să menţină echilibrul colectiv. 
«Nedevenind spiritualişti, fiindcă erau prea mult cufundaţi în viziunea unei 
interesante realităţi empirice, nedevenind nici materialiști, fiindcă dogmatismu! 





1094 D g Florin Niculescu 


materialist provine — cel puţin în lumea modernă — din reacțiuni cu substrat 
politic şi anticlerical, care în Anglia nu existau, filosofii englezi au rămas în 
zona neutră a empirismului agnostic» (p. 66). Dacă însă pe planul religios-creş- 
țin englezii fac concesie metafizicii, ca valoare etico-practică, pe zel științific, 
din contră, ei caută să rămână consecvenți cu aspiraţiile lor, legate de. viaţa 
emvirică. De aceia, ştiinţa la ei tinde în mod sistematic să fie ferită de ela- 
nuriie merafizice ale cunoașterii. Iată așa dar, interpretări ingenioase, dar, su- 
tem nevoiţi să o mărturisim, ele ar fi necesitat analize mai ample și mai felurite 
pentru ca să devină complet convingătoare». i 

Contrastul izbitor dinure filosofia omului însetat de sprijinul unor idei sta- 
tornice și profunde și aceea a epicurianului satisfăcut, o găsim în gândirea 
modernă la Rousseau și Helvetius. > 3 

Ca să nu revenim cu analise asemănătoare celor din rândurile înainvașe, 
mai ales că vieața lui Rousseau este în deobşte cunoscută, ne mulțumim să re- 
producem paralela stabilită de însuși autorul lucrări::: «Rousseau: exponent al 
unei mici burghezii calviniste, suflet sbuciumat' tinzând spre austeritate, prete- 
rând vieața simplă, detestând conveaţionalismul modern, unind uneori, cum se 
întâmplă adesea, sinzere aspirații cu incapacitatea de a le înfăptui. 

O dușmănie înăcrită de orga aere „de mizantrop obosit de desrădăcina- 
rea socială, împotriva vieţii trăite făă grave probleme de conștiință. Heivetius: 
filosofia «uşoară», împărţită între discuţii filosofice şi succese erotice, și care, 
nesimţindu-se umilit şi nedreptăţit la vârsta debutului în vieaţă și-a formării 
caracterului, nu preface revolta surdă împotriva micilor umil.nţe ale vieţii în 
speranța unei alte vieţi, mai bune» (p. 85). Capitolul VII (Argumeniaţie și as- 
p raţie în gândirea filosofiză) îl putem considera ca o sinteză generală a capito- 
lelar precedente. Teza rămâne aceeași: dualitatea dintre suflet și cunoaștere, dua- 
litate în care sufleiul este generatorul ideilor şi raţionamentelor abstracte, cu 
invariabila lui zonstantă: tendința, aspiraţia. Argumentarea devine un mijloc, 
un instrument pentru: demonstrarea unei intenţii și care instrument poate să 
varieze după zum serveşte sau nu scopul: concluzia dorită, Berkeley distruge 
materia ca să menţină edificiul credinței, Leibnitz adm.ie două feluri de adevă- 
ruri (de rațiune şi de fapt), căutând să demonstreze că primele ar fi născute în 
inconştientul omului, numai pentru a susține ideia că substanța preexistă, reac: 
ţionând astfel faţă de empirismul lui Locke. Aceeași atitudine o întâlnim și la 
alți Elosofi ca: Descartes, Spinoza, Comte, etc. Distincția între suflet şi cu- 
ncaştere (rațiune practică şi rațiune pură) o faze Kant. Ultimul capitol, deși se 
xeferă la o problemă de logiză (Analogia), rămâne complet integrat în atitudi 
nea de cugetare a autorului. Analogia propune inițial o identitate, care, con- 
firmată de experienţă, sau sugerată de aceasta, permite identificări derivate (mai 
cuprinzătoare). Dar, analogia mai conţine ceva: este îndoiala sau nes guranța. 
Pentruca raționamentul analogi= să nu se pulverizeze, o condiţie fundamentală 
se cere: «Această nesiguranță nu trebuie însă să sporească, trecând și asupră 
identității iniţiale, descoperită prin experienţă, identitate care ne sugerează ipo- 
tetica identitate mai cuprinzătoare» (p. 110). Se poate intrevedea din acest text 
o altă ide:e prețioasă: analogia presupune identificări parțiale între grupe de fe- 
nomene; iar când se întâmplă ca să intervină identificări totale, cum este de 
pildă aceea a lui Franklin între fulger și puternica scânteie electrică, ele nu 
devin sigure decât atunci când sunt verificate de experiență. Ar fi fost cazul 
aici, socotim, să urmeze o discuţie asupra limitelor raţionale ale principiulri 
identităţii, ca operație de abstracţie și generalizare și valoarea acestui principiu 
în raport cu individualul, cu fenomenul concret, dar'd. Claudian preferă să atingă 
prob'ema numai, d'stinoând «identificările parţiale precise» în ştiinţă, de cele 
neprecise, pe zare le întâlnim în filosofie şi științele morale și sociale. Spre a-și 
explicita gândirea, d-sa analizează cunoscutele analogii: animalul = mașină 
(Descartes), gândirea = secreţiune (Cabanis) și organism = societate. Dacă ele 
se tin pe nicioare uneori, faptul se datorește tocmai lipsei de preciziune, căci 
din momentul în care intervine întrebarea: Ce fel de mașină este animalul, ce 
fel da sacretiune este gândirea, ce fel de organism este societatea?, judecăţile 
inițiale nu mai rezistă. Studiate în înseși intenţile care le-au dat naștere, se 
observă -ă asemenea analogii, ca multe altele dealtfel, conțin implicit o jude- 





Alexandru Claudian: Cunoaștere şi Suflet 1095 


cată negativă, o tăgadă. «Mobilul lor subiectiv este tăgăduirea unor teze filo 
sofice opuse» (p. 130). Nevoia de polemică face deci ca ele să rămână sistematic 
neprecise, datorită uaui artificiu de gândire, ce permte trecerea deia o judecată 
negaiivă, la una afiruuativă, 

Cu asemenea consideraţii, autorul ajunge la o conclusie practică, consti- 
tuind un punct de reper în ceea ce privește judecarea și înțelegerea filosofiilor 
controversate. «Analogiile voit imprecise, cu substrat polemic, cu rădăc.ni su 
biective, de felul celor de mai sus, întăresc convingerea celor care văd în multe 
din controversele filosofice expresiuni ideologice ale unor lwpte între felurite 
tendinţe afective» (p 132). 


Am spus la început că lucrarea d-lui Al. Claudian ne satisface, pentru su- 
gestiile pe care le conţine. Nu retractăm nimic din cele spuse, dar, ajunși la 
capătul ei, ne dăm seama ză pretenţiile noastre s'au complicat. Am fi dorit încă 
analize suplimentare, care să ne facă să înțelegem mai clar procesul de trecere 
dela teadințe (suflet) la idei (cunoaștere). Ar fi trebuit poate să vină cu determi- 
„nări asupra modului =vm se operează această canalizare, uneori chiar subli- 
mara. a feluritelor tendințe ale filosofilor, tendinţe care ajung la o spiritualizare 
atât de gingașă, cum sunt ideile și teoriile. 

Nar fi fost oare bine dacă, exemplele înmuiţite, ni s'ar fi oferit cazuri 
concrete de luptă între exigenţele tendințelor și acelea ale raţiunii? Ne vine în 
ininte studiul lui Herzberg despre psihologia filosofilor şi interpretările sale 
psiho-analitice și ne gândim că probleme de felul celor expuse cu atâta măies- 
trie sintetică de d. Claudian trebuiesc demoastrate mai pe larg și pe baza unei 
pronunțate bogății de fapte. Dar, în același timp, ne amintim şi de reflexiile 
melancoiize din prefața autoruli nostru: «Din visurile de opere mari și de- 
finitive desprinzi fărâma care hrănește iluzia activităţii permanente. Din proec- 
tele unei opere.întregi realizezi fragmente izolate» (p. 4). Judecându-l acum pe 
autor, mw după ce ar fi trebuit să spină, (lucru despre care singur îşi dă mal 
bine seama decât criticii severi), ci în raport cu gândirile exprimate, putem, 
fără exagerare să-i aducem elogiul bine meritat că lucrarea d-sale este 
expresia unej cugetări serioase și fecunde, Serioasă, prin grija de a se menţine 
pe terenul ştiinţific-filosofic, de a fi el însuşi, lăsând la o parte procedeul atât 
de des întrebuințat de unii filosofi-erudiţi, cari, pentru a-și consol'da pretinsa 
gândire, umplu pagini întregi cu citate împrumutate dela alții. Considerăm f=- 
ctmdă această carte, întrucât ea pune o mulțime de probleme, cari ar putea for- 
ma singure volume întregi. Mecanismul trecerii dela practiz la teoretic, dela 
deprindere la pândirea norme'or, implică felvrite transformări calitative, toate 
însă având la bază acest fenomea pe care psihologii de talia lui Claparăde îl 
numesc «prise de conscience» și pe care am fi tentaţi să-l traducem prin «trezi: 
rea conștințai». Această trezire însă, implică o dezadaptare, un dezechilibru în- 
tre practică și nevoile noastre. Și d. Cla'dian a înțeles bine lucrul acesta, când 
afirmă: «S'ar părea că mintea omenească a'a descoperit probleme, nu s'a fră- 
mân'at. nu s'a străd-iit să cunoască decât în momentele de neliniște, de ne: 
mulțumire, de insuficiență a condiţiilor de vieață» (p. 17). In această privinţă, 
dâns"l nu este am izolat. Daniel Essertier (în Les formes 6l&mentaires de V'expli: 
cation) are o atitudine foarte asemănătoare. O altă problemă, conexă acesteia, 
este azeea a modului apariției lui homo sapians și legăturile lvi cu homo faber. 
Se cunoaște soluţia lui Bergson, care opune instinctul, inteligenței, ca apariție 
sin'etiră dar devenită după aceea privilegiul «omului înțelept»,  dezadaptat de 
vieaţă, întrucât a evoluat îatr'o direcție contrară ei. O a treia prob'emă ar fi 
aceea a progresului cunoștinței, în raport cu cele două tendințe sufletești, fun 
damenale vieţii sociale, și anume: tendința conservatoare și tendința de înoire. 
D. Claufian face aluzie la unele «transformări calitative», a căror lege nu este 
încă formulată: Credem că punctul de. vedere al domniei sale ar avea mult de 
câstioat da'a descoperirile psihologiei genetice și din exploatarea, pe latura filo- 
sotică, a legii «decalajului» sufletesc, după care, cunoștința teoretică apare ca 
ceva non fată de practică (întelegerea și codificarea normei în raport cu ante- 
rioara ei aplicăre; ideia, în rapori cu faptul utilizat pentru scopuri pragmatice, 
etc.) În felu! acesta, urmărind constitririle sintetice şi desfacerea lor în funcţie 
de nevoile multiple, s'ar putea ajunge la o precizare a rițmului cunoștinței. Nu 
insistăm însă asupra acestor chesiuni. Ele au fost schițate' cu scopul de a arăta 


- 








1096 Mihail ilovici 


câteva dintre posibilitățile lucrării 'de care ne-am ocupat și cu scopul de a preciza 
caracterul ei, care rămâne, nădăjduim, un început de filosofie a filosofării, ati- 
tudine ce nu trebuie să se zonfunde cu criticismul și care se îndreaptă mai-de 
grabă în direcţia teoriei genetiste. - 
Florin Niculescu 


GH. A. CUZA: SONETE 
EDITURA «CUGETAREA», 1940, BUCUREŞTI 


Nu este necunoscut multora ca poet d. Gh. A. Cuza, dar faptul că se mărginise 
până acum să-şi publice poesiile în diferite reviste şi gazete, mai ales moldoveneşti, 
îl făcuse să fie socotit mai mult un diletant întru ale slovei versificate. 

Apariţia volumului de «Sonete» nu numai că dovedeşte existenţa . poetului 
Gh. A. Cuza, ci desvălueşte cunoscătorilor şi oamenilor de gust, că preocuparea 
artistică, doza de sensibilitate şi în special expresia stilistică îşi găsesc realizarea în 
cele 58 de piese poetice, dintre cari numai două nu păstrează riguros legile clasice 
ale sonetului. Celelalte 56 poesii sunt sonete atât prin concepţie cât şi prin metrică. 

Se poate desluşi cu uşurinţă, în forma strictă şi reţinută a sonetului, fondul 
destul de bogat și sbuciumat, de experiențe. Este o cunoaştere a lumii si a vietii 
adâncită şi răstălmăcită în timp, care capătă expresie stilistică sub impulsul sensibi- 
lităţii. «Precuvântare» (pp. 10—11), care deschide volumul, este, pe lângă un sonet 
corect ca ritm şi măsură, şi o sintetică rezumare a materialului de experienţă şi cu- 
noaştere. De aceea poesia aceasta conţine şi concepția intelectualistă a poetului des- 
pre sonet, pe care o dăm în întregime: 


Sonetu-i spasm şi totuşi bătrâneţe, 
O avântare potolită 'n frâu; 

E ca şi malul "nalt al unui râu 
Menit să dee undelor. poveţe. 


Nu-i frământat de-al viselor desfrâu 
Şi nici de avântările semete; 

În strofa lui se strâng pândiri răslețe 
Cum spicele sadună 'n snopi de grâu. 


Sonetu-i diamantul rupt din stâncă, 
Cioplit mereu, dar care cere încă 
Desăvârşirea clarului cristal ; 


Numai atunci el scapără scântee 
Şi frânge razele de ideal 
In splendide lumini de curcubee. 


d In ceeace privește felul materialului poetic, cl este de naturi diferite. Incepând 
cu cel mai dificil soi de poesie, poesia de descripţie, d. Gh. A. Cuza realizează un 
adevărat tur de forță poetică, dând 13 pasteluri reuşite, în cari aspectele naturii sunt 
redate prin intermediul stărilor sufleteşti, al suferințelor devenite elemente artistice 
esenţiale : 2 
In noaptea asta cum n'a fost niciuna . 
De visuri plină şi tihnită vraiă, 
Durerea 'n noi stă singură de strajă. 
(Miez de noapte, pag. 15). 
Numai în noi când bântuesc orcane 
Se lasă bezne fără luminişuri 
Pe-a sufletului detunate stane. 
; (După furtună, pag. 23). 
În blândul legănat de stuhărie, 
Ne întrebăm dece mai întârzie - 
Senina pace să pătrundă 'n noi. 
(Seară pe lac, pag. 35). 








Gh. A. Cuza: Sonete 1097 


Experiențele acestea sufleteşti sunt atât de complete, ajunse cunoaşteri, obiec- 
tivate, încât poetul le generalizează exprimându se la persoana l-a plural: «durerea 
în noi», «în noi când bântuesc orcane» sau «pacea să pătrundă ?'n noi». Deşi sub 
domeniul sensibilităţii, experienţele sufleteşti sunt identificate cu colectivul, s'ar putea 
spune că sunt supraindividuale. Credem că acest proces de solidarizare cu colectivul 
este în sensibilitatea poetului un fel de trăire a sentimentului social. In orice caz, 
modul acesta se acomodează cu sonetul, care este un gen de poesie mai mult obiec- 
tivă, ca aspect stilistic. . 

A doua parte a volumului, intitulată «Varia», este adecvată cu titulatura şi 
conţine 12 poesu. 

Una dintre ele, «Nocturnă», face parte dintre cele mai bune sonete din volum, 
simbolizând înțelepciunea stăpânirii de sine : 


Cu mâna beznei vântul bate 'n uşă... 
EI scutură ușorii din țâţână 
Să-mi facă spaima veghii mai hapsână 
Şi gândul ca uricropul de cenuşă. 

4 


Nepăzător,. ceasornicul îngână 

AL vețiciei mers prins în cătuşă; - 
Un biet cadran cu limba jucăuşă 

Dă vremii legi în susur de fântână! 


Dece nu pot fi ornic într'o turlă 
De sus să nu aud cum câinii urlă 
Cutremurând vecernia de groază ? 


Să nu m'atingă veştede vedenii 
Şi să nu fiu ca frunza în vântoază : 
Stăpân pe timp, să biruesc milenii... 
(Nocturnă, pp. 62—63), 


In a treia parte a volumului sunt cuprinse 8 poezii cu conţinut erotic, pentruca, 
în ultimile două secțiuni, «Chipuri» (8 poesii) și «La umbra altarului» (15 poesii), 
poetul să aborde subiecte mai grele, deși, mai comune, de natură patriotică sau autoh- 
tonistă. 

Fără retorism şi fără să fie lipsite de gust artistic, găsim numeroase sonete 
bune cari constituesc o poesie de concepție naționalistă. Cu acestea poetul a dorit 
să închee volumul, care să se încadreze dedicaţiei: «Lui A. C. Cuza, dela care pur- 
ced şi singurul pe-care l-am urmat», 

Vom cita câteva reușite versuri, în care autohtonismul românesc se împletește 
de minune cu patrioticul : 


In nesfârşita Cerurilor apă 
Un neam îşi scaldă tânguita rugă 
Că din stăpân ajluns-a astăzi slugă 
Şi viermele din osul lui s'adapă. 
(Rugăciune, pag. 112). 


Pluteşte 'n Cer mustrarea veşniciei 
Și plâng zădărnicitele strădanii 
Pe trupul pângărit al României. 
(Ţării Mele, pag. 115). 


Dughene-s azi palatele Domniei, 

lar capitala de odinioară 

Aiuns-a cuibul celor fără ţară. 
(laşul moare, pag. 121). 


Catrene ori terține, sentimentul este acelaș, de tristețe amară faţă de înstrăi- 
nata glie strămoşească, modelat în forma fixă a sonetului. Citabilă în întregime ar 
mai fi şi «Ctitorul», scrisă într'un autentic limbagiu cronicăresc. 





1098 Mihail Movici 


D. Gh. A. Cuza este un poet 'de sensibilitate deosebită, deşi reținută, Cerin- 
ţele sonetului impuneau dealtfel această atitudine de frânare a sentimentului, Totuşi, 
anecori d. Gh. A. Cuza uită această limită și dă frâu liber sentimentului : 


- Auzi-l, Doamne ! Fă să nu-l mai sugă 
Hălăduinda veacului otreapă ; 
Pe Voevozi din cripte îi desgroapă, 
De spada lor veneticul să fugă ! 
(Rugăciune, pag. 112). 


Delicateţe, tristeţe, revoltă, amărăciune, religiositate, sentimentul stăpânirii 
superioare sau al morţii, iată atâtea nuante de sensibilitate la poetul Gh. A. Cuza. 

Catrenul şi terțina au devenit familiare procesului de stilizare la d. Gh. A. 
Cuza, iar endecasilabul a fost realizat în diferite ritmuri, încât se poate spune că 
varietatea stilistică a dat posibilitate poetului să-şi creeze o expresivitate proprie. 
Desigur că poetul nu se va opri la acest volum şi nici la această primă etapă de 
stilizare. Posibilicăţile expresive ale limbii române sunt numeroase şi bănuim în d. 
Gh. A. Cuza nu numai un îndrăgostit al formei comprimate, ci și un poet de puter- 
nice sentimente deslănțuite, în care experiențele sufleteşti sau trăirile personale să 
capete expresie în forme mai puţin inflexibile ca 'sonetul. % 


ION ȚOLESCU VĂLENI: SÂNZIANA. (Poeme) 
EDITURA «CUGETAREA», 1940, BUCUREȘTI 


Lirica poetului Ion Țolescu Văleni este o evidentă sforțare de acomodare 
a substanței poetice în expresia proprie, 

Cele 60 de piese poetice reușesc să facă o impresie și o convingere și 
anume: impresia este aceea că avem în față o sensibilitate poetică, iar convingerea 
că autorul stăpânește meșteșugul formei. Ca la orice poet de cunoaștere variată 
ochiul de observaţie interioară s'a fixat asupra diferitelor aspecte cari caută 
să se realizeze la d. Ion Țolescu Văleni în cele șapte grupuri de poeme: 1. Seta 
de lumină, 8 poeme (pp. 11—19); II. Popas, 10 poeme (pp. 23—38); II. Sân- 
ziana, 12 poeme (pp. 41—$1); IV. Ungher de Rai, 8 poeme (pp. 65—74); V. Viori 
de slavă; 10 poeme (pp. 77—87); VI. Țărmuri, 9 poeme (pp. 91—103); şi VII: 
Caietul meu, 3 poeme (pp. 107—109). Inşiruirea aceasta nu este de prisos, ci arată 
atât materialul poetic al autorului, cât mai ales numărul mare al pieselor poetize 
ale volumului de față; ambele indicațiuni dovedesc bogăţie. Desprindere de ma-' 
terialitate, nostalgia peisag:ului copilăriei, tristețea îndrăgostitului neînțeles și 
suav, preamărirea gliei, etnice, idealism spiritualist, sensaţiile distructive ale 
morții apropiate, destinul tragic ai singularității poetului, iată cele șapte aspecte 
ale substanței poetice a d-lui Ion Țolescu Văleni, trasă din cele șapte grupun 
de poeme. Deuceea, credem că observația de bogăţie de substanță nu este exa- 
perată. Rămâne să vedem cu ce doză de sensibilitate a izbutit poetul să prezinte 
acest material de experiențe și cunoașteri. 

Dela prima şi până la ultima poemă se simte, ca un șuvoiu zontinuu, tris- 
tețea. Este un sentiment unitar la poetul Ion Țoleszu Văleni care pare pe dea: 
supra și autentic, fiindcă au fost şi ma! sunt încă destui poeţi ai tristeţii afectate. 
Rareori se observă tristețea ca obsesie comună a mormântului apropiat: 


Un foșnet lin de brazi 
„mi-arată calea tristă spre mormânt... 
Din tot ce-a fost o toamnă crește azi 
şi-un cântec sur ze piere sub pământ, 
(«Urme stinse», pag. 55), 


Ea va fi înlăturată, desigur, dintre mijloacele de expresie ale poetului. Dea- 
semenea cu multă ușurință se pot elimina exclamațiunile: O, vânt pierdut (pag. 
11); Ah! nu ştiu dacă (pag. 12), O, frunzele (pag. 27), cari, chiar dacă nu sunt în- 
totdeauna în detrimentul stilizării adevărate. diminuiază de cele mai multe ori in- 
tensitatea simţirii poetice, 











Veodor Scarlat: Floarea Reginei 1099 


Stilul d-lui Ion Țolescu Văleni are 'cursivitatea și claritatea obișnuită, 
Cunoaşterea şi sensibilitatea încearcă forme expresive originale în poesia sa. 
Poetul isbuteşte să închege câteva poesii bune, din care remarcăm: «Intors 
acâsă», «Sânziana», «Ungher de Rai», «Viori de slavă». «Troiță albă». 

lată, de pildă, câteva strofe poate mai mult decât expresive: 


Iţi mai aduci aminte nucul meu ? 
Mai ştii cum dăltuiam sub bolți palate 
din somnul tău zu zâne și cu smei?... 
O, frunzele ce-ţi cad sunt anii mei 
udaţi de ploi și de singurătate. 
(«Intors acasă», pag, 27). 


Se-arată 'n zare satul ca un surâs de ape 
și cântecele gliei le-aud în pasul meu... 
Cu crin:știle'n braţe și iezăre sub pleoape 
gonesc peste imașe la cot zu Dumnezeu. 
(«La casa părintească», pag. 32). 


Cu fierul tainei sufietul mi-l ar 

şi brazdele de gând le ntorc mereu 
Tti simt, Slăvite, mâna de cleştar 
Cum seamănă cu stele-ogorul meu, 


Şi bobul razei încolțește 'n mine... 
Credința-și adâncește rădăcini... 
Cresc din belșug tarlalele divine 
și 'n spic se leagă roada de lumini. 
(«Viori de slavă», pag 77). 


Trăirile interioare și sensibilitatea poetului se înfrățes= în forme expresive, 
2. Ion Ţolescu Văleni a reușit să sensibilizeze un sentiment unitar. 


TEODOR SCARLAT: FLOAREA REGINEI (Poeme) 
COLECȚIA «UNIVERSUL LITERAR», 1939, BUCUREȘTI 


Poetul Teodor Scarlat se manifestă de aproape zece ani pe tărâmul versului 
tânăr românesc şi, cu observaţia unei inegalităţi ca valoare, a tipărit volumele 
de versuri «Artificii» (1931), «Antologie de imagini din poezia nouă» (1934), «Cla- 
viaturi» (1935), volumul de proză «Viaţa la 'ntâmplare» (1938) o nuvelă mult ex- 
tinsă, căreia i-a dat titlul de roman și, în sfârșit, actualul volum de versuri, 
«Floarea Reginei» (1939). 

Poesia d-lui Teodor Scarlat este o poesie de notație imediată și, prin a- 
ceasta se relevă autenticitatea ei. Deşi adesea chiar în volumul de față se poate 
cunoaște o atitudine livrescă (poemele «Ingrid» pp. 7—9; «Dialog din Faust» 
pag. 11; «Tablouri din «Domnișoara Christina», pag. 12; titulatura «Elsinor» a ci- 
clului al III-lea), totuşi nu putem să nu rerunoaștem o trăire autentică, în crista- 
lizările sufleteşti pe cari le prezintă poemele «(asa bătrânească», «Moartea Copi- 
tului sărac», și chiar «ingrid». Noi nu afirmăm că celelalte poesii nu prezintă 
interes, dar ni se par acestea mai reușite, atât prin materialul sufletesc autentic 
cât mai ales prin expresia cu care poetul își comunică sensibilitatea. D. Teodor 
Scarlat a reușit însă ca din notația imediată a sensaţiilor anuale, pe cari le are 
în atmosfera estivală a Buștenilor, să închege o poesie admirabilă în «Ascensiune», 
pe care o redăm în întregime: 


Neguri se 'nchiagă — groase — peste adâncuri seci, 
în care dorm ecouri şi putrezesc lumini 

Infiorați de zonă stăm și-ascultăm străini, 

cum peste noi respiră seninurile reci. 








































1100 Ladmiss Andreescu 


- Urcăm suişuri grele și ne mâhnim că nue 
în sufletele noastre un cuib de sori: 

să curețe văzduhul de teamă şi răcori, - 
ca să vedem cum cerul aripile îşi sme. 


Invinşi de ne 'nțelesul ce chiuie 'mprejur 

vom adormi în poala cascadelor. Apoi, 

când va cânta lumina, în asfinţitul pur, 

ne-or legăna 'n brădeturi toți munţii — în zimpoi. 


(pag. 34). 


Această poesie dă măsura de substanță, sensibilitate 
d. Teodor Scarlat le întruneşte. 

Amintiri din copilărie. trăiri din adolescența sbuc'umată, sensații erotice 
sau notații ale imediatulu:, iată aportul de substanță autentică pe care îl aduce 
volumul «Floarea Reginei». : 

Natura sensibilităţii d-lui Teodor Scarlat nu este tristă şi bolnăvicioasă, ca 
ur fel de «mal du si&cle» al epocii noastre; ea este viguroasă și realistă, deşi 
cu nuanţe de fineţe și delicateţe sentimentală. 

Expresia sa este naturală. Pe ici pe colo se mai observă reminiscențe 
“treine, fie de expresii, fie de imagini, ca de exemplu : «îşi dă sfârșitul toamna 
pe moș'i» (pag. 20). care amintește ritmul versului arghezian : «Și-aşează luna 
ciobul pe moșie» (Be!şug). ) 


In genere expresia sa este trăită și străbătută de sufletesc, ceeace dove- 
dește autenticitate și stilistică expresivă. 


şi expresie pe care 


Mihail Iovici 
VIRGIL CARIANOPOL: SCARĂ LA CER (Versuri) 


COLECŢIA «UNIVERSUL LITERAR» 1940, BUCUREȘTI 


Volumul «Scară la cer» se împarte în cinci cicluri și conține 56 poeme. 
P-imul ciclu, care dă și titlul volumului, este de examen, am putea spune. D. V'rgui 
Carianopol isbutește să dea reușite transpuneri sufleteşti, cum ar fi în poemele : 


«Eu», «Despre moartea mea», «Rugăciune» și în grupul «lisus», în care se pot 
c:ti versuri ca acestea : 


Tu, însă iartă-mă că uneori 

N'am timo să cred sau să mă uit în sus. 
Ce-ai fi Tu fără mine. bietul om! 

Și fără Tine ce-ar fi fost I'sus ? 


Mă iartă ră nu cred şi că nu-L vă! 
Că fiecare vorbă mi-este grea... 
Iertare că Il văd ca pe-o poveste. 
Dar e mai mare 'n necredința mea. 


(«lisus», pag. 21—22). 


In a! doilea cirlu, intitulat sugest:v «Tudor Vladimirescu», poetul prezintă 
shuriumul său românacr în poeme ru haidnci, eroi, tărani oropsiţi, şi trecut aspru, 
Aflăm airi poema ob'ditilor, cari asteaptă o îndreptare. Până la zorile acestei 
îndreptări, cel obidit își strigă astfel gândul : 


Si-am aiuns la cap de tinerețe 
Fără visuri, fără nici un gând. 

Nn ma: mi-este foame de drentate, 

Dar de judecată sunt flămând ! 

(«Biografie». pag. 40). 







































Virgil Carianopol: Scară la cer 


Tot din acest ciclu cităm poema «Haiducul»: 


Noaptea albă caută prin stuhuri, 
Stă suită leneșă 'n copaci 

Şi pe dealuri, tără spor, tot sue 
Sprij-nindu-se bătrână în araci, 


Ce de aur! zice 'n el haiducul, 
M'aşi înbogăţi de l-ași avea. 

Şi cu glas de foc sărută seara 

Şi strivește 'n fiecare ochi o stea, 


Am furat destul făr' să țin seama, 
Am fugit în munţi cu tinereţea, 
Mau gonit durerile să uit 

sai Şi acuma cobor cu bătrânețea, 


la uit' ia ce noapte altă, viață! 
Ia uit' ia ce lună, ciocârlie | 
Ah |! de mi-ar. eși 'nainte Dumnezeu, 
Cum L-ași jefui de veșnicie ! 
(eHaiducul», pag. 47-48). 


In ciclul «Teatru», care primește titlul primei poeme, imag'nile devin tot: 
mai limpezi : 


Nu am venit în lume pentru nimeni 
Şi umbra mea nu este-a nimănui, 

Trecând prin vise și prin bucurie: 
Mai milt cobor în noapte decât sui. 


Nu am venit în lume pentru nimeni 
Dar când m'apleară peste timp lumina, 
Orb cârt'ță, fac prin pământ tunele 
Și mi caut întristării rădăcina. 
(«Vers», pag. 85). 

-Expresia. «Şi-mi caut întristării- rădăcina» poate reprezenta aspectul egozen. 
trist al poeziei d-lui. Carianopol. De altfel, în majoritatea poeziilor sale poetul” 
stă de vorbă numai cu el. . 

Cu ciclul «Către ai mei», autorul trece la elegie, cu versuri neregu'ate însă 
nu lipsite de muzicalitate. Poetul stă de vorbă, așa cum a mai stat și altă dată, 
cu cei rămași acasă, lângă glie, departe de sbuciumul orașului care l-a furat pe 
poet. Il nemulțumește aspectul obosit al țăranilor ăi, pe cari i-ar vrea mai dârji: 


D'ntre ei am eșit eu, omul acesta sdruncinat, 

Omul acesta cu care și mă împac şi mă bat? 

Aşa să fi fost de când e lumea? De când îi știe Istoria ? 

Atunzi din ce neam au răsărit : Tudor, Avram Iancu şi Horia ? 
(«Scrisoare», pag. 90). 


Iși amintește, apoi, de «Doamna din visuri», pentru care află sincere ac: 
cente de recunoștință : 


Pentru amintirile de-atunci, pentru visele care-mi aprindeau luminile, 
Pentru -toate 'ndrăsnelile, pentru anii-aurii, 

Pentru bucuriile pe care mi le-ai dat fără să știi, 

Pentru zilele care-au trezut, pentru vorbele pe care le veștejesc, 
Doamnă de atunci, doamnă de acum douăzeci de ani, îți mulțumesc, 
(«Doamnei din visuri», pag. 92), 








1102 At. C. Bălăcescu 


„Scrie «fetei boerului», cerându-i iertare pentru nefireasca dragoste dintre 
domniţă și slugă, pentruca aceleiași domniţe să-i adreseze cuvinte de îmbărbă- 
tare atunci când aceasta crede că țăranii o urăsc: | 

| 


Nu-ţi fie teamă domniţă, nu plânge... 
Ţăranului nostru îi este m'lă de sânge. 
Nu te'ndoi, țăranii aceștia dușmăniţi, îmbrăcaţi în cămăși cu altiţe, 
Mâine vor muri tot pentru domni şi. domniţe | 
(«Răspuns domniței», pag. 104). 

«Fetei de acasă» îi răspunde: i 

Nu pot să stau, eu nu sânt făcut pentru vise, 

Gândurile mele adevărate vor rămâne totdeauna nescrise 

amintindu-i că : 

„eu trebue să plec, să trăesc în nevoi, 

Eu nu sânt făcut pentru dragoste... 

Eu sânt făcut să mor pe drumuri, sau în răsboi... 


Volumul d-lui Virgil Carianopol are unele corespondențe lirice — desigur 
evoluate — cu anumite exerciţii poetice mai vechi ale autorului, Nouă găsim 
poema «Viaţă fără moarte», a cărei temă constă în obținerea vieţii veșnice 
pr'n credință, temă pusă pe două planuri: 1. credința celui plecat «pe poteci de 
basm şi de gând» întru aflarea vieţii fără de moarte; II. credința celui care îi 
aștepta pe cel plecat și «cu cât se gândea la el, cu atât întinerea», 

Completând cele scrise altădată despre poezia d-lui Virg'1 Carianopol, vom 
adăoga acum că autorul volumului «Scară la cer» menține temele de inspiraţie | 
din ultimele două cărți ale sale, evoluând în technica versului. | 


Ladmiss Andreescu 


«SAVITRI» (DIN «MAHABARATA»), TRADUCERE IN VERSURI 
DE G. BOGDAN-DUICĂ 
"ED. «DATINA ROMÂNEASCĂ», 1940, VĂLENII-DE-MUNTE 


In editura «Datina Românească» din Vălenii-de-Munte a apărut, de curând, | 
printr'o pioasă grijă, reeditarea acestei povestiri, după aproape 50 de ani dela . 
publicarea ei în «Biblioteca poporală a Tribunei». Pe vremea primei apariţii, e 
bine s'o amintim, Coșbuc nu începuse încă vestitele sale traduceri asemănă- 
toare, după aceleași versiuni germane. 

Săâvitri, frumoasa fată a unui bătrân rege indian, este trimeasă în lume să 
caute pe “cel care avea să-i fie soț. Ea îl găsește printre pustnici, lângă-tatăl orb, 
alungăt, de pe tron, și, deşi află, dela un profet, că cel ales va muri curând, îl -ia 
n căsătorie, înconjurându 1 cu o dragoste devotată și cucerind şi pe cei din jur 
cu purtarea sa modestă şi prevenitoare, 

La apropierea morţi soțului său, ea renunţă și la hrană mai multe zile şi-l 
însoțește în codru, de unde trebuia să aducă fructe și lemne sfinte. Când âcesta 
cade și vine lama și-i ia sufletul, Savitri se ia după zeu şi-l farmecă, preamă- 
rindu-l și arătându-i aspiraţiile sale morale. Ca răsplată, primeşte pe rând dela 
zeu — vederea și tronul, pentru socru, şi, în cele din urmă, însăși viața soţu- 
lui iubit. e 

+ Povestirea, care atrage prin frumuseţea etică, prin succesiunea vie a mo- 
mentelor şi forma dialogată, cum și prin ecourile ce le-a putut trezi în basmele 
noastre, care sunt și mai fantastice, e dată în românește în versuri trohaice, | 

“albe, de câte opt silabe, de o corectitudine și cursivitate neașteptate. | 

Numai rareori, ca într'unul din primele versuri, găseşti câte o greşeală. 
de ritm: 

Ce dorea tutiror b'ne. 





Nu sunt multe niri licențele de construcție, sub influența textului străin, ca: 
Mi-ți creştea domniţa fată, 
sau ca întrebuințarea la plural a cuvântului dragoste, împreună 'cu două comple- 
mente care se exclud: 
Mie, ce-am venit cu draoosti, 
Nu-mi vei fi duşman dorinţii. 


m li E 2 ci II a Dn rr 2 = — —— 





Nm 





«Savitri» 1103 


Dar, în genere, versurile se impun prin concentrarea expresiei şi prin ima- 
ginile frumoase, fie că întăţişează o atitudine sufletească: 
Se 'nchina pân'la picioare, 
Oterindu-i îlori, și sveltă 
Şi cu braţe 'ncrucişate 
A stătut întra lui iaţă, — 
fie că ne dau un aspect al naturii: 
Şi mulţi codri de minune, 
Pe s&b cari păunul strigă, 
i Şi copaci zu multă floare 
D Şi pârae ca cristalul 
A văzut cu ochii-i mândri. 

Aşa cum se prezintă, traducerea încântă și prin forma ei constitue un bun 
isvor de inspiraţie pentru poeţii noştri, care se cred siliți să caute prea mult 
originalitatea pe calea unei complicaţii a formei. 

Ea mai pune în lumină încă un aspect al personalităţii autorului ei, care 
ne-a fost cunoscut până acum mai mult ca un erudit, pasionat pentru amănuntele 
revelatoare, ca un pedagog de o largă orientare teoretică și de o mare îngăduinţă 
în aplicare, ca un orator de convingere și de o concentrată emoție, şi ca un 
căutător de mari realizări de frumuseţe. 

Traducerea aceasta, de tinerețe, ne arată pe G. Bogdan-Duică și ca pe un 
poet real, pe zare sf.ala unui temperament cu neașteptate isbucniri pasionale a 
isbutit, totuși, să-l țină ascuns, până astăzi, publicului mare, 

At. C, Bălăcescu 


GHEORGHE BEZVICONI: BOIERIMEA MOLDOVEI DINTRE 
' PRUT ŞI NISTRU 


FUNDAȚIA «REGELE CAROL I», 1940, BUCUREŞTI 


Noua lucrare a d-lui Gheorghe Bezvicom, «Boierimea Moldovei dintre Prut 
şi Nistru», publicată recent în colecţia «Documente» a Fundaţiei Regele Carol Lu 
capătă o importanţă deosebită în urma evenimentelor tragice trăite de Basarabia. 

La baza acestei opere de actualitate se găsesc actele Comisiei pentru cer- 
cetarea documentelor nobil'mii din Pasarabia, din 1821, imprimate în decada V-a 
a secolului trecut, de către Senatul rusesc. 

Volumul conține un capitol introductiv, «Contribuţii la istoria boier'mii 
Moldovei dintre Prut și Nistru», din care aflăm izvoarele studierii trecutului Ba- 
sarabiei și predecesorii autorului, în. domeniul cercetărilor genealogice. Urmează 
o corespondenţă oficială, care explică închegarea Comisiei din 1821 și normele 
după care s'a alcătuit prima carte a nobililor Basarabiei, în acel an, Cartea no- 
bilimii se compune din șase părţi: I[. noblețea confertă, în care au fost trecuţi 
toți moșierii cu o vechime mai mică de 100. an: de boerie în familie; II. meritele 


militare; III. meritele civile (funcţionarii); IV. nobili străini (aici nu figurează . 


nimeni, deoarece toti Românii sunt trecuti ca localniri); V. nob'limea cu titluri 
Ţfigurează un print Cantacuzino) și VI. noblețea veche de peste 100 ani dela 1812 
(anexarea Basarabiei). în loc de vechimea cerută în Rusia de 100 ani înainte de 
1785. Cu tot acest privilegiu, observăm că în partea I-a, fără să prezinte acte mai 
vechi figurează familiile Sturdza, Rossăt, Kazimir, Ghica, Lazo, Râșcanu și altele 
mai pe urmă tranecrise în partea VI-a. 

Numai în partea II-a și III-a a cărții nob'limii figurează patru-cinzi familii 
de ofiţeri și funcționari rusi, — aceasta Ja un nvmăr de o sută de familii, la 1821, 
dar şi acești Ruși sunt căsătnriti cu Românce : Ermolinski — cu Păun, Linevici — 
cu Rusco, Râșliarov — cu Satanolu etc. 

Din corespondenta alătnrată aflăm. la fel, cauza întâ-zierii confirmării de 
către Senat a deciziilor Comisiei din 1821; de altte! multe hatărtri au și rămas 
necontirmate. S'au nrodue diferite abnzuri; până si Domnitorul Tian Sturdza și 
boierii săi : vornicul Drăohiri, hatman! Teodor Bals şi nnsta!nirul Nicolae Conta, 
vindean la 1878 şi mai târziu nitace-din!oma pentru ranonri. de care s'au folosit 
unii «boieri» și mai înainte, Toate aceste fapte au tărăgănit cu mult completa 











1104 Aurel Morariu 


constituire a nobilimii basarabene, ceea ce a menţionat la 1892, într'un memoriu 
alăturat, mareșalul loan Catargi. 

Studiul zonţine extrasele personale ale reprezentanţilor a o sută de fa- 
milii din Basarabia. Fiecare moșier este trecut arătându-i-se gradul, vârsta, situa- 
ţia familiară, averea, strămoșii, actele prezentate pentru dovedirea acestora etc. 
Unele dosare se complectează prin documentele alăturate în originale. Nu numai 
pentru genealogiști prezintă un interes deoseb.t acest volum; totuși, trebuie <ă 
mențivnăm, mai cu seamă pentru ei este o contribuție de mare preţ. — fiind 
cea dintai lucrare care confirmă în mod ofic.al existenţa străvecne a unei clase 
nobile la Români. Istor:cii literari găsesc aici pe cavalerul Stamati, familia fabu- 
ustului Donici și a lui Tadeu Hâjdeu, pe tată: lui Alecu Kusso, pe Tufescu. 
Leonard şi Kaţ:ki amintiţi la 1830 în «Curierul Românesc» de Eliade Rădulescu, 
familiile Pruncul, M.llo, Ralli, lanov, Sturdza, Suruceanu, Kogâlnizeanu, Kazimir, 
Alecsandri şi altele, din cari au ieșit mai mulți cărturari, 

Orice extras despre persoanele amintite este urmat de însemnările auto- 
iului și o bibliografie, care arată o stud:ere minuțioasă a tuturor acestor oameni, 
pentru a căror cunoaștere d. Bezviconi a scris t.mp de 8 ani în buna d-sale re- 
vistă «Din trezutul nostru». 4 

Găsim izvoarele documentare ale acestor familii, pe reprezentanții iluștri 
și dn alte perioade, dar mai cu seamă multe detalii după monumente vechi ro- 
mânești, care pot fi distruse, astăzi. Multe familii și-au păstrat legături de sânge 
cu Românii de dincoace de Prut și Milcov. ş j 

Alecsandri — poetul Vasile din Molcova și Nicolae, primul președinte al 
Sfatului Țării din Basarabia — se trăgeau din același baş-ceauș Alexandru. 

Un Balasache din familia cercetată de d. 1. C. Filitti îl găsim în jud. 
Cetatea-Albă. i 

Bantâș, Biberi, Botezatu, Gafencu (din care făcea parte bunica d-lui Gri- 
gore Gafencu, fost ministru), Ghica — bunicul unor diplomaţi români, Kalmuţki, 
Kazimir, Keșco — strămoșii Reginei Natala Obrenoviri a Serbiei, Lazo, Leon, 
Măcărescu, Murguleţ, Păun, Râșcanu, Rossăt, Stamati — o familie de cărturari, 
Sturdza — cu legături. în aristocrația rusă, Teodosiev-Cantacuzino, Troh'n — fa- 
milie înrudită cu Domnitorii Serbiei Cargheorghievici, Varfolomeu și alți boieri 
din timpul exilului la Chiș'nău a poetului rus Pușkin, o familie falsă Vârnav, 
Vartic, Ziloti, Canano, Stamo, Başotă, Buzne. Catargi, Hâjdeu, Hâncul, Iamandi, 
Krupenski, Mavrodin, Millo, Palladi, Russo, Stroizi, Talpă și multe altele. 

Acte'e alăturate prezintă și ele un interes deosebit pentru studierea vieţii 
și a așezământului contemporan, iar din toate reiese o netăgăduită existență 
românească a Moldovei dintre Prut și Nistru, timp de multe sute de ani, de când 
au poposit acolo primii locuitori, strămoșii direcți ai mazililor, răzeșilor şi țăra- 
nilor de astăzi. Actele familiei Donici, pentru ținutul Orhei, sunt caracteristice 
în această privință. Dar nu lipsite de o însemnătate tot aşa de mare sunt și do: 
cumentele famili lor Talpă, Millo, Hâncul, Criste, Cerkez, Ursul,  Râșcanu, Bi 
beri, Kirus, Grigoriu și altele. 

Prezentarea amănunţită a unui volum ca acesta, în limitele unei recensii, 

" este deosebit de grea. Sunt în cartea d-lui Bezviconi atâtea informaţii, încât cei 
cari se interesează despre trecutul românesr trebuie să o cerceteze singuri. 


Leon Stoide 


VIAȚA ŞI OPERA LUI DIONISIE POP MARȚIAN 


DISCURSUL DE RECEPȚIE LA ACADEMIA ROMÂNĂ ROSTIT DE D. VICTOR 
SLĂVESCU ŞI RĂSPUNSUL D-LUI ANDREI RĂDULESCU 


Academia Română publică discursul de recepțiune rostit de  cătră 
d. Victor Slăvescu în ședința ei solemnă dela 31 Mai 1940, tratând despre «Viaţa 
şi opera lui. Dionisie Pop Marțian», D. V. Slăvescu socotește alegerea d-sale -a 
membru activ al Academiei Române drept o atenţie a acestui înalt for de cul- 
tură românească fată de sti*ntele economice, a] căror loc vrintre celelalte. stiinte 
sociale este tot mai predominant. Atenţi”nea aceasta îl determină să stăruie în 





Viaja și opera lui Dionisie Pop Marțian 1105 


discursul d-sale de recepţiune asupra unuia dintre cei mai străluciți înaintemer- 
gători ai științelor economice-sociale românești, deci asupra v.eţii și operei lui 
Dionisie Pop Marțian, de nume.e căruia se leagă cea dintâi încercare de ahr- 
-mare a unei concepții naționale in materie de pont.că economică în țara noastră, 

Dionisie Pop Marțian, născut ca fiu de preot la anul 1829 în satul Ponor 
«din Transilvama, își începe învăţătura in satul său natai, trece apoi la semi 
narul ortodox din Sib-u, de aci la Blaj şi apoi la Viena unde, ca elev al eco- 
nomistului Lorenz von Stein, dobândește la 1857 diploma de licenţiat în drept 
şi ştiinţele pouitice. i 

Terminându-și studiile, Dionisie Pop Marțian se stabilește la București — 
„unde se afiau reiugiaţi părinţii şi fraţii săi — și numai un an mai târziu, la 1858, 
spubl.că prima și vea mai importantă din scrierile sale: «Studii sistematice in 
„economia polit.că» — Partea primă: Economia Socială, 

La 9 August 1859, înființându-se în Ţara Românească «Oficiul central 
“statistic, Dionis.e Pop Marțian e însărcinat cu organizarea și conducerea acestui 
serviciu. D, V. S.ăvescu ne arată în prea interesanta d-sale expunere cu câtă 
“energie și cu ce voință nenfrântă D. P, Marţ.an izbutește în timp de numai un 
an să pună în funcţiune și să organizeze, pe cât se putea mai bine pe. atunzi, 
un serviciu de statistică oficială. Incă dn 1860 D. P. Marțian îndrăznește să 
procedeze la cea mai grea și mai plină de răspundere lucrare statistică: re: 
„censământul populaţiei, care a fost dusă la bun sfârșit. 

-w Tot în “anuul 1860 D.-P. Marţ'an face să apară «Analele Statistice», publi- 
cațiune trimestrială menită -să pună la îndemâna tuturor bogatul material sta: 
ttistic adunat cu atâtea greutăţi şi să dea posibilitatea unei prelucrări șt'ințifize 
a. acestui; material;.In acelaș an şi'ca o adnexă a Analelor Statistice, D. P.. Mar: 
4ian publică și «Aanlele Economicet, în cari. face să apară - studii și “cer- 
«cetări'"asupra 'tuturor problemelor „economice. ale timpului, : 

= Aprofundând opera -lui D. P. Marțian, d. V. Slăvescu ne lămurește: că în 
“toate studiile și lucrările sale acest protagonist al științelor ezonom'ce românești 
se arată pătruns de un -profund sentiment de naționalism economic, indicând 
metodele” cele măi - potrivite pentru ridicarea și stimularea forțelor economice 
naţionale. ! i 
£ In ale sale «Studii sistematice în economia politică; Partea primă:  Eto- 
nomia socială» — publicată la 1853 — D. P. Marţan dă o lucrare cu caracter 
teoretic în literatura economică românească, prima de acest fel la Români ; căci 
— spune 'd. V. Slăvescu — nici Nico'ae Şuţu, nici Alex. Moruzi şi nici Ion 
Ghica, economiști români cari l-au precedat, nu au dat lă iveală lucrări teoretice 1 

Tot astfel «Analele Statistice» și «Analele Economice» sunt cele dintâi 
publicaţii eronomice: și financiare re au apărut în. România, reprezentând astăzi 
o adevărată arhivă de cel mai mare interes istoric și documentar pentru epoca în 
care au apărut. Contribuţia şi colaborarea lui D. P. Marțian la ambele publi- 
cății sunt covârșitoare. La fiecare pagină — spune d. V. Slăvescu — întâlnim nu- 
mele său, fie întreg, fie numai cu trei inițiale (D. P. M.) sau cu una singură 
(M.) Intre colaboratorii celor două publicaţii ale lui D. P. Marțian sunt amintiţi: 
Eugen Stătescu, P. S. Aurelian, Dr. Felix, 1. M. Bujoreanu, Al. Periețeanu, 1. C, 
Lerescu. Ioan Petrescu, C. s. Marcovici, V. 1. Paraschivescu, N. Cristodorescu, 
G. Constantinescu. 

In conclusiune, d. Victor Slăvescu precizează că, nu se va putea scrie 
nic'odată o istorie economică a țării noastre cu privire la perioada de organizare 
a României pe baze moderne (1860—1865), fără sprijinul celor. două publicaţii 
ale lui Dionisie Pop Marțian. 

Din tot ceeace ne desvăluie însă această atât de interesantă și documen: 
tată comunicare a distinsului academician Victor Slăvescy, desprindem și amă- 
nuntul că Dionisie Pop Marțian a tră't o viată de muncă și jertfă închinată de- 
săvârşit binelui obștesc. Toată bogata activitate științifică şi publică a lui D. 


1 Aceleași aprecieri pentru această operă a lui D. P, Marțian le căsim 
în cartea d-lui Dr. Victor Vasiloiu «Der Einfluss Fr. Lists aut den ruminischen 
wirtschaftlichen Gedanken im 19, Iahrbindert», teză de doctorat prezentată de 
d. Vasiloiu la Universitatea germană din Koln, pag. 13 și urm. 































































1106 Aurel Morariie 





P. Marțian — ne spune d. V. Slăvescu — s'a desfășurat în cei 6—8 ani după ter- 
minarea studiilor universitare (1857), căci pe la începutul lunii Iulie 1865 D. P. 
Marţ.an moare la Miinchen, în vârstă de numai 36 ani. El este înmormântat !a 
Miinchen. Mormântul nu i se cunoaște... 7 

Paginile lui D. P. Marțian — încheie d. V. Slăvescu — sunt pagini de 
credință, insufleţire şi sinceritate... El — D. P. Marțian — subliniază cel dintâi 
că independenţa politică a unei țări nu valorează mare lucru dacă lipseşte inde- 
pendența economică... Tot ce a scris şi a propovăduit Marțian în scurta dar 
Logata lui act.vitate îi dă dreptul să fie socotit ca întemeietorul şi doctrinarul 
naționalismului economic românesc... 

Nu este, desigur, o întâmplare că d. Victor Slăvescu, un atât de distins 
reprezentant al generaţiei de astăzi a economiştilor naționaliști, şi-a ales pentru 
cel mai solemn moment al vieţii sale — pentru discursul de recepţie în sânul 
Academiei Române — tălmăcirea viieţii şi operei apostolului Dionisie Pop Mar- 
țian. Cinstirea unui predecesor al nostru de valoarea lui D. P. Mazţian ono- 
rează şi incinta în care s'a făcut și pe conferenţiar. 

D. Andrei Rădulescu, fost prim-președinte al Inaltei, Curți de Casaţie şi 
membru activ al Academiei Române, răspunzând d-lui Victor Slăvescu, a arătat 
că numeroasele legături, astăzi unanim recunoscute, între știința dreptului și: cea 
a finanţelor şi a economiei politice, au determinat ca economistului V. Slăvescu 
să-i răspundă juristul A. Rădulescu. 

Academia Română — spune d. A. Rădulescu — a ţinut să-și extindă ca- 
drul activităţii. Mult timp această înaltă instituţie a avut ca principală preocupare 
mai întâi limba, apoi și istoria naţională. Se simţia dintru'ntâiu nevoia de dozu: 
mentare și afirmare a latinităţii, continuității și unității neamului nostru. Treptat 
înză şi odată cucerită independența, s'a socotit necesar ca şi Academia să fie 
întărită şi desvoltată. In acest senz a fost alcătuită legea din 1879, care pre: 
vede că Societatea Academică Română de până atunci se declară Institut Na- 
țional cu denumirea Academia Română, având de scop cultura limbii şi istoriei 
naţionale, a literelor, a ştiinţelor şi artelor frumoase. 

Dela această dată — continuă d. Andrei Rădulescu — Academia Română 
este obligată să se preocupe de toate formele de cultâră. Astfel s'a deschis cu 
vremea drumul la locuri de membri activi şi ştiinţelor - economice-financiare. In 
primul loc a fost chemat, cum se şi cuvenea, d. prof. A. C. Cuza, patriarhul 
ştiinţei economice româneşti, Cel de al doilea academician activ. reprezentant a) 
acestor ştiinţe este d. Victor Slăvescu. 

D. Andrei Rădulescu, adresându-se în cuvânțarea sa direct d-lui V. SIă: 
vescu, relevă ca deosebit de nimerită alegerea subiectului disewrsului d-sale de 
recepție. «Aţi preferit —„spune d. A. Rădulescu — să vorbiţi-ide un. economist 
român, fiu al Transilvaniei aşa .de scumpă. suflețului. nostru, și care: și-adepus 
munca în serviciul Ţării libere; și bine aţi făcut. Punându-i figura în adevărata 
lumină, ați adus un frumos omagiu acestui precursor al ştiinţei economice în țara 
noastră; dar în acelaș timp aţi arătat respect și iubire fată de trecutul românesc 
care trebne cercetat și cunoscut în diferitele lui înfățișări. 

Străduințele lui Marțian vi l-au făcut simpatic şi v'au atras. Dar ceea -e 
v'a îndemnat îndeosebi să-l urmăriți şi să ne vorbiţi astăzi de el, este desigur 
legătura sufleteasră dintre Dv. şi acest economist, care între cei dintâi a avut o 
concent'e naţională ne terenul economic și care dorea s'o înfăptuiască în chip 
cât mai larg». 


2 Tot d. Victor Slăvescu publică mai târziu în extras din revista «Ana- 
lele Economice şi Stattistice», nr. 4—5/940, broșura întitulată «Din viața lui Di- 
mitrie Pop Merţian» (Note și Documente), în care la pag. 12—13 găsim amă- 
nunte certe relative la moartea lui D. P. Marţian. D. V. Slăvescu ne lămureste 
că d. Ioan Pnâu a avur feric'ta idee să se adreseze Consulului general al Ro- 
mâniei din Miinchen, rugându-l să cerceteze locul și data morții și a înmor- 
mântării lui D. P. Martian, D. Consul General i-a răspuns d-lui P. Budu, tri- 
mitându-i un un extras din reoistrn! de morţi al bisericii catolice Sf. Georg din Bo- 
genhausen, cu data de î4 Mai 1940. Din acest extras aflăm că D. P. Martan a 
murit la 2 Iulie 1355, în Prunnthal 'ângă Miinrhen și a fnst înmormântat în ci- 
mitirul Brunnthal-Bogenhausen în ziua de 4 Iulie a aceluiaș an. 



















Viaţa și opera lui Dionisie Pop Marțian 1107 


: Și înaltul magistrat şi membru activ al Academiei Române, d. A. Rădu 
l&Scu, a avut toată dreptatea când constata că afiniiatea de simț.re, gând și ac. 
țiune a academicianului V. Slăvescu cu cea a economisului naţionalist Dionisie 
Pop „Marțian l-a determ.nat pe cel dintâi să conlerenţieze despre viaţa și opera 
celui: din urmă. 

Intradevăr câtă asemănare, apropiere și chiar identitate de concepţii și 
acțiune între acești doi vajnici pionieri ai științei economice. financiare româ- 
nești! Ambii îndrumați de orientări științifice primite din Universităţi germane ; 
ambii de-o impresionantă soiiditate în cunoștințele lor de specialitate; ambii 
de-o voinţă fermă, neşovăitoare, şi de-o hărnicie şi putere de muncă uimitoare, 
ambii nu numai iluştri doctrinari ai conceptului economic naţionalist, ci şi sin 
ceri realizatori și organizatori pe planul practic al vieţii economice a Ţării. 

In partea finală a răspunsului său d. Andrei Rădulescu stăruie asupra as 
censiunii prin muncă, hărnicie și perfectă onestitate a noului Academician. «Ina: 
poiat în țară la 1914 — spne d. A. Rădulescu — n'ați alergat deodată la locuri 
înalte, unde poate v'ar fi îndemnat exemplele altora -şi mai vârtos titlurile ce 
aveţi, ci v'aţi mulțumit cu un post mai mic și salariu mai modest». : 

. D. Andrei Rădulescu enumeră apoi toate funcțiunile şi etapele prin zari, 
cu toată vrednjcia și lăsând trainice urme de îndrumare, a trecut d. Victor Slă: 
vescu, astfel: la Banca Românească, unde a muncit 10 ani; la Creditul Industria) 
(dela 1924—1933), revenind apoi ca director general dela 1935; în Consiliul Su- 
perior Bancar; în Consiliul Superior Economic; în Uniunea Generală a Industria. 
șilor; ca şi în diferite misiuni în străinătate. 

: «Activitatea D-voastră — continuă d. A. Răduiescu — v'a înălțat mereu : 
Aţi fost Subsecretar de Stat (1933—1934) la Finanţe și apoi ministru de Finanțe 
(1934—1935), iar dela 1935 ministru al Inzestrării Armatei. Mai sânteţi dela 193) 
şi profesor titular la Academia de Comerţ din Bucureşti». 

- Insistând asupra întinsei activități publicistice a d-lui V. Slăvescu, d. An 
drei Rădulescu relevă din cele peste patruzeci volume și. broșuri — și peste 
ana sută studii și articole publicate în reviste — pe cele mai importante, astfel: 
Istoricul Bănc'i Naţionale, volum de 350 pagini; Tratatul de Bancă, vol. 1 pag 
258, vol. II pag. 455; Despre monedă, credit şi schimb, vol. de 482 pag.; apoi tra 
tate și monografii despre problema transporturilor, a căilor ferate, a Dunării, 3 
petrolului, a aurului, a depozitelor în bănci, a monopolurilor Statului, a naviga: 
țiunii aeriene, a creditului agricol, a băncilor populare etc... «Acestea — înches 
d. A. Rădulescu — v'au deschs porțile Academiei Române». y 

2 Prea fericit de a putea încresta la răbojul acestei cronici binemeritata re 
cunoaștere - și cinstire dela loc atât de înalt a muncii harnice şi devotate binelui 
obștesc, desfășurată de academicianul Victor Slăvescu, Butov'neanul zare sem: 
nează aceste: şire n'ar vrea totuși 'să: închee, fără a nu mai 'adăoga că; Bucovina 
şi Bucovinenii “l-au cunosrut și apreciat pe d, V'ctor Slăvescu încă. de acum 
22 ani în urmă, adică imediat după marea Unire. Căci unul dintre primii crainici 
ai organizării economice românești a Bucovinei şi întemeietor cu mână fericită 
a atâtor așezăminte de viață economică și de instituţii de cultură românească 
dela noi. a fost d. V, Slăvescu, 3 

: „Nici în zilele de cumplită durere pe cari Bucovina le trăește astăzi, ea 
nu uită bunătatea şi omenia acelora cari, sincer şi cu iubire frățească, au aju- 
tat-o în opera de organizare şi consolidare românească... Iar dâcă acum Aca:- 
demia Română și atâți oameni de b'ne se bucură de binemeritata cinstire a d-lui 
Virtor Slăvescu, fie-i înoăduit şi Pucovinei noastre îndoliate de-a fi alături de 
toți acei cari preţuiesc munca şi se bucură de dreapta ei răsplătire. 


Aurel Morariu 
[ie 


VICTOR POPESCU: S'A SFÂRȘIT PRIMĂVARA (Nuvete) 
EDITURA «CARTEA. ROMÂNEASCĂ», 1940, BUCUREŞTI 


După volumul «Biserica Neagră», primit cu încredere de critică, d. Victor 
Popescu “publică — la interval de abia un an — a doua sa carte, toţ de nuvela 





















































Teodor Al. Munteanu 

























1108 


intitulată «S'a sfârşit primăvara». Tânărul prozator stăruie, așa. dar, întrun gen 
“literar oarecum pretenţios. şi care în ultima vreme a fost abandonat la noi, : 

Ca şi în primul volum, ceeace predomină în «S'a sfârşit primăvara» este ele- 
„mentul autobiografic, căruia d. Victor Popescu îi acordă o deosebită importanţă. 
Explicaţia acestei preferințe trebuie căutată. credem, în acea aleasă şi caldă. sensi- 
bilitate, care se întâlneşte aproape în fiecare pagină şi datorită căreia volumul îm- 
prumută' atracţia unei cărţi de confesiuni. Partea epică este copleşită, deseori, de 
lirism, iar reușita 'schițare a personagiilor dovedeşte o pronunțată afinitate între 
psihologia acestora şi autor. za 

Eroii nuvelelor din «S'a sfârșit primăvara» sunt în căutarea unei fericiri întregi, 
-a unui trainic reazim sufletesc : iubirea. Pentru câştigarea acesteia se sbuciumă toţi, 
fie că o bănuiesc apropiindu-se odată cu aventura, fie că o vor retrăită în trecut, 
De aici şi acea vagă melancolie dealungul paginilor, melancolie care se încadrează 
atât de potrivit în atmosfera tinereţii şi. în jinduirea după unele clipe nu întoțdeauna 
împletite cu dorinţi trecătoare. Nici Gunnia Aasse Ehrlingsdatter («In liniştea dru- 
'mului»), nici Yollanda Pancu («Lume, atâta doar !»), nici doctorul Mircea Basarab 
(«S'a sfârșit primăvara»), nici Marta Lupaşcu («Un înfrânt»), nici Ana Lascăr («La-; 
-crimi») nici Hașimir («Haşimir»). nici Dan («Straniu»). niciun erou nu spune, nici nu 
„dă a se înţelege ceva în legătură cu dragostea trupească. Totuşi, sugestia nu lipseşte. Și 
tocmai în această discreţie sugestivă constă meritul d-lui Victor Popescu, ferindu-şi 
scrisul de echivocuri fără însă a diminua efectul urmărit. Planul de viaţă, pe care 
“sunt situaţi eroii, trece dincolo de preocupările vulgare. Discuţii consistente, un acord 
la pian sau extazul. în faţa unei, privelişti din matură. contribuie, în largă măsură, la 
intensificarea. iubirii. Este locul să. șubliniem. că peisagiul exterior ocupă o. parte 
„considerabilă în «S'ă sfârşit. primăvara» Autorul „dispune de reale. posibilităţi în a 
piezenta, cald:şi precis, natura. «Undeva, în depărtare, în spate şi putin. pe stânga 
noastră, se zărca o linie ondulată, ca-un nour odihnindu-se pe mare. Pământul Egipr 
tului se ascundea! din 'ce în ce: mi mult. Din mersul vasului, răsăriau adieri' line .cu 
un vag gust sărat, a căror mireasmă se ridica în sus, pe mări, ca un balsam înviorător? 
Din orizontul aşternut pe întinderea albastră a apelor se împleteau- valurile nopţii, 
în timp ce, fără putere, un saare aprins desemna pe cer palete de- culori murinde> 
Marea ondula liniştit, spinări rotunde, blânde şi armonioase ca dealurile acoperite? 
de vii. O pulbere de lumipă ne înconiura, o pulbere de străluciri timide, aprinzând 
ferestre pe punte, sticlind peste întinderi de metal». («In liniștea drumului», pag. 13). 

Mai atrăgătoare, prin duioşia care emană din ea, ni se pare nuvela «Lacrimi», 

“= o întindere numai de 13 pagini, bucata aceasta cuprinde o.bogată viată de 
vis. Muzicianul Andrei — pe vremuri mândria pupitrului, astăzi bătrân şi obosit, —; 
ia parte la un concert dat:de unul dintre foştii săi elevi. Lumina vie a sălii, mur= 
murul nedeslușit înainte de a se începe concertul, simpatia care i se arată din public 
şi emoţiile tânărului dirijor îi aduc în minte toată tinereţea sa, toate succesele, tot: 
entusiasmul de odinidară. Imaginea întreagă a vieţii sale o zăreşte însă numai în 
momentul când. se așează în aceeași lojă Ana Lascăr, fiinţa pentru care a nutrit, 
cu ani în urmă, cele mai puternice sentimente. Și dânsa a îmbătrânit. Anii s'au scu- 
turat, bogat, peste amândoi. Numai sufletele au rămas aceleaşi, sufletele în care 
sporeşte acum valul melancoliei, pentru a se sfârşi totul în resemnare. , 

Dialogul viu şi fraza concentrată dau cărţii d-lui Victor Popescu o notă antre- 


nantă la cetit. 


AUREL MARIN: ÎNSEMNĂRI DE VACANȚĂ (Versuri) 
TIP. «ŞOIMII CARPAȚILOR», 1939, BRAŞOV 


Cu această plachetă, d. Aurel Marin este la a şasea culegere de poesii. Nu se 
poate sustine că «Insemnări de vacanță» represintă, cum ar fi fost firesc, un progres 
simtitor în evoluţia poetului. Aproape jumătate din volum mai trebuia păstrată în 
sertar. Sunt, totuşi, în «Însemnări de vacanță» câteva poesii care-l menţin pe d. 
Aurel Marin printre: fruntaşii generaţiei tinere. Desprindem «Cartea» (pag. 6—7), 




























Aurel Marin :Insemnări de vacanță 1109. 


în al cărei sfârşit abundă convingerea că totul este zadarnic în viaţă, convingere; 
frequentă dealtfel în scrisul autorului «Intrării în pădure»: 


Deschid. o. nouă carte 

Cu liniştile ei. : 
Pun viselor temei 

Din slovele deşarte. 


Pe fila ei subțire 
Insemn în albe. seri 
Uitate mângâieri 
Din. veşnica iubire, 


Sub fosnetul ce-l face 
Intorsul  filelor, 
Veninul zilelor 
Depus, în suflet, zace, . 


Deschid o nouă carte 

Cu farmecele ei. 

Un inutil temei. î 

Un pas mai mult spre moarte. 


Şi «Pâcla serii» (pag. 36), pentru muzicalitatea şi simplitatea ei: 









Pâcla serii tremură pe mare, 
Valurile zac nepăsâtoare 
Lângă țărmul de mărgăritare. 







Fâlfâind se mistue, a vare, 
Pasări albe lunecând în zare 
Fără urme, fără încetare. 








Uneori se-apropie vapoare, 
Peste tărm adie lină boare, 
Umbre sar si-apoi dispar uşoare. 












Dacă ar fi să mai reproducem, ne-am opri la «Vers» (pap. 8—9), «Singură:. 
tate» (pag. 22—23) şi «Frumoasa moarte» (pag. 30—31), 


1. D. PIETRARI: SCRISORI PENTRU POEȚI (Versuri) 
TIP. «OLTENIA», 1940, BUCUREŞTI 





Noul volum de versuri al d-lui I. D. Pietrari se caracterizează prin aceeaşi 
expresie viguroasă şi acelaş reţinut chiot haiducesc din «Poeme cu livezi» şi «Poeme: 
cu vin şi haiduci». Ni se pare, însă, că dorința autorului de a fi cât mai original a 
aiuns la cu totul alte rezultate „decât acele pe care le-a urmărit şi le-am fi dorit. 
D. Pietrari dispune de o netăgăduită îndemânare artistică și poate că tocmai din 
cauza acestei uşurinți de - versificare nu s'a putut concentra destul pentru n da o 
carte unitară, menită să întreacă realizările anterioare. D-sa preferă  închegării 
definitive şi durabile o notă efemeră şi hăzoasă, care duce, deseori, la proză. D. [. D. 
Pietrari nu ştie să-și exploreze, 'cu rezultate satisfăcătoare, propriila-i bogății. 
Când abordează o temă de mare efect artistic, după câteva versuri d-sa o banalizează, 
amestecând sentimentul pur cu praz, ceapă, cartofi şi... unt. Este un defect de care. 
ar trebui să ţină seamă în viitor, d. I. Pietrari, cu atât mai mult cu cât sfatul 
i-l dă un prieten și sincer prețuitor al poeziei d-sale. Expresiile: «Şi-ar fi putut so. 
țină 'ntr'o beţie» (pag. 6), «Mă uit prin poesia vremii noastre» (pag. 8), «Cei de-acolo 
nu ştiu de traviate» (pag. 8), «Când eram eu mic» (pax 9), «Ce bine-i şade...»,, 
folosită de şapte ori în aceeași poezie (pag. 16—17). «Străbunii lui sau ofticat de, 






































































1110 Teodor Al. Munteanu 


praz» (pag. 42), ete:, etc., etc. intunecă pur şi simplu întreg volumul, din care nu 
lipsesc armonii româneşti ca următoarele: 


Am auzit un cântec bătrânesc, 
Cu'ntorsături domoale. de arcuş. 
Par'că se da o stea pe-alunecuș 
Prin scripca unui paltin ciobănesc. 


Frumoase's, Doamnt, cântecele Ţării, 
Dar zise-aşa, cum le-au oftat străbunii. 
Când le aud îmi cresc în piept gorunii 
Şi simt aproape tâmpla depărtării. 
(«Clară», pag. 18). 
Şi mai departe, însușindu-şi ritmul popular : 


Douăzeci de cai — scântei 

Şi tot douăzeci haiduci 3 
Par'că's voevozi în şei ! F 
Poţi, istorie, să-i duci, 

Poţi, Istorie, să-i bei? 


Ei La un loc de-i strângi pe toţi, 
Ai epocă de isprăvi... 

Ei au vrut să fie hoţi 

De răcoare prin dumbrăvi, 
Nu de aur, nici de slăvi. 


Au crescut pentru păduri 
Să citească 'n ochi de cai... 
. Val al vremii, de-i îniuri, 
E cum ai cerca să furi, 
Lacrimi de pălmaşi din Rai. 


Douăzeci de cai — scântei 

Şi tot: douăzeci haiduci. 

Veacuri de păduri în ei i 
Şi tarafuri mari de cuci... 


Poţi, istorie, să-i bei? 
Poţi, istorie, să-i duci ? 
(«Haiduci spre Țarigrad», pag. 43—44). 








S'ar mai putea cita «In zori» (pag. 50), «Dimineaţă la munte» (pag. 52), 
„Seară la Bușteni» (pag. 53) şi «Umbra» (pag. 60), în cari maturizarea stilistică a 
d-lui 1. D. Pietrari este evidentă. 


GRIGORE BUGARIN: AMEAZ LINIŞTIT. (Versuri) 
TIP. «LUDVIC SZIKLAI», 1939, LUGOJ 


Isvoarele inspiraţiei d-lui Grigore Bugarin pornesc numai din străfundurile 
vieţii noastre rurale. «Ameaz liniştit» păstrează atmosfera de românism din celelalte 
volume («Simfonia rustică», 1935; «Cântece de seară», 1956; «Cântarea dragostei», 
1937; «La nana'n vale», 1937; «Florile satului», 1937), căreia i se adaogă siguranţa 
în expresii şi o limpezire a lirismului. Intenţionat sau fără voie, d. Grigore Bugarin 
foloseşte la rimă aproape numai substantive, fapt care dăunează considerabil reali- 
zărilor d-sale prin lipsa surprizei. Nu întodeauna şi nu în orice măsură frâul liber 
al sensibilităţii dă originalitatea. Dimpotrivă, ignorarea integrală a tehnicei nimicește 
însăşi spontaneitatea, a cărei valabilitate nu se susține, rredem, dacă sentimentul ar- 
| tistic nu este dirijat şi încadrat în anumite forme, oricât de cuprinzătoare. 






















“Grigore Bugarin: Ameaz liniştit ET! 1 


Oricum, «Ameaz liniştit» constituie un pas înainte în activitatea poetului bănă- 
sean. Sprinteneala versului şi motivele desvoltate atrag: 

Aşează-ţi bine'n umeri vechea ta scurteică, 
Şi-atunci când natra cântă din suveică, 

Să te aud cum chioţi să răsune munţii, 

Să-mi pară, măi bădiţă, că mi-e "mceputul nunţii... 


Tot ce-mi doresc acum, o fac cu rugăciune; 
Şi nunta 'n munţi ne fie, doi brazi să ne cunune, 
Du-mi sufletul cu tine şi-l culcă'n poeniţă, 
Acolo unde-i stâna şi turma ta, bădiţă,. 

i («Rugăciune») 

= Sau: 

La ţărmul de pârâu wpmeazul a adus 

Podoaba munţilor şi-a culmilor de sus, 

— Şireagul de mărgele "nşiruit pe cărărui — 

Ciobanul vremilor şi turma lui... 


In margine de râu gorunii străjuesc 

La căpătâiul cântecului românesc 

Când lângă țărmuri turma se așează 

In liniştea aceasta de amează... 

(“Adăpatul turmelor») 
«Cântecul inimei» (=inimii) cuprinde aceste supărătoare greșeli gramaticale, 

«eari se cer înlăturate la o nouă ediţie a volumului: «să fi cuţit» (=să fii cuţit), 
«istorie să fi; să fi destim (istorie să Jii; să fii destin), «să fi raripa mea de he- 
ruvim» (=să fii aripa mea de heruvim), «pentru măreţul vis să fi ispită» (=pentru 
xmăreţul vis să fii ispită), 


"CONSTANTIN BIVOLARU: OMULE, ÎŢI DAU O CARTE (Versuri) 


Li 
EDITURA «CUGETAREA», 1940, BUCUREŞTI 


Ceeace reține atenţia la început în această carte este «portretul inedit» al 
:autorului, tolănit pe pagina a doua într'o poziţie de cântăreţ biser'resc la fotograf. 
'Un cap Tunguieţ, puţin umflat în: partea stângă, cu încâlcituri de pi ; asemeni sârmii 
ghimpate pe un gard şubred; o frunte şuie, oscilând între forma „nui trapez nere- 
pulat şi a unei coji de harbuz strivit sub călcam ciobănesc; două sprincene ca 
două lipitori; doi ochi cari se duşmănesc mereu, privind fiecare în direcţii opuse; 
«un nas de boxeur, mutat puţin spre dreapta; o mustață 'rară, proporţional împărţi 
jumătate tinde să pătrundă în nări, jumătate atârnă peste gură; o ureche nescobită, 
rea, pata par'că să se desprindă de sub tâmplă; un gât lung și drept ca un burlan; 

“0 flanelă flocoasă, pavăză pentru frigul iernii; o mână, cu cinci degete, de tragedian 
ratat; altă mână, cu patru degete, de mahalagioaică şi o cravată confecţionată de 


“un diletant, — cam așa apare chipul d-lui Constantin Bivolaru în «portretul inedit 
de Iliu». N 


Dacă mai întorci o filă, citeşti: «De acelaş aut 
Barbizon studiu documentar şi critic». Şi 
cunoscute versuri de Paul Valery, a căror prezenţă n'o justifică decât ambiția d-lui 
Bivolaru de a sta, cel puţin cu acest prilej, alături de poetul francez. Abia dacă 
mai întorci o filă te întâmpină generositatea şi zâmbetul autorului: «Omule, îţi dau 
o carte». Ce fel de carte? O carte «cu 'nceput de viaţă şi sfârșit de moarte», pe 
care «ţi-o dă pământul» fiindcă este. «scrisă de mâna nimănui»; o carte, pe care 
«s'o citiţi taţi cei vii și cei morți» (pag. 9). Spre jena noastră, mărturisim sincer că 
Dar, trebuie să se poată, 
carte celor plecaţi pe drumul fără în- 





ar va apare Grigorescu şi Şcoala 
dacă mai întorci o filă, vei întâlni patru 


până acum mam ştiut dacă şi în mormânt se poate ceti... 
din moment ce d. Bivolaru oferă a d-sale 














in2 Teodor Al. Munteanu: 


toarcere. Nopțile de veghe îi vor fi deschis, fără îndoială, ușa spre tainele ascunse 
oamenilor comuni... Fiindcă d. Constantin Bivolaru cugetă mult, îşi pune întrebări 
nenumărate, îşi dă răspunsuri tot nenumărate, se încruntă în Gglindă când nu-i mul- 
ţumit de anumite probleme, îşi loveşte fruntea, mustrând-o, — cu alte cuvinte d-sa. 
este un om frământat... Ascultaţi-l cât de chinuit să întreabă: > 


Lumina, pentruce vis Dumnezeu a vrut-o? 

Pentruce a cerut-o? 

Pentruce a ştiut-o ? 

Pentruce a stropit cerul nopţii cu ea? 

Pentruce de o vecinicie în ea vrea să stea? 

Pemtruce în sufletul meu s'aprinde şi apoi 

Pentruce pământul şi cerul îşi au rădăcini în noi? 

Pentruce isvorul din soare coboară? 

Pentruce le duce lumina pe toate în poală? 

Pentruce roade cu poteci spre ele? 

Pentruce îmi pun din lumină pingele, 

Dacă urc spre Dumnezeu grăbit 

In visul Lui de lumină, cu visul morții împlinit? 
(«Pentruce vis lumina»?, pag. 13) 


Din astfel de piese se compune volumul d-lui Bivolaru, volum care amuză şi 


întristează... 
Teodor Al. Munteanu 








m «La Difesa della Razza» («Apărarea 
Rassei»). Scienza. Documentazione, Pole- 
mica. Quest'onario. (Anno III. N. 19. 5 
Agosto — XVIII). Apare cu regularitate, 
deși, poporul italian se prezintă, din 
punct de vedere etnic atât de compact. 
Scrisul din faţă, cele două versuri depe 
copertă, aruncă lumină spirituală per- 
rana ec asupra paginilor «Apărării Ras- 
se : 


Uomini siate, e non pecore matte, 
Si che'l Giudeo di voi tra voi non rida! 
i (Dante, Paradiso V) 


Fiţi oameni, și nu oi proaste, 
Așa ca Jidovul dintre voi, de voi să nu 
[râdă ! 


Semnalăm: consideraţiile lui Armando 
Tosti, asupra rassismuiui lui Nietzsche, 
Autorul nu uită să reamintească faimoa- 
sa constatare a lui Tacit: «Iudeii sunt 
poporul născut să fie sclav»; sistematica 

„veche și modernă a rasselor omenești. 

In numerele 21—22 reținem articolele: 
«Cercetări moderne asupra principalelor 
caractere antropologice»; «Morlachii», 
cu frumoase ilustrațiuni; «Serviciul se- 
cret englez»; «Umbria împotriva evrei- 
lor; «Evreii în noua Europă și proble- 
ma izolării». 


m La Lettura» (anno 40. Nr. 7, 8, 9,10; 
luglio, agosto, settembre, ottobre, 1940— 
XVIII). Rivista mensile del «Corriere della 
Sera». O revistă credincioasă numelui 
și tradiţiei ei. Cuprinde material variat. 


Într'adevăr o lectură plăcută, De pildă 
portretul mișcător al Sfintei Caterina din 
Siena, compus de Ada Negri: «Santa 
Caterina da Siena» (con illustrazioni a 
colori). Sau «Descoperirea casei lui Pas- 
carella»: (de-A. Baldini). Acela care 
scrise «Sonetele», populara «Descoperire 
a Americii», şi despre care z'se Carducci 
că «niciodată poezia dialectală italiană 
nu se r'dicase la așa înălțime»: Columb 
se căznia de multă vreme să dovedească 
xotunzimea pământului. 


Și cum oamenii râdeau de asta, 
El știi ce isprăvi o bună z:? Luă un ou, 
Și-acolo în faţa a cine nu credea, 
O făcu, zice; — Am să vă dovedesc.— 
Și-acolo înaintea tuturor, domol, domol, 
Luă oul âcela și fără compliment, 
Ppăfferel -li-l făcu să stea în picioare, 
Eh, văzându-l, oul acela stând drept, 
Chiar şi cei ma: contrarii. mai ne- 
(mulțumiți, 
Eh sanmarco! începură să-l creadă. 


Dar aceasta, în dialect. Pe vorbele lui 
Pascarella. Şi nu din locurile cele mai 
plastice, cari sunt mai pe câte Americi 
ar fi descoperit Columb, dacă erau pe 
atuncea corăbiile perfecționate de as: 
tăzi, pentru a-i împrumuta lui Pascarella 
chiar spiritul. 

Și despre Paisiello, ambasador al muzi- 
cii italiene, scrie Andrea Della Corte. 
Ori despre «Magdalenele» lui Tiţian, Fă- 
ră a se trece cu tăcerea impresionante 
și dureroase subiecte de actualitate; 
Giuseppe Ravaznani, BALBO. 

Iar cine vrea să știe una alta din tea- 
trul japonez: N6-Joruri—Kabuki (cu ilu- 
strațiun!), citească articolul lui Renato 
Simoni. y 

Din numărul de pe Octombrie subli: 
miem articolele: «Egiptul şi noi'; «Dela 
Mac-Mahon la Pâtain»; «Cum se alege 
un Preşedinte»; «Italienitatea limbii noas- 
tre literare» (de Giulio Bertoni). 


HI «L'Europa. Orientale» (Rivista bi- 
mestriale di Politica-Storia-Vita Cultu- 
rale). Anno XX — Fasc. VII—X. Luglio- 
Ottobre 1940—XVII. Sobra și știinţ fica 
«Europa Orientale» a Institutului/ cu a- 
celaș nume prezintă necontenit studii de 
marcă. In loc de orice trecere în revis- 
tă, dăm din sumar: E. Damiani scrie 
despre Poeţii slavi într'o «Antologie ita- 
liană-de poeţi în lume»; Attilio Missoni, 
«Câstecele populare bulgarey; loan A. 
Petkanov, «Aspecte ale vechii civilizații 
bulgare»; S. Mokulskij, «Comedia măști- 
lor ca problemă istorică». 


32: 



















1114 


WM «Rassegna Nazionale» (anno  LXII. 
Giugno 1940—XVIII. Roma). Directorul 
revistei, d. Giul.o de Rossi dell'Arno se 
serveşte de Ziuarul lui Don Lorenzo 
Costa, Prior în Valsenio pentru a ade- 
veri urbi et orbi moartea în cred.nță 
catolică a lui Alfredo Oriani. (La morte 
cristiana di Alfredo Oriani). Odată cu 
convingerea pe care o căpătăm asupra 
creștineştei despărțiri întru Domnul a pre. 
mergătorului ideolog ei fasc-smului, a 
«Poetului Patriei» cum l-a cinstit Benito 
Mussolini, se reliefează și conturează în 
mintea noastră figura singulară a ro- 
magno.ului. 

Ochii lui mari, lucitori vădiră până in 
clipele supreme flacăra  nestinsă a cre- 
dinței în idealitate, Singurătatea polit. că 
în care-a trăit față de contempo'ani 
(ideologu! fascismulu'), pe care a iubit-o 
pentru a-și tr:mite sulițee de aur ale 
gândului dincolo de imediat, către visa- 
re și cânt (firea poetică), izolarea în a- 
precierea trecutului (storicul),  atitudi- 
nea de predicator neînfricoșat și mastră- 
tor, sufletul lui Vvâlvătae, ce a încălzit 
până și co.orile art'stului de voluminoa- 

"să simțire aevea, dându-le îmbinări ori- 
ginale, francescane, îl însoțesc până la 
despărţire. Alfredo Oriani a vrut să se 
comunice cu Crist. Un confort pentru cei 
în inimile cărora el trăește, și astăzi, in 
gândul generaţiilor italiene noui, 

In acelaș număr o frumoasă poezie a 
lui Renato Rippo: «Stele». 


N «La Vita Italiana». Rassegna politi- 
ca. Pubblicazione mensile de «Il Reg.- 
me Fascista» (anno XXVIII. Fase. CCC 
XXX. Roma Sertembre 1940—XVIII), apa- 
re, printre altele, cu următoarele articole: 
«Mussolini și ebraismul înaintea Marșu- 
lui»; «Cum au cucerit evreii Franţa» ; 
«Pentru cunocșterea geniului rasial»; 
«Fascism . și libertate»; «Spionajul  gu- 
vernului englez în serviciul Austriei si 
al Burbonilor»; «Organizarea sindicală 
corporativă în Spania națională». Fapte 
și comentarii, Puteri.e oculte. Revislele 
politice. 


BM «Nuova Antologia» (anno  75-- 
Fasc. 1641. 10 Agosto 1940 — XVIII. 
Roma). Impresionează articolul înaripat, 
deși adevărat studiu, al lui Arturo Fari- 
nelli: «Verdi și Shakespeare». 

Doi coloși, ţinând de timpi deosebiți, 
de țări, popoare. arte deosebite, totuşi, 
două înălțimi asemenea. Doi înrudiţi în 
omenească frământare și divina artă. 
Muzica verdiană a dat egală expresie 





































«Rassegna Nazionale», «La Vita Maliana», «Nuova Antologia» 


sufletului shakespearian. Nu numai că 
fiindcă era creaț-une genială ci pentrucă 
isvora dintr'uu sutlet de poet. Verd. în- 
țelegea pcezia veipului cât și poezia ar- 
mon.ei. intuiţia cpere. lu; snakespear2 
fu pentru aceasta, exactă. Și puternice 
au tost, pentru aveasta emoțiile suierite, 
Totul pleca dela puternica afin tate spi- 
rituală cu dramaturgul, «mare maestru al 
inimii omenești», cum îl numia. «Şi nu 
numa: ia din Shakespsare subiecte. de 
inspirație, dar adaogă viața sa, respirul 
său muzical, melod-a sufletului său vieții 
dăruiia în «Machbeth», în «Oielio», în 
«Falstafi», și se torturează ia un Lear 
decenii, și se gândește la un moment 
dat la «Hamlei», la «Furtuna», la «Ro- 
meo și Julieita»»... «Lansaţi de destin 
Shakespeare și Verdi în locuri diverse, 
în timpuri diverse, creatori, indrumători, 
animatori, binefăcători ai umanității în 
diverse aspeule ale artei în zona de pace 
de pe țărmii eterni unde se adună ge- 
niile, nepăsători mai mult de desfacer.ie 
omenești şi de urmarea și prăbușirea se- 
colelor, ne apar, p-eduţi, rătăcitori în 
puțina lumină pământească, sbătându-se 
în dureri și lacrirni, tinzând către un 
senin care înge, unţi în legătură  fra- 
ternă, cu un sigil divin care îi acomu- 
nează și ca străduindu-se într'o aceeași 
sferă pentru a domoli furtunile de dure- 
re și ale nelniștilor stâmpărate, şi 
pentru a lecui rănile, și a aduce pace, un 
surâs de cer, o rază din foarte înalta 
stea, și pentru a mișca unda celor ma 
dulci melodii trecând peste marea tul- 
burărilor și a discordanțelor umane», 

Paolo Toschi confirmă în «Cântece 
populare corsicane», legătura de simţire, 
alături de cea lingvistică, a creaţie: po- 
pulare corsicane cu Toscana, lată şi ce 
scrie Niccold Tommaszo în 1841 despre 
dialectul insulei: «Limbă tare, și a celor 
mai italieneșri dialecte ale Italiei, care a 
ăsunat și răsună cântece demne ca Ita- 
lia să le simtă. Eu prezint câteva din ele 
ca documente și de istorie și de obice- 
iuri, și de limbă, ca ind'ciu al frăţietății 
de neruinat>. 

In -fasc. 1642 și 1643 se citesc sub- 
stanțioasele articole: Alfredo Schiaff ni, 
«La originile formei poetice italiene», 
Massimo Pontempell:, «L'Aratino», 

Criticul dramatic Silvio D'Amico. îl a- 
cuză pe Bernard Shaw de ireverență 
(«L'irriverente, Bernard Shaw».  Fasc, 
1644). Opera întreagă a comediografului, 
spune D'Amico. se încadrează spiritului 
«ant fatisaic» eng'ez din ultimii șapte» 
zeci de ani, Spirit atestat de un Pinero, 




















uLetteratura», Vasile Alecsandri şi Italia, «ll Frontespizio» 


Sutro, Jones, Barrie, Wilde și care con- 
gistă în «denunțarea unei societăți ce, 
sub formule puritane, este sensuală, e- 
goistă, feroce, și am spune de fiară: 
gentilomi și gentildonne cari la un anu- 
mit moment, sub fusta cu coadă sau 
a. hainei decoltate,. descopăr sălbate- 
cul». «Lipsa de reverență a lui Shaw 
ar veni de acolo că se ridică împotriva 
or'tărei tradiţii, împungând-o cu sulița 
spiritului său farsesc și grotesc, dstru- 
gând idolii estetici ai trecutului și arogând 
înlocu'rea lor cu propria operă, după pro. 
prii şi valide canoane estetice, când el a- 
junge, din contra, să fie cons'derat ca- 
pricios, bufon, pueril,  «ireverent». Şi 
D'Amico are mijloace suficiente să dea 
drumul cu putere săgeţilor, Ii face plă- 
cere să-l definească pe Shaw, ca en- 
glez, prin propriul lui comic (v. tirada 
împotriva Englezilor de la p. 178). Incât 
unele merite ale scriitorului sunt inson- 
testab'le, dar în general din atitudinea 
şi din opera lui, conclude, aducând ca 
probă și un fapt personal, Silvio D'Ami- 
co, Bernard Shaw nu este acel enfant 
terrible cum s'a voit, ci se complace în- 
tr'o atitudine de «irriverente». 

De sublin'at, de asemeni articolul ro- 
manistului Giulio Bertoni asupra contac- 
telor culturale italo-portugheze în epo- 
ca Renașterii sub dublul aspect: vul- 
gar și latin. 

Numărul din Octombrie 1940 (fasc. 
1645) ne interesează direct. Ettore De 
Zuani semnează articolul politic: «La 
Bulgaria e la Dobrugia», iar Marcello 
Camiluceci, prietenul nostru, serie despre 
«Vasile Alecsandri şi Italia». Bine orien- 
tat în problemă, cu date suficiente și cu 
oarecare căldură, d. Camilucci ne face 
un serviciu apreciat. 





m «Letteratura», Rivista trimestrale di 
țetteratura contemporanea (anno IV. nu- 
mero 2. Aprilie—Giugno. 1940. XVIII. Fi. 
renze). Prezintă traducerea a patru s0- 
nete ale lui Ronsard, poezii originale, un 
studiu despre Pietro Pancrazi. semnat de 
Walter Binni precum și bogate recenzii, 
între cari nna asuvra cărții lui Giovanni 
Macchia: «Baudelaire critico». 


m «Giornale storico dela letteratura 
itliana» (anno LXIII. Vol. CXV.. Fasc. 
345, 2% Tr'mestre—1940—XVIII. Torino). 
Erudita publicaţiune trimestria ă condu- 
să de G. Bertoni, C. Calcaterra, F. Neri 
aduce cu fiecare număr desbateri nouă 
şi orig'nale de probleme literare, filolo- 
gice, linguistice, In numărul acesta prof 





U15 


Francesco A. Ugolini face noui cerce 
tări asupra unor probleme ae «Şcoalei 
poetice siciliene», Bogate ca totdeauna 
rubricile revistei bibliografice, a buleti- 
nului bibl:ograf.e, a cronicei. 


BI «Il Frontespizio» (No. 
1940-—XVIII. Vallecchi. Firenze). Este re: 
vista în care Giovanni Papini publică 
fără întrerupere suculente și importante 
articole de critică literară. lată în numă 
rul acesta unul asupra căruia trebue să 
ne aplecăm cu deosebită atenţie și râvnă. 
E întitulat «Giovanni Pescoli». Şi înseam- 
nă o aşezare definitivă a poetului în 
ramele unei judecăți estetice  integrato- 
rii. «Orice estetică de artist este indi- 
rectă autobiografie». Și estetica lui Pas- 
coli este în Fanciullino-ul lui fa mos, ca , 
re la rândul lui cuprinde experienţa de 
viață materială și sufletească a poetu- 
lui, In sensu. că Pascoli a fost un «fan- 
ciu'lo», «Pascoli a fost un copil mort la 
cincizec'șișase de ani care, pentru a trăi, 
fu constrâns să-l facă pe maestrul de 
gramatică. Copil de geniu, copil poet, 
copil înțelept însă întotdeauna, până .la 
urmă, copil». Astfel se explică viața lui, 
astfel se explică opera. Și în sentiment, 
și în gândire și în formă. Zadarnic se 
va căuta în el un sistem de gândire fi- 
losofică, un fond poetic delineabil, o 
concepţie stabilă, el este mereu schim- 
bător, curios. mobil, ca un copil. Dacă 
îl vedem astfel, căci astfel este în rea- 
litate, am eliminat posib'litatea discuţii- 
lor contradictorii şi ale luptelor sterile 
ale criticilor pe cari Papini, deși le re- 
cunoaște utile într'un fel, găsește îndea- 
juns cuvinte ca să le blagos'ovească, 
necruțând chiar pe ilustrul critic dela 
Napoli, măcar că nu-i pomenește  dea- 
dreptul slova numelui. Ajunge c'orovă- 
iala. Acesta este Pascoli, uneori de do: 
jenit ca orice copil, dar uneori copil 
precoce, copil genial, pur și mare poet.; 

Sforțările oamenilor de gust să se în- 
drepte mai bine în altă parte, să facă o- 
peră utilă: să trieze bogata creaţie a lui 
Pasroli, şi să rețină pentru 0 nouă edi- 
ție numai ceeace un gust s'gur va ale- 
ge, căci «nu există poet, oricât de mare 
ar fi, care să nu aibă trebuință, la un 
moment dat, de cruda pietate a foarfece- 
lor». Pe de a'tă parte este, deopotrivă 
operă inutilă, a căuta «regnul» poet'c fa- 
vorit al poetului aiure. și nu în poezia 
lui aeorpică. Ac: copilul e în mediul lui, 
aici e «Pascoli penuin. Paecoli mare şi 
pur, Pasroli care asenltă cântersle, susu- 
rele, ciripitul, glasurile, tunetele,  mur- 


4. Aprilie 










































































murele marelui pământ natal», «Pascoli 
marele copil al câmp.ei». 
“ Notăm în numărul 6 (Iunie 1940— 
XVIII) al revistei un alt artirol al lui 
Papini «Noliţe despre Anglia». -In zece 
capitolașe, conţinând f.ecare un cap de 
acuză împotriva spiritului englez: «popo- 
rul englez este cel mai naturaliter anti- 
creştin -dintre popoarele din Occ.dent» , 
fiind creştinismul umilință, «nici un po- 
por, poatecă, nu este atât de nativ şi 
întim superb ca poporul engiez»; «Anglia 
este un popor de negustori ș, de farisei»; 
'wEsre în Europa o ţară care na avut 
niciodată mari compozitori, care n'a a- 
vut niciodată mari pictori, care n'a avut 
mari sculptori, care na avut nicio- 
dată mari arhitecți, care n'a avut 
niciodată mari metafizicieni și totuși se 
fălește a fi poporul cel mai civilizat al 
luinii, 

Da, este adevărat că posedă câţiva 
mari poeţi, câțiva excelenți romancieri, 
câțiva celebri oameni de ştiinţă. Insă e 
adevărat, de asemenea, că alte popoare 
— de suszisa țară socotite infer.oare — 
posed și ele, pe lângă mari compozitori, 
pictori, sculptori, arhitecţi și metafizici- 
eni, și mari poeţi, excelenți romancieri 
şi celebri oameni de stiință. Un popor 
care nu știe crea mari opere de artă 
nici mari sisteme de metafizică poate 
în adevăr să aibă pretenţie la primatul 
spiritual 2» 

Rafiaele Ciampini scrie un articol de 
substanță asupra lui Niccolă Tommaseo 
pe care îl cunoaștem mai bine și noi 
românii, 

Revista florentină prezintă într'un sin- 
gur volum numerele 7—8 (lulie—August 
1940—XVIII). Și cu un preţios indice din 
care alegem: Giovanni Papini, «Asta ca 
responsabilite»; Ardengo  Soffici,  «Vin- 
cenzo Monti»; Giuseppe Prezzolini, «Pro- 
testantisimul lui De  Sanctis»; Ciriatto, 
«O pagină din Leopardi»; F. Casnati, 
«Religiozitatea Risorgimentului», ș. a. 

Reţ'nem în grabă, pentru a înlocui de- 
lictul de a nu reda difuz ideile lui Pa- 
pini: «In adevăr artistul, artistul auten- 
tic-şi conştiu, este cel mai puţin liber 
dintre oameni. Nici un altul, în afară 
de preot, nu este împovărat de respon- 

'sabilitate asemenea-lui. Și în aceste 
servituți liber și eroic acceptate residă 
adevărata sa măreție». «Toţi oamenii 
sunt responsabili față de Dumnezeu însă 
artistul într'un fel cu totu! al său și mai 
mare». «Artiştii sunt deci, în însuși 
exercițiul artei, profeți și apostoli, trimisi 
şi mesageri ai lui Dumnezeu, interpreții 


1116 Giovanni Papini «Ote!z Paisij», Dr. Iv. S. Penakov 








acelei primenăscute Sfinte: Scripturi care 
este lumea». Orice om este responsabil, 
în lim.ta raporturilor sale şi a puterilor 
sa.e, de fericirea aproapelui». «Mult mai 
vastă este - responsabilitatea artiștilor». 
«Marea și greaua responsabilitate a artiş. 
tilor față de poporul căruia aparţin»: «Ar- 
tistul n'ar putea corespunde acestor res- 
ponsabilități — atât de numeroase, înal- 
te şi grave — dacă nu ar cunoaște și nu 
şi-ar asuma și pe acele pe care:le are 
faţă de propriu-i suflet.: Prima lui datorie 
— primă încrucât va permite să îndepli- 
nească demn pe toate celelalte — este 
aceea de a-l purifica, de a-l mări, de 
a-l îmbogăţi. Numai cei bogaţi sunt sol- 
vabili», «Dumnezeu îl va judeca, aseme- 
nea tuturor păcătoşilor, cu buna şi gro- 
zava lui dreptate însă poatecă acele pe 
ricole, acele riscuri, acele beneficii, a- 
cele acte de caritate ale bietului mește- 
șugar teresiru vor face mai puţin dură 
sentința Tatălui». 
Ştefan Cuciureanu 


N In n-rul 6 din acest an. al revistei 
bulgare «Oteiz Paisij» — revistă de pro- 
pagandă în favoarea Bulgarilor din afara 
hotarelor —, întâlnim un articol semnat 
de Dr. Iv. $. Penakov, în care, pornind 
dela unele afirmaţii exagerate ale lui 
Al. Ciorănescu făcute in lucrarea sa 
«Une . restitution historique — La Do- 
brudia terre roumaine», Paris, 1939, anali- 
zează câteva lucrări românești și străine, 
privitoare la populaţia provinciei dintre 
Dunăre și Maraa Neagră. 

Subliniem cu acest prilej că, pasagiile 
utilizate de Iv. S. Penakov din scrierile 
diferiților călători. cari au.trecut dealun- 
gul anilor prin Dobrogea sunt alese de 
aşa man'eră încât toate pledează în fa- 
voarea tezei sale. 

Subiectele teziste, mai ales când au și 
scop propagandistic, păcătuesc: întotdea- 
una- printr'o- incompletă -ori tendențioasă 
documentare, E cazul, deopotrivă pentru 
articolul lui Penakov cât şi pentru bro- 
șura lui Ciorănescu. 

In același număr al revistei se face o 
mentiune cu tâlc privind ocuparea  Ba- 
sarabiei și a nordului Bucovinei, de că- 
tre Ruși. 


M Populara zicătoare «n'aduce anul 
ce aduce ceasul» își are adesea aplicare 
și în viaţa științifică. 

Se cunosc cazuri când unii cercetători 
se trudesc ani dearândul pentru a da de 
rostul unor anume probleme și cu toate 
acestea strădaniile lor rămân nefructuoa- 

















.-Yorouţiu, Manoliu şi ale 


* volume vechi din 


Al. Ciorănescu, D. A. Sturdza, Dr. |, Cantacuzino 


se. Dimpotrivă, alţii cari pot fi socotiți” 


favoriţi ai soartei, găsesc soluţii şi des- 
'coper lucruri fără prea mult elort,, reu: 
şind să desfăşoare o activitate publicis- 
tică dintre cele mai prodigioase. 

Se întâmplă uneori însă ca soarta să fie 
şi capricioasă cu favoriţii săi, și atunci le 
joacă vre-o festă, Cele mai frecvente ca- 
zuri de acest gen le intâlnim la acei 
oameni roși de ambiția unei vertiginoa- 
se ascensiuni, ambiţie care îi face să nu 
mai controleze dacă o anumilă desco- 
perire nu cumva a fost făcută și de alt- 


“cineva inaintea sa și se grăbesc -— fără 


control — să aducă la cunoștința seme- 
nilor «marile lor descoperiri». 

Un caz tipic de acest gen. la noi, îl 
constitue d. Al. Ciorănescu, care .cu 
toată vârsta-i tânără numără la activul 
său câteva zeci de lucrări, unele risi- 
pite prin diferite reviste, altele apărute 
în broșuri sau volume, redactate fie în 
românește fie în unele limbi  occiden- 
tale. i * 

De una dintre lucrările sale, «A doua 
operă a lui M. Eminescu” i am avut ” pri- 
lejul să ne ocupăm acum câţiva ani, tot 
în «Convorbiri Literare» 2, d. I. E. Torou- 
ţiu, în «Litere» 5, iar d. P. Manoilu în 


«Credinţa» 4, cu toţii ajungând la aceeași 


concluzie că «cea de a doua operă a lui 
Eminescu» pe care d, Al. Ciorănescu o 
prezenta drept pierdută pentru literatura 
românească, era de mult cvnoscută fie 
din broşuri separate 5, fie din unele ediţii 
ale operei marelui noştru poet 6, fie cita- 
te în anumite studii 7. 

La câtăva vreme după aceasta, un nov 
studiu al D-lui Ciorănescu — de data 
aceasta referitor la voevodul Petru Cer- 
cel 8 — ne-a determinat să scriem un 
articol în ziarul «Mișcarea» ?, în care 


„arătam că și această nouă descoperirea 


sa făcuse obiectul unor cercetări ante- 
rioare.. întreprinse de Gr. Tocillescu 10 
N. Iorga, 11, subscrisul acestor rânduri 12 
Dan Botta 13 erc. şi că unele comentarii 
ale recentului «descoperitor» coincideau 
cu ale -profesorului N. Iorga. 

De atunci d, Al. Ciorănescu a dat la 
iveală multe. pagini, din domenii foarte 
variate, reuşind să creeze în jurul nume- 
lui său o atmosferă de cercetător pe cât 
de prodigios pe atât de serios. 

Fuseseră date uitării constatările d-lor 
subsemnatului, 
sau poate se credea că d. Ciorănescu și-a 
schimbat felul de a lucra. 

Iată însă că o recentă răsfoire a unor 
«Analele Academiei» 


1854 a fost publicată în traducere 


MT 


reactualizează, metoda ştiinţifică a cerce- 
tărilor sale. 

In şedinţa Academiei Române din 15 
Martie 1905, secretarul general al acestei 
Tnalte Instituţii de Cultură, D. A. Sturdza, 
aducea la cunoștința colegilor săi primi- 
rea din partea D-rului loan Cantacuzino, 
a unui important dar, pe care îl înfățișa 
cu următoarele explicaţii : 

«un manvscript latin scris pe perga- 
ment in-folio mare la 1370 și cuprinzând 
cartea «Rationale divinorum officiorum», 
făcută de Wilhelm Durand (Guilelmus 
Duranti), Episcop francez la Mende (dep. 
Lazere), în anii 1285—1296. Scrierea a 
fost tipărită la Maienţa la 1459, apoi a 
avut multe edițiuni până la 1605, iar la 
fran: 


cează. Manuscriptul pe care îl dăruește 





„1 AL Ciorănescu: A doua operă a lui 


M. Eminescu, în «Rev. Fund. Reg.», Sept. 
1934, pp.: 628—636. 4 

2 Al. Iordan: A doua operă a lui Emi- 
nescu, în «Conv, Lit.». LXII (1934) pp: 
816—842. 

31. E. Torouţiu: A doua (?!) operă a 
lui M. Eminescu, în «Litere», nr. 13, Buc, 
1934 și în «Pagini de istorie și critică 
literară», Buc. 1936, pp.: 45—51. 

4 P, Manoliu în «Credinţa», Noembr. 


„1934, 


5 C., Sylva: Vârful cu dor. 
1884. 

6 M. Eminescu: Qpere complete. Ed. 
A. C. Cuza, laşi 1914; idem ed. Chendi, 
Buc. 1908. 

7 N. Zaharia: M. Eminescu. V'eata și 


Craiova, 


„opera sa, Buc.:1923,.p. 38 ş. u.; B. Dela- 


vrancea: Carmen Sylva, Buc. 1892, pp. 
100-—101; «Adevărul Literar», Buc. 1928, 
No. 378, 380, 381, 382; etc. etc. 

8 Al. Ciorănescu: Rugăciunea lui Pe- 
tru. Cercel. «Rev. Fund, Reg.» Sept. 1935, 
pp.: 860—866, 

9 Al. Iordan: Meritele unui «istorio- 
graf» în «Mișcarea», No, 1376, din 3. XI 
1935, 

10 Gr. Tocilescu: Petru  Cercellu,. Buc. 


„1874, 


11 N, Iorga: Aventuriers orientaux en 
France au XVI-e si&&cle, în «Bulletin de 
la Section historique», Tom. XVII Buc. 
1930, nn.: 1—22. 

12 Al. Iordan: Primul poet.român Voe 
vodul Petru Cercel, în «Mișcarea», No 
897 din 14 Ianuarie 1934. i 
_13 Dan Botta: Petru Cercel, voevodui 
umanist, în «România Literară» No. 81, 
Buc. 1933. 

















1118 «Cercetări Literare», «Revista istorică Română», C. C. Giurescu 


D-l Dr. I. Cantacuzino, este un mare şi 
frumos monument de arlă caligrahcă lati- 
nă d-n sec. XIV. impodooit cu irumoase 
inițale și cu miniaturi și legat in iab-e 
groase de lemn, intărite cu o puteznica 
fesecătură de aramă. Acest volum are o 
legătură cu trecutul nostru, căci el a tost 
adus în țară de ostașii lui Şerban Can- 
tacuzino, cari la 1683 au luat patte la a- 
sed.ul Vienei. Aceasta se spune intru 
însemnare, scrisă pe întâ'a foaie de per- 
gament a vo.umului, probabil de însuș 
Constantin Cantacuzino Stolnicul, învăţa: 
tul trate al Domnului, dacă nu de însuș 
Domnul Şerban Vodă Cantacuzino. Acea. 
stă insemnare spune: «Ceastă carte ve 
che și grea adusă de oștenii noștri ce au 
oştit cu Turcii la Beciu, dintr'acolo luată, 
mergând la anul dela spăsenia lumi 
1683 mesăţă (luna) Mai, cându creștină: 
tatea au bătut toată puterea turcească 
şI i-au gonit cu mare rușine d'acolo, luân- 
du-le și toată avuţia și armele. Cap oști- 
lor tuturor creșt.nești tiind loan al 
treilea Craiul Leșescu den rodul Sobiești- 
lor și Carol duca al Lotaringhiei ce era 
și cumnat (lui Leopold cel) dintâi împărat 
al Romanului; iar a Turcilor era Vizirul 
Cara Mustafa...» 14. 

In anul dela Hristos 1934, d. Al. C'orâ 
nescu descoperă și d sa acest manus: 
cript, și fără a controla dacă mai există 
vre-o mențiune asupra lui îl înfățișează 
în revista «Cercetări Literare» 15, 

In afară de însemnarea relevată de D. 
A. Sturdza, pe care o reporduce și d. Al 
Ciorănescu, completările pe care le face 
acestei note nu numai că nu aduc 
nimic nou față de cele ale lui D. A. 
Sturza, dar sunt cu mult mai reduse. așa 
că noua «contribuţie» a d-lui Ciorănescu 
se dovedește şi întârziată și inutilă. 

Drept încheere acestor rânduri ne 
punem doar o întrebare: Ce vor fi ascun- 
zând celelalte studii a'e d-lui A. Cioră- 
nescu — mai ales acele cu subiecte și 
isvoa”e de peste hotare, și deci ne'aîn- 
demână pentru a fi controlate — dacă 
trei dintre ele, pe care întâmplător le-am 
întâlnit, se prezintă în gradul de «docu- 


mentare» arătat? 
Al. Iordan 


14 An, Acad. Rom. Tom. 27. (1904— 
1905) np. 168—169. 

15 Al. Ciorănescu: Un manuscris latin 
adus dela acediul Vienei în biblioteca 
Sto'nicului Const. Cantacuzino, în «Cer 
cetări Literare», 1 (1934) p. 120. 


MI Volumul IX, pe anul 1939. al «Revistei 
Istorice Române» se desch:de cu lucra- 
xea postumă a lui lunan Ştefănescu, 
«Croncyiafele româneşti: tipul Danovici, 
partea i». Nu putem privi tără emoție 
ceeace a rămas — şi se p.bl.că acum — 
din străduințele de cincisprezece ani 
ale acestei figuri de cercelător, nobilă 
în modestia ei, care şi-a închinat, cu o 
stăruință răbdătoare de benedict.n, întiea- 
ga sa viaţă științifică unor investigații 
nesfârşite, pe care nu sar fi părut că le 
implică s mpla enunţare a problemei cro- 
nografe:or româneşti. A fost un adevă 
rat labirint, in care sa pierdut o vred- 
nică râvnă pentru munca erudită și din 
care nu sau salvat decât două sau trei 
articole, în nemijlocită atingere cu crono- 
grafele, publicate în aceeaș revistă și a- 
ceastă redacție a lucrării, veche de vreo 
zece ani, nedestinată — firește — tipa- 
rului și deaceea cu multe lipsuri şi neho- 
tăriri, care se înfățișează în acest vo- 
lum. Manuscrisul găs't între hârtiile de- 
functului i-a fost încredințat d-lui C. C. 
Giurescu — s'ar fi putut spune şi de către 
cine — iar pentru grija editării, care re- 
clama competenţa unui tovarăș de preo- 
cupări al lui Ştefănescu, adică a unui 
bizantinist, dublat de un cunoscător al 
vechii noastre culturi, a fost aleasă pri: 
ceperea în afara oricărei critici, a d-lui 
D. Bodin, cunoscutul cercetător. Pentru o 
lucrare, chemată să stea Ja curent cu 
uit'mele publicaţii în materie și fără vreo 
pretenţie literară, care să împiedece in- 
tervenț'a unei mâini străine, o punere la 
curent se impunea. Complectarea și ţine- 
rea la zi se putea face într'o largă mă- 
sură — până în 1937, anul morţii auto- 
rului, bine înţeles — prin înseși fişele 
lui Ştefănescu, păstrate — după câte 
ştim — în mare număr, la biblioteca se- 
m'narului său de bizantinologie. La a- 
ceastă revizuire, care — i-adevărat — era 
mai puțin comodă, s'a renunțat. Oricrm, 
cititorii își vor putea da seama, și dn 
ceea ce li se prezintă, de munca severă 
şi considerabilă a regretatului învățat, 
Problema ridicată în 1912 de D. „Russo 
asupra orig'nii cronografelor românești, 
a!e cărei soluţii au fost schițate încă de 
atunci, prin contribuţia esenţială a lui 
Russo care descoperise rolul Compendiu- 
lui grecesc al lui Matei Cigala în opera 
de compilație a cronooratelor noastre — 
trebuia soluționată def'nitiv prin cerceta- 
ret atentă a impunătorului număr de ma- 

„ nuscrise românești, de către Iulian Ște- 
fănescu. O viată curmată înainte da vre- 
me l-a împiedicat să-și spună ultimul 























cuvânt într'o cercetare căreia i se dedi- 
case de atâţia ani. Ne putem, intreba, cu 
melancohe, cine va mai cuteza, după 
Şieranescu, sa reia deia început aceasă 
covâişitoare muncă. kentru incă multă 
vreme, trebue sa ne mulțumim zu ceeace 
sa publicat acum. 

Res.u. volumului cuprinde, ca de obicei, 
contr.buţiuni preţioase, pe care le vom 
menţicna în o.d.nea în care sint publi- 
cate. 

D. C. C. Giurescu se ocupă de «Două 
portrete ale Prinrip2l_i Caol I», execu 
tate puţin după venirea Sa în țară. Unul 
dintre ele, probabil cel mai vechi, a fost 
achiziționat de d. Giurescu, pe când 
era rezident regal, iar celălat se găsea 
în: muzeul de p:ctură N. Iorga din Plo: 
ești atribuit greșit — se pare — picto- 
rului G. Tătărescu, Se reproduc amân: 
două portretele; primul — înainte și 
după curățire. 

D. P. P. Paraitescu a avut norocul să 
găsească «Un autogrif al lui Petru Mo- 
vilă pe un Tetravanghel al lui Ștefan cel 
Mare», aflător, în prezent, la Bib.ioteca 
de Stat din Miinchen. Autograful — re- 
produs în facsimle — e din Decemvrie 
1637, când Petru Movilă era Mitropolit 
de Kiew; dintrinsul se vede că tetra: 
vanghelul fusese cumpărat și dăruit de 
Movilă Lavrei Pecersca din Kiew, al că- 
rei arhimandrit era și unde a și fost în- 
gropat. Cu drept cuvânt vede d. Panai- 
tescu în acest amănunt o nouă dovadă 
de iubirea pe care marele chiriarh o 
păstra țării, unde tatăl său se  învredni- 
cise să fie Domn. 

Interesante sunt însemnările personale 
ale lui Ilie Fotino — fivl cunoscutului 
istoric al Ţărilor Românești, Dionisie — 
găsite de d. Victor Papacostea. Publicate 
acum în original şi în traducere româ- 
mească, precedate de o largă introducere, 
care e în acelas timp și un temeinic co- 
mentar, însemnările dau știri noi asupra 
familiei Fotino și câteva amănunte necu- 
noscute până acum asupra lui Dionisie. 
D. Paparostea se folosește de prilejul pu 
blicării acestor note pentru a apăra cu 
succes paternitatea unei alte lucrări — 
tipăr'te — a lui Ilie Fotino («Luptele re- 
voluţiei greceşti din Țara Românească») 
împotriva îndoelilor arătate de publicis- 
tul grec N. Svoronos și a respinge anu- 
mite insinuări ale acestuia din urmă cu 
privire la sentimentele naționale de care 
va fi fost însufletit Dionisie. Tot d-lui 
Papacostea i se datoresc prețioase note 
«Despre cornorațiile Moscopo'ene». Pe 
baza unor informaţii culese din osebite 


p. P. Panaitescu, Ilie Fotino, Victor Papacostea 


Mm 


































































izvoare, autorul conturează — cu de 
pi:na cunoaștere a lucrurilor moscopole: 
ne, pe care i-o știm — viaţa bresielor, 
scojând in rel-ef elementele de spuiiua: 
l.tate pe care le impuca sta.uteie corpo- 
raţiilor, 

D. D. Bodin îmăţișează «Politica econo- 
mică a Regatului Sa:diniei în Marea Nea: 
gră și pe Dunăre în legătură cu Princi- 
paiele komâne». Este — după cum ne a: 
trage atenția — o comunicare ţinută în 
Septembrie 1938 la al XXVI-lea Congres 
al «Institutului Regal pentru Istoria 
Risorgimentului Italian», care a avut loc 
la Tor.no. Se arată factorii care au de: 
terminat expansiunea comercială piemon: 
teză în bazinul Mării Negre, rolul consu- 
lilor sarzi din Principate, cât și al presei 
italiene și italo-române la promovarea 
schimburilor dintre Regat] Sardiniei şi 
Țările românești. 

„Cu drept cuvânt, autorul insistă asupra 
importanței maritime a Genovei, căreia 
P:emontul reușise să-i redeștepte «spiritul 
de întreprindere marinară» și d. Podin, 
într'o propoziţie limpede, declară: «Ori, 
odinioară și de astădată, Genova reven- 
d'ca dreptul de stăpânitoare pe mări». A- 
cest drept, spre fericirea Piemontului și a 
noastră, i s'a dat și condiţiile în care sa 
înfiripat, la noi, comerțul sard trebuiau 
deslușite, 

Vastele investigaţii'ale autorului în ar- 
h'vele din Torino i-au îngăduit să do- 
bândească preţioase informaţii asupra u- 
nor chestiuni prea niult ignorate până la 
dânsul. Astfel, făcând istoricul stabilirii a 
numeroși negustori sarzi la Galaţi, a- 
flăm; pe numele lor, pe toţi membrii fa- 
miliei Pedemonte, originară din Genova 
Unul din frați, Fraicesco, știm, de-acum, 
că a murit Mercuri 2/14 Martie 1849 Ni 
se dau amănuntă asupra urmașilor lcr. a 
proceselor de moștenire și a avataruri- 
lor firmei Pedemonte până la 1850. O a- 
devărată perspectivă continentală ne 
deschid relaţiile firmei nu numa! cu Ge- 
nova, dar și cu Calafatul, Măcinul, «Lon- 
don» și alte porturi, cu care avea «schim- 
buri intense». Nici așezările d'n Ismail nu 
sînt neglijate. Un Gaoliardi din Chiavari, 
stab'lit acolo după 1823, ajunge la 29 
Aprilie 1827 viceconsul sard și rămâne 
până când se stinge din viaţă, în Aprilie 
1845 (ziua lunii nu ni se dă). Dar și Brăi- 
la și laşii cunosc firme piemonteze, nu, 
însă, în aceeas măsvră ca Galatii, unde 
— între atâți Italieni — era de mirare 
să nu întâlnim si un «mararonar», Într'a- 
devăr, datorită d-lui Bodin: «la 14 Iunie 
1838, întâlnim pe un Giovanni Garibaldi 








1120 


genovez, de meserie «macaronar»;. care, 
în 1842, era. comerciant”, Ce e incă și mai 
semniticativ e atmosfera du.oasă in care 
se leagă relațiile comerciale române-pie- 
menteze, când e știut câtă răcea.ă calcu- 
lată intră de obicei în treburi.e negus- 
torești. D. Bodin, de pildă, ne asig.ră că 
rapoartele consulilor sarzi «au :zb_tit să 
crească atenția, interesul şi afecțiunea gu- 
vernelor din Tor.no față de Principatele 
Române și față de bogăţiile lor imense, 
nepuse încă în vaioare», In ce-i pr.veşte 
pe Români, firește că nu sau lăsat mai 
prejos și când reprezentanţii firmei Pe- 
demonte s'au prezentat la Marele logofăt 
Catargi, ei au fost primiți «con  somma 
amorevolezza». Studiul d-lui Bodin oferă, 
astfel, atâtea prilejuri de meditaţie. Un 
lucru rămâne sigur: fără contribuţiile 
d-sale cercetate acum şi cele care le-au 
anticipat nu 'se va mai putea: lucra acea 
monografie asupra - comercianților pie- 
montezi din Galaţi și împrejur mi, în se- 
colul-al XIX-lea a cărei lpsă e atât de 
simțită. . 

Intr'un articol «Despre Domnii Moldo: 
veni Ștefan și Iuga», d. Damian P. Bog- 
dan, de mai multă vreme în polemică 
erudită cu d-l Gh. Duzinchevici, cerce- 
tează fără cruțare vn articol al acestuia 
din «Insemnări leșene» (dn: 1 Fevr, 1939) 
cu priv.re la Ștefan I și Iuga. Intemeiată 
pe o serioasă cunoaștere a izvoarelor, 
întâmpinarea d-lui Bogdan aduce date noi 
asupra cronicii lui Ştefan logofătul şi a- 
supra izvorului ei necunoscut: o cronică 
a lui Axinte Uricarul. Autorul crede în 
existența a doi Ștefani: un nepot de soră 
(decedat. mai de timpuriu, înainte de a 
ajunge să domnească) și un fiu al lui 
Roman 1, viitorul Ştefan-I. Preţioase pre- 
cizările asupra pome!nicului dela Bistrița 
și -asupra -nemeritatei reputaţii de olog, 
cu care a fost dăruit Ivga de istor:ogra 
fia românească, : : a 

In câteva „pagini, d.. C. Grecescu reia 
chestiunea lui Pătrașcu, fiul lui Petru 
Cercel, pe care istoriografia română con- 
tinuă să-l ignoreze sau - să-l identifice 
greșit, : ! 

Pe linia preocupărilor sale, d.- Const. 
Necşulescu care a cercetat-nu de mult 
în 'aceeaş revistă - Ipoteza formatiunilor 
politice române la Dunăre, în secolul -XI, 
se ocupă, acm de «Năvălirea Uzilor prin 
Tările române în Imreriul bizantin». Pe 
baza cronicelor bizantine șia cercetărilor 
mai noi, d-sa ne înfătisează date'e pa 
care le avem asupra sominției Uzilor, o 
deosebește de Cumani, cu care a fost 

confundată de istorici din timpw post 








«Despre Domnii Mo!doveni Şietan și luga», Emil Coliu, «Tinereţă». 


de acești 
noastre, 
e neamul 


şi cercetează și urmele lăsate 
barbari, în trecere prin ţările 
dintre care cea mai însemnată 
Găgăuţilor. Ș 

Articolul d-lui G. Potra, «Statele Euro- 
pei la 1846—1847, văzute de un boier 
Moldovean», e doar parâfrazarea — între- 
țesută cu citate — a descrerii de călă- 
torie a unui boier neidentificat, păstrată 
în manuscrisul românesc 3781 al Acade- 
miei Române. 

Lucruri noi despre cronicarul Dumi- 
trache autorul unei cronici asupra eveni: 
mentelor din vremea războiului ruso-ture 
din 1769—1774 publ cată de V: A. Urechiă, 
aduce d. I. Ionașcu, exploatând “ bogata 
arhivă a Eforiei Spitalelor Civi!e din Bu: 
curești. Se urmăreşte cariera lui Dumi- 
trache dela 1745 când era logofăt de di: 
van, până la moartea sa, în 1796, din care, 
ultimii aproape treizeci de ani frsese epi- 
trop al spitalului Pantelimon. Fără să-i 
găsească numele de famil'e d. Ionăscu 
izbutește totuși să înlăture pentru 'tot: 
deauna identificarea cronicarului cu Du: 
mitrache Varlaam. 

De o «Sabie Dacică pe un monument 
roman din Britannia» se ocupă d. B. Mi: 
trea. trai a P 

O bogată Miscellanea cuprinde, între 
altele, date asupra - morţii paharn:cului 
Lupu Mehed:nţeanul, datorite d-lui Remus 
Ilie și o notă cuprinzătoare despre Penta- 
R'osarul lui Nicolae Ianovici, a d-lui V, 
Papacostea, In sfârșit, în recenzii şi în cea” 
mai mare parte din notițele bibliogra- 
fice și -ron'că găsim aceeaș largă și te- 
meinicâ :nformaţie cu care Revistă n& o- 
bișnuise de mult: Numărul îl încheie un 
omagiu mișcat adus de d. Sc. Lambrino 
memoriei! distinsului arheolog Emil Coliu, 
stins la vârsta când riu putuse împlini de 
cât în parte excepționa!ele nădejdi, pe 
care toți ni le pusesem în el, i 


A E. 


N Elevii Scolii Normale «V. Lupu» din 
Iasi comemorează, demn și s'mţit, în re- 
vista lor, «Tinereţă»; pe Titu Maiorescu, 
dela a cărui naștere: s'au împlinit, în luna 
Februarie a. c.; 100 de ani. Caietul oma- 
g'al (anul IV, nr. 2—3; Februarie— Martie 
1940) cuprinde articole'de Neculai Bârsan 
(«Tinereta lui Titu Maiorescu»), Anatolie 
Zarea («Titu Maiorescu ca orator»), Iere- 
mia Grumezea («Titu Ma'orescu și» limba 
noastră literară») şi Const; Pârvu («Titu 
Maiorescu și Şcoala noastră»); în care-st 
schițează câteva laturi:a'e personalității 

şi activităţii fostului profesor şi. directoi 





«Tinereţea», «Viaţa. Basarabiei», Gala Gataction 124 


al acestei școli. In continuare, un studiu 
(«Ps:hologia normalistulu.») de Neculai 
Bârsan și încercări literare de loan Bel- 
"descu, Ioan Râmbu,. Gh. Negrei, Const. 
Sârbu, loan D. Voinea, Andiei Zlencu şi 
Vasile Gh. Rusnac. 

Folclor bun. Spicu'm: 


Bate vântul de'a munte 
Şi-mi aduce doruri multe, 
Dinspre munte ies'un nor, 
Dela mândră-mi vine-un dor. 
Dinspre munte ies: trei stele, 
Dela mândră-mi vine jele. 
Ah! mândzuțo, pentru tine, 
N'a rămas inimă 'n mine, 


Pârăuaș cu iapă rece, 
Pe»la: poarta 'maici-i trece, 
„ De:o fi maina Ja portiță, 
” Să-i” spui maicii despre mine 
Gă sunt sănătos și bine, 
Dar de'când'm'a 'ncorporat 
* Pâne albă n'am mâncat, 
"De meabră m'am săturat. 
Eu în pat nu m'am culcat, 
Numai ne pământ usrat. 
(«Doine» culese de 1. Râmbu dela 
„Ștefan Bahrin din comuna Pelenia 
jud, Bălţi). 


Foiliță trei salcâmi, 

la mai am două, trei zile, 

Şi-mi dat ranița'n primire 

Şi pusca la magazie, 

Să mă'neor să-mi iau sotie; 

S'o iau naltă, sprincenată, 

Să ofteze lumea toată, 

Regimentu' jumătate, 

Compania a treia parte, 

(«Cântec» cules de V. Lovinescu 

dela Neculai Burlui din comuna Mă- 
lini, jud. Baia). 


Foaie verde și-un dudău, 

Anul ista nu-i al meu, 

Căci mi-a cântat cucul rău, 

Cânta cucul pe pârlaz 

A nevoie și năcaz. 

(«Cântec» cules de Ştefan Damian 

dela Ioan Ignat din comuna Deleni, 
jud. Vaslui). 


Obiecţiunea ce am avea-o de făcut se 
referă la cronica «Tinereţăi»: este prea 
săracă | 


NI Spre deosebire de publicaţia ieșea- 
nă, «Tinereţea» (anul VI, nr. 6—8, Iunie 
—lulie—August 1940) din București a- 





cordă un larg spaț'u înregistrării  feno- 
menului cultural contemporan, 

După cuvintele de pomenire («O co- 
memorare») a lui Vasile A ecsandri dela 
“a cărui moarte s'au implinit cincizeci de 
ani, scrise de N, P. Sterescu; schița «D'a 
capol» de George Pallady și un început 
de studiu despre poeta bulgară E. Bagrea- 
na, datorit lui Pirin Bolapiev. umează 
câteva aspecte ale poeziei tinere de as- 
tăzi semnate de C, Pârlea și o bogată 
cron'că măruntă, 


MN Datorită evenimentelor dureroase 
prin care am trecut, «Viaţa Basarabiei» 
se tipărește astăzi în București, 

Caietul despre care ne ocupăm (anul 
TX, nr. 9—10, Sept.—Oct. 1940), al doilea 
apărut în Capitala țării, cuprinde studii. 
at'cole și versuri închinate provintiei 
dintre Prut și. Nistru, toate oglind'nd' fi- 
del sbuciumul fraților noștri refugiați. 

Gala Galaction evocă z'lele când «slo- 
bod de poruncile amvanului, ale scrisu- 
lui și ale catedrei; urcam agale, străzile 
Chișinăului. spre acea culme stăpânitoa- 
re pe două pante: a orașu'ui spre răsă- 
rit și a podgoriilor și a livezilor spre 
apus. Priveam lung la casele bine rlă- 
dite și cu dovezi de bună  gosnodărie 
cari se înveleau în taina g-ăd nilor sau 
în apărătoarea zidurilor... Ajungeam une. 
ori în grădina de deasupra  Buican:lor. 
Priveam în denărtărila nlhăstrii, vă'le 
Bâcului, costișele și fâneţile și undeva, 
mai pe aproape, un pătrat vast cu pietre 
funerare, Stăteam pe bancă, în soare, în 
natura somnolentă, sau, după vremuri, 
ascultam glasul vântului de toamnă, pro- 
orocul aprigelor v:fornițe dinspre Nis- 
tru...» 

Din volumul de versuri «Pământul nă- 
dejdilor mele» de Pen. Halippa, surprins 
sub tipar de către Ruși, se reproduce 
«Cu crucea și cu sabia». Ioan Pelivan 
prezintă viaţa și aut:vitatea luptătorului 
naționalist basarabean Alexandru Matei 
Cotruţă (** 1828—ţ 7 Iulie 1905). Urmea- 
ză câteva studii de 1. Negrescu («Vasile 
Alecsandri și Basarabia»), Th Holban 
(«Prima răp're a Basarabiei»), Pan. Ha- 
lippa («Autonomia Pasarabiei dela în- 
ceputul secolului trecut»), V. Haneș 
(«Scriitori basarabeni contemporani») ; 
un bogat mănunchiu de versuri ocazio- 
nale — a căror selecț'onare ni se pare 
prea indulgentă — și informaţiuni  pri- 
vind situaţia refugiaților și a celorlalţi 
Români rămași în Basarabia, 





1122 


BI «13 Jilava» (anul VII, nr. 1, seria 
de descătușare, 29 Noembrie 1940, Bucu- 
rești) gâlgâie de tnerețe şi credinţă 
verde. O publica'ie cu adânci rezonanțe 
în sufletul tineretului românesc. In a- 
fară de reproducer le din cartea Căpila- 
nului și din scrisul Nicadorilor îşi dau 
contribuția, alături de «Slovele la o bi- 
ruință» ale lui Ad. Mogâidea, direc- 
torul revistei, următorii: lon Hodoş 
(«Batalionul de onoare Jilava»), San- 
du Valeriu («13 Jilava»), C.. Pânleo 
(«Atitudinea poetică în Legiunep). Teo- 
dor Scarlat («Radu Gyr în lirica 
noastră de azi»), Ladmiss Andreescu 
(«Peniru neam, mai ales...»), George Fo- 
nea («Suflet nou în oştire»), Costin 
Murgescu («Noi însă continuăm...»), Ște- 
fan lon Gheorghiu («Legiune și duhovni- 
cie»), Partolomeu Livezeanu («Indemn la 
continuare»), Sergiu Grosu (Cronica lite- 
rară), Mihail Bălănescu («Din rănile 
noastre...»), Dan Mitrea  («Paca'aureaţii 


Jilavei»), Ion Th. lea («Răvaș Căpitanu- 
lui»), George Şoimu («Cântec din prigoa. 


«13 Jilava», Radu Gyr, «Universul Literar» 


nă»), Aurel Cârdu («Jertfă»), Ion Bălea- 
nu («Jilavele...») şi Aurel Călinescu («O 
Europa care a murit»). 

Insemnări bune, vioaie. 


HI Intitulată la început «Cronica para- 
doxală», iar în u-t.ma vreme «Colocvii 
în actualitate», rubrica din «Universul 
literar», sur:să cu nerv de către Miha? 
Niculescu şi Paul Lahovary, devne din 
ce în ce mai antrenantă. Ținuta acade- 
mică în care se desbat problemele, abi- 
lele încrucișări de săbii și în deosebi 
discernământul persona: și  Ilmpcde 
sprijinit pe examplificări deloc pedante. 
fac din ea o permanentă atracţie. Intere- 
sul n'a descrescut nici chiar atunci când 
ce: doi spadasini și-au pus :măștile, pe 
care le au și în prezent: Menalc= Mihai 
Niculescu și Menip=Paul Lahovary. In 
ultimul număr («U. L.», anul XLIX, nr. 
49, Sâmbătă 30 Noembrie 1940, Bucu- 
reșt) se scrie despre «Morala oficială și 
morala particulară». 

T. A. M. 





— Pe rate Der oa e e E or 


INSEMNĂRI DOCUMENTARE 


UN VERSIFICATOR BUCOVINEAN CAZUT PE FRONT 

Vin d- astădată să vă aduc câteva informaţiuni în privinţa literaturii bu- 
covilene aniebelice, cari pot să vă intereseze, 

Inaintea războiului mondial, prin anii 1996—7, am citit în «Sămănătorul» 
o poezie ini!.tula.ă «Țara fagilor», iscă:ită Mugur. Af.ând cine se ascunde sub 
acest pseudonim și ivindu-se în sc'riă vreme după aceea un literat cu numele 
adevărat Gh. D. Mugur, am făcut atent pe acel tânăr că nu și-a ales bine pseu- 
donimul, fiindcă i se -vor atribui poeziile sale d-lui Gh. D. Mugur, dacă nu 
se va clarifica la vreme chestiunea. El mi-a spus: «Te rog atunci pe d-ta, ca 
martoră, să-mi iei apărarea». 3 

A fost o glumă. Dar mai târziu tânărul a căzut în războivi mondial și 
gluina a devenit lucru serios, așa că văzându-mă în fața cercetărilor ce se far 
aspra începuturilor poeziei bucovinene antebelice, mă simt întrucâtva înda. 
torită să rid'c vălul acestui pseudonim. Dar cu durere trebue să mărturises: 
că nu prea am mai departe cu ce servi această cauză, 

Din «Ţara fagilor» îmi amintesc numai începutul și sfârșitul: 


Cunoașteţi Țara fagilor la poalele carpate 

Ce poartă 'n sinul m mţilor zomoară, nestemate ? 
E mănăstirea Neamului cu marile morminte, 
Hr.soavele trecutului și cronicele sfinte. 


- 


Apoi, după câteva strofe cari descriu năvălirile dușmane: 


Iar Ştefan Vodă cel Viteaz 
Ca le:i luptă 'n frunte, 

El din Poloni îşi face iaz 
Din ei își faze punte. 

Și valurile dușmane 

Le sfarmă și le frânge 

Și plugul scrie cronică 

Cu slovele de sânge. 


Când am venit din Viena (1920) mi-a căzut în mână un crâmpeiu de re- 
vistă bucovineană (poate «Apărarea Naţională»), în care se făcea o dare 
de seamă aspra serbărui jubilare a liceului din Suzeava, unde s'au recitat de 
un elev, cu această ocazie, 'rei poezii de ale lui Mugur, fost elev al acestui la. 
ceu, dintr care una de pe tront: 


„Pasere cu cioc de fier 


Frunză verde de piper, 
Pac+re cu cioc de fier, 

Ce te plimbi atât pe cer 
Zon ăind și zbârnâind 

Praf şi plumbi adulmecând ? 


Sau mai vin dela Moscal 
Plumbi si tnnuri din Ural 
Și: Cazici călări pe cal? 












1124 e i îi RE: Un 'versiticator “bucovinean răzut pe front 





i Că de-aceea-avem război 


| 
| ; i i P 
| ' Las să vie pe la noi 
| 

Şi s'or duce înapoi... 







Că şi eu mi-s gazdă şi-am 
Pregătit o ţâr' de hram. 





| La Tereblecea, asistând la o şezătoare populară, am auzit niște fete cân- 
tând un cântec compus pe front de Mugur. Dau unele crâmpeie : 





Imi scrii mări şi mă 'ntrebi 
) De necazuri și de trebi. 





| 7 Ă : 
| lar mai departe: 





| Dar mi-i dor și mult mi-i jele 
| i De bietele păsărele 
Că vin plumbi și vin ghiulele 
Şi aduc spaiină între ele; 







| a code Şi mi-i 'jele şi mi-i dor 
De vlaga mugurilor, 
Dor de viaţă și trăit 
Şi de dulce 'nmugurit. 








De un an da zile sunt în căutarea unui carnet de poezii aflat pe la rudele 
“ui Mugur, căruia nu-i mai pot da de urmă; alt carnet, cu vre-o 30 de poezii. e 
trecut cu el în pământ. 

Acest tânăr era ing. silvic Paul Scripcariu, născut în Tereblecea și căzut 
ca sublocotenent în luptele dela Liov. A 

De voiu mai putea afla ceva din scrierile lui am să vă trimit fără în- 
lârziere, Eu mi-am făcut dâtoria față de o ființă care nu mai este printre noi. 










11 Martie 1940. 
: Cu distinsă stimă, 2 z 
„Aspazia Munte 









CĂRȚI 


BUCUREŞTI 


Nicolae Țimiraș: Cântece de cristal (Traa, 
din A. de Vigny, Lamartine, Victor 
Hugo, Baudelaire). 1 vol. 14X21. 160 
pag. 1940, Ed. «Cugetarea». Lei 70. 

Nicolae Țimiraș: Cântecele singurătăţii. 
1 vol. 14X21, 144 pag, 1940. Ed. «Cu- 
getarea». Lei 100, 

Gh. Vrebie: Bărladul cultural. 1 vol. 
14X21, 268 pag., 1938. Lei 120. 

Romulus Vulcănescu: Bazele esteticei ro- 
mâne. 1 vol. 111/2X151/2, 24 pag. 1940, 
Tip. «Furnica», 

General Radu Rosetti: Ambulanţa Doan. 
nelor din lași în 1877—1878. 1 vol. 
17X25, 20 pag., 1940, Academia Rom, 
Lei 15. 


Emil Vârtosu: Scrisori inedite ale lui. 


I. “Heliade-Rădulescu către Preotul 
Cosma Moșescu din Brăila între anii 


1857—1872. 1 vol, 17X25, 64 pag, + 4 i 


pl., 1940, Academia Română. Lei 40. 

Hans Petri: O scrisoare necunoscută. a 
Domnitorului Constantin: Mavrocordat 
din anul 1740, 1 vol. 17X25, 14 pag. + 
2 pl., 1940, Academia Română, Lei 15. 

G. Oprescu: Probleme românești de artă 
țărănească. 1 vol. 17X25, 16 pag. + 9 
pl., 1940, Acad. Rom. Lei 30. 

Theodor Rășcanu: Ruginoasa, 1 vol. 12X 
19, 168 pag., 1940, Ed. «Vremea», Lei 40, 

Francisc Pall: Date inedite privitoare la 
legăturile culturale italo-române. dir 
mijlocul veacului al XVII-lea. 1 vol, 
17X25, 28 pag., 1940, Extras din «Stu- 
dii italiene». 

Victor Stoe: Fuga cerbilor (Versuri). 1 
vol. 12X19, 1940. Tip. «Adevărul». Li 
50, 

Mihail Fărcășeanu: Monarhia socială. 1 
vol. 12X19, 1940, Fundaţia pentru li- 
teratură și artă, 368 pag. Lei 100. 

Radu Tudoran: Orașul cu fete sărace, 1 
vol. 12X19, 208 pag., 1940, Ed. «So- 
cec», 

Costin 1. Murgescu: Note pentru Statul 
totalitar, 1 vol. 12t/2X19i/, 40 pag, 


= 


1940, Colecția «Universul literar» 
Lei 30. 

Coca Farago: Vulturul albastru . (Nuye- 
le). 1 vol. 12X19, 164 pag, 1940, Ed. 
«Cugetarea». Lei 40 . 

Shakespeare: Henric V, dramă în 5 acte, 
1 vol, “49,190 pag., 1940, Tradu: 
cere din 1. engieză de Dragoş Protopo- 
pescu, Fundaţia pentru “literatură. și 
artă. Lei 60, 

Mihail Celarianu: Diamant verde (Ro- 
man), 1 vol. 1320, 396 pag,, 1940, Ed 
«Cugetarea», Lei 190, 

Artur Gorovei: Zbucivmul unui suflet 
nou (Jurnalul unei femei). 1 vol. 12X 
18, 236 pag., 1940, Ed. «Cartea Româ- 
nească». Lei 60. sa 

Fundaţia «Profesor Dimitrie Mironescu» 
pentru ajutorarea elevilor buni și lip- 
siți de mijloace dela liceul "«Codrea: 
nu» din Bârlad, Acte și documente re- 
dactate și publicate de com 'tetul cons- 
tituit pentru adunarea sumelor trebu- 
incioase în vederea întemeierii  „Fun- 
dației, 1 voi, 16X21, 40 pag., 1940, Tip. 
«Cartea Românească», ; 

I. Diacu-Xenofon: Viaţa și opera unui 
nedreptăţit: Costache Șt. Caragiale, 1 
vol. 10X16, 162 pag., 1940, Biblioteca 
Teatrului - Naţional, 

Constantin Noica: Schiţă pentru. istoria 
lui Cum este cu putință ceva nou. 1 
vol. 17X25, 324 pag., 1940, Tip. «Bu- 
covina». Lei 100. 

Artur Gorovei: Invăţători „folkloriști. ) 
vol. 12X19, 32 pag, 1940, Ed. «Cartea 
Rumânească», Lei 8. 

Mihail Drumeș: Cazul Magheru (Roman) 
1 vol- 12X19, 272 pag., 1940, Ed. «Bu- 

cur Ciobanu». Lei 65. 

Artur Gorovei: Noţiuni de folklor. 1 vol. 
12X19, 74 pag., 1940, E. «Cartea Ro. 
mânească», Lei 30. 2 

Emil Vora: Fântânile tăcerii (Versuri). 


1 vol. 17X21, 62 pag., 1940, Colecţia 
«Universul literar». Lei 40. 


. ] 



































































































1126 


Eugen Relgis: Spiritul activ, 1 vol, 12X 
19, 268 pag., 1940, Ed..«Cultura Româ- 
nească». Lei 70. 

Virgil Carianopol: Scară la cer (Versuri). 
1 vol. 16:/2X21, 136 pag. 1940, Colecţia 
«Universul literar». Lei 50. 

losii C. Dumitrescu: Glasul țării (Ver 
suri). 1 vol. 16X24, 34 pag., 1940, Tip. 
«Cărţile bisericeşti». 

Arhim. Athanasie Dincă: Concepte ale 
culturii monastice, 1 vol. 16X23, 16 p. 
1939, Tip. «Cărţile bisericești», 

Arhim, Athanasie Dincă: Sfântul Teo- 
dor Studitul (Viaţa, activitatea și ope- 
xele sale). 1 vol, 12X20, 100 pag., 1949 
Tip. «Carpaţi». Lei 50. 

Gh. Vrabie:  Gândirismul (Istoric, doc- 
trină, realizări). 1 vol. 12X20, 362 pg, 
1940, Ed. «Cugetarea». Lei 95. 

Florea Florescu: Psihologia Moților. 1 
vol. 12X20, 16 pag., 1940, Extras din 
«Societatea de mâine». Lei 20. 

D. Tudor: Depozitul monetar dela Seii- 
şte-Mehedinţi și alte contribuțiuni la 
numismatica Daciei Inferioare. 1 vol. 
15X24, 6 pag., Extras din rev. «Croni- 
ca numismatică și arheologică», 1940. 

An. Gusti: Scrieri sociale, politice și eco- 
nomice. Cu un studiu introductiv de 
Prof. George Strat. 1 vol 16X24, 286 
pag., 1940, Ed. Librăriei IL. Cărăbaș 
Lei 80. 

Gheorghe Kindilide: Lumină și pământ 
(Versur'). 1 vol. 12X19, 96 pag., 1940, 
Tip. «Caragiale». 

Magda Raiu: Groapa cu draci (Roman). 
1 vol. 160 pag., 1940, Colecţia «Univer 
sul Literar». Lei 60. d 

Aurel Fediuc: Din refugiu (Versuri)-1 voi. 
12 pag., 1940, Tip. «Muntenia». 

Zygmunt Krasinski: Comedia nedivină. 
1 vol. 114 pag., 1940, Colecţia capo- 
doperelor literaturii polone. Institutul 
Sud-Est european, Secţia polonă. 

Gheorghe Bezviconi: Prințul Constantin 
Moruzi. 1 vol. 20 pag. Extras din «Re- 
vista Istorică». nr. 4—6, 1940. 


PROVINCIA 


lon Calboreanu: Lumea dintre nisip și 
stele, 1 vol. 151/2X21, 64 pag, 1935. 
Tip. «Viitorul», Târgoviște. Lei 40. 

fon Calboreanu:  Târgoviștea în rime 
(Satiră şi umor). 1 vol. 141/2X21, 1936 
Tip. «Unirea», Târgoviște. Lei 20. 

1on Calboreanu: Albine și furnici. (Epi 
grame). 1 vol. 12X17, 72 pag., 1940, 
Tip. «1. Eliade Rădulescu», Târgoviște 
Lei 45. 


Bibliografie 


lon Negoescu: Inceputurile culturale și 
liteiare ae lu Al. Vlahuţă. 1 vol 
17X24, 1940, Tip. «LI. Heliade Rădules- 
cu», Târgoviște. 

Prof. Vasuie Lo.chița: Cuvântări inaugu- 
rale ș. ocazicnale rostite în cursul a: 
nuui de studii 1997—1938, 1 vol. 
17X24, 32 pag., Tip. «Glasul Bucovi- 
nei», 1939, Ceimnă-ţi. 

Simeon Creţu: Petale risipite (Versuri) 
1 vol. 13X21, 56 pag, 1940, Tip. «Mi 
ron Neagu», Sigh șoara. Lei 30. 

Sebastian Popovici: Dumnezeu la mine'n 
casă (Versuri). 1- vol. 16X22, 126 
pag., 1940, Colecţia Societăţii Scriito- 
rilor Bucovineni, Cernăuţi. Lei 50. 

N. Caranica: Poeme și imnuri. 1 vol. 12 
X20, 80 pag., Colecţia «Abecedar», 
1940, Sighișcara. Lei 80. 

Dragoș Luţa: Cântecul de iubire al lvi J 
A. Prufrock de T. S. Elot. 1 vol. 22X 
30, 8 pag., 1940, Tip. «Steiner», Cer: 
năuţi. Lei 100, 

Vasile Mihăilescu: T. Maiorescu (Amin- 
tiri). 1 vol. 20X25, 16 pag., 1939, Ed. 
«Ramuri». Craiova. Lei 25. 

Dr. Emil Precup: In amintirea lui Dr. Ga- 
vril Tripon. 1 vol. 13X23, 128 pag. 
1940, Tin. «Dieceza», Cluj. Lei 50. 

Grigore Bugarin:  Ameaz liniștit. 1 vol. 
17X21, 32 pag, 1939, Tip. Lidvic 
Sziklai, Lugoi. 

G. Ursu: G. Ibră'leanu și Bârladul. 1 vol. 
13X21, 40 pag, 1939, Tip. «M. Said- 
man», Fălticeni. Lei 25. 

Pavel P. Pe: Flori de piatră (Versuri). 
1 vol. 151/2X211/2, 1940. Ed. «Astra», 
Tim'şoara. Le' 40. 

G. Ursu și G. Nedelea: Antologia scrii- 
torilor bârlădeni, 1 vol. 13X21, 88 pa. 
1937, Tip. «Neculai Peiu», Bârlad 
Lei 50. 

Marieta L. Creangă: Două genii ale nea- 
mului românesc: Mihai Eminescu şi 
W-lia Hasdeu. 1 vol. 12X19, 36 pag, 
1940, Tv. «N. Chiriac», Bârlad. Lei 20. 

Dr. Ilie Dăianu: Unificarea Română a 
Bisericilor româneşti. 1 vol. 15X20, 16 
pag. Tip. «Renașterea», 1940, Cluj. 
Lei 10. 

Nariu  Spulber:  Vrăiitorul de cuvinte 
(Poezii). 1 vol. 16X24, 32 pag., 1940. 
Tip. Gimnaziului Industrial, Bolgrad. 

Grigore  Sălceanu: Credința Marelui 
Voevod Mihai (Poem în versuri). 1 vol. 
15X24. 16 pag... 1939. Tip. «Glesul Bu- 
covinei», Cernăuţi. Lei 20. Ă 

Petru Iroa:e: Grai şi bărmuire cireb'ră- 
1 vo!. 17X24, 32 pag., 1940, Tip. «Pre- 
sa bună», lași. 





Bibliografie 


darie Poştariu: Ultima noapte pe mâlui 
Nistrului (Nuvele). 1. vol, 17X24, 36 
pag., 1940, Colecţia Societăţii Scriito- 
rilor Bucovineni, Cernă ți. Lei 30. 

Petru Iroaie: Sensul folcloric în poezia 
lui Eminescu. 1 vo.. 16X25, 36 pag., 
1940, Tip. «Glasul Bucovinei», Cernăuți. 
Lei 50. 

Maria Botiș- Ciobanu: Povești. 1 vol. 
14X20, 64 pag., 1940, Imprimeria ju- 
dețului Arad. 

Aurel Vasiliu: Emineszu, un mare neîn- 
țeles. 1 vol. 15X23, 40 pag., 1940, Tip. 
«Mitropolitul Silvestru», Cernăuţi. Lei 


Constantin G. Toma: Titu Maiorescu om 
de drept. 1 vol, 16X24, 44 pag. + 6 
pl., 1940, Tip. «Presa Bună», Iași, Lei 
3%, 


“George Iancu Ghidu: Charles Baudelaire. 
1_vol. 15X20, 44 pag. 1940, Tip. 
«Dreptatea», Chișinău. Lei 45. 

Vasile Netea: Ion Pop Reteganu. 1 vol. 
12X17, 34 pag, 1938, Ed. revista «Sa- 
tul și şcoala», Cl i 

A. C. Calotescu-Neicu: Caiet cu epigra- 
me. 1 vol. 17X21, 104 pag, Ed. «Ra- 
muri», 1940, Craiova. Lei 50, 

Elena Dobroșinschi-Malai: Murmur de 
izvoare (Poezii). 1 vol, 12X21, 88 pag, 
1940, Tip. M. Lencovschi, Chișinău. 
Lei 25. 

Nic, Detleury: «Divizia de la Cerna» — 
De p2 front în capt'v tate (Amint'r- 
Gândur!-Impresi:). 1 vol. 13X20, 316 
pag., 1940, Ed. «Ramuri», Craiova. 
Lei 60. ţ 

Gh. Tomescu:  Etnicism şi literatură, 1 
vol. 12X19, 164 pag., 1940, Tip. «Lu- 
pașcu», Bârlad. Lei 60. 


1127 


Roman Cristea și Traian  Mărghiticean: 
Poezii -poporale din Banatul jugoslav, 
1 Vol. 12X15, 32 pag, 1940, «Astrap. 
Sibiu. Lei 5. 

Ștefan Pascu: Alexandru Chiorean alie.: 
Bătrâneanu și rolul său în revoluţia 
Români.or ardeleni din anul 1848. 1 
Vol. 12X15, 32 pag., 1940, «Astra» 
Sibiu. Lei 5. 

I. Agârbiceanu: Din pildele Domnului. 
1 vol. 12X15, 32 pag., 1940, «Astra», 
Sibiu. Lei 5. 

Gh. 1. Chituc: Alte anecdote, 1 vol 
12X15, 32 pag, 1940, «Astra», Sibiu 
Lei 5, 

Ieronim Mardan: Cultura pomilor după 
climă, poziția şi solul grădinii. 1 vol, 
12X15, 116 pag + 10 i.ustrațiuni, 1940 
«Astra», Sibiu Lei 10. 

D. Tudor: Monumente inedite din Romu: 
la (Partea II-a) 1 vol, 24X33, 70 pag. 
1940, Extras din «Buletinul Comisiunii 
Monumentelor istorice», T:p. «Datina 
Românească», Vălenii-de-Munte. 

D. Tudor: Monumente inedite din Romu- 
la, 1 vol. 24X33, 36 pag., 1938, Extras 
din «Buletinul Comisiunii Monumente- 
lor Istorice», Tip. «Datina Românească», 
Vălenii-de-Munte. 





STRĂINĂTATEA 


Ladislas Găldi: Les mots d'origine n€o- 
grecque en roumain ă l'6poque des 
Phanariotes. 1 vol. 16X23, 272 pag. 
1939, Budapest, 

Mihai Isbăşescu:  Minne vnd Liebe. 1 
vol. 16X221/2, 168 pag., 1940, Stuttgart 


REVISTE 


«Universul literar», anul XLIX, nr. 20 
(11 Mai), 21 (18 Mai), 22 (25 Mai), 23 
(1 Iunie) 1940, Bucureşti. 

«Curentul liter-r» anul II, seria II, nr. 58 
(12 Mai), 59 (19 Ma'), 60 (26 Mai), 62 
(9 Iunte), 1940, București. 

«Sfarmă Piatră», anul VI, serie nouă, nr. 
21 (12 Mai), 23 (26 Mai), 24 (2 Iunie) 
1940, București. 

«Cuget clar», anul IV, nr. 44 (9 Mai), 46 
(23 Mai), 47 (30 Mai) 1940, Bucureşti 

«Românizarea», anul VI, nr, 111, Dumi- 
n'că 9 Iunie 1940, București. 

«Tribuna tineretului», anu IV, nr.-55, Hu 
nie 1940, Bucureşti. 


«Drapelul», anul VII, nr. 19, Luni 6 Mai 
1940, Timișoara, 

«Bugeacul», anul V, nr. 5—7, Ian.-Mar- 
t'e 1940, Polgrad. 

«Cuvânt forestier», anul IV, nr. 5, Mai 
1940, București. 

«Preocupări literare», anul V, nr. 6, Iu: 
nie 1940, București. 

«Spirit militar modern», anul Îl, Dr.2:3, 
lanuarie—Aprilie 1940, București, 

«Slovă ortodoxă», anul II, n. 16, Mar- 
tie 1940, Brcurești. 

«Straja Moldovei», anul III, nr. 30—31, 
Aprilie—Mai 1940, București, 

«Târgoviștea», anul I, nr. 5,“Aprilie 1940 
Târgoviște, - 


L] 





PMR. 843 


1128 


«Artă şi tehnică grafică», caietul îl 


Martie—lunie 1940, Bucureşti. 
«Mathematica», vol. XVI, 1940, Cluj. 
anul VI nr. 5, Mai 1940, 


«Tinereţea», 
București. 

«Itinerar», anul III, nr. 6, lunie 
Chișinău. i 

«Insemnări ieșene», anul V, vol. XIV, nr 
6, |unie 1940, Iași. 

«Arhivele Olteniei» anul XVIII, lulie— 
Decembrie 1939, Craiova. 

«Revista științelor oto-rino-laringologice» 
anul IV, vol. IV, nr. 2, Aprilie 1940, 
Cluj. Dă 

«Luceafărul», anul VI, seria II, nr. 1—3, 
Martie 1940, Timişoara. 

«Cercetări istorice», anul XIII—XIV, nt. 
1—2, 1940, Iași. 

«Vatra», anul VI. nr. 
Craiova, 

«Condeiul», anul II, nr. 1—2, 
Mai 1940, Craiova. 

«Tinerimea Română», anul LVIII, nr. 8-9, 
Aprilie—Mai 1940, București. 

«Prepoem», anul I, nr. 11, Mai 1940, Bu- 
cureșşti. A 

«Afirmarea», anul V, nr. 4—5, Aprilie- 
Mai 1940, Satu-Mare. 

«Catedra», anul XIII,-nr: 128—129, Apri- 
lie—Mai 1940, Galaţi, 

«Plaiuri săcelene», anul VII, nr. 3, Mar- 
tie 1940, Satulung-Săcele, Brașov. 

«Revista generală a învățământului», 
nul XXVIII, nr. 1—2, Ian.—Febr. 194 
București. 

«România aeriană», anul XIV, nr. 2—3, 
Febr.-Martie 1940, București. 


1940, 


11, 25 Mai 1940, 


Aprilte— 





Bibliogratie 

«Conferenţa», anul IV, nr, 5, Aprilie 
1940, București. 

«Litoral», anul II, nr. 8, 
Constanţa. 

«Vocea Târnavelor», anul. IV, 
nouă, nr. 10, Mai 1940, Mediaș. 

«Biserica și școala», anul LXIV, nr. 2 
Mai 1940, Arad. 

«Viaţa socială C. F. R.>, anul VIII, nr. 2 
Martie 1940, Cluj. A 

«Tinereţă», anul IV, nr. 2—3, Febr— 
Martie -1940, ași. di) A. 

«Imsemnări creștine», anul III, nr. 3—4 
Martie—Aprilie 1940, Bălţi. 

«Jumimea literară», anul XXVIII, nr. 
1—12, Ian.Dec, 1939, Cernăuţi. 

«Cuget moldovenesc», anul IX, nr. 4—5, 
Aprilie—Mai 1940, Bălţi. 

«Jurnal de psihotehnică», vol. IV, nr. 2, 
Aprilie-Mai-lunie 1940, București. 

«Răsăritul», anul XXII, nr. 1—2, 1940, 
București, 

«Buletin eugenic și biopolitic», vol, XI, 
nr. 1—2—3, lan—Febr.—Martie 1940, 
București, 

«Tinereţea», anul VI. nr. 6—8, Iunie—lu- 
lie—August 1940, Buucrești. 

«Plaiuri săcelent», anul VII, nr. 6—7, lu- 
nie—lulie 1949. Satulung-Săcele-Brașov, 

«Luceafărul», anul IV, nr. 26, ser:a III, 
Duminică 18 August 1940, București. 

«Ramuri», anul XXXII, nr. 6—8, lunie— 
August 1940, Craiova. 

«Gândirea», anul XIX, nr. 8, Octombrie 
1940, București. 

«Viaţa Basarabiei». anul IX, nr. 9-—10, 
Sept,-Oct. 1940, București. 


Aprilie 1940. 


serie 





[O a 


«CONVORBIRI LITERARE», 
colecția anului 1939 inclusiv 


volumul omagial Eminescu, 


legată în pânză, total 


2.000 pag. — Lei 1.000. 


Brom oa 





Z 


COLECȚIA PR 4 LITERARE“ 


TEODOR AL. MUNTEANU, Meri domnești (Poeme) Lei 60 


C. FÂNTÂNERU, Poezia lui Lucian Blaga și gân- 
direa mitică (Studiu) 


G. MURNU, Tropare (Poezii) . 
G. MURNU, Altare (Poezii) 


W. v. GOETHE, Faust, 
trad. de Laura M. Dragomirescu 


1. AL. BRĂTESCU-VOINEȘTI, Strigăte de alarmă 
în chestia evreească . 


GENERAL RADU R. ROSETTI, Mărturisiri . 


GTECA NAȚI, 
Ps 04, Da 
PERIODICE 
ROMANIA